ROMÂNIA NESECRET

MINISTERUL ADMINISTRATIEI ŞI INTERNELOR BUCURESTI

Nr.______ din
ACADEMIA DE POLITIE "ALEXANDRU IOAN CUZA" Ex. nr.___
INSTITUTUL DE STUDII PENTRU ORDINE PUBLICĂ
CATEDRA FORMARE INIŢIALĂ ŞI CONTINUĂ

CUNOASTEREA PISTOLULUI
CALIBRUL 7,65 mm., MODEL 1974
PROBLEME:
- Locul, rolul şi importanta instrucţiei tragerii
- Clasificarea armamentului
- Fenomenul tragerii
- Caracteristicile tehnico - tactice ale pistolului calibru 7,65 mm, model 1974
..
OBIECTIVE OPERATIONALE ,
Cursanţii vor fi în măsură: ,
- să cunoască locul, rolul şi importanta instrucţiei tragerii;
- să definească fenomenul tragerii şi organizarea de foc a armamentului;
- să precizeze principalele părţi componente ale pistolului;
- să identifice piesele părţilor componente;
- să cunoască mecanismul de dare a focului şi etapele premergătoare.
 BIBLIOGRAFIE
• Indicaţii tehnice pentru cunoaşterea, întrebuinţarea şi întreţinerea pistolului
calibrul 7,65 mm., md. 1974;
• I.P.R.P.A.I., Ediţia M.Ap.N. Bucureşti 1967;
• Instrucţiuni nr. 363 din 18. 12. 2003 privind pregătirea continuă a personalului
M.A.I.;
• ORDIN nr. 69 din 28 aprilie 2009 pentru aprobarea Ghidului carierei
poliţiştilor şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei si Internelor;
• Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor;
• Ordinul m.a.i. nr. 485 din 19.05.2008 privind aprobarea Regulamentului
general pentru trageri al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

1. Locul, rolul şi importanta instrucţiei tragerii

1.1 Perfecţionarea continuă a pregătirii personalului din unităţile Ministerului

Internelor şi Reformei Administrative, denumit în continuare M.A.I., desăvârşirea
competenţei lor profesionale şi a spiritului de răspundere în muncă, reprezintă
condiţii esenţiale ale creşterii calităţii şi eficienţei întregii lor activităţi, pentru
îndeplinirea cu randament a sarcinilor şi misiunilor încredinţate.
În procesul de pregătire a personalului, instrucţia tragerii constituie o disciplina
de baza, care vizează formarea ca foarte buni trăgători cu armamentul din dotare,
folosirea cu pricepere şi iscusinţa a acestuia în situaţii operative complexe, în orice
condiţii de teren şi stare a vremii, formarea unor calităţi morale şi combative,
constituirea, menţinerea şi dezvoltarea deprinderilor intelectuale şi motrice pentru
îndeplinirea eficace şi eficientă a misiunilor.
Iscusinţa în folosirea armamentului din dotare pe timpul îndeplinirii misiunilor
se realizează în cadrul şedinţelor de cunoaştere şi practice de pregătire, pe timpul
cărora se formează şi perfecţionează deprinderile necesare trăgătorilor.
Scopul instruirii pentru trageri îl reprezintă cunoaşterea de către personalul
M.A.I. a caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului din dotare, a regulilor de
mânuire, siguranţă şi întreţinere, a situaţiilor legale în care se poate face uz de armă,
precum şi a modului de utilizare în serviciu a acestuia.
Statutul poliţistului, prin lege, conferă acestuia îndatoriri şi riscuri deosebite,
portul armei şi de alte diferenţieri fiind funcţionar public civil, cu statut special,
înarmat, ce poarta, de regula, uniforma şi exercita atribuţiile stabilite pentru Poliţia
Română ca instituţie specializată a statului. Exercitarea acestei profesii implică, prin
natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.
Tragerile cu armamentul individual, potrivit Instrucţiunii privind pregătirea
continuă a personalului M.A.I., se execută de către poliţişti / cadre militare pentru
menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor de trăgători.
Şedinţele de tragere cu armamentul individual sau cu alte categorii de
armament din dotarea unităţilor, stabilite de către inspectoratele generale /
comandamentele de armă (similare), se prevăd în planurile de pregătire continuă ale
unităţilor.
Personalul efectuează trageri, astfel:
- 4 trageri, anual – unităţile aparatului central al ministerului;
- 6 trageri, anual – structurile centrale neoperative ale inspectoratelor
generale /comandamentelor de armă (similare), instituţiile de învăţământ şi
 personalul din unităţi operative care nu execută misiuni cu armamentul din
dotare;
- cel puţin o tragere, lunar – personalul operativ care execută misiuni cu
armamentul din dotare;
- cel puţin 2 trageri, lunar – unităţile/subunităţile mobile de intervenţie
rapidă;
Organizarea şi desfăşurarea tragerilor se realizează, după caz, pe
unităţi/subunităţi, potrivit cadrului organizatoric stabilit de şefii / comandanţii
acestora, conform regulamentului general pentru trageri al M.A.I., care stabileşte
dispoziţiile comune privind:
- organizarea, pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor de tragere cu armamentul
din dotare şi a celor de aruncare a grenadelor de mână de război, de
exerciţiu şi a altor tipuri de grenade aflate în dotare
- normele referitoare la ordinea în poligon şi măsurile de siguranţă pe timpul
executării tragerilor.
Normele acestui regulament se aplică numai personalului M.A.I., care are
prevăzut în dotare armament.
Instruirea personalului se asigura prin exerciţii pregătitoare, în perioada ce
precede executarea şedinţelor de tragere în poligon, folosindu-se cu eficienta maxima
baza didactico materiala şi timpul destinat acestor activităţi.
În toate situaţiile, eficacitatea tragerii cu armamentul din dotare este
subordonata activităţilor (operaţiunilor) tactice de intervenţie şi se obţine prin:
- evitarea surprinderii de către infractor (inamic) şi surprinderea acestuia;
- alegerea obiectivelor ce prezintă pericolul cel mai mare;
- rapiditate şi precizie în execuţie;
- consum redus de muniţie;
- conducerea unitară şi fermă a focului.
Pentru creşterea calităţii activităţilor de instruire, tragerile se execută în condiţii
cât mai apropiate de cele reale în care focul armamentului poate fi utilizat, potrivit
particularităţilor misiunilor şi atribuţiilor, urmărindu-se:
a) identificarea rapidă şi diferenţierea corectă a obiectivelor;
b) antrenarea trăgătorului pentru riposta în timp scurt;
c) executarea precisă a focului;
d) evitarea folosirii accidentale a armamentului şi a incidentelor cauzate de
utilizarea nelegală a focului acestuia.
Şefii/Comandanţii unităţilor răspund de realizarea condiţiilor organizatorice
pentru efectuarea tragerilor şi asigură instruirea personalului în perioada ce precede
executarea şedinţelor de tragere în poligon, fiecare poliţist sau cadru militar fiind
obligat să participe la activităţile din cadrul instruirii.
Instruirea pentru tragerile cu armamentul din dotare se execută prin:
a) instruire de bază pentru trageri;
b) exerciţii pregătitoare;
c) şedinţe de tragere pregătitoare;
d) şedinţe individuale de tragere curente;
e) şedinţe de tragere specifice;
f) şedinţe de tragere de verificare.
 Instruirea de bază pentru trageri se desfăşoară la sală sau în poligoane de
antrenament, folosindu-se dispozitive, instalaţii şi simulatoare, în scopul însuşirii de
către personal a:
a) noţiunilor generale de balistică interioară şi exterioară;
b) părţilor componente ale armamentului şi muniţiei din înzestrare, demontării-
montării, funcţionării, modului de remediere a incidentelor de tragere, regulilor
de întreţinere;
c) regulilor şi operaţiunilor de tragere cu armamentul şi pentru aruncarea
grenadelor de mână;
d) regulilor şi măsurilor de siguranţă pe timpul executării şedinţelor de tragere
şi de aruncare a grenadelor de mână;
e) aspectelor legale privind uzul de armă.
Instruirea de bază are caracter unitar şi se desfăşoară cu elevii/studenţii
instituţiilor de învăţământ ale M.A.I., precum şi cu personalul încadrat din sursă
externă, pe timpul cursurilor de formare iniţială, sau în unităţi, pe baza manualelor
comune utilizate în întreaga instituţie.
Potrivit Ghidului carierei, examenul de absolvire a cursului pentru iniţierea în
carieră cuprinde ca probă practică la pregătirea militară/poliţienească specifică
inspectoratului general/similar sau/şi structurii în care au fost încadraţi cursanţii, în
mod obligatoriu tragerea cu armamentul;
Exerciţiile pregătitoare au ca scop însuşirea condiţiilor şedinţei de tragere ce
urmează a fi executată, formarea deprinderilor pentru efectuarea corectă a
operaţiunilor pentru tragere, de mânuire şi utilizare legală a armamentului, rezolvarea
incidentelor de tragere, precum şi asigurarea cunoaşterii şi respectării regulilor de
siguranţă.
Personalul este admis la şedinţele de tragere, numai dacă a parcurs, în ordine,
toate etapele de pregătire.

