Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
DE PREGĂTIRE TEORETICĂ ȘI PRACTICĂ
ÎN DOMENIUL ARMELOR ȘI MUNIȚIILOR
1
DE REŢINUT
2
În cazul schimbării domiciliului anunţăm poliţia de la noul domiciliu şi serviciul arme în termen de 5 zile.
În caz de deces al deţinătorului permisului de armă termenul de depunere a armelor la armurieri sau intermediari
autorizaţi de către persoane autorizate pentru acelaşi tip de armă sau armurieri autorizaţi cu dovada obţinută de la
poliţie pentru predarea armamentului este de 15 zile.
Se pot procura şi deţine un număr nelimitat de arme letale , de vânătoare, de la armurieri şi intermediari autorizaţi.
Se pot deţine cel mult 2 arme de autoapărare , de apărare şi pază şi cel mult 2 arme de tir scurte sau 2 arme de tir
lungi dacă persoana întruneşte condiţiile legale.
Deţinătorul unei arme de apărare şi pază poate deţine la domicliu 50 de cartuşe şi asupra sa 12 cartuşe.
Pentru arme de vânătoare se pot deţine 300 de cartuşe pentru fiecare calibru din armele detinute.
Păstrarea armelor se face în dulapuri metalice , prevăzute cu două compartimente cu închizători diferite un
compartiment pentru munitie închis separate si unul pentru arme fixate în perete sau beton la care să nu aibă acces
persoanele străine.
La armele de vânătoare şi tir pot fi păstrate în acelaşi loc cu una dintre arme 10 cartuşe cu proiectil .
La armele de apărare şi pază pot fi păstrate în acelaşi loc cu arma până la 12 cartuşe.
Paşaportul European al armei se eliberează de serviciul arme la solicitarea persoanei care deţine permis de armă şi
permis de vânătoare.
După cumpărarea armei ne vom prezenta la poliţie cu 5 cartuşe pentru înregistrarea tubului martor.
Transportul armei de vânătoare de la domiciliu la locul de desfăşurare a vânătorii – arma va fi în toc sau husă,
asigurată şi neîncărcată cu muniţie, va avea inspecţia tehnică efectuată, arma va fi în permanenţă asupra persoanei
care o poartă, deţinătorul să nu se afle sub influenţa băuturilor alcoolice, a drogurilor medicamente cu efecte similare
s-au în stare avansată de oboseală .
Portul armei la locul de desfăşurare a vânătorii – arma poate fi încărcată dar asigurată, va fi în permanenţă asupra
persoanei care o poartă, nu va fi înmânată altor persoane cu excepţia vânătorilor, deţinătorul să nu fie sub influenţa
băutururilor alcoolice, a drogurilor, a medicamentelor cu efecte similre sau în stare avansată de oboseală.
Arma de vânătoare şi muniţia aferentă poate fi împrumutată altor vânători pentru a participa la vânătoare în condiţii
legale.
Uzul armei de vânătoare se poate face asupra vânatului pentru care avem autorizaţie legală, în legitimă apărare, în
stare de necesitate şi în poligoane autorizate.
Viza permisului de armă se face la 5 ani.
Viza autorizaţiei de folosire a armelor letale la persoane juridice se face la 2 ani.
Părţile mari componente ale pistolului “Carpaţi” – corpul cu mânerul pistolului, ţeava, manşonul închizător, arcul
recuperator, mecanismul de dare a focului, încărcătorul.
Luarea liniei de ochire - la baza cercului 10 – bătaia 1500 m, distanţă optimă de tragere 25 m.
Balistica interioară studiază procesele, fenomenele, care au loc în interiorul ţevii, camerei de ardere şi mişcarea
glonţului pe ţeavă.
Fazele aprinderii: aprinderea, inflamarea şi arderea propriu-zisă;
Rateu – capsa de iniţiere nu se aprinde, glonţul nu pleacă.
Focul întârziat – pulberea încărcăturii arde cu întârziere, glonţul pleacă cu o anumită întârziere.
3
Umflarea sau explozia ţevii – glonţul întâlneşte pe ţeavă corpi străini.
Uzura armei – datorită substanţelor chimice de la capsă şi încărcătura de azvârlire se formează rugină, arma nu este
curăţată la timp.
Balistica exterioară – studiază mişcarea glonţului în aer de la ieşirea din ţeavă până la punctual de cădere.
Traiectoria – drumul parcurs de centrul de greutate al glonţului în aer de la ieşirea di ţeavă până la căderea lui pe
pământ.
Linia de miră – distanţa de la înălţător la cuiul cătării.
Linia de ochire – linia dreptă imaginară de la ochi, crestătura înălţătorului, cuiul cătării şi punctul ochit.
TEMA NR. 1
4
Categorii de arme și muniții:
1. Arme și muniții interzise sunt armele prevăzute în categoria A din anexă a căror procurare, deţinere , port şi
folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice cu excepţia instituţiilor publice care au competenţă în
domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
2. Arme și muniții letale – care provoacă moartea ori rănirea gravă a persoanelor prevăzute în categoria B din
anexă.
3. Arme și muniții neletale destinate pentru scop utilitar agrement ori autoapărare.
5
TEMA 2.
Procurarea sau înstrăinarea armelor și munițiilor letale şi neletale de către persoanele fizice
Autorizaţia de procurarea a armelor letale se acordă persoanelor fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii
a) au împlinit vârsta de 18 ani;
b) dețin calitatea impusă de lege atestată prin prezentarea unor documente stabilite în norme metodologice în
funcție de destinația acestora.
c) nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la pedeapsă detențiunii pe viață sau
pedeapsa închisorii mai mare de un 1 an cu executare pentru infracțiuni comise cu intenție ori pentru infracțiuni
prevăzute de prezenta lege.
d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție prevăzute de codul penal, partea
specială,titlurile I, II, III, X, XI, XII articolul 269, 280,281,283,285,286,287,342,346,348,369,371,375,381,383 cu
modificările şi comletările ulterioare precum şi de Legea 143/2000 privind prevenirea, combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri.
e) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical pentru a deține și folosii arme și muniții;
f) nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor
conform datelor și informaţiior existente la organele de Poliție competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretică și practică organizat de o persoană juridică autorizată pentru această
activitate, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii.
h) nu le-a fost anulat în ultimi 2 ani dreptul de procurare, deținere, port și folosire arme letale și neletale supuse
autorizării;
i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimi 5 ani arme letale sau neletale supuse autorizării din motive
imputabile lor;
Cererea de eliberare a autorizației de procurare a armelor se depune de către solicitant la Direcția Generală
de Poliție a Municipiului București sau la inspectoratul județean de poliție în a cărei raza teritorială își are domiciliul
sau reşedința și se soluționează în termen de 45 zile de la data primirii acesteia sau maximum 30 de zile le
autorizările ulterioare.
Următoarele categorii de persoane fizice pot fi autorizate să procure arme letale
1. Arme de apărare și pază pot procura:
a) demnitarii, magistrații, diplomații, militarii și polițiștii pe perioada cât sunt în activitate sau după pensionare,
trecerea în rezervă sau retragere după caz, cu excepția situației în care aceștia și-au pierdut calitatea din motive
imputabile lor;
b) persoanele prevăzute de lege care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorităților publice pe perioada în
care au această calitate cu excepția personalului de pază din cadrul societăților specializate de pază;
6
c) persoanele incluse în programe de protecție a martorilor, pe perioada în care au aceasta calitate. Toate aceste
persoane pot procura cu autorizarea poliţiei cel mult 2 arme de apărare şi pază.
2. armele de vânătoare pot fi procurate de către vânători și colecţionarii de arme, vânători pot procura şi deţine
arme de tir din categoria armelor lungi .
3. Sportivii de tir Categoria I, membrii loturilor naţionale sau olimpice, antrenorii şi instructorii în poligonul de
tragere pot procura pe perioada cât sunt în activitate numai arme de tir.
4. Colecţionarii de arme pot procura numai arme de colecţie fără muniţia aferentă cu excepţia celor prevăzute în
categoria B din anexă proiectate după 1945 în condiţiile stabilite de normele metodologice.
5. Procurarea armelor prevăzute la Art13. al 2-5 se poate realiza prin cumpărare, donație, moștenire, sponsorizare,
închiriere sau comodat după caz.
Persoanele prevăzute la art.13, al.2-5 , care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.14 alin.1 , pot fi autorizate
să procure arme în funcție de destinația acestora și scopul folosirii lor, după cum urmează:
a) cel mult 2 arme de apărare și pază;
b) un număr nelimitat de arme din cele prevăzute la art.13, al.3-5 (vânătoare, tir și arme de colecție) din România și
cel mult câte 2 arme din străinătate pentru fiecare călătorie a solicitantului în afara teritoriului României, iar o
cantitate mai mare pot fi procurate prin intermediul armurierilor din România, autorizați să comercializeze arme.
Termenul de valabilitate a procurării armelor este de 90 zile, care poate fi prelungit de către autoritatea care
a emis-o pentru motive temeinice pentru o perioadă de până la 90 zile.
Daca titularul autorizației nu a procurat armele după 90 zile poate solicita în scris acordarea unei noi
autorizații, fără a mai fi necesar să facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14, al.1, lit. a, g, și i.
Procurarea armelor se poate face de la armurieri autorizați, intermediari în termenul de valabilitate a
autorizației, tipul de armă și cantitățile înscrise în document.
Procurarea armelor de la altă persoană fizică sau juridică se poate face numai prin intermediul unui armurier
sau intermediari autorizați.
În cazul în care titularul autorizației de procurare a armelor procură armele din străinătate, acestea le poate
introduce în România numai prin punctele de trecere frontieră de stat. Termenul de prezentare la poliție după
cumpărare este de 15 zile lucrătoare de la data achiziției.
Înstrăinarea armelor letale se poate face numai prin intermediul armurierilor, intermediarilor autorizați să
comercializeze astfel de arme.
Vânzarea armelor letale
Persoanele care deţin arme letale procurate în condiţiile legii le pot vinde numai prin intermediul
armurierilor sau intermediarilor autorizaţi să comercializeze astfel de arme.
Procedura acordării autorizației pentru procurarea de arme letale şi neletale de către persoanele fizice dacă
se îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
a) completarea unei cereri tip;
b) actul de identitate în copie și originalul;
c) certificat medical eliberat cu cel puțin 6 luni înaintea depunerii cererii din care să rezulte că este apt să dețină
arme și muniții;
7
d) certificat de cazier judiciar;
e) aviz psihologic din să rezulte că este apt să dețină și să folosească arme și munții, eliberat cu cel mult 12 luni
înaintea depunerii cererii, de la un psiholog autorizat;
f) certificat de absolvire a unui curs de instruire teoretică și practică în domeniul armelor și munițiilor;
g) două fotografii de dimensiunea celor de 4x5 cm.
h) Dovada achitării taxelor pentru autorizare;
i) Permis de vânătoare în original și copie, dacă solicită autorizarea procurării armei numai pentru deținere;
j) Carnet de membru vânător în original și copie vizat pe anul în curs pentru arme lungi, cu destinația vânătoare sau
după caz, sportiv;
k) Carnet de antrenor de tir sau biatlon și o adeverință de la club;
l) Adeverință care atestă calitatea persoanei prevăzută la art.14, al.2, lit.a si b (demnitari, magistrați, politişti sau cei
care îndeplinesc funcții ce implică exercițiul autorității)
Dacă persoana care solicită autorizarea întrunește toate condițiile, autoritatea competența informează
solicitantul să efectueze demersuri pentru procurarea de mijloace de asigurare a securității armelor și munițiilor. În
cazul schimbării domiciliului sau reședinței titularul autorizației de procurare arme sau a permisului de armă va
anunța poliția de la noul domiciliu sau reședința în termen de 5 zile , iar în cazul în care a decedat rudele apropiate
trebuie să anunțe poliția și să depună armele și muniția la armurier în termen de 15 zile.
În vederea îndeplinirii condițiilor de păstrare și de asigurare a securității armelor organul de poliție
competent poate efectua verificări la domiciliul sau la reședința acestuia. Nepermiterea efectuării controlului la locul
de deținere a armelor și munițiilor, a pieselor se sancționează cu amendă de la 5001 - 10000 lei și anularea dreptului
de deținere port și folosire a armelor.
După procurare, în termen de 3 zile, titularul autorizației este obligat să se prezinte la unitatea emitentă în
vederea solicitării permisului de armă al cărui titular este deținătorul având asupra sa autorizația completată, factura,
arma și pentu arme letale cu ghinturi 5 cartușe pentru înregistrarea tubului martor.
Permisul de arma este valabil 5 ani, exceptând perioada de suspendare , iar înainte de expirarea valabilității
cu 6 luni - titularul se va prezenta la poliție pentru viza permisului de armă.
Titularul dreptului de deținere, port și folosire a armelor letale are obligația sa păstreze armele și munițiile
înscrise în permisul de armă, asigurate astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate și în condițiile
prevăzute de lege.
Pierderea, sustragerea autorizației de procurare a armei a permisului de armă sau a pașaportului European al
armei se anunță la poliție în 48 ore.
În cazul pierderii, sustragerii de arme și muniții se anunță de îndată cel mai apropiat organ de poliție dar nu
mai târziu de 24 ore; Armele și munițiile nu pot fi înstrăinate numai prin intermediul armurierilor și intermediarilor
autorizați, nu pot fi lăsate în gaj sau alte forme de garanție.
8
Păstrarea , portul , folosirea armelor letale.
Titularul dreptului de a purta şi folosi arme letale are obligţia de a păstra arma şi muniţia înscrisă în permisul
de armă în condiţii de securitate astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate.
