MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORȚELOR ARMATE

“ALEXANDRU CEL BUN”
CATEDRA ARTA MILITARA

REFERAT
TEMA: METODICA DESFĂȘURĂRII
ANTRENAMENTELOR DE TRAERE ȘI TRAGERE DE
LUPTĂ

Realizat: std. Caşciuc Alexandru

Conducător Știinţific:
locotenent-colonel(r) Vladislav Procopii
lector universitar
Chișinău 2019
 CUPRINS:
 IMPORTANŢA ŞI CONŢINUTUL INSTRUCŢIEI
FOCULUI.
 METODE DE INSTRUIRE.
 ÎNDATORIRILE COMANDANŢILOR PENTRU
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
INSTRUCŢIEI FOCULUI.
 PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ŞI
DESFĂŞURAREA ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE A
FOCULUI.
IMPORTANŢA ŞI CONŢINUTUL INSTRUCŢIEI FOCULUI
Instrucţia focului cu armamentul de infanterie constituie una din
categoriile de instrucţie de bază în sistemul de in- struire şi de
educare a trupelor. Rezultatele obţinute la această categorie de
instrucţie indică în mare măsură gradul de pregătire de luptă a
soldaţilor, gradaţilor, ofiţerilor, subunităţilor şi unităţilor.
Scopul instrucţiei focului constă în a învăţa pe militari să
folosească cu pricepere şi în totalitate posibilităţile de foc ale
armamentului de. infanterie pentru nimicirea diferitelor obiective,
într-un timp scurt, cu un consum minim de muni- ţie, în
condiţiile complexe ale lupteimoderne.
Acţiunile de luptă moderne se caracterizează, printre altele,
prin folosireaîn masă a tehnicii de luptă şi a unei mari
diversităţi de mijloace de foc, printr-o mascare minu- ţioasă a
obiectivelor şi apariţia lor prin surprindere, pentru un timp
scurt şi cu o mobilitate mare. De aceea, organizarea, conducerea
şi executarea unui fo.c precis şi eficace, combinat cu manevre
iscusite, constituie una din condiţiile îndeplinirii cu succes a
misiunilor de luptă. Ţinînd seama de toate aces- tea, în cadrul
şedinţelor de instrucţie a focului cu armamen- tul de infanterie,
se va urmărica:
— soldaţii să înveţe să execute focul depe loc şi din mers în
mod conştient atît la comandă, cît şi din proprie ini- ţiativă, cu
"precizie şi repeziciune, ziua şi noaptea, în orice condiţii de stare
a vremii, pentru nimicirea diferitelor obiec- tive pe câmpul de
luptă; să cunoască şi să întreţină permanent în perfectă stare de
funcţionare armamentul ce-1 au îjv primjre; ,
— gradaţii să înveţe să organizeze şi să conducă cu pricepere,
ziua şi noaptea, în orice condiţii de stare avremii,focul grupei în
luptă ; să fie buni trăgători cu întregul arma- ment din înzestrarea
grupei, să cunoască şi să asigure per- manent buna întreţinere şi
funcţionare a acestuia;
— ofiţerii să înveţe să organizeze judicios şi să conducă cu
pricepere focul subunităţilor subordonate şi al mijloacelor de
întărire atît ziua, cît şi noaptea şi în orice condiţii de stare a
vremii; să fiebuni trăgători cu întregul armament din
înzestrarea subunităţilor ce comandă,să cunoască şi să asigure
permanent buna întreţinere şi funcţionare aacestuia;
— subunităţile să combine cu iscusinţă focul cu mişca- rea, să
menţină o strînsă cooperare în cadrul lor, cu mijloa- cele de
întărire şi cu vecinii, petot timpul luptei.
Aceste probleme nu pot fi însă rezolvate în întregime numai
în cadrul şedinţelor de instrucţie a focului ; de aceea instrucţia
focului este legată în modul cel mai strîns de cele- lalte categorii
de instrucţie şi în special de instrucţiatactică.
 Instrucţia focului cu armamentul de infanterie cuprinde
următoarele ramuri:
— operaţiuni pregătitoare în vedereatragerii;
— reguli de tragere;
— aruncarea grenadelor demînă;
— cunoaştereaarmamentului;
• . .-7- principii de tragere;
— observarea cîmpului de luptă şi determinarea distan- ţelor
pînă laobiective;
— conducereafocului.
Rolul de bază în cadrul instrucţiei focului îl au opera- ţiunile
pregătitoare în vederea tragerii, regulile de tragere şi de
aruncare a grenadelor de mînă. Celelalte ramuri au un rol
ajutător, în rezolvarea principalei sarcini a instrucţiei focului, iar
învăţarea acestora are ca scop însuşirea cu succes şi în mod
conştient de către cei ce se instruiesc a operaţiunilor pre-
gătitoare în vederea tragerii şi a regulilor detragere.
Operaţiunile pregătitoare în vederea tragerii şi regulile de
tragere au ca scop să formezemilitarilor deprinderi temei- nice
în executarea focului precis din diferite poziţii, asupra diferitelor
obiective, în diferite condiţii de teren, de stare a vremii şi
de anotimp atît ziua, cît şinoaptea.
Aruncarea grenadelor de mînă are ca scop de a învăţa pe
militari să arunce grenadele de mînă explozive (ofensive şi
defensive) şi grenadele antitanc, la distanţă şi cu precizie, din
diferite poziţii (din picioare, din genunchi, culcat, pre- cum şi
din mers) asupra diferitelorobiective.
Cunoaşterea, armamentului are ca scopde a da milita- rilor
cunoştinţele necesare privind proprietăţile tehnice şi de luptă
ale acestuia, destinaţia şi construcţia lui, precum şi de a le
forma deprinderi în demontarea şi montarea armamen- tului şi
în remedierea incidentelor de tragere, în vederea asigurării
unei juste întrebuinţări şi a funcţionării neîntre- rupte pe
timpultragerii.
Studierea şi însuşirea principiilor de tragere dau posi-
bilitate ofiţerilor şi gradaţilor să înţeleagă şi să justifice
regulile de tragere, iar soldaţilor — cărora li se dau cunoş-
tinţe sumare referitoare la principiile de tragere — să în-
veţe conştient regulile detragere.
Observarea cîmpului de luptă şi determinarea distanţelor
pînă la obiective au>ca scop să formeze militarilor temeinice
deprinderi în a descoperi repede obiectivele pe cîmpul de
luptă şi a determina cu precizie distanţele pînă la ele, în
diferite condiţii de teren şi stare a vremii, în orice anotimp,
ziua şinoaptea.
 Conducerea focului are ca scop de a învăţa pe ofiţeri şi
gradaţi cumsă organizeze şi să conducă focul subunităţilor
în luptă. Conducerea focului cuprinde : observarea cîmpului
de luptă; descoperirea obiectivelor şi determinarea distan-
ţelor" pînă la ele; organizarea focului(analiza şi alegerea
obiectivelor, stabilirea categoriei de armament pentru nimi-
cirea obiectivelor şi a procedeului de executare a focului);
darea misiunilor de foc (indicarea obiectivelor, stabilirea înăl-
ţătorului şi a derivei sau corecţiei punctului de ochire în
lăţimi de obiectiv, stabilirea punctului de ochire în înălţi-
me, stabilirea felului focului din punctul de vedere al inten-
sităţii tragerii sau al consumului de muniţie, stabilirea mo-
mentului deschiderii focului); observarea efectului focului şt
corectarea tragerii; manevra focului(concentrarea şi trans-
portul focului); încetarea focului. *