1.2 Tragerile cu armamentul

Tragerile cu armamentul din dotare se executa în cadrul:
a)şedinţelor individuale de tragere pregătitoare;
b)şedinţelor individuale de tragere curente;
c)şedinţelor de tragere specifice;
d)şedinţelor de tragere de verificare.
Şedinţele de tragere pregătitoare au ca scop iniţierea şi obişnuirea personalului
pentru tragerea cu muniţie reală, efectuarea corecţiei tragerii şi executarea focului din
diferite poziţii de tragere asupra unor ţinte variate.
Şedinţele individuale de tragere curente au ca scop antrenamentul şi
dezvoltarea deprinderilor personalului pentru utilizarea armamentului din dotare.
Şedinţele de tragere specifice, executate individual sau de către structuri
constituite în grupe, echipe sau alte asemenea formaţii, au ca scop antrenarea
personalului pentru utilizarea armamentului în condiţiile particulare ale misiunilor pe
care acesta le îndeplineşte, inclusiv în cadrul acţiunilor desfăşurate în comun de
componentele diferite ale M.A.I..
Şedinţele de tragere de verificare au ca scop evaluarea personalului asupra
nivelului de instruire la această disciplină. Verificarea se poate realiza prin executarea
şedinţelor individuale de tragere curente sau a unor şedinţe de tragere prevăzute
special în instrucţiunile de tragere.
 În cazul aruncării grenadelor de mână se execută acelaşi tip de şedinţe
Şedinţele pregătitoare şi şedinţele de tragere de instrucţie sunt comune tuturor
personalului, indiferent de arma şi specialitatea din care acestea fac parte, iar
şedinţele de riposta numai personalului din formaţiunile de intervenţii şi acţiuni
speciale sau celor din formaţiunile destinate luptei împotriva crimei organizate.
Muniţia necesara pentru executarea tragerilor se calculează pe numărul
trăgătorilor, în funcţie de cantitatea de cartuşe prevăzuta pentru şedinţa respectiva,
plus o rezerva de 10% din aceasta cantitate, ce se va folosi în scopul remedierii
incidentelor de tragere şi defecţiunilor produse ca urmare a nefuncţionării
poligonului.
La exerciţiile pregătitoare, precum şi la şedinţele de tragere va participa, în
mod obligatoriu, efectivul prezent în unitate. Personalul care nu a participat la
exerciţiile pregătitoare nu va fi admis la şedinţele de tragere.
În cadrul exerciţiilor pregătitoare personalului îi revine obligaţia de a-şi însuşi:
- condiţiile şedinţei de tragere ce urmează a fi executata;
- executarea corecta a operaţiunilor de tragere şi formarea deprinderilor în
mânuirea cu iscusinţa a armamentului;
- rezolvarea incidentelor de tragere de către fiecare trăgător.
Repetarea unei şedinţe de tragere în scopul obţinerii unui calificativ superior
este interzisă.
În scopul dezvoltării interesului personalului pentru instrucţia tragerii, precum
şi pentru generalizarea experienţei celor mai buni trăgători, în inspectoratele judeţene,
direcţiile generale şi unităţile centrale se organizează şi se desfăşoară, periodic,
concursuri de tragere.
Muniţia necesara pentru desfăşurarea concursurilor se asigură în conformitate
cu prevederile ordinelor de specialitate, în vigoare.