Păstrarea armei şi muniţiei se face la domiciliul sau reşedinţa deţinătorului , în locuri special destinate în
condiţiile prevăzute de normele metodologice.
Arma de apărare şi pază poate fi purtată numai de către titularul permisului cu îndeplinirea cumulativă a
următoarelor condiţii:
- Trebuie să fie asigurată şi să nu fie armată
- Să nu prezinte defecţiuni cu excepţia situaţiei când este transportată la armurier
- Trebuie să stea în permanenţă intodusă în toc şi ascunsă vederii, cu excepţia situaţiei când persoana este
autorizată potrivit legii să o utilizeze
- Să se afle în permanenţă numai asupra sa şi să nu fie înmânată sub nici o formă altor persoane cu
excepţia armurierilor şi organelor de poliţie competente.
Deţinătorul să nu se afle sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor sau subsatanţelor stupefiante, a
medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare avansată de oboseală sau să nu sufere de afecţiuni temporare
de natură să genereze o stare de pericol în condiţiile în care poartă arma asupra sa.
Titularii dreptului de a purta şi folosi arme de apărare şi pază pot deţine cel mult 2 arme . Pot purta asupra
lor cel mult o armă şi cel mult 12 cartuşe.
Pentru arme de apărare şi pază se pot procura şi deţine prin armurieri autorizaţi cel mult 50 de cartuşe cu
glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru câte o singură armă de fiecare calibru.
Persoanele incluse în programul de proţecie a martorilor pot păstra, purta şi folosi armele înscrise în
permisul de armă numai în condiţiile stabilite în protocolul de protecţie.
Condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice pot procura şi
folosi arme letale în exercitarea atribuţiilor de serviciu , se stabilesc prin legi speciale care reglementează atribuţiile
acestora.
9
TEMA 3
Cetățenii români și rezidenții statelor membre UE cu domiciliul, reşedință sau rezidență în România precum
și străinii cu ședere legală în România care au împlinit vârsta de 18 ani pot să procure arme neletale din categoria C şi
D din anexă precum și muniția aferenta de la orice armurier și după caz intermediar care comercializează astfel de
arme în baza unei autorizații eliberate de poliție .
Condiții pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a procura arme neletale.
a) Nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la pedeapsa detenției pe viață sau la
pedeapsa închisorii mai mari de un an.
b) Nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție .
c) Sunt apte din punct de vedere psihologic și medical.
d) Nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor,
conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
e) Nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau după caz, de port și folosire a armelor letale și
neletale supuse autorizării.
f) Nu au pierdut și nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale și neletale supuse autorizării din motive
imputabile lor.
g. au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică pe linie de arme şi muniţii în condiţiile prevăzute de lege.
Documentele necesare în vederea procurării armelor se depun la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului la
serviciul sau biroul arme unde avem domiciliul sau reşedinţa. Valabilitatea autorizaţiei eliberate este 90 de zile cu
posibilitatea de prelungire cu încă 90 de zile.Termenul de prezentare la poliţie cu arma, factura şi autorizaţia
completată de armurier este 3 zile dacă arma este cumpărată din ţară şi 15 zile lucrătoare dacă arma este cumpărată
din străinătate. Documentul pentru deţinerea , portul şi folosirea armei este permisul de armă iar în cazul armelor
neletale supuse notificării este certificatul de deţinător armă neletală. Persoanele care au procurat arme neletale în
condiţiile notificării prealabile au obligaţia ca în termen de 5 zile să se prezinte cu acestea poliţiei în vederea eliberării
certificatului de deţinător.
Păstrarea armelor neletale
- Posesorii armelor neletale din categoria D şi E din anexă au obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru
păstrarea armelor la domiciliu, reşedinţă sau după caz locul de rezidenţă astfel încât să nu permită
accesul persoanelor neautorizate la acestea şi să nu existe pericol de vătămare corporală accidentală.
Procurarea şi înstrăinarea armelor se poate face numai prin armurieri autorizaţi
10
a. În locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacol şi adunări publice, precum şi în alte locuri în care
folosirea acestora este interzisă prin lege.
b. Dacă deţinătorul se află sub influenţa băuturilor alcoolice, produselor sau substanţelor stupefiante, a
medicamentelor cu efecte similare acestora ori în stare avansată de oboseală sau suferă de afecţiuni
temporare de natură să genereze o stare de pericol în condiţiile în care poartă arma asupra sa
c. Neînsoţite de documentul care atestă dreptul de port şi folosire.
11
TEMA 4
Procurarea, deținerea și folosirea armelor și munițiilor de către persoanele juridice şi angajaţii acestora
Categorii de persoane juridice care pot procura, deține și folosi arme și muniții:
1. Instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale pentru înarmarea
personalului propriu.
2. Persoanele juridice de drept public altele decât cele prevăzute la al. 1, precum și cele care se află în subordonarea
acestora, pentru executarea atribuțiilor de serviciu stabilite prin normative de organizare și funcționare.
3. Persoanele juridice de drept privat pot fi autorizate să dețină și să folosească arme și muniții letale și neletale,
precum și muniția aferentă pentru:
a Înarmarea personalului abilitat să desfășoare activități de pază, pentru cele care asigură paza proprie sau
desfășoară activități de prestări servicii în domeniul pazei în condițiile legii.
b Desfășoară activități de executare a tragerilor cu arme în poligoane special amenajate pentru antrenament și
divertisment precum și pentru organizarea cursurilor.
c Desfășoară activități artistice în centrele de producție cinematografice, televiziune, teatru și circ.
4. Muzeele pot fi autorizate în condițiile legii să procure și să dețină arme de colecții, precum și arme neletale.
5. Persoanele juridice străine nu pot fi autorizate să dețină sau să folosească arme din categoria A și muniția
aferenta pe teritoriul României.
Autorizațiile sunt acordate de inspectoratele de poliție de pe raza de competență unde se afla sediul social al
persoanei juridice.
Condițiile procurării, deținerii, păstrării și dotării personalului propriu cu arme și muniții:
1. Persoanele juridice de drept public precum și cele aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, altele decât
cele cu atribuţii din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale care în exercitarea atribuțiilor
prevăzute de actele normative de oganizare și funcționare, desfaşoară activități specifice care necesită dotarea
personalului cu arme și muniții letale și neletale , pot procura și după caz, înstrăina, arme și muniții în condițiile
legii prin armurieri autorizați. Tipurile și cantitatea de arme și muniţii se stabilesc în funcție de activitățile
specifice precum și numărul de posturi încadrate.
2. Păstrarea armelor și munițiilor se face în spații special destinate și omologate, asigurate în permanență cu pază
înarmată în condiţiile legii.
Dotarea cu arme a personalului specializat se face în baza ordinelor de serviciu individuale emise de către
conducătorul persoanei juridice.
12
Dotarea personalului propriu cu arme si muniţii letale sau neletale.
Condiții:
a. au cetățenie română;
b. au împlinit 18 ani;
c. sunt angajate pe bază de contract individual de munca la persoana juridică;
d. îndeplinesc condițiile prevăzute de art.14, lit. c-f-g și i (sunt apte din punct de vedere psihologic, nu au săvârșit
infracțiuni cu intenții, nu au fost condamnate, nu prezintă un pericol social și nu au pierdut anterior arme și
muniții;
e. urmează un instructaj desfășurat de angajator cu privire la scopul pentru care sunt dotate cu arme şi condiţiile în
care trebuie purtată şi folosită arma, efectuarea unei şedinţe de tragere la un un poligon autorizat.
Armele pot fi purtate şi folosite numai în intervalul de timp zilnic stabilit de angajator și în condițiile și
locurile prevăzute în ordinul de serviciu, cu excepția celor deținute de pădurari și paznicii de vânătoare care pot fi
păstrate de aceștia la domiciliu cu autorizarea poliţiei.
Sunt interzise deținerea, portul și folosirea armelor de către persoanele dotate cu acestea în afara orelor de
program.
În vederea dotării cu arme, angajatorul solicită pentru fiecare persoană în parte avizul autorităților.
Procurarea, deținerea și folosirea armelor de către societățile specializate de pază.
Societățile specializate de pază pot fi autorizate la cerere să procure de la armurieri autorizații, arme și
muniții:
a. numai prin închiriere, arme letale, precum și muniţia aferentă cu excepția când sunt constituite în armurieri
autorizați.
b. Sub orice formă prevăzută de lege, arme neletale precum și muniția aferentă.
În funcție de activitățile de pază pe care le desfășoară, societățile specializate de pază, pot fi autorizate să
procure arme și muniții după cum urmează:
a. în cazul activ de protecție a persoanelor – arme de apărare și pază numai pentru protecția persoanelor prevăzute
la art.13, al.2( demnitari, magistrați, polițiști, cele care îndeplinesc o funcție în exercițiul autorităților publice și
persoanelor incluse în programe de protecție a martorilor).
b. în cazul activităţilor de pază a obiectivelor-arme letale cu destinație utilitară;
c. în cazul activităților de pază a transportului de arme și valori importante-arme letale utilitare;
Autorizația pentru procurare, deținere și folosirea armelor letale și muniției pentru societăți specializate de
pază se face pentru fiecare contract de prestări servicii care se vizează la 2 ani.
Persoanele juridice de drept privat care își asigură paza proprie în condițiile Legii 333/2003 pot fi autorizat la
cerere să procure, dețină și să folosească pentru pază numai arme neletale și muniția corespunzătoare.
Uzul de arma de personalul avizat se face pentru autoapărare precum și în caz de necesitate sau în caz de
legitimă apărare şi poligoane autorizate pentru antrenament.
13
TEMA NR. 5
Dreptul de a purta și folosi armele de vânătoare se acordă în condițiile legii, persoanelor care dețin permis de
vânătoare eliberate de autoritățile române.
Autorizația de a purta arme letale se obține de la organul de poliție competent teritorial, în conformitate cu
prevederile art.13 din lege, respectiv:
a) au împlinit vârsta de 18 ani;
b) dovedesc necesitatea procurării armelor; dețin permis de vânătoare eliberat de autoritățile române;
c) nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la pedeapsă detențiunii pe viață sau
pedeapsa închisorii mai mare de un 1 an cu executare pentru infracțiuni comise cu intenție ori pentru infracțiuni
prevăzute de prezenta lege.
d) nu sunt inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție prevăzute de codul penal, partea
specială,titlurile I, II, III, X, XI, XII articolul 269, 280,281,283,285,286,287,342,346,348,369,371,375,381,383 cu
modificările şi comletările ulterioare precum şi de Legea 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri.
e) sunt apte din punct de vedere psihologic și medical pentru a deține și folosii arme și muniții;
f) nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor
conform datelor și informațiior existente la organele de Poliție competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretică și practică organizat de o persoană juridică autorizată pentru această
activitate, în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii.
h) nu le-a fost anulat în ultimi 2 ani dreptul de procurare, deținere, port și folosire arme letale și neletale supuse
autorizării;
i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimi 5 ani arme letale sau neletale supuse autorizării din motive
imputabile lor;
Dosarul se depune la poliția judeteană, serviciul sau biroul arme unde persoana are domiciliul sau resedința.
Autorizația de cumpărare a armei se eliberează în 45 de zile sau in 30 zile pentru vânătorii vechi.
Se pot procura un număr nelimitat de arme din țara sau cel mult 2 din străinătate la fiecare plecare a solicitantului;
Titularul dreptului de a purta si folosi arme de vânătoare are obligația de a păstra armele înscrise în permisul
de armă în condiţiile prevăzute de lege, în dulapuri omologate prevăzute cu 2 compartimente, unul închis pentru
muniţie şi unul pentru arme, în spaţii în care nu au acces persoanele străine, fixate în perete sau beton iar
împreună cu una dintre arme se pot păstra 10 cartuşe cu proiectil iar piesa a- 3- a , ulucul va fi păstrată în
compartimentul cu muniţia.
14
Transportul armelor de vânătoare pentru care s-a acordat deținătorului, dreptul de a le purta și folosi, de la
domiciliul sau reședința acestuia, la locul unde urmează să se desfășoare vânătoarea, potrivit legii, se face in
următoarele condiții:
a) armele trebuie ținute în toc sau husa asigurate și neîncărcate cu muniție;
b) să aibă inspecția tehnică periodică și să nu prezinte defecțiuni , să fie în permanență asupra sa, să nu fie
înmânate altor persoane cu excepţia vânătorilor iar deținătorul să nu se afle sub influența băuturilor alcoolice,
drogurilor, medicamentelor cu efecte similare sau în stare avansată de oboseală .
a) arma poate fi încărcată cu condiția ca, după încărcare să fie asigurată și purtată astfel încât să nu prezinte
pericolul producerii unor accidente;
b) să aibă inspecția tehnică periodică și să nu prezinte defecțiuni, iar deținătorul să nu se afle sub influența
băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare, ori în stare
avansată de oboseala;
c) arma sa fie în permanentă asupra persoanei care o deține în mod legal și să nu fie înmânată sub nici o forma altor
persoane, cu excepția vânătorilor;
Arma de vânătoare poate fi încredinţată altor vânători care deţin permis de vânătoare.
Procurarea și înstrăinarea armelor se poate face numai prin armurieri sau intermediari autorizați. După
procurarea armelor titularul este obligat să se prezinte la poliția care a eliberat autorizația in timp de 3 zile înpreună
cu arma și 5 cartușe pentru înregistrarea tubului martor, în vederea eliberării permisului de arma sau înscrierea armei
în permis.