Condiţia hotărîtoare de care depinde învăţarea cu suc- ces

a instrucţiei focului o constituie buna organizare şi exe- cutare
a. şedinţelor de pregătire şi de desfăşurare a lor în majo- ritate
înteren.
Şedinţele de instrucţie în care se învaţă operaţiunile pre-
gătitoare în vederea tragerii, regulile de tragere, aruncarea
grenadelor de mînă, observarea cîmpului de luptă şi deter-.
minarea distanţelor pînă la obiective trebuie să. se execute în
teren în condiţii cît mai apropiate de realitateacîmpului de luptă
şi cu respectarea întocmai a prevederilor Cursului de tragere.
Uşurările, simplificările şi denaturările admise atît pe timpul
desfăşurării şedinţelor de pregătire, cît şi pe timpul executării
tragerilor individuale nu contribuie la for- marea unor trăgători
temeinic pregătiţi şi plini de iniţiativă ci, dimpotrivă, dăunează
pregătiriiacestora.
 METODE DE INSTRUIRE
In cadrul şedinţelor de instrucţie a focului se aplică ur-
mătoarele metode : demonstrarea, explicaţia, convorbirea şi
antrenamentul. Alegerea metodelor de instruire depinde de tema,
scopul şi conţinutul şedinţei de pregătire, de gradul de pregătire
al comandanţilor şi al militarilor ce se instruiesc, în cadrul
fiecărei şedinţe de pregătire, de regulă, se folosesc mai multe
metode. Astfel,de exemplu, la învăţarea opera- ţiunilor
pregătitoare în vederea tragerii sau la cunoaşterea ar-mamentului
pot fi folosite demonstrarea, explicaţia şi antre- namentul.
Combinarea diferitelor metode de instruire, în aceste cazuri, nu
trebuie să fie întîmplătoare, ci să corespundă scopului de
învăţămînt şi conţinutuluişedinţei.
DEMONSTRAREA constă în prezentarea reală a obiec- telor
(fenomenelor) sau reproducerea după obiectul real (filme,
fotografii, machete etc.)şi în arătarea exemplară de către
conducătorul şedinţei a modului cum se execută o mişcare
(acţiune). Ea asigură aplicarea principiului intuitiv în instruire în
scopul perceperii de către militari a fenomenelor şi acţiu- nilor
(mişcărilor); aceştia văd şi înţeleg mai uşor ce trebuie învăţat.
Demonstrarea, de regulă, se combină cu altemetode
—- explicaţia, convorbirea şi antrenamentul. Pentru a mări
interesul faţă de mişcarea (acţiunea) ce urmează a fi demon-
strată, comandantul înainte de a începe demonstrarea atrage
atenţia militarilor că vor trebui să execute şi ei întocmai cele
observate. în acest scop este necesar ca prezentarea unei mişcări
(acţiuni) să se facă dintr-un loc de unde să fie bine văzută de
către toţimilitarii.
La început, mişcarea (acţiunea) se execută întrunit şl fără
explicaţii, apoi, descompus cuexplicaţii.
Pe timpul demonstrării unei mişcări (acţiuni), prin expli-
caţiile sale, comandantul ajută la înţelegerea de către militari a
celor prezentate, învăţîndu-i să desprindă esenţialul proble-
melor şi să stabilească o strînsă legătură întreele.
EXPLICAŢIA arată militarilor legătura cauzală a feno-menelor,
îi duce pe aceştia la concluzii şi generalizări practice.
Explicaţia are o foarte largă aplicare la toate ramurile instrucţiei
focului.
De cele mai multe ori, explicaţia se foloseşte combinat cu
demonstrarea mişcărilor (acţiunilor) de învăţat. Astfel, de
exemplu, prezentînd modul de demontare şi de montare a
armamentului, comandantul însoţeşte mişcările sale cu expli-
caţii : în ce ordine se face demontarea, cum se scot piesele
armamentului, în ce ordine se dispun etc. Prezentînd descom-
pus operaţiunile pregătitoare în vederea tragerii, comandantul îşi
însoţeşte mişcările cu explicaţii: cum se ia corect poziţia pentru
luptă, cum se fac încărcfrea armamentului, mînuirea
înălţătorului, aşezarea armei în umăr, ochirea etc. Explicaţia are
ca scop să îndrepte atenţia militarilor asupra problemelor
principale pe timpul prezentării materialului sau mişcărilor
(operaţiunilor). în afară de aceasta, dînd explicaţii,comandan-
-tul contribuie la o mai bună percepere a materialului sau miş-
cărilor care se învaţă, influenţînd în acest fel nu numai vizual, ci
şi auditiv asupramilitarilor.
CONVORBIREA este o metodă de instruire a cărei esenţă
constă în aceea că comandantul pune întrebări cerînd de la
militari răspunsuri la întrebările puse. Se admite de aseme- nea
ca şi militarii să pună întrebări comandantului, dacă aceste
întrebări sînt legate de conţinutul şi planulconvorbirii.
Convorbirea se poate folosi în scopul predării unor cunpş-tinţe
noi ale consolidării sau repetării matellei predate şialverificării
cunoştinţelor militarilor. Caracterul organizării con-vorbirii va
depinde în principal de scopul care se urmăreşte.
Convorbirile care au ca scoppredarea unor cunoştinţe noi se
pot aplica la toate şedinţele din complexul instrucţiei focului,însă