2. Clasificarea armamentului

2.1. Organizarea armamentului de foc în conformitate cu prevederile

I.P.R.T.A.I.
Armamentul la care energia gazelor rezultate din arderea pulberii este folosita
pentru aruncarea gloanţelor (proiectilelor)se numeşte armament de foc.
Armamentul care foloseşte pentru tragere cartuşe de război se numeşte
armament de infanterie, iar armamentul care foloseşte pentru tragere proiectile (
grenade) reactive ( autopropulsate ) se numeşte armament reactiv.
Armamentul de infanterie poate fi :
- armament cu repetiţie, la care reîncărcarea se face de trăgător după fiecare
cartuş tras;
- armament automat la care reîncărcarea se face fie pe principiul folosirii
gazelor, fie pe principiul folosirii energiei de recul.
La rândul sau armamentul automat se împarte în:
- armament cu tragere automata, cu care se poate executa focul în serii şi
continuu;
- armament cu tragere semiautomata, cu care se poate executa numai foc
lovitura cu lovitura, reîncărcarea făcându-se automat.
Armamentul reactiv poate fi:
- cu ţeavă ( aruncătorul de grenade antitanc);
 - fără ţeavă ( afet special sau ghidaj în forma de şină).
În general, armamentul de foc se compune din următoarele părţi principale:
ţeava, mecanisme de închidere ( închizătoare), mecanisme de percuţie, mecanisme de
alimentare cu muniţie, aparate de ochire şi unele dispozitive care uşurează mânuirea
sau dau armamentului o stabilitate mai mare pe timpul tragerii (pat, crăcane, afet..
.etc.).

2.2 Definiţiile, categoriile şi clasificarea armelor şi muniţiilor

În conformitate cu prevederile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi
muniţiilor la articolul 2, definiţiile, categoriile şi clasificarea armelor şi muniţiilor
sunt, după cum urmează:
I. Definiţii generale
1. arma - orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia
sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri
incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare;
2. arma de foc - arma al cărei principiu de funcţionare are la baza forţa de
expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei
încărcături sunt asimilate armelor de foc şi ansamblurile, subansamblurile şi
dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca arme de foc;
2^1. arma albă - acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea
ori integritatea corporala a persoanelor prin lovire, taiere, împungere, cum ar fi:
baionete, săbii, spade, florete, pumnale, cuţite, şişuri, boxuri, castete, arbalete, arcuri,
bate, măciuci şi bastoane telescopice;
3. muniţie - ansamblu format din proiectil şi, după caz, încărcătura de azvârlire,
capsa de aprindere, precum şi celelalte elemente de asamblare care ii asigura
funcţionarea şi realizarea scopului urmărit;
4. operaţiuni cu arme şi muniţii - producerea, confecţionarea, modificarea,
prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul,
donaţia, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea,
depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc şi muniţiilor;
5. uz de arma - executarea tragerii cu o arma.

II. Categorii de arme şi muniţii

1. arme şi muniţii interzise - armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă,
a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice,
cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii
publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea
acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi
societăţilor comerciale constituite prin acte normative în vederea producerii acestui
tip de armament şi muniţie;
2. arme şi muniţii letale - arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza
moartea ori rânirea grava a persoanelor;
3. arme şi muniţii neletale - armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau
pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se
cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.
III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei
1. arme militare - arme destinate uzului militar;
 2. arme de apărare şi pază - arme de foc scurte, omologate sau recunoscute în
condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii
persoanelor fizice, precum şi bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice;
3. arme de autoapărare - arme neletale scurte, special confecţionate pentru a
împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de
autoapărare;
4. arme de tir - arme destinate practicării tirului sportiv, omologate sau recunoscute
în condiţiile prevăzute de lege;
5. arme de vânătoare - arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe
ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, omologate sau recunoscute în
condiţiile prevăzute de lege;
6. arme utilitare - arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor
activităţi din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecţiei
mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de către
societăţile specializate de paza a activităţilor de paza a obiectivelor, bunurilor şi
valorilor sau a transporturilor unor valori importante;
7. arme de asomare - arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin
supunerea acestora la un soc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;
8. arme cu destinaţie industriala - arme de foc utilitare, semiautomate, destinate
unui scop industrial de uz civil şi care au aparenta unei arme de foc automate;
9. arme cu tranchilizante - arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin
injectarea de substanţe tranchilizante;
10. arme de panoplie - arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a
transformării lor de către un armurier autorizat;
11. arme de colecţie - armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi armele aflate
sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare istorica,
artistica, ştiinţifica, documentara sau sentimentala deosebita;
12. arme vechi - arme letale produse înainte de anul 1877 sau reproduceri ale
acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;
13. arme de recuzita - arme special confecţionate, fabricate sau devenite inofensive
ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activităţii
instituţiilor specializate în domeniul artistic.

IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv

1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune - arme care, pentru aruncarea
proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor
sub presiune aflate intr-o butelie recipient;
2. arme de foc scurte - arme de foc a căror ţeava nu depăşeşte 30 cm sau a căror
lungime totala nu depăşeşte 60 cm;
3. arme de foc lungi - arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime totala
depăşesc dimensiunile armelor de foc scurte;
4. arme de foc automate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă
automat şi trag o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continua pe trăgaci;
5. arme de foc semiautomate - arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se
reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea
continua pe trăgaci;
 6. arme de foc cu repetiţie - arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă
manual, prin introducerea pe ţeava a unui cartuş preluat din încărcător prin
intermediul unui mecanism;
7. arme de foc cu o singura lovitura - arma de foc fără încărcător, care este
încărcata după fiecare tragere prin introducerea manuala a cartuşului în camera
de încărcare sau intr-un lăcaş special prevăzut la intrarea în ţeava.
8. arme albe cu lama - arma care îndeplineşte următoarele criterii:
a) lama este fie solidara cu mânerul, fie echipata cu un sistem ce ii permite
să facă corp comun cu mânerul sau;
b) are tăiş dublu pe toata lungimea sa;
c) lungimea este mai mare de 15 cm;
d) lăţimea este mai mare sau egala cu 0,4 cm;
e) are un mâner prevăzut cu garda.