În cazul înstrăinării armei titularul are obligația să se prezinte la poliție în timp de 10 zile cu dovada de
înstrăinare a armei pentru radierea din evidențe;
În caz de deces al titularului armei rudele apropiate sunt obligate ca în termen de 15 zile să anunțe poliția și să
depună armele și muniția la un armurier autorizat;
Dacă există condiţii comportamentale temeinice poliţia poate solicita o examinare urgentă psihologică şi medicală în
vederea verficării aptitudinii persoanei şi menţinerea autorizării pentru a deţine arme şi muniţii letale sau dacă
persoană refuză să se supună examenului psihologic sau medical în timp de 30 de zile de la data solicitării exprese a
politiei.
În cazul armelor de vânătoare semiautomate este interzisă schimbarea sau modificarea încărcătorului sau camerei
cartuşului, astfel încât să permită transformarea în arme ale căror încărcător şi cameră pot ţine mai mult de 3 cartuşe.
În cazul pierderii, sustragerii permisului de arma, autorizației de procurare arme sau Pașaportului European
al armei avem obligația să anunțăm poliţia în 48 ore, iar în cazul sustragerii, pierderii armelor, pieselor și munițiilor
trebuie să anunțăm de îndată cel mai apropiat organ de poliție dar nu mai târziu de 24 ore.
15
Persoana care deține în condițiile legii o arma de vânătoare o poate împrumuta titularului dreptului de a
purta și folosi arma de vânătoare precum și muniția aferentă în limitele prevăzute de lege, în vederea utilizării
acesteia la vânătoare.
Se interzice lăsarea armei în gaj sau alte forme de garanție.
Persoana fizica poate fi autorizată să dețină un număr nelimitat de arme de vânătoare, iar acestea se pot
procura în termen de 90 zile de la armurieri autorizați. Dacă nu s-a reușit procurarea armei, titularul poate solicita
prelungirea autorizației. Procurarea armelor se poate face prin cumpărare, donație, moștenire, închiriere sau
comodat după caz.
Dacă titularul autorizației își schimbă domiciliul sau reședința acesta este obligat, ca în termen de 5 zile de la
data schimbării, să anunțe despre aceasta organul de poliție în a cărui raza de competență teritorială se află noul
domiciliu sau reşedință.
În cazul in care organele competente au aplicat măsura suspendării sau anulării permisului de arma cu privire
la care încetează dreptul de deținere, titularul este obligat, ca în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la
cunoștință măsura, este obligat să depună armele la un armurier autorizat în vederea depozitării sau înstrăinării.
Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege nu suspendă obligația persoanei de a depune armele la un
armurier autorizat.
Procurarea muniției se poate face numai de la armurieri autorizați în cantitate de cel mult 300 cartușe pentru
câte o singură armă de vânătoare, de fiecare calibru dintre cele care are dreptul de port si folosire.
Condițiile păstrării și asigurării securității armelor si munițiilor:
- titularii dreptului de deținere sunt obligați să păstreze armele și munițiile letale la domiciliul sau reşedinţa
menționată în permisul de armă în dulapuri sau casete metalice special amenajate, omologate de Autoritatea
Naționala pentru Omologarea armelor și munițiilor care sunt asigurate cu cel puțin două sisteme de închidere
independente cu cheie sau cifru astfel încât să nu permită accesul persoanelor neautorizate;
- Dulapurile sau casetele trebuie să fie prevăzute cu compartimente diferite care să fie asigurate cu câte un sistem
de închidere pentru păstrarea armelor separat de muniție închizătoarelor aparținând carabinelor și după caz a
piesei a treia de la armele letale lungi sau țevi basculante. Armele letale lungi cu sistem de funcționare
semiautomat, se păstrează numai asigurate cu dispozitiv special omologat, destinat pentru blocarea trăgaciului.
În cazul armelor de vânătoare , pentru care titularul are drept de port și folosire poate fi păstrată împreună cu o
singură armă dintre acestea cantitatea fiind de cel mult 10 cartușe cu proiectil și 50 cartușe fără proiectil.
Permisul de arma are o valabilitate de 5 ani iar înainte cu 6 luni de expirarea valabilităţii titularul poate
solicita prelungirea acestuia .
Procedura de viză a permisului de armă:
Titularii permiselor de armă tip A şi B au obligația ca înainte de expirarea valabilității acestuia să se prezinte
la viza permisului de armă la inspectoratul de poliție judeţean unde are domiciliul sau reședința având asupra lor:
cerere tip, permisele de armă și armele înscrise în acestea în original şi copie , actul de identitate al deținătorului legal
de arme, certificatul de inspecție tehnică periodică a fiecărei arme, efectuată în ultimele 6 luni, documentul ce atestă
calitatea ce i-a conferit dreptul de a deține sau purta și folosi arma respectivă, certificatul medical , aviz psihologic
pentru deținere sau după caz folosire de arme și muniții, dovada tragerii experimentale după caz, dovada efectuării
16
tragerii anuale în poligon , armele pe care le deţine precum și alte documente solicitate de către organul de poliție.
Valabilitatea Paşaportului European al armei este 5 ani. În cazul în care deţinătorul armei de vânătoare intenţionează
să participe la vânătoare în Uniunea Europeană acesta este obligat să solicite organelor competente Paşaport
European pentru arme de foc. Pentru eliberarea acestui document este necesară prezentarea unei invitaţii la
vânătoare eliberată de o Asociaţie de vânătoare din străinătate , pe baza acesteia şi a permisului de armă organele de
poliţie abilitate vor elibera Paşaportul european al armei numai în măsura în care deţinerea, portul şi folosirea acestor
arme este permisă în statul în care urmează să călătorească sau dacă este autorizat de către autorităţile competente
ale acelui stat să introducă pe teritoriul său armele respective .
Titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare poate face uz de armă înscrisă în permisul de armă,
numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat, cu excepţie de la aliniatul precedent se poate face şi în legitimă
apărare, stare de necesitate precum și pentru antrenament, în poligoanele autorizate în condițiile legii. În cazul
efectuării uzului de armă pentru legitima apărare ori stare de necesitate persoana este obligate sa acorde prim ajutor
persoanei rănite, să anunțe salvarea și de îndată cel mai apropiat organ de poliție.
17
CAPITOLUL II CUNOAŞTEREA ASPECTELOR DE NATURĂ
JURIDICĂ ÎN CAZUL UZULUI DE ARMĂ
TEMA NR. 1. Modul de acţiune al persoanei care a făcut uz de armă , responsabilităţi juridice
Definiţia uzului de armă – Reprezintă executarea tragerii cu o armă.
Potrivit art. 32 din Legea 295/2004, titularii dreptului de a purta și folosi armele de apărare și pază, pot face uz de armă
numai în poligoanele autorizate în condițiile legii sau în caz de legitimă apărare ori în stare de necesitate..
Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și
injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general dacă apărararea este
proporțională cu gravitatea atacului.
Se prezumă a fi în legitimă apărare acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o
locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte
asemenea modalități nelegale , ori în timpul nopții.
Potrivit noului Cod Penal, fapta prevăzută de legea penala, săvârșită în stare de legitimă apărare nu constituie
infracțiune.
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei
apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Condiții privitoare la atac și apărare.
Prin atac se înțelege – o acțiune sau inacțiune prin care agresorul tinde să aducă atingerea unor valori sociale,
ce potrivit legii pot fi ocrotite, pe calea apărării legitime, a persoanelor, a drepturilor acestora și intereselor publice.
a) Să fie material – când se realizează prin fapte de natură a pune în pericol în mod fizic valoarea sociala împotriva
căreia este îndreptată – se concretizează într-o acțiune cu sau fără folosirea de corpuri contondente, tăioase, arme
de foc, substanţe inflamabile, etc.
Dacă făptuitorul poate acționa pe cale juridică nu poate beneficia de temeiul legitimei apărări, dar poate
invoca existența unor circumstanțe atenuante.
b) Să fie direct – atunci când constituie în mod nemijlocit o sursa de pericol pentru persoană sau interesul public,
împotriva căruia se îndreaptă. Nu există un atac direct în cazul în care între agresor și persoana vătămată se afla un
obstacol (ușa, o poartă închisă), care îl împiedică pe agresor să pună în pericol viața celuilalt;
c) Să fie imediat – este imediat când exista certitudinea dezlănțuirii și este pe cale a se produce (ex.agresorul ridica un
topor asupra capului persoanei pe care vrea să o ucidă sau îndreaptă împotriva acesteia o armă). Nu trebuie să se
confunde cu un atac ce se poate produce în viitor, sau cu teama de un atac determinat de o dușmănie mai veche.
Atacul este actual când se află în curs de desfășurare. Un atac consumat nu mai justifică un act de apărare (dacă
agresorul a fost dezarmat sau a lovit victima și s-a retras, nu se consideră un atac actual).
În cazul infracțiunilor contra patrimoniului atacul nu este consumat numai după ce și-a pierdut caracterul flagrant.
Astfel în cazul infracțiunii de furt atacul se considera actual și atunci când, după luarea bunului, autorul de
18
îndepărtează cu bunul sustras de la locul infracțiunii iar persoana vătămată folosește violența pentru a recupera
bunul furat.
d) Să fie injust – este injust în cazul în care nu este legitim sau imediat pe o dispoziție a legii sau pe un drept.
Daca un agent de securitate care se află în executarea atribuțiilor de serviciu, desfășoară activități agresive
împotriva unei persoane pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, apărarea bunurilor pe care le au în paza, acesta
este în legitimă apărare;
e) Să fie îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor sale ori împotriva unui interes public;
f) Să pună în pericol grav persoana atacată, drepturile acesteia, ori interesul public. Pericolul se considera grav atunci
când atacul este de natura să producă o vătămare ireparabilă sau greu de înlăturat (pierderea vieții, cauzarea unei
infirmități, distrugerea unui bun de valoare, sustragerea unor documente.
Condiții privitoare la apărare:
Legitima apărare presupune existența unei apărări împotriva unei agresiuni se concretizează în săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală. Natura și încadrarea juridică a acestei fapte nu interesează, sau poate fi un omor, o
vătămare a integrității corporale, o distrugere, după cum nu este relevantă împrejurarea, dacă fapta s-a consumat
ori a rămas în stadiul tentativei. Nu prezintă interes nici faptul, că cel care efectuat actul de apărare este însuși
persoana atacată sau o altă persoana care i-a venit în ajutor.
Pentru a fi în legitimă apărare fapta prevăzuta de legea penală, săvârșita în combaterea agresiunii, trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
a) A fost necesară pentru înlăturarea atacului în funcție de obiectul agresiunii (viața, averea, etc.). Caracterul imediat
al agresiunii – pericolul nu poate fi evitat în alt mod. În funcție de intensitatea agresiunii, de anumite condiții de
timp, de loc sau privitoare la persoana atacată;
b) Să fie proporţională cu gravitatea atacului. Legea nu stabilește criterii de apreciere dar trebuie să existe un raport
între agresiune și apărare (daca ne lovește cu pumnul, nu împușcăm agresorul).
Starea de necesitate – este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol
imediat și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun
important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât
cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Condiții referitoare la pericol și acțiunea de salvare:
Indiferent de izvorul său, pericolul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) Să fie iminent;
b) Să amenințe viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important al acesteia ori în interes
public ( bunuri importante pot fi clădiri, instalații, opere de artă, documente sau bunuri de valoare unică sau
indispensabile în momentul respectiv);
c) Să fie inevitabil adică să nu poate fi înlăturat prin alte mijloace.
Condiții referitoare la acțiunea de salvare:
a) Să fie necesară – să reprezinte singura cale de salvare;
b) Să nu fi cauzat urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs în cazul neînlăturării pericolului;
19
c) Să nu fie săvârșită de către persoana sau pentru a salva o persoană care avea obligația de a înfrunta pericolul. Nu
se consideră în stare de necesitate persoana care datorită funcției sau profesiei sale este obligată să înfrunte
pericolele inerente funcției sau profesiei respective. Aceste persoane pot invoca starea de necesitate pentru
faptele de salvare pe care le comit în exercițiul funcției sau profesiei.
Obligaţii persoanei care a făcut uz de armă
Persoana care a făcut uz de armă este obligată să acţioneze imediat pentru a acorda primul ajutor şi asistenţă
medicală persoanelor rănite, să anunţe Salvarea la telefon 112 şi să anunţe de îndată cel mai apropiat organ de
poliţie indiferent dacă au rezultat sau nu victime ori pagube materiale.
Organul de poliţie sesizat are obligaţia să efectueze cercetarea la faţa locului şi a circumstanţelor în care s -a
produs evenimentul. Arma care a fost folosită rămâne în custodia organelor de poliţie care desfăşoară cercetarea
până la încheierea acesteia.
RESPONASABILITĂŢI JURIDICE
Încălcarea prevederilor Legii atrage după caz răspunderea penală, civilă, contravenţională sau administrativă a
persoanei vinovate.
Potrivit codului penal următoarele fapte sunt considerate infracţiuni la regimul armelor şi muniţiilor
Art.342. Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
1. Deţinerea, portul, confecţionarea precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor,
mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale fără drept
se pedepsesc cu închisoare de la 1 – 5 ani .
2. Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni – 1 an sau cu amendă.
3. Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. 1 şi 2 se pedepseşte cu închisoarea de la 2- 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
4. Portul armelor prevăzute la alin. 1 şi 2 , fără drept în dsediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al
altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral se pedepseşte
cu închisoarea de la 1 – 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
5. Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 3 au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale
acestora , limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
6. Nedepunerea armei şi muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de
valabilitate a permisului de armă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6- 3 ani.