numai cu condiţia ca militarii să aibă anumite cunoştinţe şi idei
pe care ei le pot folosi pentru a răspunde la
întrebărilecomandantului.
Convorbirea trebuie să creeze combativitate în rîndurile
tuturor militarilor. Cînd se pune întrebarea, ea trebuie să se
adreseze tuturor militarilor ; la început se anunţă problema, se
lasă cîtva timp necesar pentru gîndire şi numai după aceea se
trece la răspunsuri. Nu trebuie permis ca discuţia să se ducă
numai de către unii militari ; la discuţie trebuie antrenaţi şi acei
care nu dau dovadă decombativitate.
Convorbirile trebuie să decurgă într-un modviu. In ca- zul cînd
militarului îi este greu să dea lin răspuns, cîndrăspunsul dat nu este
just sau este incomplet, atunci comandan- tul cere să răspundă
la aceeaşi întrebare alt militar. In cazurile cînd consideră necesar,
comandantul completează răspunsurile militarilor şi dă cea mai
justăformulare.
Convorbirile au o aplicare mai largă la şedinţele de învă- ţare
a regulilor de tragere în special cu militarii din subuni- tăţile-
şeoală. Acestea înlesnesc militarilor nu numai însuşirea unor
cunoştinţe profunde, dar le sădesc şi deprinderile meto- dice în
predarea acestorcunoştinţe.
ANTRENAMENTUL reprezintă una din metodele de in-
struire cu ajutorul căreia prin repetări sistematice, îndrep- tate
spre un scop bine definit, se formează la militari deprin- derile
necesare. La instrucţia focului, rolul deprinderilor este deosebit
de mare. Asemenea probleme cum sînt: aplicarea in practică
a regulilor de tragere, demontarea şi montarea armamentului cer
din partea militarilor deprinderi temeinice. O deosebită
importanţă o au deprinderile în executarea ope- raţiunilor
pregătitoare în vederea tragerii în orice condiţii, cînd
majoritatea mişcărilor trebuie să se execute repede şi precis.
Aplicînd metoda antrenamentelor, trebuie reţinut faptul câ
succesul în formarea deprinderilor depinde de o serie de fac- tori
şi anume:
— fixarea unui scop bine definit al antrenamentului;
— prezentarea model a mişcării (acţiunii);
— cunoaşterea de către conducătorul şedinţei a rezulta- telor
obţinute anterior şi a lipsurilor avute de militari; de aici rezultă
necesitatea unui control permanent asupra activităţilor
desfăşurate de militari, a evidenţei asupra rezultatelor obţinute şi
cunoaşterea particularităţilor individuale alemilitarilor;
— executarea unui antrenament sistematic, întrucît chiar
deprinderile temeinice se pierd fără o consolidare permanentă :
: •—stabilireaantrenamentelorînraportdeimportanţa,
problemelor ce se execută;
— varietatea antrenamentelor pentru a face să crească
interesul militarilor faţă de ele; interesul faţă de antrenamente se
măreşte, dacă în cadrul acestora se întrebuinţează diferite forme
de întreceri întremilitari.
în raport de ramura din complexul instrucţiei focului în curs
de învăţare, de scopul şi conţinutul şedinţelor, antrena- mentele
pot fi executate individual, în grup sau în cadrul subunităţii.
Antrenamentele individuale se folosesc în general cînd se învaţă
operaţiunile pregătitoare în vederea tragerii. Ele se ca
racterizează prin aceea că militarii, sub conducerea comandan-
tului sau m mod individual, se antrenează în executarea dife-
ritelor operaţiuni sau îşi perfecţionează tehnica în executarea
diferitelor operaţiuni, după aprecierea comandantului.
Antrenamentele în grup se caracterizează prin aceea că mi-
litarii se antrenează toţi în acelaşi timp în executarea diferi- telor
operaţiuni, organizaţi pe grupuri în raport de categoria de
armament cu care sînt înzestraţi (pistolari, trăgători cu puşca-
mitralieră, trăgători cu mitralieraetc).
Antrenamentele în cadrul subunităţii au ca scop şi înche-
garea în acţiuni a grupei sau plutonului în întregime. In
acestcaz, fiecare militar se antrenează în raport de funcţia ce
înde-plineşte în mod permanent sau temporar în cadrul
subunităţii.
Procedeele de instruire nu trebuie confundate cu metodele de
instruire. Procedeul este un detaliu al metodei, care con- tribuie
la îndeplinirea cu succes a scopului propus.
Procedeele de instruire se formează de cele mai multe ori în
procesul muncii practice. Se întîmplă uneori ca explicînd o
problemă sau alta militarii să nu-1 înţeleagă pe comandant. In
această situaţie, comandantul caută un procedeu mai reuşit ele
expunere a aceleiaşi probleme şi în continuare îl aplică pe acesta.
în acest fel, în procesul activităţii practice, comandan- tul
acumulează o serie de procedee de instruire aplicabile unora sau
altora din temele din program şi în acelaşi timp îşi perfecţionează
măiestria sametodică.
ÎNDATORIRILE COMANDANŢILOR PENTRU
ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA
INSTRUCŢIEIFOCULUI