3. FENOMENUL TRAGERII (TRAGEREA LOVITURII)

3.1. Fenomenul tragerii

Azvârlirea glonţului (proiectilului) din canalul ţevii, ca urmare a acţiunii
presiunii gazelor provenite din arderea pulberii, se numeşte fenomenul tragerii(
tragerea loviturii).
Prin lovirea capsei cartuşului de către vârful percutorului se aprinde compoziţia
percutanta a capsei şi se formează o flacăra care pătrunde, prin orificiile aflate în
fundul tubului, spre încărcătura de azvârlire şi o aprinde. Datorita arderii încărcăturii
de azvârlire se produce o mare cantitate de gaze, puternic încălzite, care creează în
canalul ţevii o presiune mare ce acţionează în toate părţile cu aceeaşi putere. Ca
rezultat al presiunii gazelor asupra fundului glonţului (proiectilului), acesta începe să
se mişte intrând forţat cu cămaşa în ghinturi şi învârtindu-se în ele, înaintează în
canalul ţevii cu o viteza din ce în ce mai mare, după care este aruncat afara pe direcţia
axului ţevii.
Modificarea presiunii gazelor şi mărirea vitezei glonţului pe măsura mişcării
lui în canalul ţevii se arata în fig. 1.

1000
950
3000 M 900
850
Curba 800
2500 750
vitezei 700
glonţului 650
2000 600
Curba 550
presiunii
500
1500 450
gazelor
400
350
1000
a b c d
Perioadele fenomenului tragerii, curba presiunii gazelor asupra părţii
dinapoi a glonţului şi curba vitezei glonţului :
a) perioada iniţială (preliminară);
b) perioada întâi (principală);
c) perioada a doua (a dilatării calorice);
 Presiunea gazelor necesara pătrunderii complete a glonţului în ghinturi se
numeşte presiunea forţării. Cea mai înalta presiune obţinuta de gaze în canalul ţevii
se numeşte presiune maxima. Presiunea gazelor în momentul ieşirii glonţului
(proiectilului) din ţeava se numeşte presiunea de la gura ţevii.
Datorita presiunii exercitate de gaze asupra pereţilor tubului-cartuş şi asupra
ţevii are loc dilatarea acestora (deformarea elastica). Ca rezultat al acestui fapt tubul-
cartuş se lipeşte etanş de camera cartuşului (camera de încărcare), împiedicând
pătrunderea gazelor în direcţia închizătorului. ,
Presiunea gazelor exercitata asupra închizătorului prin intermediul tubului-
cartuş provoacă acţiunea de miscare către înapoi a armei (reculul armei). Reculul se
percepe sub forma de soc în podul palmei(umăr). Acţiunea reculului se caracterizează
prin viteza şi energia pe care le are acesta pe timpul mişcării spre înapoi a armei.
Viteza reculului unei arme este aproximativ de atâtea ori mai mica decât viteza
iniţiala a glonţului, de câte ori glonţul este mai uşor decât arma.
La tragerea cu armamentul automat, a cărui construcţie se bazează pe principiul
folosirii forţei de recul, o parte din puterea acestuia se consuma pentru punerea
mişcare a parţilor mobile şi pentru efectuarea reîncărcării. Din aceasta cauza, forţa
reculului pe timpul tragerii cu acest armament este mult mai mica decât la
armamentul neautomat sau decât la armamentul automat a cărui construcţie se
bazează pe principiul folosirii forţei gazelor.
Forţa de recul imprima armei o mişcare înapoi şi în acelaşi timp o abatere în
sus a părţii dinainte, schimbând prin aceasta poziţia ţevii.
Abaterea ţevii în sus pe timpul reculului are loc datorita faptului ca forţa
reculului şi forţa egala cu aceasta care se opune reculului (reazemul mânerului) nu
acţionează pe aceeaşi direcţie.
Valoarea abaterii parţii dinainte a ţevii în sus este cu atât mai mare, cu cât este
mai mare distanta între axul ţevii şi locul unde se aplica reazemu1.Petimpul tragerii
partea dinainte a ţevii poate să se abată în sus, în jos, la dreapta sau la stânga fata de
poziţia iniţiala din cauza vibratiei ţevii.
Valoarea acestor abateri se măreşte atunci când nu se foloseşte corect reazemul
sau când armamentul nu este bine întreţinut. Însumarea influentei vibraţiei ţevii şi a
mişcării ţevii produse de recul da naştere unghiului de zvâcnire format între poziţia pe
care o are axul ţevii după ce ochirea a fost terminata şi poziţia pe care o capătă acesta
în momentul plecării glonţului din canalul ţevii. Unghiul de zvâcnire se considera
pozitiv atunci când axul ţevii se deplasează în sus fata de poziţia iniţiala, şi negativ
atunci când el se deplasează în jos fata de aceasta poziţie.
Influenta unghiului de zvâcnire asupra tragerii se elimina prin aducerea corecta
a armamentului la bătaia normala, când glonţul pleacă din canalul ţevii, cu o oarecare
întârziere după dezarmarea percutorului, din cauza desfăşurării lente a procesului ele
ardere sau de inflamare a încărcăturii de azvârlire, fenomenul se numeşte foc
întârziat. În aceste cazuri nu trebuie deschis imediat închizătorul armei pentru
extragerea cartuşului (daca încărcătura de azvârlire se aprinde pe timpul deschiderii
închizătorului, se pot produce accidentarea trăgătorului şi deteriorarea armei).
Intervalul de timp (de la 0,002 la 0,06 s) în care se produce fenomenul tragerii
adică inflamarea capsei, arderea încărcăturii de azvârlire şi mişcarea glonţului în
canalul ţevii, se împarte în următoarele perioade:
Perioada iniţială (preliminară) a arderii pulberii într-un volum constant.
 Aceasta durează din momentul aprinderii încărcăturii de azvârlire şi până la
începerea mişcării glonţului. Presiunea gazelor în aceasta situaţie atinge o valoare
suficienta pentru ca glonţul să se mişte din loc şi să se înşurubeze în ghinturile ţevii
pe toata lungimea lui.
Aceasta presiune se numeşte presiune de forţare, care atinge valori în jurul a
250-500 kg f/cm2.
Odată cu obţinerea acestei presiuni de forţare se termina perioada iniţiala.
Perioada întâi sau principala a arderii pulberii într-un volum care se modifica
în timp scurt. Aceasta durează din momentul începerii mascarii glontului pâna la
arderea completa a încărcăturii de azvârlire, care se termina cu puţin înainte ca
glontul să fie azvârlit din canalul tevii. La începutul acestei perioade presiunea
gazelor creşte repede, atingând valoarea de 2 500- 3 000 kgf/cm2, realizând astfel
presiunea maximă. Apoi, ca urmare a creşterii vitezei de mişcare a glonţului în ţeavă,
se măreşte volumul spaţiului rămas în urma acestuia iar presiunea începe să scadă.
Perioada a doua a destinderii (dilatarii calorice) a aceleiasi cantitati de gaze
puternic comprimate şi încalzite.
Aceasta perioada dureaza de la terminarea arderii încarcaturii de azvârlire şi
pâna la iesirea glontului din teava. Presiunea gazelor la sfîrsitul acestei perioade este
de 600-200 kgf/cm2. Caracteristic este faptul ca în aceasta perioada, desi presiunea
gazelor continua să scada, viteza glontului continua să creasca datorita dilatarii
calorice a gazelor şi faptului că s-au format pe camasa glontului urmele ghinturilor.
La unele categorii de armament, în special la armamentul cu teava scurta
(pistoletul) perioada a doua poate să lipseasca, deoarece arderea pulberii se termina o
data cu iesirea glontului din canalul tevii.
Perioada a treia sau perioada actiunii posterioare corespunde actiunii gazelor
asupra glontului dupa plecarea acestuia din canalul tevii. Aceasta dureaza din
momentul în care glontul paraseste canalul tevii şi pâna în momentul încetarii actiunii
gazelor asupra glontului. Gazele, care ies din canalul tevii cu o viteza mai mare decât
viteza glontului, continua să exercite o mare presiune asupra glontului (pe o distanta
de câtiva centimetri sau metri), marind viteza acestuia pâna când presiunea gazelor
devine egala cu rezistenta aerului.
Sfârsitul acestei perioade marcheaza şi momentul când glontul atinge viteza
maxima în contact cu atmosfera, gazele se destind brusc producând un efect sonor
sub forma de bubuitura şi un efect luminos sub forma de flacara.