7. Fabricarea sau amsamblarea de arme letale , de piese sau muniţie pentru acestea
a. Din orice componente esenţiale traficate ilicit
b. Fără o autorizaţie eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea
sau asamblarea.
c. Fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor în conformitate cu prevederile legale- se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 – 7 ani.
ART.343. Uzul de armă fără drept
1. Uzul de armă letală sau interzisă fără drept se pedepseşte de la 1- 3 ani
2. Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizăii, fără drept se pedepseşte cu închisoarea de la 6
luni – 2 ani
ART.344. Falsificarea sau modificarea, ştergerea sau maodificarea marcajelor de pe arme letale
20
Falsificarea sau ştergerea, înlăturarea ori modificarea fără drept a marcajelor de pe arme letale se pedepseşte
cu închisoare de la 1- 3 ani sau cu amendă.
Contravenţii
Sunt considerate contravenţii următoarele fapte:
1. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (2) de a prezenta pentru control armele, piesele şi muniţiile
deţinute, la solicitarea organelor de poliţie.
2. nerespectarea obligaţiei de anunţare a pierderii, furtului sau dispariţiei armelor letale în termenul prevăzut la
art. 7 alin. (1);
3. încredinţarea armelor letale sau neletale supuse autorizării, pentru care s-a opţinut dreptul de deţinere,
respectiv de port şi folosire de către posesorii acestora, unor persoane neautorizate în condiţiile prezentei legi;
4. neîndeplinirea obligaţiei de a nu înstrăina documentele prevăzute la art. 7 alin. (2) şi art. 118 alin. (5);
5. neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 8 alin. (3);
6. nedeclararea informaţiilor prevăzute la art. 12 în termenul stabilit;
7. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 17 alin. (3);
8. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 17 alin (2), art. 21 şi art. 37 alin. (3);
9. neîndeplinirea obligaţiei de prezentare la poliţie în vederea solicitării acordării permisului de armă, în termenul
prevăzut la art. 22 alin. (1);
10. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 22 alin. (3);
11. neîndeplinirea obligaţiei de păstrare a armelor în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) şi (2);
12. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 27 alin. (1), (2) şi (4);
13. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 27 alin. (6);
14. păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3);
15. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) şi (2);
16. transportul armelor de vânătoare fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 36 alin. (1);
17. portul armelor de vânătoare fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 36 alin. (2);
18. nerespectarea obligaţiei de a nu lăsa arma de vânătoare în gaj sau în alte forme de garanţie, prevăzută la art.
38 alin. (2);
19. transportul armelor de tir fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 40 alin. (1);
20. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 42 alin. (4);
21. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 47 alin. (3);
22. neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 47 alin. (4) în termenul stabilit;
23. nedeclararea furtului, pierderii, deteriorării sau distrugerii permisului de armă ori a paşaportului european
pentru arme de foc, în termenul prevăzut la art. 50 alin. (1), respectiv la art. 119 alin. (1);
24. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 57 alin. (7);
25. înstrăinarea sau procurarea armelor neletale fără respectarea prevederilor art. 57 alin. (10);
26. neprezentarea la poliţie în vederea solicitării eliberării certificatului de deţinător, în termenul prevăzut la art.
60 alin. (1);
27. nerespectarea interdicţiilor prevăzute la art. 60 alin. (3);
28. neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 61 cu privire la păstrarea armelor la domiciliu, reşedinţă sau
rezidenţă;
29. abrogat;
30. neîndeplinirea obligaţiei de notificare prealabilă a organelor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform art. 57 alin.
(1) lit. b);
31. abrogat;
32. portul, folosirea şi transportul armelor neletale utilitare şi de agrement fără respectarea condiţiilor prevăzute
la art. 65;
33. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 66 alin. (1);
34. păstrarea armelor fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69 alin. (3);
35. nerespectarea obligaţiilor privind registrele de evidenţă a armelor, muniţiei şi personalului dotat cu acestea,
stabilite la art. 69 alin. (5)-(7);
36. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 70 alin. (5);
21
36^1. nerespectarea condiţiilor prevăzute la art. 70 alin. (6^1); 37. nerespectarea obligaţiei de a desfăşura
activităţile prevăzute la art. 72 alin. (1);
38. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 78;
39. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 82;
40. nerespectarea prevederilor art. 93;
40^1. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 97 alin. (5);
41. nerespectarea prevederilor art. 103 alin. (1);
42. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. d), f) şi g) şi alin. (2), art. 107 alin. (2), art. 108 lit.
b) şi art. 109 alin. (2);
43. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. a)-c) şi k);
44. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 106 alin. (1) lit. e), h)-j);
45. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 106 alin. (3);
46. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 106 alin. (5);
47. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 106 alin. (6);
48. nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 107 şi art. 108 lit. a), c), d) şi e);
49. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 109 alin. (1) lit. b);
50. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 121 alin. (3);
51. nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 122 alin. (4);
52. pierderea armelor letale sau neletale supuse autorizării;
53. pierderea muniţiei corespunzătoare armelor letale sau neletale supuse autorizării.
a armelor
Sancţiuni
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 129 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 2, 6 şi pct. 21-23;
b) cu amendă de la 501 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 4, 9, 24, 26 şi 28;
c) cu amendă de la 1.001 lei la 2.000 lei, cele prevăzute la pct. 5, 7, 8, 10, 20 şi 39;
d) cu amendă de la 2.001 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la pct. 11-13, 16-19, 25, 27, 30, 32, 36^1, 40^1, 41 şi 50
e) cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la pct. 1, 3, 14, 15, 33, 38, 44-47, 52 şi 53;
f) cu amendă de la 10.001 lei la 15.000 lei, cele prevăzute la pct. 34-37;
g) cu amendă de la 15.001 lei la 30.000 lei, cele prevăzute la pct. 40, 42, 48, 49 şi 51;
h) cu amendă de la 30.001 lei la 50.000 lei, cele prevăzute la pct. 43.
(2) Următoarelor contravenţii prevăzute la art. 129 li se aplică sancţiuni complementare, după cum urmează:
a) suspendarea dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor pentru o perioadă de 6 luni, celor
prevăzute la pct. 10, 13, 17, 18, 24, 32, 39 şi 53;
b) anularea dreptului de deţinere, de port şi folosire a armelor, celor prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19
şi 52;
c) confiscarea armelor sau, după caz, a muniţiilor prevăzute la pct. 3, 8, 20, 25, 30, 32 şi 33;
d) retragerea definitivă a autorizaţiei eliberate în condiţiile art. 104 alin. (1), pentru contravenţiile prevăzute la
pct. 43-49 şi 51.
letale sau neletale
22
CAPITOLUL III ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL RĂNIRII CU ARMA
23
• Impotența funcțională, ca urmare a lipsei de continuitate a pârghiei osoase;
Fracturile pot fi:
• Închise;
• Deschise (cu răni prin care se pot vedea capetele oaselor);
În cazul fracturilor deschise mai întâi se oprește hemoragia, se pansează rana pentru a nu se infecta, apoi se trece la
imobilizarea acesteia.
Suprimarea durerii se realizează prin administrarea de calmante (algocalmin, antinevralgic, etc).
Imobilizarea provizorie a fracturii se va realiza folosindu-se atele din lemn, plastic sau carton, din trusa de prim ajutor
sau cu mijloace improvizate cum ar fi: bucăți de scândură, bastoane, crengi, șipci.
Pe timpul acordării primului ajutor trebuie avute în vedere următoarele:
• Atelele sau mijloacele improvizate să aibă o lungime corespunzătoare, spre a imobiliza atât osul fracturat cât și
articluațiile de la ambele capete al acestuia;
• Atelele sau mijloacele improvizate să fie înfășurate cu feșe sau alt material textil, pentru a nu provoca răni în
regiunea imobilizată;
• În timpul transportului victimei se va urmări să nu se producă deplasări ale fragmentelor osoase, care ar putea
determina complicații;
• Se va evita amplificarea durerii printr-o imobilizare incorectă;
• Manevrele pentru tratament, pansament și imobilizare trebuie făcute cu multă blândețe, deoarece orice
manevră bruscă provoacă o durere vie și spasm muscular ce poate duce la dislocarea fragmentelor osoase,
transformând o fractură închisă într-un deschisă.
Orice accidentat care prezintă o leziune osoasă nu va fi evacuat la spital înainte de a se fi realizat imobilizarea fracturii.
Victimele la care se constată fractura de bazin sau de coloană vertebrală vor primi primul ajutor și vor fi transportate
numai de către echipa de pe autosanitară.
4. Primul ajutor în caz de plăgi tăiate sau împușcate
Primul ajutor în caz de rănire se acordă chiar la locul accidentului și constă în aplicarea pe plagă a unui pansament în
vederea oprii curgerii sângelui (hemostaza) și a evitării infectării acesteia. O atenție deosebită trebuie acordată plăgii
împușcate rezultată ca urmare a penetrării de către glonț a pielii și țesuturilor moi. Rana este de regulă adâncă și
îngustă, însoțită de sângerare redusă cantitativ, caracteristică, care sporește pericolul suprainfecțiilor, germenii
patogeni pătrunși în plagă nefiind spălați de fluxul sanguin.
În cazul rănirii, se îndepărtează hainele, se aplică pansamentul și apoi, mai ales în sezonul rece, se acoperă rănitul
pentru evitarea hipotermiei.
Dacă rana este la piept și se aude un zgomot de intrare și de ieșire a aerului (amestecat cu sânge), iar rănitul respiră
foarte greu, este semn că peretele toracic este străpuns până la plămâni. În această situație se aplică un pansament cât
mai etanș sau se fixează mâna rănitului pe rana pentru a-i permite să respire și se aşează într-o poziție mai ridicată a
toracelui.
În caz de rănire a abdomenului se aplică pansament circular iar rănitul se aşează pe spate.
Cu excepția rănilor la plămâni, tuturor li se dă să bea apă sau alte lichide, mai puțin alcool (pentru a compensa
pierderea sângelui).
24
Pentru pansare se vor folosi cu precădere, pansamente sterile aflate în trusele de prim ajutor, sau mijloace
improvizate (batistă, cravate, fâșii in lenjeria proprie sau a rănitului).
Oprirea hemoragiilor se va realiza prin metode și mijloace accesibile în funcție de felul acestora, astfel:
• În cazul hemoragiilor arteriale, în care sângele de o culoare roșu aprins țâșnește în jet sacadat în același ritm cu
pulsațiile inimii, compresiunea se va face deasupra leziunii (rănii) pentru a întrerupe astfel circulația sângelui de la
inimă spre artera lezată;
• În cazul hemoragiilor venoase, în care sângele curge uniform având culoare roșu închis, compresiunea se va
face sub locul leziunii sau al rănii, deoarece circulația venoasă are loc în sens invers acelei arteriale;
• Pansamentul compresiv se aplică direct pe rană sau pe leziunea din care apare hemoragia și va strâns atât cât
este necesar pentru a realiza oprirea sângelui în cazul lezării unui vas de sânge de la cap (tâmplă) sau gât.
Dacă personalul de pază nu poate, din diferite motive să însoțească victima la spital, atunci se notează pe o bucată de
hârtie ora și minutul aplicării garoului și se pune la loc vizibil.
Garoul nu poate fi menținut strâns mai mult de 1.5 – 2 ore, deoarece întreruperea circulației sângelui peste
această limită duce la cangrenarea țesuturilor din zona respectivă.
Dacă până la primirea ajutorului medical calificat trec mai mult de două ore, se va desface garoul din 15 în 15
minute pe perioade scurte(30 – 60 secunde), asigurându-se hrănirea porțiunii vătămate.
5. Primul ajutor în caz de stop cardio-respirator
În cazul perturbărilor funcționale, personalul de pază trebuie să știe să deosebească următoarele cinci categorii de
manifestări:
• Accidentatul este afectat de eveniment, dar conștient și cu funcții vitale neafectate;
• Accidentatul este conștient sau semiconștient, dar cu respirația mai frecventă și mai superficială, pulsul
accelerat și mai slab, tensiunea arterială coborâtă. Starea poartă numele de ”șoc”;
• Accidentatul și-a pierdut cunoștința în primele minute de la accident, dar își revine, recuperând în scurt timp
funcțiile vitale;
• Accidentatul este inconștient, însă are funcțiile vitale (respirație și circulație) păstrate. Starea poartă numele de
”comă„ și survine cel mai frecvent în cazul unui traumatism cranio-cerebral;
• Accidentatul zace nemișcat, inconștient fără respirație și cu absența bătăilor inimii. Această stare poartă
denumirea de ”moarte clinică” și este determinată de o sincopă cardio respiratorie.
În toate cele cinci cazuri, accidentații pot prezenta diferite plăgi, fracturi, hemoragii, arsuri, pierderea controlului
sfincterelor. În primele patru situații(când funcțiile vitale sunt compromise) primul ajutor constă, în principal, în
efectuarea hemostazei provizorii, imobilizarea fracturilor, pansarea plăgilor. În situația instalării morții clinice, agentul
de securitate va interveni în primul rând pentru restabilirea respirației și a circulației sanguine, procedând la aplicarea
manevrelor de resuscitare(respirație artificială și masaj cardiac).
Moartea clinică durează 3 – 5 minute (apoi se instalează moartea biologică) și poate fi recunoscută după următoarele
semne:
• Pierderea cunoștinței;
• Oprirea mișcărilor respiratorii;
• Încetarea bătăilor inimii;
25
• Absența pulsului la artera carotidă;
• Paloarea extremă a tegumentelor;
• Lărgirea pupilelor și globii oculari imobili;
Relaxarea completă a musculaturii.