COMANDANTUL DE COMPANIE
— Răspunde direct de planificarea, de organizarea şi de
desfăşurarea instrucţiei focului încompanie.
— Organizează asigurarea politică a instrucţiei focului în
companie pentru obţinerea de rezultate cît mai bune la tra- geri,
formarea de cît mai mulţi buni trăgători şi generalizarea
experienţei pozitive aacestora.
— îndrumează şi controlează desfăşurarea instrucţiei fo- cului
în companie, luînd măsuri, prin plutonierul companiei, pentru
asigurarea materială a şedinţelor de instrucţie afocu- lui şi
urmăreşte folosirea în totalitate a timpului repartizat pentru
fiecareşedinţă.
Indrumeazâ şi verifică pregătirea comandanţilor de plutoane
pentru şedinţele de instrucţie a focului; leaprobă planurile-
conspecte (planurile de desfăşurare) şi le dă indica- ţii privind
organizarea şi ordinea executării şedinţelor pe plutoane.
— Organizează şi desfăşoară pregătirea gradaţilor, urmă- rind
la aceştia formarea deprinderilor metodice în organizarea şi
conducerea instrucţiei focului în cadrulgrupei.
— Organizează şi conduce personal şedinţele demonstra- tiv-
metodice la problemele cele mai complexe şi caracteristice din
toate ramurile complexului instrucţiei focului, şedinţele de
instrucţie a focului pe timp de noapte, precum şi şedinţele de
tragere în condiţiispeciale.
— Organizeazăantrenamentele la instrucţia focului cu toate
categoriile de luptători în cadrul companiei pentru men- ţinerea
deprinderilor formate la aceştia, pe toată durata anu- lui
deinstrucţie.
— Controlează şi raportează comandantului de batalion stadiul
de pregătire a companiei pentru executarea tragerilor individuale
şi a tragerilor de luptă cu grupa de pistolari şi plutonul de
infanterie moto ;ajută pe comandanţii de plutoane la organizarea
şi executarea tragerilor individuale şi a trage- rilor de luptă cu
grupa de pistolari, urmărind aplicarea cu exi- genţă a
prevederilor Cursului de tragere. Organizează şi con- duce
tragerile de luptă cu plutonul de infanteriemoto.
— Răspunde direct de buna pregătire a trăgătorilor din grupa
de mitraliere şi apuşcaşilor-lunetişti.
 — Ia măsuri pentru menţinerea în perfectă stare de func-
ţionare a aparatelor puse la dispoziţia companiei şi pentru
întrebuinţarea raţională a întregii baze materialeexistente.
— Ţine evidenţa rezultatelor obţinute la trageride că-tre
fiecare militar, grupă şi pluton, precum şi
decătreîntreagacompanie, pe categorii de armament şi pe şedinţe
detragere.
El trebuie să fie un bun trăgător cu întregul armament din
înzestrarea companiei şi răspunde direct de buna între- ţinere şi
păstrare în perfectă stare de funcţionare a armamen- tului din
înzestrarea companiei, luînd totodată măsuri de veri- ficare şi de
aducere a acestuia la bătaia normală ori de cîte ori constată că
este necesar (conforminstrucţiunilor).