3.2 Viteza iniţiala a glonţului

Viteza pe care o are glontul în momentul iesirii din canalul tevii se numeste
"viteza initiala". Viteza initiala a glontului se noteaza cu "Vo" şi se masoara în metri
pe secunda (m/s). Ea reprezinta una din caracteristicile de baza ale fiecarei categorii
de armament.
Viteza initiala influenteaza asupra: bataii (distanta la care ajunge glontul),
duratei de traiect a glontului pâna la obiectiv, curburii traiectoriei şi puterii de
patrundere a glontului.
Valoarea vitezei initiale a glontului depinde de : lungimea tevii; cantitatea
încărcăturii de azvârlire ; greutatea glontului; temperaturaîncarcaturii de azvârlire.
Cu cât teava este mai lunga (pâna la anumite limite), cu atât mai mult timp
presiunea gazelor va actiona asupra glontului (proiectilului) şi, prin urmare, cu atât
mai mare va fi şi viteza initiala.
 Modificarea greutatii încarcaturii de azvârlire determina modificarea cantitatii
de gaze şi, prin urmare, modificarea presiunii maximeîn canalul tevii, precum şi
modificarea vitezei iniţiale.
La aceeaşi lungime a tevii şi aceeasi greutate a încarcaturii de azvârlire, viteza
iniţiala este cu atât mai mare cu cât greutatea glontului este mai mica.
Când temperatura încarcaturii de azvârlire creste, se mareste viteza de ardere a
pulberii, ceea ce duce atât la cresterea presiunii, cât şi la cresterea vitezei iniţiale iar la
scădere, viteza iniţiala se micsoreaza. În medie, la o variaţie de 10°C a temperaturii
încarcaturii de azvârlire fata de cea normala (+15°C), viteza iniţiala a proiectilului se
modifica cu 1%.
Prin sporirea vitezei initiale se maresc bataia, puterea de patrundere şi efectul
omorâtor al glontului şi se reduce influenta conditiilor exterioare asupra traiectoriei.
Efectul omorâtor al glontului este caracterizat de energia cinetica a glontului.
Pentru a provoca lovirea mortala a unui om este suficienta o energie cinetica de
8 kg/m, iar pentru lovirea mortala a unui animal de tractiune, 20 kg/m.
Pentru a perfora rezervoarele de combustibil sau conductele de benzina şi ulei
ale unui avion, glontul trebuie să posede o energie cinetica de 20 kg/m, iar pentru a
perfora un blindaj de 8-10 mm. grosime şi diferite piese ale motorului unui avion, 75-
100 kg/m.
Energia pe care o are glontul la retezatura dinainte a tevii se numeste energie
cinetica initiala, iar cea din momentul întîlnirii glontului cu tinta - energie cinetica
ramasa.
Glontul, de regula, îsi pastreaza efectul omorâtor până la bătaia maxima de
tragere.
În detaliu, puterile de pătrundere a gloanţelor în diferite materiale sunt
prezentate în instructiunile de cunoaştere, întreţinere şi folosire a fiecarei categorii de
armament.

3.3 Densitatea de încarcare

Densitatea de încarcare este raportul dintre greutatea încarcaturii şi volumul
tubului (camerei de încarcare) cu glont în el. Prin introducerea mai adânca a glontului
în tub se măreşte excesiv densitatea de încarcare, ceea ce poate determina creşterea
bruscă a presiunii şi, ca urmare, producerea exploziei tevii; din aceasta cauza nu este
permisa folosirea la tragere a cartuselor ale caror gloante sunt introduse în tub mai
mult decât trebuie.