Avându-se în vedere frecvența mare a cazurilor în care accidentații mor prin obstrucția căilor respiratorii superioare,
primul ajutor trebuie să înceapă prin asigurarea libertății căilor respiratorii superioare astfel:
• Plasarea capului în hiperextensie ( victima se culcă pe spate, iar agentul de securitate îi ridică ceafa cu o mână,
în timp ce cu cealaltă așezată pe frunte îi împinge capul spre spate);
• Controlul libertății căilor respiratorii (folosindu-se de indexul mâinii cu care verifică, agentul de securitate
înlătură din cavitatea bucală corpi străini și asigură permeabilitatea orificiului glotic);
• Propulsia mandibulei împreună cu baza limbii pentru degajarea orificiului glotic (se realizează prin împingerea
mandibulei spre înainte, astfel încât arcada dentară inferioară să ajungă să depășească în înălțime pe cea superioară,
asigurându-se eliberarea orificiului glotic).
Pentru realizarea respirației artificiale se pot folosi două procedee diferite și anume:
• Metoda internă – prin insuflație activă a aerului în căile respiratorii;
• Metoda externă – prin compresiunea activă, ritmica a toracelui din exterior;
Cea mai eficientă metodă este cea internă:
• Este mai operativă în aplicare;
• Este mai ușor de executat;
• Este mai eficientă (la fiecare insuflare, se asigură accidentatului un volum de 1500 ml de aer, în comparație cu
volumul maxim de 300ml cât asigură metoda externă
Metoda internă se bazează pe insuflația aerului direct în căile respiratorii ale victimei prin mai multe procedee:
1. Procedeu „gură la gură” care se execută după următoarea tehnică:
a. Se asigură libertatea căilor respiratorii;
b. Se așterne pe fața victimei un material de protecție din pânză ( batistă, tifon);
c. Se pensează nasul cu mâna stângă pentru a preveni pierderea aerului;
d. Se insuflă aer în plămânii victimei ( agentul de securitate efectuează o inspirație, o expirație, și încă o inspirație
profundă, urmată de o apnee voluntară; în timpul doi aplică circumferința buzelor sale peste buzele victimei și insuflă
cu putere aerul în plămânii acestuia. Frecvența insuflării aerului în plămânii victimei este de 16 – 18 ori/minut(similar
unei respirații normale).
2. Procedeul gură la gură cu ”batista salvatorului” este utilizat mai ales atunci când victima are căile respiratorii
inundate de sânge, secreții sau conținut gastric. În această situație se utilizează (din considerente de ordin subiectiv)
”batista salvatorului„, o folie de plastic cu un tub cu diametrul de 20mm și lungimea de 25mm. Tubul de plastic se
introduce în gura victimei, între arcadele dentare, iar folia se întinde pe fața acestuia. Algoritmul de efectuare a
respirației artificiale este același ca la procedeul anterior.
3. Procedeul de respirație artificială cu ajutorul ”dispozitivului din trusa medicală a automobilistului”. Acest
dispozitiv este format dintr-un tub gofrat, bloc de astupare și o piesă de gură. Se respectă același algoritm de efectuare
a respirației artificiale cu specificația ca agentul de securitate insuflă cu putere aerul prin capătul liber al tubului gofrat,
26
iar piesa de gură se aplică accidentatului. Blocul de supape asigură realizarea respirației artificiale, în ritmul de 16 – 18
respirații pe minut, fără ca agentul de securitate să-și ridice gura de pe tubul gofrat.
Metodele externe de respirație artificială se bazează pe compresiunea manuală ritmică a cutiei toracice. Compresiunea
se realizează prin apăsarea energică a bazei toracelui (din față sau din spate) în timp ce victima se află culcată la
orizontală.
Eficiența metodei de respirație artificială se poate aprecia și după starea pupilelor. Micșorarea pupilelor în
cursul manevrelor de reanimare este semnul unei evoluții favorabile, dilatarea lor în schimb trebuie considerată ca un
semn de evoluție gravă.
În majoritatea cazurilor, sincopa respiratorie este urmată la un interval de 1 – 2 minute de sincopa cardiacă,
care se însoțește de consecințe incomparabil mai grave și mai greu de combătut.
Există două procedee de resuscitare cardiacă și anume:
a. Masajul cardiac. Scopul masajului cardiac este acela de a înlocui, pe durata sincopei, contracțiile spontane ale
inimii, pentru a iriga cu sânge organele vitale, mai ales creierul.
Se execută astfel:
• Palma mâinii stângi se aplică pe stern, în treimea inferioară a acestuia, cu degetele răsfirate în aer;
• Mâna dreaptă se aşează în același mod peste cea stângă;
• Se execută ritmic aproximativ 60 de compresiuni pe minut, scurt și energic, apăsând sternul astfel încât el să se
deplaseze pe o distanță de 4 – 6 cm spre interior.
În practica curentă, când ajutorul este dat de un singur agent de pază se efectuează 10 compresiuni sternale de masaj
cardiac la 2 insuflații succesive. Atunci când sunt 2 agenți se efectuează 5 compresiuni, la fiecare insuflație permanentă
a plămânilor.
b. Percuția presternală este recomandată a fi utilizată de unii specialiști la începutul reanimării oricărei sincope
cardio - respiratorii. Metoda constă în aplicarea unei singure lovituri cu pumnul, în segmentul mijlociu al regiunii
presternale de la o înălțime de 20 – 40 cm. Vibrațiile mecano – electrice realizate pe această cale în aria cordului pot
provoca uneori excitația centrului automat al inimii și restabilirea funcției sale. Se trece apoi, imediat, la executarea
respirației artificiale.
În caz de insucces, se aplică tehnicile de respirație artificială și masaj cardiac extern. O deosebită grijă trebuie să
manifeste personalul de pază în susținerea moralului accidentatului și în liniștirea acestuia cu cuvinte de îmbărbătare.
În primele momente ale accidentului domină surpriza, deruta și chiar panica. Ca atare, persoana trebuie să manifeste
stăpânire de sine, curaj și să acționeze cu fermitate și pricepere în sensul reabilitării fizice și psihice a celor accidentați și
instalarea unui sentiment colectiv de securitate sanitară și socială.
Solicitarea ambulanței: În momentul solicitării ambulanței trebuie să furnizăm următoarele informații:
• Locul, adresa unde s-a petrecut accidentul;
• Ce s-a întâmplat;
• Numărul răniților (adulți, copii, sex, alte date);
• De unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenția ambulanței, adresa și numărul de telefon).
27
CAPITOLUL IV. CUNOAŞTEREA PĂRŢILOR COMPONENTE ŞI A MODULUI DE FUNCŢIONARE A ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR
Părțile componente: țeava, cutia mecanismelor, închizătorul, mecanismul de dare a focului, aparatele de
ochire, încărcătorul, patul și accesoriile.
Țeava este piesa în care se produce arderea încărcăturii de azvârlire din tubul cartuș și servește pentru
trimiterea glonțului în direcția și la distanța dorită. La țeavă deosebim: camera cartuşului, conul de forțare, locașul
pentru gheara extractoare, partea ghintuită a țevii. Camera cartușului este locașul în care se introduce cartușul și unde
se produce explozia, are o formă cilindrică cu pereți mai groși ca ai restului țevii, pentru că aici presiunea gazelor este
mai mare și este unită prin partea ghintuită cu conul de forțare.
Partea ghintuită imprimă glonțului mișcarea de rotație, în jurul axului sau pentru a-și păstra stabilitatea pe
timpul traiectoriei în aer. Ghinturile sunt niște canale longitudinale practicate în peretele interior al țevii sub forma
elicoidală.
Cutia mecanismelor servește pentru amsamblarea pieselor puștii și pentru ghidarea mișcării încărcătorului la
deschidere și la închidere.
Închizătorul servește la împingerea cartușului în camera cartușului, închiderea etanșă a părții dinapoi a țevii,
realizează armarea, înzăvorârea, darea focului și extragerea tubului.
Mecanismul de dare a focului se compune din cutia mecanismului, trăgaciul, stiftul trăgaciului, pârghia de
armare, garda trăgaciului.
Aparatele de ochire mecanice formate din înălțător și cătare.
Patul folosește la asamblarea mecanismelor și a țevii.
Pușca Geco este o armă de foc lungă folosită ca armă de tir precum și de către vânători.
Pentru deținerea portul și folosirea acesteia este necesara autorizarea poliției și eliberarea permisului de armă
în funcție de destinația acesteia.
Principalele proprietăți
Calibru 5,6 mm
Greutatea puștii 2,5 kg
Bătaia maximă a glonțului 1500 m
Precizia maximă 100 m
Efectul omorâtor al glonțului 1000 m
Viteza inițială a glonțului 310-350 m/s
Lungimea totală a puștii 1050 mm
Lungimea țevii 590 mm
Lungimea liniei de miră 505 mm
28
Noţiuni de balistică interioară
Balistica reprezintă o ramură a fizicii aplicate, care se ocupă cu studiul mişcării unui corp aruncat sub un anumit
unghi faţă de orizontală, mişcare determinată de impulsul iniţial, de atracţia gravitaţională şi influenţată de rezistenţa
mediului. Denumirea de balistică derivă din grecescul “ballo” – a arunca.
Balistica interioară studiază fenomenele ce se petrec cu glonţul (proiectilul) în interiorul ţevii, sub acţiunea
gazelor rezultate din arderea pulberii (încărcăturii de azvârlire). Aceste fenomene sunt: pirostatica şi pirodinamica.
Pirostatica: studiază arderea pulberii într-un volum constant.
Pirodinamica: studiază arderea pulberii într-un volum variabil, respectiv în ţeavă, după ce glonţul a părăsit
tubul cartuşului şi a început să se mişte şi până la ieşirea lui din gura de foc (de pe ţeavă)
1. Arderea pulberii
Arderea pulberii cuprinde trei faze: aprinderea, inflamarea şi arderea propriu-zisă.
a) Aprinderea reprezintă iniţierea procesului de ardere într-un punct al elementului de pulbere. Se produce ca
urmare a acţiunii percutorului asupra capsei cartuşului care, fiind strivit pe nicovala tubului, produce o flacără, ce
pătrunde prin cele două orificii de la fundul cartuşului la încărcătura de
azvârlire, producând aprinderea acesteia.
Pentru aprinderea unui punct de pe suprafaţa grăuntelui de
pulbere este necesară o anumită temperatură, care poartă denumirea
de temperatură de aprindere, cu o valoare cuprinsă între 100O şi
300OC. La cartuşele de infanterie este folosită pulbere fără fum, la care
Fazele arderii pulberii:
se adaugă o mică cantitate de pulbere cu fum, deoarece pulberea cu fum a) aprinderea;
b) inflamarea;
se aprinde mai repede decât cea fără fum, acest amestec favorizând c) arderea propriu-zisă;
aprinderea încărcăturii de azvârlire.
b) Inflamarea pulberii constă în răspândirea procesului de aprindere
pe întreaga suprafaţă a unui element de pulbere.
Viteza cu care se propagă flacăra pe suprafaţa elementului de pulbere se numeşte viteză de inflamare, fiind
diferită de la un tip de pulbere la altul.
VITEZE DE INFLAMARE ŞI DE ARDERE
Tip de pulbere Viteză de inflamare Viteză de ardere
Pulbere cu fum 1 – 3 m/s 1 cm/s
Pulbere fără fum 2 – 3 m/s 1 mm/s
29
Dacă această ardere nu se produce instantaneu şi elementele de pulbere se vor inflama la intervale de timp
diferite, o parte din ele vor arde cu întârziere, iar presiunea necesară pentru deplasarea glonţului în ţeavă se va
produce tot cu întârziere, durata tragerii va creşte şi se poate produce aşa-zisul fenomen al focului întârziat.
Viteza de ardere a pulberii se măsoară prin grosimea stratului de pulbere, care arde într-o unitate de timp. Ea
este direct proporţională cu presiunea exterioară. Această viteză este influenţată de: natura pulberii, compoziţia
pulberii, umiditatea pulberii, temperatura pulberii şi densitatea elementului de pulbere.
Ca rezultat al arderii pulberii în interiorul tubului se produc: temperatură foarte ridicată (2400 – 2500 0 C), gaze
care, datorită temperaturii ridicate, se dilată ajungând să ocupe un volum de 8 – 10 ori mai mare decât volumul
încărcăturii de pulbere iniţiale şi o presiune foarte mare ( 2500 – 3000 kgf/cm2)care, acţionând asupra glonţului, îl
deplasează pe canalul ţevii.
2. Fenomenul tragerii
Presiunea asupra glonţului pe care îl
Plecarea glonţului (proiectilului) din Capul
împinge înainte pe ţeavă
închizătorului
canalul ţevii ca urmare a acţiunii presiunii
gazelor provenite din arderea pulberii
(încărcăturii de azvârlire) se numeşte
fenomenul tragerii (tragerea loviturii).
Trăgătorul, după ce a executat
Presiunea asupra Presiunea laterală asupra pereţilor
corect ochirea, apasă pe trăgaci; pragul profilat al fundului tubului tubului
trăgaciului eliberează cocoşul, care sub acţiunea
arcului său loveşte percutorul. Prin lovirea capsei cartuşului de către vârful percutorului se produce inflamarea
amestecului de fulminat de mercur al capsei şi se formează o flacără care pătrunde prin orificiile aflate în fundul tubului
cartuşului spre încărcătura de azvârlire, producând aprinderea acesteia.