COMANDANTUL DE PLUTON
— Răspunde direct de organizarea şi de desfăşurarea
instrucţiei focului în cadrulplutonului.
Studiază şi îşi însuşeşte bibliografia în vederea pre- gătirii şi
executării şedinţelor de instrucţie a focului,apoiîntocmeşte
planul-conspect (planul de desfăşurare) pe care-1 prezintă spre
aprobare comandantului de companie.
— Conduce personal toate şedinţele de instrucţie a focu- lui
ce se desfăşoară întrunit pe pluton, precum şi toate şedin- ţele de
tragere individuală şi tragerile de luptă cu grupa de pistolari,
aplicînd cu exigenţă prevederile Cursului de tra- gere.
— Execută cu comandanţii de grupe pregătirea prac- tică a
şedinţelor de instrucţie a focului care urmează a se desfăşura.
— Urmăreşte desfăşurarea exerciţiilor în cadrulgrupe- lor,
dînd ajutor practic comandanţilor de grupe pentru ins-
truireamilitarilor.
— Aplică în practica instruiriimilitarilor muncade la om la
om, ţinînd seama de întreaga diversitate a particula- rităţilor
individuale aleacestora.
— Generalizează experienţa pozitivă a celor mai buni trăgători
în cadrulplutonului.
— Verifică personal starea depregătire afiecărui mili- tar din
pluton înaintea fiecărei şedinţe de tragere cu cartuşe de război
şi raportează la timp comandantului de companie despreaceasta.
— Se ocupă personal de pregătirea şi de instruirea tră-
gătorilor de la puşca-mitralieră şi aruncătorul de grenade
antitancportativ.
— Se îngrijeşte de asigurarea materială a şedinţelor şi dă
indicaţii comandanţilor de grupe în legătură cu organiza- rea şi
ordinea de desfăşurare a problemelor de învăţat, pre- cum şi în
legătură cu studiul regulamentelor şi activităţile practice legate
de şedinţele de instrucţie a foculuidinziua
{zilele) următoare.
— Ţine evidenţa rezultatelor obţinute la instrucţiafocu- lui de
către fiecare militar şi grupă (în carnetul comandan- tului de
pluton), urmărind progresul instruirii fiecărui militar.
El trebuie să fie un bun trăgător cu întregul armament din
înzestrarea plutonului şi să ia măsuri pentru întreţinerea lui
permanent în perfectă stare defuncţionare.
PLUTONIERUL DE COMPANIE
— Asigură materialelenecesare desfăşurării şedinţelor de
instrucţie a focului (ţinte, aparate de instrucţie, muniţia de
exerciţiu etc.) şi conducepersonal unele ateliere după indicaţiile
comandantului decompanie. Montează,după schema de
organizare primită de la comandantul de companie, atelierele
pentru desfăşurarea ins- trucţieifocului.
— Asigură din punct de vedere material desfăşurarea studiului
zilnic al militarilor din companie şi, după indica- ţiile
comandantului, verifică buna desfăşurare aacestuia.
— Primeşte şi verifică armamentul şi alte materiale de
instrucţie a focului ce se distribuie companiei şi urmăreşte cu
stricteţe modul lor de folosire,de păstrare şi de între- ţinere,
ţinînd o evidenţă precisă aacestora.
— Trimite la timp la atelierele unităţii armamentul şi materialele
de instrucţie a focului care necesităreparaţii.
— La ordinul comandantului de companiepoate con- duce
şedinţele de instrucţie a focului la unul din plutoane, în lipsa
comandantului depluton.
El trebuie să cunoască temeinic armamentul din înzes- trarea
companiei şi să fie un bun trăgător cu armamentul oersonal.
COMANDANTUL DE GRUPA
— Răspunde direct de instruirea militarilor din grupasa.
— Urmăreşte continuu gradul de pregătire la instruc- ţia
focului al fiecărui militar din grupa sa şi ajută perma- nent pe
cei rămaşi înurmă.
— Foloseşte în totalitate timpul prevăzut pentru acti- vităţile
pe care le conduce nemijlocit în scopul perfecţionării
deprinderilor militarilor la instrucţiafocului.
— Aplică cu exigenţă prevederile Cursului de tragere, neadmiţînd
uşurări şi simplificări în instruirea subordona- ţilor.
— Conduce exerciţiiletactice de front şi de conducere a
focului grupei în vederea pregătirii temeinice a acesteia pentru
tragerile deluptă.
— Conduce studiul regulamentelor şiactivităţile prac- tice
legate de conţinutul şedinţelor de instrucţie a focului pe care
militarii din grupa sa le vor executa în ziua (zilele) următoare.
— Organizeazăîntreceri între militari, generalizînd ex- perienţa
pozitivă în cadrulgrupei.
— Se îngrijeşte de întreţinerea, de păstrarea şi de func-
ţionarea armamentului grupei, controlînd zilnic pe subor-
donaţi şi raportînd (înlăturînd) lipsurileconstatate.
El trebuie să fie un bun trăgător cu armamentul din în-
zestrarea grupei şi să ia măsuri pentru întreţinerea
acestuia i permanent în perfectă stare defuncţionare.

PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ŞI
DESFĂŞURAREA ŞEDINŢELOR DE INSTRUCŢIE
AFOCULUI

Comandantul de companie primeşte de la comandantul de

batalion numărul de ore împărţit pe teme şi exerciţii pentru
săptămîna de instrucţie careurmează.
Ţinînd cont în primul rînd de timpul la dispoziţie pen- tru
pregătirea militarilor şi de conţinutul acestei pregătiri, analizează
rezultatele obţinute în săptămîna care a trecut, conţinutul
exerciţiilor la celelalte categorii de pregătire, cît şi alţi
factori (posibilităţile de asigurare materială, depărta- rea pînă
la cîmpul de instrucţie, efectivele etc), stabileşte precisîn ce zi
şi între ce ore va executa fiecare exerciţiu şi problemăde
învăţat, apoi stabileşte scopurile ce urmează să se atingă pînă la
sfîrşitul sâptămînii. Pentru a putea face aceasta cu cît mai mult
discernămînt este indicat ca odată cu primirea numărului de ore
împărţit pe teme şi exerciţii pen- tru săptămîna ce urmează,
comandantul de companie să pri- mească de la comandantul de
batalion şi indicaţii asupra nu- mărului total de ore împărţit pe
exerciţii afectate temei res- pective. In acest fel, comandantul de
companie va avea o privire de ansamblu careîi va ajuta să
stabilească cu mai multă uşurinţă problemele deînvăţat în cadrul
fiecărui exer- ciţiu şi scopul de atins la sfîrşitulsăptămînii.
întocmind programul săptămînal, comandantul de com-
panie trebuie :
— să stabilească clarşi precis scopul de învăţămînt pentru
fiecare exerciţiu, separat pentru fiecare categorie de militari;
— să prevadă pentru fiecare exerciţiu nou problemele de
învăţat:
să stabilească precismodul cumva fi organizată fie- care şedinţă de
instrucţie şi succesiunea executăriiprobleme lor de învăţat, în aşa
fel ca să fie folosită cît mai efectiv baza materială de instrucţie ;
— să ţină cont de calitatea îndeplinirii programului în
săptămîna anterioară;
— să stabilească conţinutul şedinţelor de instructaj meto- dic
cu comandanţii de grupe;
— să stabilească materialele de instrucţie necesare pentru/
fiecare şedinţă de pregătire şi materialul bibliografic necesar/ să
fie studiat de către militari în cadrul orelor de studiu şi activităţi
practice legate de şedinţele de instrucţie a focului pentru ziua
(zilele)următoare.
La planificarea orelor afectate unei teme de instrucţie a
focului se va ţine seama de gradarea progresivă a cunoştinţe- lor,
deprinderile şi antrenamentul militarilor, în aşa fel, încît odată
cu apropierea datei de executare a şedinţei de tragere
antrenamentele să se intensifice lamaximum.
Dacă comandantul de companie a planificat iniţial un nu- măr
oarecare de ore pentru realizarea unuia dintre scopurile stabilite
şi a constatat la un moment dat că militarii au reu- şit să-şi
însuşească într-un timp mai scurt problemele de în- văţat
urmărite şi deci scopul respectiv a fost atins, el trebuie să
treacă la faza imediat superioară prevăzută pentru pregă- tirea
militarilor, iar orele rămase disponibile să le afecteze unei
probleme mai puţinînsuşite.
în concluzie, în planificarea instrucţiei focului trebuie să se
ţină seama ca succesiunea executării exerciţiilor să se facă
îmbinîndu-se judicios atît ramurile din complexul instrucţiei
focului, cît şi acestea cu instrucţia tactică şi celelalte categorii
deinstrucţie.