4. Caracteristicile tehnico - tactice ale pistolului calibru 7,65 mm model

1974
4.1. Destinatia, partile componente şi functionarea pistolului :
Pistolul 7,65 mm Md. 1974 (fig. 1) serveşte pentru atac şi apărare la distanţe
scurte (până la 50 m) precum şi în lupta corp la corp.

Pistolul este simplu în ceea ce priveşte construcţia şi mânuirea. Formatul şi

gabaritul redus al pistolului permit purtarea lui neobservabilă.

Fig. 2. — Cartuşe 7,65 m

4.2. Caracteristicile tehnico-tactice ale pistolului şi muniţiei aferente sunt

arătate în anexa nr. 2.
Reperele şi subansamblele ce intră în compunerea ansamblului general al
pistolului sunt arătate în fig. 3 şi 4, iar denumirile acestora în anexa nr. 3
 Fig. 3. — Corp pistol complet
1 — arcul recuperator; 2 — ax trăgaci; 3 — arc trăgaci; 4 — trăgaci; 5 — pîrghia trăgaciului; 6 —
agăţător; 7, 8 — cepii agăţătorului ; 9 — opritorul închizătorului ; 10 — arc opritor închizător; 11
— opritorul agăţătorului ; 12 — arcul opritorului agăţătorului; 13 — ştift opritor agăţător; 14 —
declanşator; 15 — cocoşul cu clichet, ştift şi arc; 16 — axul cocoşului; 17 — garda trăgaciului; 18
— fixatorul gărzii; 19 — arcul gărzii trăgaciului; 20 — ştift fixare gardă; 21 — corpul pistol cu
ţeavă şi ştiftul de fixare a ţevii; 22 — pârghia cocoşului; 23 — arcul pârghiei; 24 — zăvorul
încărcătorului; 25 — ştiftul zăvorului încărcătorului; 26 — arc fixare zăvor încărcător; 27 —
plăseaua dreaptă; 28 — şurub fixare plasele; 29 — plăseaua stângă.

Fig. 4. — Manşonul-închizător
1 — închizător ; 2 — ţel ; 3 — piedica de siguranţă ; 4 — arcul percutorului ; 5 — percutorul
; 6 — gheara extractoare ; 7 — ştift de poziţionare ; 8 — arcul ghearei extractoare
; 9 — ştiftul ghearei extractoare

Unităţile şi subunităţile, vor folosi denumirile şi specificaţiile tehnice din anexa

respectivă pentru cereri de piese de schimb, identificări, etc.
4.3. Noţiuni privind construcţia şi funcţionarea pistolului
Pistolul este o armă cu încărcare automată, deoarece energia produsă de gazele
rezultate din arderea pulberii este utilizată atât pentru a imprima glonţului mişcarea
de rotaţie şi translaţie cu viteza necesară, cât şi pentru a imprima manşonului
închizător mişcarea spre înapoi. Prin mişcarea sa spre înapoi, în recul şi revenirea din
recul manşonul închizător execută două operaţii, şi anume:
- armarea cocoşului;
- introducerea cartuşului din încărcător în canalul ţevii.
Funcţionarea pistolului "se bazează pe principiul utilizării energiei de recul a
manşonului închizător eliberat. Pistolul dispune de un mecanism de darea focului cu
autoarmare, fapt ce permite deschiderea focului cu rapiditate, apăsând în mod direct
pe trăgaci, fără o armare prealabilă a cocoşului.
Securitatea mânuirii pistolului împotriva unei funcţionări premature este
asigurată de piedica de siguranţă, care în timpul nefuncţionării trebuie să se găsească
în poziţia „sigur", blocând declanşatorul.
Alimentarea pistolului cu cartuşe se face dintr-un încărcător cu o capacitate de
7 cartuşe, aşezate succesiv.

4.4. Pistolul se compune din următoarele mecanisme principale:

— corpul ;
— ţeava ;
— manşonul închizător, pe care este montat percutorul, piedica de siguranţă şi
gheara extractoare ;
— arcul recuperator;
— cocoşul pe care este montat un clichet;
— pârghia cocoşului;
— opritorul închizătorului;
— agăţătorul;
— pârghia trăgaciului;
— trăgaciul;
— încărcătorul (pentru 7 cartuşe).
În completul individual al pistolului intră :
— 1 încărcător ;
— 1 vergea ;
— 1 toc piele pentru pistol.