Arderea încărcăturii de azvârlire în tubul cartuşului produce o mare cantitate de gaze, puternic încălzite, care
creează o presiune ce acţionează cu aceeaşi forţă în toate direcţiile şi anume:
a - înapoi, asupra fundului tubului cartuşului, sprijinit de capul închizătorului care, fiind bine zăvorât, îi
opune rezistenţă;
b - lateral, asupra pereţilor tubului cartuşului, sprijinit pe camera cartuşului care, prin construcţia ei
opune, deasemenea, rezistenţă;
c - înainte, asupra glonţului care începe să se mişte în interiorul ţevii, imprimându-i o mişcare
accelerată, obligându-l să intre forţat cu cămaşa în ghinturi şi, învârtindu-se în ele (mişcarea de rotaţie), înaintează în
canalul ţevii cu o viteză din ce în ce mai mare, după care este aruncat afară pe direcţia axului ţevii.
La armamentul de infanterie automat, o parte din gaze acţionează asupra mecanismului reculant, asigurând
funcţionarea automată (semiautomată) a armei.
Pentru pătrunderea completă a glonţului în ghinturi este necesară o anumită presiune a gazelor, care se
numeşte presiune de forţare.
Cea mai înaltă presiune obţinută de gaze în canalul ţevii se numeşte presiune maximă.
30
Presiunea gazelor în momentul ieşirii glonţului din gura ţevii se numeşte presiunea de la gura ţevii.
1000
950
M 900
3000
850
800
2500 750
Curba 700
vitezei 650
glonţului 600
2000
550
500
1500 450
Curba 400
presiunii 350
1000 300
gazelor
250
200
500 150
100
a b c d 50
0 Perioadele fenomenului tragerii, curba presiunii gazelor asupra
părţii dinapoi a glonţului şi curba vitezei glonţului :
a) perioada iniţială (preliminară);
b) perioada întâi (principală);
c) perioada a doua (a dilatării calorice);
d) perioada a treia (a acţiunii posterioare a gazelor)
Acţiunea gazelor asupra fundului tubului cartuş împinge arma către înapoi în momentul în care glonţul a
părăsit gura ţevii. Această acţiune a gazelor exercitată asupra închizătorului prin intermediul tubului cartuş poartă
denumirea de recul. Reculul se percepe şi sub formă de şoc în umăr. Viteza reculului este aproximativ de atâtea ori mai
mică decât viteza iniţială a glonţului, de câte ori glonţul este mai uşor decât arma.
Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului tragerii, acest proces, ce se desfăşoară într-un timp foarte scurt
(0,2 – 0,6 s), a fost împărţit în patru perioade, denumite perioadele fenomenului tragerii, care sunt:
- Perioada iniţială (preliminară) a arderii pulberii într-un volum constant. Aceasta durează din momentul
aprinderii încărcăturii de azvârlire şi până la desprinderea glonţului din gulerul tubului cartuşului şi forţarea glonţului în
partea ghintuită a ţevii. Valoarea presiunii în acestă perioadă (presiunea de forţare) este de 250 – 500 kgf/cm2 şi
variază în raport cu greutatea glonţului şi construcţia ghinturilor.
- Perioada întâi (principală) a arderii pulberii într-un volum care se modifică în timp scurt, începe din
momentul obţinerii presiunii de forţare până la arderea completă a încărcăturii de azvârlire.
La începutul acestei perioade, viteza de mişcare a glonţului în canalul ţevii este mică, deci spaţiul dintre partea
dinapoi a glonţului şi fundul tubului cartuşului se măreşte încet, ceea ce favorizează creşterea rapidă a presiunii.
În câteva miimi de secundă glonţul parcurge o distanţă de circa 2 – 7 calibre, presiunea gazelor devenind
maximă (2500 – 3000 kgf/cm2). Ca urmare a creşterii vitezei de mişcare a glonţului, în ţeavă se măreşte volumul
spaţiului dintre partea dinapoi a glonţului şi fundul tubului cartuş, spaţiu ce trebuie completat cu un volum mai mare
de gaze, ceea ce duce la scăderea treptată a presiunii.
31
Arderea întregii încărcături de azvârlire se termină cu puţin timp înainte ca glonţul să părăsească ţeava.
Sfârşitul arderii încărcăturii de azvârlire marchează terminarea perioadei întâi a fenomenului tragerii.
- Perioada a doua a destinderii (dilatării calorice) a aceleaşi cantităţi de gaze puternic comprimate şi
încălzite, care, ca urmare a creşterii volumului dintre partea dinapoi a glonţului şi fundul tubului cartuşului durează de
la terminarea arderii încărcăturii de azvârlire şi până la ieşirea glonţului din ţeavă.
Presiunea gazelor la sfârşitul acestei perioade este de 600 – 200 kgf/cm2. Cu toate că presiunea gazelor
continuă să scadă, viteza glonţului creşte datorită dilatării calorice a gazelor şi faptului că s-au format pe cămaşa
glonţului urmele ghinturilor.
La armamentul de infanterie cu ţeava scurtă (pistolul) perioada a doua poate să lipsească, deoarece arderea
pulberii se termină odată cu ieşirea glonţului din canalul ţevii.
- Perioada a treia sau perioada acţiunii posterioare a gazelor asupra glonţului după plecarea acestuia din
ţeavă, durează până în momentul încetării acestei acţiuni asupra glonţului. Gazele care ies din canalul ţevii având o
viteză mai mare decât viteza glonţului, continuă să exercite (pe o distanţă de câţiva centimetri sau metri) o mare
presiune asupra glonţului, până când presiunea gazelor devine egală cu rezistenţa aerului. În această perioadă se
obţine, la o distanţă de 2 – 4 calibre de gura ţevii, viteza maximă a glonţului, care este mai mare decât viteza iniţială.
- În contact cu atmosfera, gazele se destind brusc, producând un efect sonor sub formă de bubuitură şi un
efect luminos sub formă de flacără.
mitralieră
cu lunetă
Puşcă –
Pistol –
Puşcă
Detalii
32
Cu cât ţeava este mai lungă (până la anumite limite) cu atât mai mult timp presiunea gazelor va acţiona asupra
glonţului şi, prin urmare, cu atât mai mare va fi viteza iniţială a glonţului (vezi tabelul comparativ).
Modificarea greutăţii încărcăturii de azvârlire determină modificarea cantităţii de gaze şi, prin urmare,
modificarea presiunii maxime în canalul ţevii, implicit modificarea vitezei iniţiale.
La aceeaşi lungime a ţevii şi aceeaşi greutate a încărcăturii de azvârlire, viteza iniţială este cu atât mai mare cu
cât greutatea glonţului este mai mică.
Când temperatura încărcăturii de azvârlire creşte, se măreşte viteza de ardere a pulberii, ceea ce duce atât la
creşterea presiunii, cât şi la creşterea vitezei iniţiale; când temperatura încărcăturii de azvârlire scade, viteza iniţială se
micşorează.
În medie, la o variaţie de 10OC a temperaturii de azvârlire faţă de cea normală (+15OC) viteza iniţială a glonţului
se modifică cu 1%.
Prin sporirea vitezei iniţiale a glonţului se măresc:
- bătaia armamentului;
- puterea de pătrundere a glonţului;
- efectul omorâtor al glonţului.
Tot mărirea vitezei iniţiale duce la scăderea influenţei condiţiilor exterioare asupra traiectoriei.
33
4.2. Uzura ţevii
Cauzele care produc uzura ţevii se împart în trei grupe principale, având caracter chimic, mecanic şi termic.
a) Ca rezultat al cauzei cu caracter chimic, în canalul ţevii se formează zgura (funingine aderentă) care are o
mare influenţă asupra uzurii ţevii. Zgura se compune din substanţe solubile şi insolubile;
- substanţele solubile sunt săruri care se formează pe timpul exploziei încărcăturii de iniţiere a capsei (în
special clorat de potasiu);
- substanţele insolubile sunt: cenuşa, care se formează din arderea pulberii şi tombacul (un aliaj din cupru şi
zinc) care se formează din depunerea resturilor cămăşii gloanţelor.
Sărurile solubile, absorbind umezeala din atmosferă, formează o soluţie care produce ruginirea (coroziunea
oţelului). Substanţele insolubile, în prezenţa sării, sporesc ruginirea.
Se impune curăţirea şi ungerea ţevii imediat după tragere, apoi repetarea curăţirii după dizolvarea zgurii
pentru a feri canalul ţevii de influenţa ruginii.
b) Cauzele cu caracter mecanic sunt:
- curăţirea incorectă (curăţirea ţevii fără manşon sau curăţirea camerei cartuşului fără introducerea în
camera cartuşului a unui tub cu fundul găurit);
- frecarea glonţului în ghinturi datorită existenţei unor corpuri străine pe canalul ţevii.
c) Cauzele cu caracter termic constau în:
- supraîncălzirea ţevii pe timpul tragerii;
- topirea parţială a pereţilor canalului ţevii.
Sub influenţa tuturor acestor factori se lărgeşte canalul ţevii şi se modifică suprafaţa lui, din care cauză creşte
posibilitatea de scurgere a gazelor printre glonţ şi peretele canalului ţevii, se micşorează viteza iniţială a glonţului şi se
măreşte suprafaţa de împrăştiere a gloanţelor.
34
Noţiuni de balistică exterioară
Balistica exterioară este acea ramură a balisticii care studiază legile mişcării glonţului din momentul părăsirii
ţevii până la lovirea obiectivului sau căderea pe pământ.
După ieşirea glonţului din ţeavă, gazele având o viteză mai mare, depăşesc glonţul şi-i imprimă o acceleraţie
pozitivă. Datorită rezistenţei aerului, viteza gazelor se micşorează repede şi glonţul iese din norul format de acestea.
Studierea elementelor legate de deplasarea glonţului în aer s-a realizat pe baza tragerilor experimentale şi a
calculelor teoretice, cu ajutorul radiolocatoarelor, fotografierii sau filmării traiectoriei.
La început, se studiază mişcarea proiectilului în vid. Această parte a balisticii exterioare se numeşte teoria
parabolică, deoarece în acest caz traiectoria va fi o parabolă, lipsind rezistenţa aerului. Apoi se studiază mişcarea
proiectilului în aer, sub acţiunea a două forţe (gravitaţia şi rezistenţa aerului), care se consideră aplicate în centrul de
greutate şi dirijate după tangenta la traiectorie. După aceasta se studiază mişcarea proiectilului când i s-a aplicat o
mişcare de rotaţie şi rezistenţa aerului nu este aplicată în centrul de greutate.
Pentru a înţelege complexul de factori de care depinde mersul glonţului în aer vom menţiona că:
- valoarea gravitaţiei este variabilă în raport de latitudine şi de altitudine;
- valoarea forţei de rezistenţă a aerului diferă funcţie de densitate, temperatură, direcţia şi viteza
de mişcare a masei de aer, factori care la rândul lor depind de alţii şi care trebuie luaţi în considerare mai ales
când se trage la distanţă mare.
Pentru trăgătorii cu armamentul de foc concluziile practice furnizate se concretizează în regulile de tragere.
1. Traiectoria şi elementele ei
Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al glonţului (proiectilului) în aer, de la ieşirea din ţeavă
până la punctul de cădere. Principalele elemente ale traiectoriei sunt:
1. ORIGINEA TRAIECTORIEI – centrul retezăturii dinainte a ţevii reprezintă punctul de plecare a glonţului din gura ţevii.
2. ORIZONTALA ARMEI – linia orizontală care trece prin originea traiectoriei; planul care conţine această linie se
numeşte plan orizontal.
3. LINIA DE TRAGERE – prelungirea imaginară a axului canalului ţevii după ce ochirea a fost terminată (înainte de
plecarea glonţului din gura ţevii); planul vertical care conţine această linie se numeşte plan de tragere.
4. UNGHIUL DE TRAGERE – unghiul format între linia de tragere şi orizontala armei.
5. LINIA DE ARUNCARE (DE PROIECŢIE) – prelungirea imaginară a axului canalului ţevii în momentul plecării glonţului
din ţeavă; planul vertical care conţine această linie se numeşte plan de aruncare (de proiecţie).
6. UNGHIUL DE ARUNCARE (DE PROIECŢIE) – unghiul format între linia de aruncare şi orizontala armei.
7. UNGHIUL DE ZVÂCNIRE – unghiul format între linia de tragere şi linia de aruncare.
8. PUNCTUL DE CĂDERE – punctul de intersecţie a traiectoriei cu orizontala armei.
9. UNGHIUL DE CĂDERE – unghiul format între tangenta la traiectorie în punctul de cădere şi orizontala armei.
10. DISTANŢA DE TRAGERE (bătaia) – distanţa de la originea traiectoriei până la punctul de cădere, măsurată în plan
orizontal.
11. VÂRFUL TRAIECTORIEI – punctul cel mai înalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
35
12. SĂGEATA TRAIECTORIEI – depărtarea de la orizontala armei până la vârful traiectoriei.
13. RAMURA URCĂTOARE – partea traiectoriei cuprinsă între originea traiectoriei şi vârful traiectoriei.
14. RAMURA COBORÂTOARE – partea traiectoriei cuprinsă între vârful traiectoriei şi punctul de cădere.
15. PUNCTUL DE INCIDENŢĂ – punctul în care traiectoria intersectează suprafaţa obiectivului (pământului,
obstacolului).
16. UNGHIUL DE INCIDENŢĂ – unghiul format între tangenta la traiectorie în punctul de incidenţă şi tangenta la
suprafaţa obiectivului (pământului, obstacolului).
17. PUNCTUL DE OCHIRE – punctul de pe obiectiv sau în afara acestuia asupra căruia se ocheşte cu arma.
18. LINIA DE OCHIRE – linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului, prin mijlocul crestăturii înălţătorului şi prin vârful
cătării cu punctul de ochire; planul vertical care conţine această linie se numeşte plan de ochire.