ORGANIZAREA SI DESFĂŞURAREA ŞEDINŢELOR DE

"INSTRUCŢIE AFOCULUI”
Majoritatea şedinţelor de instrucţie a focului se desfă- şoară
în teren (la cîmpul de instrucţie sau în poligonul de an-
trenament) ; parte din şedinţele de cunoaştere a armamentu- lui
şi de învăţare a unor noţiuni din principiile de tragere se
desfăşoară în sălile de armament şi instrucţia focului sau în alte
încăperi amenajate special în acestscop.
Durata fiecărei şedinţe de instrucţie, de regulă, nu tre- buie
să depăşească treiore.
Conducerea şedinţelor revine comandanţilor de subunităţi
(companii,plutoane, grupe) şi se face aşa cum se arată în
cuprinsul lucrării.
 De regulă,desfăşurarea şedinţelor de instrucţie a focului se
face în următoarea succesiune :
— în ziua (zilele) premergătoare şedinţei respective, co-
mandantul de companie (pluton) întocmeşteplanul-cohspect, face
instructajul comandanţilor de plutoane (grupe), se îngri- jeşte de
asigurarea materială a şedinţei, stabileştematerialul
\bibliografic de studiat de către comandanţi şi restul militarilor
organizează controlul şi îndrumarea acestui studiu ;
— în ziua desfăşurării şedinţei, înainte de începerea ei,
comandantul de companie (pluton) controlează modul de ins-
talare a atelierelor, apoi verifică armamentul şi muniţia de
exerciţiu, după care anunţă tema, scopul şi problemele de
învăţat;
— se verifică prin întrebări cîţiva militari asupra cunoş-
tinţelor căpătate anterior, legate de şedinţa care sedesfăşoară;
— se împart militarii peateliere;
— comandantul de companie (pluton), în raport de modul de
desfăşurare a şedinţei, conduce personal un atelier sau con-
trolează şi îndrumează instruirea la toate atelierele;
— la sfîrşitul şedinţei, comandantul de companie (pluton) face
o scurtă analiză a desfăşurării ei şi trasează sarcini pen- tru
şedinţaurmătoare.
Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor de instrucţie a focului
pot fi diferite ; acestea depind : de efective, de conţi- nutul
problemelor de învăţat, dacă sînt noi sau se execută în repetare,
de scopul ce se urmăreşte, de gradul de pregătire al
ofiţerilor, gradaţilor şi soldaţilor, precum şi de existenţa şi de
starea bazei materiale ainstrucţiei.
Atunci cînd se execută probleme noi este important ca fiecare
comandant să-şi instruiască subordonaţii săi, deci şe- dinţele să
se organizeze şi să se desfăşoare pe subunităţi (plu- toane —
grupe), iar atunci cînd se face perfecţionarea (desă- vîrşirea)
cunoştinţelor şi formarea deprinderilor, este indicat ca militarii
să fie instruiţi pe categorii de luptători şi ani de instrucţie.
In continuare vom arăta modul de organizare şi de des-
făşurare a şedinţelor de instrucţie în cadrul companiei şi al
plutonului.
IN CADRUL COMPANIEI, şedinţele de instrucţie a focu- lui
pot fi organizate : pe plutoane, pe plutoane dar cu ins- truirea
separată a unei categorii de luptători constituiţi în- tr-un grup
pe companie şi pe categorii deluptători.
Forma principală de desfăşurare a şedinţelor de instrucţie a
focului este cea peplutoane /
 Comandantul de companie, după ce a organizat atelierele
necesare, anunţă tema, scopurile de învăţămînt (iar dacă este
necesar face şi verificarea cunoştinţelor la problemele exe-/
cutate anterior), indică plutoanelor atelierele (sectoarele sai;
porţiunile ae teren în cadrul poligonului de antrenament) şţ
succesiunea folosiriilor.
Pe timpul desfăşurării şedinţei, comandantul de compa- nie
trece succesiv pe la ateliere, urmăreşte activitatea coman-
daţilor de plutoane şi grupe, dă îndrumările necesare şi ins-
truieşte personal un număr de militari. In acest fel, coman-
dantul de companiepoate să-şi dea seama de gradul de
pregătire al militarilor în vederea executării şedinţei de
tragere ce urmează şi de calitatea instrucţiei în fiecarepluton.
Organizarea unei şedinţe de instrucţie a focului în ca-
drul companiei pe plutoane se prezintă astfel (ca exemplu
s-a luat exerciţiul 1 din tema „Pregătirea militarilor în vede-
rea executării şedinţei întîi de tragere individuală cu arma-
mentul de infanterie şi şedinţei a doua de aruncare a gre-
nadelor de mînă"):
Timpul pentru executarea problemelor de
învăţat
Conducăto Întrunirea
Subunităţil rul Recul) de Operaţiuni ope-
e şedinţei tragere pre- raţiunilor
asupra gătitoare tn pregă- titoare
obiectivelor ve- derea In vederea
careapar tragerii In tragerii în
condiţiile con- diţiile
şedinţeiIntîl şedinţei întîi
Cdt. PI. 1
PI. 1 I. Mo. I. Mo. 9.00— 9.50 10.00-10.50 11.00-11.50
Cdt. PI. 2
PI. 2 1. I. Mo. 10.00—10.50 11.00—11.50 9.00— 9.50
Mo.
Cdt. PI. 3
PI. 3 I. Mo. I. Mo. 11.00—11.50 9.00— 9.50 10.00-10.50
Grupa de Cdt. de 9-00— 9.50 10.00—10.50 11.00—11.50
mitraliere
grupă

Din schemă rezultă că plutoanele execută în acelaşi timp

probleme de instrucţie diferite. Această organizare cere un
consum de materiale mai mic.
Desfăşurarea şedinţelor pe plutoane este indicată atunci
cînd se învaţă cu militarii probleme noi, întrucît în acest caz
comandanţii de plutoane şi de grupe au posibilitatea să-şi
instruiască nemijlocit subordonaţii.
In cazul cînd este greu să se creeze pentru fiecare plu-
ton un cîmp de ţinte pentru fiecarecategorie de luptători,
amandantul de companie poate, de exemplu, să adune toţi
trăgătorii cu aruncătorul de grenade antitanc de la toate
plutoanele într-un singur grup şi să organizeze pentru ei un
atelier separat. Această organizare poate fi considerată pe
plutoane, însă cu trimiterea unei categorii de luptători,
de la toate plutoanele, în grupul organizat pe companie. De
obi- cei, acest grup este condus de comandantul de
companie, avînd ca ajutoare pe plutonierul de companie şi
1—2 co- mandanţi degrupe.
 Exemplu:
APROB

Locţiitorul comandantului Institut Militar învăţămînt

Şeful secţiei învăţământ
colonel V. BACIU

„______”_____________________ 2004

PLANUL

desfăşurării antrenamentelor de trageri şi trageri de luptă

cu plutonul 21 compania II

TEMA 7: Antrenamente de trageri. Îndeplinirea exerciţiilor de instrucţie.

ŞEDINŢA 15/16: Trageri de pe loc după salturi scurte în diferite poziţii asupra obiectivelor
care apar şi se deplasează ziua şi noaptea din PSL, PK.

SCOPUL EDUCATIV ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT:

1. De a antrena şi a cizela la cursanţi acţiunile cu armamentul de

infanterie.

2. De a antrena cursanţii în îndeplinirea şedinţei 1 cu PSL şi PK ziua şi noaptea.

3. De a educa la cursanţi încrederea în armamentul de infanterie ce se

află
în dotarea AN.

DURATA: 10 ore.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: CIB.

A ASIGURAREA MATERIALĂ: Cartuşe 7,62 mm mod. 1908; lada comandantului KЯ-73 – 2

buc.; suporturi – 4 buc.; armament de antrenament şi de luptă după state.