4.5. Funcţionarea pistolului în timpul tragerii.

La apăsarea pe trăgaci, cocoşul eliberat de pragul de armare al agăţătorului
loveşte, sub acţiunea arcului de armare al cocoşului, percutorul. Acesta loveşte cu
vârful său capsa de aprindere a cartuşului, iniţiază încărcătura pe bază de fulmânat de
mercur şi ulterior aprinde încărcătura de pulbere din tubul cartuşului.
Concomitent cu arderea încărcăturii de pulbere, în ţeavă se formează gaze care
exercită o presiune în toate direcţiile. Sub acţiunea exercitată de presiunea gazelor
rezultate din arderea încărcăturii de pulbere, glonţul este împins prin canalul ţevii,
fiind angajat între plinurile ghinturilor după care se deplasează în traiectorie.
Ghinturile din interiorul ţevii permit să se imprime glonţului viteza de rotaţie
necesară asigurării stabilităţii pe traiectorie. După aceasta, manşonul închizător, sub
presiunea gazelor ce se transmit prin fundul tubului cartuş se deplasează înapoi,
comprimând arcul recuperator. În acest timp gheara extractoare, extrage tubul cartuş
rămas din camera cartuşului. Întâlnindu-se cu dintele opritorului manşonului
închizător, tubul cartuş este aruncat afară prin fereastra prevăzută la manşonul
închizător în acest scop.
În cursa sa până în poziţia extremă dinapoi, manşonul închizător deplasează
cocoşul trecându-l pe pragul de armare al agăţătorului, efectuându-se în acest fel şi
operaţia de armare a cocoşului. După efectuarea cursei sale spre înapoi până la refuz,
manşonul închizător sub acţiunea arcului recuperator revine în poziţia dinainte. În
cursa spre înainte închizătorul angrenează cartuşul următor de pe ridicătorul de
cartuşe al încărcătorului şi îl introduce în camera cartuşului. Canalul ţevii este închis
de închizătorul aflat în poziţia dinainte, pistolul fiind din nou gata pentru tragere.
Pentru a trage focul următor este necesar să se elibereze trăgaciul, revenind
astfel în poziţia iniţială şi apoi să se apese din nou pe el. In acest fel se va efectua
tragerea până la consumarea completă a cartuşelor din încărcător.
După consumarea cartuşelor din încărcător, manşonul închizător trebuie să fie
reţinut în poziţia extremă dinapoi de către opritorul său.
În completul individual al pistolului intra:
- 1încarcator (de rezerva);
- 1vergea;
- 1 toc de piele pentru pistol.
Functionarea pistolului md. 1974, cal. 7.65 mm. se bazeaza pe principiul
utilizarii energiei de recul a mansonului închizator eliberat. Pistolul dispune de un
mecanism de dare a focului cu autoarmare, fapt ce permite deschiderea focului cu
rapiditate, apasând în mod direct pe tragaci, fara o armareprealabila a cocosului.
Pistolul este o arma cu încarcare automata, deoarece energia produsa de gazele
rezultate din arderea pulberii este utilizata atât pentru a imprima glontului miscarea
de rotatie şi translatie cu viteza necesara, cât şi pentru a imprima mansonului
închizator miscarea spre înapoi.
Prin miscarea sa spre înapoi, în recul şi revenirea din recul, mansonul
închizator executa doua operatii:
- armarea cocosului;
- introducerea cartusului din încarcator în canalul tevii.
Securitatea mânuirii pistolului împotriva unei functionari premature este
asigurata de piedica de siguranta, care în timpul nefunctionarii trebuie să se gaseasca
în poziţia "SIGUR", blocând declansatorul.

4.6. Caracteristici tehnico-tactice:

Calibru…………………………………………………….……7,65mm.
Lungimea pistolului…………………………………………...167,5mm.
Lungimea liniei de miră…………………………………...…….118mm.
Lungimea ţevii………………………………………………….90,5mm.
Distanţa de tragere ochită…………………..………………………25m.
Greutatea pistolului cu încărcător gol ………………………..0,520 kgf.
Greutatea pistolului cu încărcător plin ……………………….0,580 kgf.
Capacitatea încărcătorului …………………………………….7 cartuşe.
Greutatea unui încărcător gol …………………………………0,050 kgf.
Greutatea pistolului fără încărcător ……………………….0,470 kgf.
Viteza iniţială a glonţului………………………………..……..305 ± 10 m/s.
Presiunea medie admisă ……………………………..…..…..1 350 kgf/cm.p.
Bătaia maximă a glonţului ………………………….….……1 500 m.
 Cadenţa de tragere ………………………………..…………cca. 24lov./min.
Lungimea cartuşului ……………………………….…………25.mm.
Greutatea cartuşului …………………………………………7,7 gf..
Lungimea glonţului………………………………..…..…….12 mm.
Greutatea glonţului ………………………………………….4,75 gf.
Greutatea încărcăturii de pulbere ……………..…………….0,22 gf.
Numărul de cartuşe în cutia de carton ……………….………24 buc.
Greutatea cutiei de carton cu 24 de cartuşe………………….192 grf.
Capacitatea pentru ambalat a unei lăzi pistoale………..……60 buc.
Greutatea brută a lăzii…………………………………..……63 kgf.