19. UNGHIUL DE OCHIRE – unghiul format între linia de tragere şi linia de ochire.
20. UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI – unghiul format între linia de teren a obiectivului şi orizontala armei.
21. DISTANŢA OCHITĂ – distanţa măsurată pe linia de ochire de la punctul de plecare (originea traiectoriei) până la
intersecţia traiectoriei cu linia de ochire.
22. ORDONATA VERTICALĂ – înălţimea oricărui punct de pe traiectorie faţă de orizontala armei.
23. ORDONATA BALISTICĂ – înălţimea oricărui punct de pe traiectorie faţă de linia de ochire.
24. LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI – linia dreaptă care uneşte originea traiectoriei cu baza obiectivului.
36
37
2. Noţiuni despre derivaţii şi despre ochire
Datorită mişcării de rotaţie a glonţului, acţiunii forţei de rezistenţă a aerului asupra acestuia, cât şi a forţei de gravitaţie,
are loc o deviere a glonţului pe planul de tragere în direcţia rotirii acestuia (înspre dreapta – dacă sensul ghinturilor
ţevii este dreapta; înspre stânga – dacă sensul ghinturilor ţevii este stânga).
Abaterea glonţului (proiectilului) din planul de tragere determinată de mişcarea de rotaţie în jurul axului său se
numeşte derivaţie.
La armamentul de infanterie, având ţeava ghintuită spre dreapta, derivaţia se produce în partea dreaptă faţă
de planul de tragere.
Până la distanţa de 500 m, derivaţia este mică şi nu se ia în considerare. Această corecţie de derivaţie se aplică
când se execută trageri la distanţe mai mari de 500 m, în special când bate vântul.
Pentru ca glonţul (proiectilul) să ajungă la obiectiv şi să-l lovească este necesar ca înainte de darea focului
ţeava armamentului să capete o anumită poziţie în plan orizontal şi vertical.
Totalitatea operaţiunilor efectuate pentru a îndrepta ţeava armamentului în plan orizontal şi
vertical, în aşa fel încât traiectoria medie să treacă printr-un punct ales pe obiectiv se numeşte
ochire.
Operaţiile prin care se dă axului ţevii o poziţie anumită în plan orizontal constituie ochirea în direcţie.
Operaţiile prin care se dă axului ţevii o poziţie necesară în plan vertical constituie ochirea în înălţime.
Ochirea se execută cu ajutorul dispozitivelor de ochire : mecanice (cătare şi înălţător – pistol-mitralieră, pistol),
optice (luneta – puşca semiautomată cu lunetă), cu grile şi corectoare (mitraliera antiaeriană).
Linia dreaptă care uneşte mijlocul crestăturii înălţătorului cu vârful cătării se numeşte linie de miră.
Prin ochirea cu ajutorul cătării şi înălţătorului se dă liniei de miră o astfel de poziţie încât între ea şi axul
canalului ţevii să se formeze în plan vertical un unghi corespunzător distanţei până la obiectiv, iar în plan orizontal un
alt unghi egal cu corecţia de direcţie corespunzătoare vitezei vântului lateral, derivaţiei sau vitezei de deplasare a
obiectivului.
3. Forma traiectoriei şi însemnătatea ei practică
Forma traiectoriei depinde de mărimea unghiului de tragere. Modificând unghiul de tragere se modifică atât
înălţimea traiectoriei cât şi distanţa de tragere.
Odată cu mărirea unghiului de tragere – până la o anumită limită (circa 30O – 35O) – se măresc înălţimea
traiectoriei şi distanţa de tragere (bătaia).
Dacă unghiul de tragere se măreşte peste această limită, înălţimea traiectoriei continuă să se mărească, iar
distanţa de tragere (bătaia) începe să se micşoreze.
Unghiul de tragere cu care se obţine cea mai mare distanţă la care poate ajunge glonţul (proiectilul) se
numeşte unghiul distanţei maxime.
Traiectoriile care se obţin cu unghiuri de
tragere mai mici decât unghiul distanţei maxime
se numesc traiectorii întinse (razante).
Unghiul distanţei
maxime
38
Traiectoriile care se obţin cu unghiuri de tragere mai mari decât unghiul distanţei maxime se numesc
traiectorii curbe.
Traiectoriile care au aceeaşi distanţă de tragere, dar sunt obţinute cu unghiuri de tragere diferite, se numesc
traiectorii conjugate.
Traiectoria curbă
Însemnătatea practică a traiectoriilor
întinse (razante) rezultă din proprietatea
acestora, şi anume: cu cât traiectoria este mai
Traiectoria razantă întinsă cu atât mai mare este întinderea de
teren de-a lungul căreia obiectivele pot fi lovite
fără modificarea înălţătorului.
Razanţa traiectoriei se caracterizează
Distanţa orizontală prin ridicarea mai mare sau mai mică a acesteia
deasupra liniei de ochire. La o anumită distanţă,
Traiectoriile conjugate
traiectoria este cu atât mai razantă, cu cât se ridică mai
puţin deasupra liniei de ochire. Razanţa traiectoriei poate fi apreciată şi după valoarea unghiului de cădere, cu cât
acesta este mai mic, cu atât traiectoria este mai razantă.
Lovitura a cărei traiectorie nu se ridică deasupra liniei de ochire mai sus de înălţimea unui obiectiv, pe întreaga
întindere a distanţei ochite, se numeşte lovitură directă. Distanţa pe care glonţul nu depăşeşte înălţimea unui obiectiv
se numeşte distanţa loviturii directe.
În limitele distanţei loviturii directe, obiectivele pot fi lovite fără a modifica înălţătorul. În acest caz, punctul de
ochire în înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivului.
Distanţa loviturii directe depinde de înălţimea obiectivului şi razanţa traiectoriei.
Cu cât este mai înalt obiectivul şi mai razantă traiectoria, cu atât este mai mare distanţa loviturii directe pe
care obiectivul respectiv poate fi lovit cu acelaşi înălţător. Această distanţă se poate determina prin compararea
înălţimii obiectivului cu ordonata traiectoriei medii şi se rotunjeşte în jumătăţi de gradaţii. Pentru exemplificare vă
prezentăm următorul tabel comparativ:
39
4. Spaţiul periculos al terenului şi al înălţătorului
Porţiunea de teren pe întinderea căreia traiectoria nu se ridică mai sus de înălţimea obiectivului se numeşte spaţiul
periculos al terenului (Sp.P.T.). El depinde de: - înălţimea obiectivului;
- razanţa traiectoriei;
- relieful terenului;
- mărimea unghiului de incidenţă.
Cu cât este mai înalt obiectivul şi mai razantă traiectoria, cu atât este mai mare întinderea de teren pe care
obiectivele pot fi lovite fără schimbarea înălţătorului.
Întinderea Sp.P.T. într-un teren înclinat va fi cu atât mai mică (mare) decât întinderea spaţiului periculos al
înălţătorului, cu cât unghiul de incidenţă este mai mare (mic) decât unghiul de cădere.
Panta terenului micşorează spaţiul periculos al terenului, iar contrapanta îl măreşte (dacă unghiul de cădere este
mai mare decât unghiul de pantă); la tragerea de sus în jos Sp.P.T. se micşorează, iar la tragerea de jos în sus se măreşte.
Mărimea Sp.P.T. este egală cu spaţiul periculos al înălţătorului înmulţit cu raportul dintre unghiul de cădere şi
unghiul de incidenţă.
Sp.P.T. = Sp.P.Î. x Uc / Ui
Porţiunea de teren pe întinderea căreia ramura coborâtoare a traiectoriei nu depăşeşte înălţimea obiectivului se
numeşte spaţiul periculos al înălţătorului (Sp.P.Î.); se măsoară pe linia de ochire şi este definit de distanţa de la punctul de
cădere până la punctul în care ordonata traiectoriei nu depăşeşte înălţimea obiectivului.
Spaţiul periculos al înălţătorului depinde de:
- înălţimea obiectivului (va fi cu atât mai mare cu cât este mai înalt obiectivul);
- razanţa traiectoriei( cu cât traiectoria este mai razantă cu atât Sp.P.Î. este mai mare);
Importanţa practică a Sp.P.Î. constă în aceea că un obiectiv care se află în limita acestui spaţiu poate fi lovit fără a
modifica înălţătorul sau punctul de ochire în înălţime. Sp.P.Î. compensează într-o oarecare măsură erorile comise în
determinarea elementelor iniţiale de tragere.
5. Spaţiul defilat şi spaţiul protejat
Porţiunea de teren dinapoia unei adăpostiri pe care nu poate cădea nici un glonţ dacă traiectoria rămâne
neschimbată se numeşte spaţiul defilat (Sp.D.).
Spaţiul defilat reprezintă porţiunea de teren dintre punctul de incidenţă şi obstacol (acoperire) unde nu vor cădea
gloanţe trase cu o armă, fără a schimba poziţia sau unghiul de tragere.
Sp.D. va fi cu atât mai mare cu cât este mai înalt obstacolul şi cu cât traiectoria este mai înaltă. El se determină cu
ajutorul formulei:
Sp.D. = H x 1000 / Uc
unde Sp.D. = spaţiul defilat; H. = înălţimea adăpostirii, în metri; Uc = unghiul de cădere, în miimi.
Traiectoria întinsă îngreunează lovirea obiectivelor adăpostite, iar traiectoria curbă uşurează lovirea lor.
Porţiunea de teren din spaţiul defilat în care obiectivul nu poate fi lovit de glonţ se numeşte spaţiul protejat (Sp.P)
sau spaţiul mort.
40
Spaţiul protejat se determină cu ajutorul formulei :
Sp.P. = (H – h) x 1000 / Uc
unde Sp.P. = spaţiul protejat; H = înălţimea adăpostirii, în metri; h = înălţimea obiectivului, în metri; 1000 / Uc =
coeficientul spaţiului periculos.
Cealaltă porţiune din spaţiul defilat în care obiectivul, cu toate că nu este văzut, poate fi lovit se numeşte spaţiul
periculos.
Importanţa practică a cunoaşterii spaţiului defilat şi a spaţiului protejat (mort) constă în aceea că permite folosirea
judicioasă a adăpostirilor contra focului executat de adversar, precum şi a posibilităţilor de lovire a obiectivelor
adversarului dispuse înapoia unor adăpostiri.
6. Influenţa condiţiilor de tragere asupra traiectoriei glonţului
Glonţul, pe timpul traiectului în atmosferă, este supus influenţei diferitelor condiţii meteorologice, care pot fi
normale sau speciale (accidentale).
Datele înscrise în tabelele de tragere privind traiectoria corespund condiţiilor normale de tragere.
Sunt considerate condiţii normale de tragere următoarele:
a) condiţii meteorologice:
- presiunea atmosferică la orizontala armei egală cu 750 mm coloană de mercur (corespunzătoare unei
altitudini de 110 m deasupra nivelului mării);
- temperatura aerului la orizontala armei : + 15OC;
- umiditatea relativă a aerului : 50%;
- lipsa totală de vânt.
b) condiţii balistice:
- armamentul de categoria întâi;
- greutatea glonţului şi viteza iniţială egale cu cele înscrise în tabelele de tragere;
- temperatura încărcăturii de azvârlire : + 15OC;
- forma glonţului corespunzătoare datelor de fabricaţie;
- înălţimea cătării, cea stabilită la reglarea armamentului; înălţimea (gradaţia) crestăturii
corespunzătoare unghiurilor de ochire prevăzute în tabelele de tragere;
c) condiţii topografice:
- obiectivul să se găsească la orizontala armei;
- lipsa totală a înclinării laterale a terenului.
Pe măsură ce presiunea atmosferică creşte, aerul se concentrează, iar densitatea acestuia (greutatea unui metru
cub de aer) se măreşte; mărindu-se forţa de rezistenţă a aerului se micşorează distanţa de tragere (bătaia glonţului). Dacă
presiunea scade, creşte bătaia glonţului.
Creşterea cu 100 m a altitudinii duce la scăderea presiunii atmosferice cu aproximativ 9 mm - coloană de mercur,
iar în tabelele de tragere sunt precizate diferenţele ce apar în bătaia glonţului.
Când creşte temperatura, densitatea aerului se micşorează, deci se micşorează forţa de rezistenţă a aerului, ceea
ce determină mărirea distanţei de tragere (bătaia glonţului). La scăderea temperaturii se micşorează distanţa de tragere.
41
Când creşte temperatura încărcăturii de azvârlire creşte viteza de ardere a acestei şi deci creşte viteza iniţială a
glonţului şi implicit distanţa de tragere.
În cazul în care vântul bate din spatele glonţului, forţa de rezistenţă a aerului scade, iar distanţa de tragere (bătaia
glonţului) se măreşte.
În cazul în care vântul bate din faţă, forţa de rezistenţă a aerului creşte şi se micşorează bătaia glonţului.
Vântul lateral exercită o presiune asupra suprafeţei laterale a glonţului şi îl abate faţă de planul de tragere astfel:
- vântul din stânga abate glonţul spre dreapta;
- vântul din dreapta abate glonţul spre stânga.
Împrăştierea
1. Fenomenul împrăştierii
Dacă tragem un număr de cartuşe (proiectile) de acelaşi tip şi lot, cu aceeaşi armă, ochind cu acelaşi înălţător în
acelaşi punct, în aceleaşi condiţii de timp şi lumină, gloanţele (proiectilele) nu vor avea una şi aceeaşi traiectorie, ci vor
descrie în aer un snop de traiectorii care nu vor cădea în unul şi acelaşi loc, ci se vor repartiza pe o suprafaţă oarecare.