BIBLIOGRAFIE: Conduceri de trageri din armamentul de infanterie şi îndrumări. Regulamentul

de trageri. Metodica pregătirii de foc a subunităţilor de infanterie.
 ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ŞEDINŢEI

I. PARTEA INTRODUCTIVĂ - 15 min

1. Verific prezenţa efectivului, exteriorul şi baza materială de instrucţie la şedinţă.

2. Anunţ tema, scopurile de învăţămînt, timpulşi succesiunea desfăşurării şedinţei.
3. Controlez armamentul la descărcare.
4. Controlez cunoaşterea condiţiilor de îndeplinire a şedinţelor, exerciţiilor.
5. Reamintesc regulile de securitate în timpul tragerii, în deosebi,.
6. Introduc efectivul în situaţia tactică şi pun misiunea de luptă plutoanelor.
7. Repartizez grupele la locurile de instrucţie.

SITUAŢIA TACTICĂ

Reperele nr. 1 _________________ m; nr. 2 _______________m;

nr. 3 _________________ m; nr. 4 _______________m.

Reperul nr. _____ principalul. Inamicul a trecut în apărare pe aliniamentul: cotitura

drumului, grupul de tufari.
Plutoanul de infanterie 21 cu atac din mers distruge inamicul în punctele de sprijin, acapără
aliniamentul, cotitura drumului grupului de tufari şi în continuare înaintează în direcţia marginea
dreaptă a dambei, iazului.

Împărţirea timpului de învăţămînt pe minute

Grupa
15 7 70 7 70 7 70 7 20

Grupa 1 LI 1 LI 3 LI 2
Partea introductivă

Grupa 2 LI 2 LI 1 LI 3
Partea finală
Deplasarea

Deplasarea

Deplasarea

Deplasarea

Grupa 3 LI 3 LI 2 LI 1

Grupa 4 LI 4 LI 6 LI 5
Grupa 5 LI 5 LI 4 LI 6
Grupa 6 LI 6 LI 5 LI 4

PARTEA PRINCIPALĂ - 240 min (ziua)

- 210 min (noaptea)
 LOCUL DE INSTRUIRE Nr.1

TEMA: Tragerile de pe loc după schimbarea poziţiei de tragere asupra obiectivelor care apar.
ŞEDINŢA: Îndeplinirea şedinţei nr.1 cu mitraliera PK şi cu puşca semiautomată cu lunetă SVD.
BAZA MATERIALĂ: Mitraliera PK – 2 c-t.; puşca cu lunetă PSL (SVD) – 2 buc.;
Fanioane roşii , albe – 2 c-t..
ORGANIZAREA ANTRENAMENTULUI: Antrenamentul se petrece în conformitate cu RTAI
MLI şedinţa nr.1.
CONDUCĂTOR: Comandant pluton.

LOCUL DE INSTRUIRE Nr.2

TEMA: Antrenamente de trageri şi trageri de luptă din armamentul de infanterie.

ŞEDINŢA: Antrenament în ochire uniformă cu ajutorul lăzii comandantului KЯ-73.
BAZA MATERIALĂ: KЯ-73 – 2 c-t.; suporturi (PS-51) – 2 buc.; foi de cort – 2 buc.
ORGANIZAREA ATRENAMENTULUI: Antrenamentul în ochirea uniformă cu ajutorul lăzii
comandantului KЯ-73 se petrece în conformitate cu metoda de folosire a dispozitivelor de antrenament.
CONDUCĂTOR: Comandant de grupă.

LOCUL DE INSTRUIRE Nr.3

TEMA: Antrenamente de trageri şi trageri de luptă din armamentul de infanterie.

ŞEDINŢA: Îndeplinirea normativelor pregătirii de foc nr. 12, 13, 14, 15.
BAZA MATERIALĂ: Armament de instrucţie, cartuşe de instrucţie, foi de cort, cronometru.
ORGANIZAREA ANTRENAMENTULUI: Îndeplinirea baremelor conform culegerilor
de normative la instrucţia tragerii.
CONDUCĂTOR: Comandant de grup.

LOCUL DE INSTRUIRE Nr.4

TEMA: Antrenamente de trageri şi trageri de luptă din armamentul de infanterie.

ŞEDINŢA: Îndeplinirea normativelor pregătirii de foc nr. 1, 2.
BAZA MATERIALĂ: Armament după stat, cartuşe de instrucţie, cronometru.
ORGANIZAREA ANTRENAMENTULUI: Îndeplinirea baremelor conform culegerilor
de normative la instrucţia tragerii.
CONDUCĂTOR: Comandant de grup.

LOCUL DE INSTRUIRE Nr.5

TEMA: Antrenamente de trageri şi trageri de luptă din armamentul de infanterie.

ŞEDINŢA: Antrenament în îndeplinirea şedinţei nr. 2 din mitraliera PK şi puşca cu lunetă SVD.
BAZA MATERIALĂ: PK – 2 c-t; PSL – 2 c-t.; cronometru, fanioane roşii, albe – 2 c-t.
ORGANIZAREA ANTRENAMENTULUI: Antrenamentul în îndeplinirea şedinţei nr. 2 din
mitraliera PK şi puşca cu lunetă SVD se petrece
conform RTAI şi ML.
CONDUCĂTOR: Comandat de pluton.

III. PARTEA FINALĂ - 20 (15 noaptea) min.

- De primit raporturile de la şefii sectoarelor de tragere şi la locurile de învăţământ;
- De reamintit tema şi ţelul şedinţei;
- De anunţat notele;
- De indicat părţile pozitive şi negative descoperite în timpul antrenamentului şi tragerii;
- De pus sarcina pentru lichidarea lor şi de indicat termenul;
- De verificat armamentul la descărcarea şi militarii în privinţa muniţiilor.

„_____” _________________2019 Şef interimar catedră

„Pregătire de foc”

lt. col. P. REDICO