4.7. Reguli privind executarea tragerii şi modul de pastrare:

Tragerea cu pistolul se execută din următoarele poziţii :
— din picioare, din genunchi, culcat, rezemat sau nerezemat precum şi de pe
mijloace mobile.
Tragerea cu pistolul comportă executarea următoarelor operaţii:
a) Pregătirea pentru tragere:
— introducerea încărcătorului, încărcat cu cartuşe, în mânerul pistolului ;
— luarea poziţiei pentru tragere.
b) Executarea tragerii :
— aşezarea piedicii de siguranţă în poziţia „foc";
— introducerea cartuşului pe ţeava şi armarea cocoşului prin manevrarea
manşonului închizător:
— ochirea;
— mânuirea trăgaciului.
c) Încetarea tragerii:
d) Reluarea tragerii.
În vederea tragerii, trăgătorul introduce încărcătorul în mânerul pistolului.
Pentru aceasta scoate cu mâna dreaptă pistolul din toc, ţinându-1 cu ţeava pe
direcţia de tragere, iar cu mâna stângă prinde încărcătorul de talpa lui şi îl introduce
în mânerul pistolului şi apasă pe el până la auzul unui clic.
Piedica de siguranţă se ridică în poziţia „foc" apoi printr-o manevrare a
manşonului închizător se armează cocoşul şi se introduce cartuşul pe ţeava.
Când încărcătoarele sunt încărcate şi unul este introdus în mânerul pistolului,
iar piedica de siguranţă se află în poziţia „sigur", trăgătorul scoate cu mâna dreaptă
pistolul din toc, ţinându-1 cu ţeava pe direcţia de tragere, iar cu degetul mare ridică
piedica de siguranţă în poziţia „foc" şi se manevrează manşonul închizător.
Când încărcătoarele nu sunt încărcate şi unul din încărcătoare se află în
mânerul pistolului, trăgătorul scoate cu mâna dreaptă pistolul din toc, ţinându-1 cu
ţeava pe direcţia de tragere, iar cu mâna stângă prinde încărcătorul de partea de jos,
apasă zăvorul încărcătorului şi-1 scoate din mânerul pistolului, iar cu mâna dreaptă
pune pistolul în toc.
Ţinând încărcătorul în mâna stângă îl încarcă cu 7 cartuşe, apoi cu mâna
dreaptă scoate pistolul din toc şi ţinîndu-1 cu ţeava pe direcţia de tragere, cu mâna
stângă introduce încărcătorul în mânerul pistolului până când se aude o ţăcănitură. Se
duce piedica de siguranţă în poziţia „foc" şi se manevrează manşonul închizător.
 4.8.Reguli privind modul de pastrare a pistolului md. 1974, cal. 7,65 mm.:
Pistolul trebuie să se găsească întotdeauna curat şi în stare de funcţionare.
Aceasta se obţine printr-o curăţire şi ungere efectuată la timp, prin mânuirea şi
păstrarea corectă a pistolului.
Curăţirea pistolului.
Pentru curăţire pistolul se demontează parţial. Se demontează complet numai
dacă pistolul este foarte murdar şi necesită o curăţire şi o revizuire generală.
Canalul ţevii se curăţă cu ajutorul vergelei, cu câlţi sau cârpe unse cu un strat
subţire de ulei. Se curăţă până când nu mai rămâne pete de zgură provenită din
arderea pulberii. După curăţire, canalul ţevii se şterge cu o cârpă uscată, dîn-du-se o
atenţie deosebită camerei cartuşului şi golurilor ghinturilor. Corectitudinea curăţirii
se verifică vizual aşezând ţeava cu un capăt spre o sursă de lumină şi prin celălalt
capăt se uită cu ochiul liber.
Mecanismul de dare a focului şi manşonul închizător se curăţă cu cîrpe
îmbibate în ulei AU. Se va acorda o atenţie deosebită curăţirii lighianului
închizătorului, frontalului care face alimentarea cu cartuşe şi a ghidajelor din
interiorul manşonului închizător care alunecă pe canalele corpului pistolului. După
curăţire se şterge cu o cîrpă uscată.
Corpul pistolului se va curaţi cu o cîrpă îmbibată în ulei pe porţiunea canalelor
pentru ghidarea manşonului închizător, pe panta de alimentare cu cartuşe şi pe
celelalte părţi. După curăţire se şterge cu o cîrpă uscată.
Ungerea pistolului.
Uleiurile şi unsorile folosite la ungerea pistolului se întrebuinţează pentru :
- protecţia suprafeţelor pieselor componente ale pistolului împotriva coroziunii din
cauza agenţilor atmosferici;
- ungerea în scopul micşorării frecării şi protejării împotriva unei uzuri premature a
pieselor şi mecanismelor care vin. în contact, în timpul funcţionării.
Pentru ungerea, întreţinerea şi conservarea pistoalelor pe o perioadă mai
îndelungată se folosesc următoarele uleiuri şi unsori.
a) Unsoarea pentru armă (vaselină tehnică artificială) se foloseşte pentru :
- diluarea şi îndepărtarea reziduurilor depuse pe canalul ţevii şi pe piesele supuse
acţiunii gazelor;
- ungerea pentru protecţia de scurtă durată a pieselor metalice; asigură o funcţionare
normală şi protecţia acestora împotriva coroziunii numai la temperaturi mai
ridicate de 5° C. ;
- ungerea pentru protecţia de lungă durată a pieselor şi ansamblelor metalice
(conservare pentru depozitare îndelungată), în amestec cu unsoarea de tun în
proporţie de 1/1.
Unsoarea pentru armă este un produs uleios, semifluid, cu vâscozitate mare,
având o culoare brun deschisă până la brun închis.
b) Unsoare pentru tun (aprovizionată sub denumirea de„vaselină tehnică
artificială tip C". Este o unsoare consistentă, care are în compoziţia sa ulei mineral
rafinat, rezidiuri de parafinare şi cerezină. Are o culoare brun deschis până la brun
închis. În amestec cu unsoarea de armă, în proporţie de 1/1, unsoarea pentru tun se
foloseşte pentru conservarea pistolului în scopul păstrării lui în depozite pe o
perioadă îndelungată de timp.
 c) Ulei de funcţionare AU (se aprovizionează sub denumirea de „ulei de
frână”). Este un ulei lichid, subţire, rezultat din amestecul a două uleiuri minerale
rafinate şi are o culoare galben deschis.
Acest ulei se foloseşte pentru ungerea pieselor şi mecanismelor pistolului în
orice anotimp.
Se recomandă folosirea acestui ulei la pistoalele date în dotare, care după
curăţire se ung cu un strat subţire de ulei şi apoi se introduc în tocul de piele.
d) Whitespirt, este un produs lichid obţinut prin distilarea primară a
ţiţeiului şi are o culoare roşiatică cu proprietăţi asemănătoare cu ale benzinei. Este
folosit pentru îndepărtarea unsorii de pe piesele şi ansamblele pistolului (de
conservare), atunci când pistoalele sunt scoase din depozit şi trebuiesc date în dotare.
Whitespirtul se foloseşte în orice anotimp.
Indicaţii privind ungerea pistolului.
Unsoarea se întinde numai pe suprafeţele curăţate bine ale pistolului, imediat
după curăţire, pentru a nu permite umezelii din aer să acţioneze asupra metalului
curăţat. În caz contrar unsoarea nu protejează metalul de rugină.
Suprafeţele exterioare ale pistolului se ung cu ajutorul cârpelor îmbibate în
unsoare sau ulei.
Degajările şi orificiile se ung cu cârpe sau câlţi îmbibaţi în ulei sau unsoare,
cu ajutorul unor beţişoare din lemn. Se recomandă ca arcurile de la pistol să fie unse
numai cu unsoare de armă, aplicându-se un strat foarte subţire (în special la
pistoalele date în dotare care trebuie să fie tot timpul pregătite pentru tragere).
Pentru ungerea canalului ţevii se introduce în degajarea de la capătul inferior al
vergelei, câlţi sau cârpe îmbibate în ulei sau unsoare şi se trece de câteva ori în lungul
canalului ţevii pentru a se acoperi cu un strat subţire şi uniform atât. camera
cartuşului cât şi porţiunea ghintuită.
Celelalte piese metalice se acoperă cu un strat subţire şi uniform de ulei sau
unsoare în aşa fel încât să nu împiedice buna funcţionare a pistolului în timpul
tragerii.
Pistoalele păstrate în depozitare, se ung din abundenţă cu. un amestec de 50%
unsoare de tun şi 50% unsoare de armă, sau se consemnează cu hârtie anticorosivă.

ÎNTOCMIT
TITULARUL DISCIPLINEI
Cms.şef

STOICA MARIAN