Acest fenomen se numeşte împrăştierea normală a gloanţelor sau împrăştierea traiectoriilor.
Totalitatea traiectoriilor obţinute ca urmare a împrăştierii normale a gloanţelor se numeşte snopul traiectoriilor.
Suprafaţa împrăştierii este suprafaţa pe care se dispun punctele de incidenţă ale gloanţelor (proiectilelor), prin
intersectarea snopului traiectoriilor cu un plan oarecare (orizontal sau vertical). De regulă, această suprafaţă se apropie de
forma unei elipse, fapt pentru care adeseori i se spune elipsa împrăştierii. Când distanţa la care snopul traiectoriilor este
intersectat de un plan vertical este mică, atunci această suprafaţă are o formă circulară. Practic, pentru a uşura calculele,
elipsa se înlocuieşte printr-un dreptunghi, denumit şi dreptunghi de împrăştiere.
Centrul suprafeţei (elipsei) împrăştierii este centrul împrăştierii, iar traiectoria imaginară care trece prin centrul
împrăştierii se numeşte traiectorie medie. Elementele prevăzute în tabelele de tragere sunt calculate pentru traiectoria
medie.
Punctul mediu al loviturilor este punctul în care traiectoria medie intersectează suprafaţa obiectivului
(obstacolului).
Linia orizontală şi linia verticală care trec prin centrul împrăştierii, când suprafaţa împrăştierii se află în plan
vertical, se numesc axele împrăştierii; cea orizontală – axa împrăştierii în înălţime, iar cea verticală – axa împrăştierii în
direcţie.
Când suprafaţa împrăştierii se află în plan orizontal (pe pământ), direcţia de tragere va fi axa împrăştierii în
direcţie, iar linia care trece prin centrul împrăştierii perpendicular pe direcţia de tragere – axa împrăştierii în bătaie.
2. Cauzele împrăştierii
Împrăştierea traiectoriilor este un fenomen inevitabil, iar înlăturarea sa nu este posibilă deoarece nu pot fi create
condiţii cu desăvârşire identice pentru toate loviturile. Acest fapt este determinat de un mare număr de cauze, care pot fi
împărţite în trei grupe:
a) cauze care produc variaţia vitezei iniţiale;
42
b) cauze care produc variaţia unghiurilor de aruncare şi a direcţiei de tragere;
c) cauze care produc variaţia condiţiilor în care se produce mişcarea gloanţelor.
a) Cauzele care duc la variaţia vitezelor iniţiale sunt:
- variaţia greutăţii încărcăturilor de pulbere şi a gloanţelor, a formei şi dimensiunilor gloanţelor şi tuburilor,
a calităţii pulberii, a densităţii încărcăturii etc.;
- variaţia temperaturilor încărcăturii care depinde de temperatura aerului şi de timpul cât cartuşul se află
pe ţeava încălzită în timpul tragerii;
- variaţia gradului de încălzire şi a stării calitative a ţevii.
Aceste cauze duc la variaţii ale vitezelor iniţiale şi prin urmare şi ale distanţelor de zbor ale gloanţelor, ele
depinzând în principal de muniţii şi armament.
b) Cauzele care produc variaţia unghiurilor de aruncare şi a direcţiei de tragere sunt:
- inconstanţa ochirii orizontale şi verticale a armei (erori de ochire). O greşeală de ochire de 1 mm în
direcţie la tragerea cu pistolul-mitralieră md. 1963 la distanţa de 100 m creează o abatere a gloanţelor faţă de planul de
tragere de 26 cm în direcţia în care trăgătorul a făcut greşeala;
- variaţia unghiurilor de ieşire şi a deplasărilor unghiulare ale armei obţinute în urma pregătirii defectuoase
pentru tragere, a menţinerii instabile şi neuniforme a armei şi apăsării bruşte pe coada trăgaciului;
- variaţiile unghiulare ale ţevii la tragerea la foc automat, care apar ca urmare a deplasărilor laterale ale
armei pe parapet şi a reculului.
Aceste cauze duc la împrăştierea gloanţelor în direcţie şi în bătaie, ele depinzând în principal de deprinderile
trăgătorului, construcţia patului armei, jocurile îmbinărilor pieselor componente, modul cum a fost instalată arma pe
poziţia de tragere (caracterul terenului şi a durităţii solului).
c) Cauzele care provoacă variaţia condiţiilor atmosferice în care se produce mişcarea gloanţelor sunt:
- micile diferenţe ce au loc de la tragerea unei serii de cartuşe la alta, în special în ceea ce priveşte direcţia
şi intensitatea curenţilor de aer;
- micile diferenţe ce au loc de la tragerea unei serii de cartuşe la alta în presiunea atmosferică;
- variaţia condiţiilor atmosferice în special a direcţiei şi vitezei vântului între lovituri;
- variaţia greutăţii, formei şi dimensiunile gloanţelor care duc la modificarea valori forţei de rezistenţă a
aerului.
Aceste cauze duc la creşterea gradului de împrăştiere în direcţie şi bătaie, în principal ele depinzând de condiţiile
atmosferice şi de calitatea muniţiei. Cauzele împrăştierii gloanţelor sunt, în fond, o urmare a unor erori de măsură
(imprecizii şi toleranţe în fabricarea armamentului şi muniţiilor, greşeli de ochire etc.).
La fiecare tragere, în diferite combinaţii, aceste cauze pot acţiona în totalitate sau parţial. Aceasta înseamnă că
mişcarea fiecărui glonţ se efectuează după o traiectorie diferită de traiectoria altor gloanţe.
Îndepărtarea completă a cauzelor care produc împrăştierea şi, prin urmare, înlăturarea împrăştierii este imposibilă.
Totuşi, cunoscând cauzele de care depinde împrăştierea, se poate reduce influenţa fiecăreia dintre ele.
Reducerea gradului de împrăştiere a gloanţelor se obţine printr-o temeinică pregătire a trăgătorilor, a armelor şi
muniţiilor pentru tragere, prin aplicarea judicioasă a regulilor de tragere, prin pregătirea corectă pentru tragere, ochire
43
corectă, apăsarea lină a trăgaciului, întreţinerea armelor şi muniţiei, aplicarea corecţiilor când tragerile au loc în condiţii
atmosferice deosebite.
3. Legile împrăştierii
La un număr mare de lovituri (peste
20), în dispunerea punctelor de incidenţă de pe
suprafaţa de împrăştiere, se observă o anumită
legitate. Împrăştierea gloanţelor se supune legii
normale a erorilor întâmplătoare, care se află
într-o strânsă legătură cu împrăştierea
traiectoriilor. Analizând împrăştierea
gloanţelor, rezultă că acestea se caracterizează
prin următoarele trei principii:
Împrăştierea pe un panou vertical:
1. punctele de incidenţă a AA1 – axa împrăştierii în înălţime;
gloanţelor cu suprafaţa împrăştierii sunt BB1 – axa împrăştierii în direcţie.
Determinarea corectă a punctului mediu al loviturilor (P.M.L.) este o operaţiune necesară în special la verificarea
bătăii armamentului şi aducerea acestuia la bătaie normală.
Punctul mediu al loviturilor se stabileşte, în principal, prin trei metode:
a) metoda grafică - când numărul loviturilor este mic (până la 5 lovituri);
b) prin măsurători şi calcul – pentru un număr de 5 – 20 lovituri;
44
c) cu ajutorul axelor împrăştierii (principiul simetriei) – pentru un număr de peste 20 lovituri.
a) Metoda grafică are la bază diviziunea succesivă a segmentelor:
- pentru două lovituri – se unesc cu o linie dreaptă cele două puncte de incidenţă, iar mijlocul
distanţei este punctul mediu al loviturilor (fig. I.);
- pentru trei lovituri – se unesc cu o linie dreaptă două puncte de incidenţă (cele mai
apropiate dintre ele), se împarte distanţa la jumătate. Punctul obţinut se uneşte cu cel de-al treilea
punct de incidenţă, iar distanţa dintre ele se împarte în trei segmente egale; deoarece spre centrul
împrăştierii punctele de incidenţă sunt mai dese, prin P.M.L. al celor trei lovituri se înţelege
diviziunea cea mai apropiată de primele două puncte de incidenţă (fig. II.);
- pentru patru lovituri se continuă unirea punctului mediu al celor trei lovituri cu al patrulea
punct de incidenţă, iar distanţa dintre ele se împarte în patru segmente egale; diviziunea cea mai
apropiată de primele trei puncte de incidenţă se ia ca punct mediu al celor patru lovituri (fig. III.).
Tot pentru patru lovituri putem stabili punctul mediu prin unirea punctelor de incidenţă
două câte două, în diagonală, iar intersecţia celor două drepte reprezintă punctul mediu al celor
patru lovituri (fig. IV.); un alt procedeu pentru patru lovituri este următorul: punctele de incidenţă
care sunt mai apropiate unul faţă de altul se unesc două câte două, mijlocul ambelor drepte de
uneşte din nou, iar linia obţinută se împarte în două părţi egale; punctul de diviziune astfel obţinut
reprezintă punctul mediu al celor patru lovituri.
- pentru cinci puncte de incidenţă se continuă unirea punctului mediu al celor patru lovituri
cu cel de-al cincilea punct de incidenţă, iar distanţa dintre ele se împarte în cinci segmente egale;
diviziunea cea mai apropiată de primele patru puncte de incidenţă reprezintă punctul mediu al celor cinci
lovituri (fig. V.).
b) Pentru determinarea punctului mediu al loviturilor prin măsurători şi calcul (pentru
douăsprezece lovituri) se procedează astfel:
- se numerotează loviturile, începând de sus în jos;
- prin lovitura cea mai din stânga (dreapta) se trasează o linie verticală, iar prin cea
mai de jos (sus) se trasează o linie orizontală;
- se măsoară distanţele de la fiecare lovitură la linia verticală, se face suma acestor
distanţe, iar suma se împarte la numărul loviturilor, obţinând o distanţă medie faţă de linia
verticală;
- se măsoară distanţele de la fiecare lovitură la linia orizontală, se face suma
acestor distanţe, iar suma se împarte la numărul loviturilor, obţinând o distanţă medie faţă
de linia orizontală;
- cu ajutorul acestor două distanţe medii am stabilit poziţia punctului mediu al
celor douăsprezece lovituri.
45
c) Pentru stabilirea punctului mediu cu ajutorul axelor împrăştierii pentru un număr mare de lovituri (peste 20) se
procedează astfel:
- se calculează prin numărare jumătatea inferioară a punctelor de incidenţă şi se separă prin axul împrăştierii în
înălţime (în bătaie);
- se calculează prin numărare jumătatea din dreapta şi cea din stânga a punctelor de incidenţă şi se separă prin
axul împrăştierii în direcţie;
- intersecţia axelor astfel trasate reprezintă punctul mediu al loviturilor.
Dacă numărul loviturilor este impar, axele împrăştierii trebuie să treacă prin unul din punctele de incidenţă.
48
49
50
51
ÎNTREBĂRI POSIBILE LA EXAMEN
1. Care este termenul legal de anunțare a pierderii, furtului sau dispariției armelor letale?
a. Nu există termen limită.
b. 3 zile de la data constatării.
c. De îndata dar nu mai târziu de 24 de ore.
Răspuns corect: c.
2. Portul armelor de vânătoare la locul destinat vânătorii se face cu îndeplinirea următoarelor condiții:
a. Arma să nu fie încărcată cu muniție.
b. Arma poate fi încărcată dar asigurată, să aibă inspecția tehnică,va fi purtată numai de către deținătorul legal care nu
trebuie sa fie sub influența alcoolului, a drogurilor, a medicamentelor cu efecte similare sau stare avansată de oboseală.
c. Arma nu trebuie să fie încărcată și posesorul să nu se afle sub influența alcoolului.
Răspuns corect: b.
3. Care este cantitatea de cartușe care poate fi deținută de posesorul unei arme de vânătoare?
a.50 de cartușe cu glonț și 50 cu alice.
b.300 cartușe pentru fiecare calibru de armă de vânătoare.
c.500 de cartușe pentru fiecare armă.
Răspuns corect: b.
4.Care este termenul legal în care arma trebuie depusă la armurieri sau intermediar de către rude în caz de deces al
deținătorului legal de armă?
a.10 zile
b.24 zile
c.15 zile
Răspuns corect: c.
5.Uzul ilegal de armă letală se sancționează cu:
a.Amendă de la 3000 la 5000 lei.
b.Inchisoare de la 3 luni la 1 an.
c.Închisoare de la 1 la 3 ani.
Răspuns corect: c.
6.Fenomenul de umflare (explozia) țevii se datorează:
a.Uzurii armei.
b. Existența unor corpuri străine rămase pe țeavă.
c.Curățării incorecte a armei.
Răspuns corect: b.
7.Punctul de ochire cu armă de foc scurtă ( pistolet sau revolver) se ia la:
a.Mijlocul cercului 10
b.La baza țintei și la mijloc
c.La baza cercului 10
Răspuns corect: c.
8.Toaletarea plăgilor se face prin:
a.Îndepărtarea îmbrăcămintei, sângelui și corpurilor străine, spălarea cu apă oxigenată,dezinfectarea zonei din jurul plăgii
cu spirit medicinal sau alcool.
b.cu apă curată, după care se aplică pansament
c.se protejează cu pansament,toaletarea va fi făcută de personal calificat.
Răspuns corect: a.
9.Care este termenul de prezentare la poliție a armelor letale/neletale supuse autorizării,dupa cumpărare :
a.10 zile
b.30 zile
c.3 zile
Răspuns corect: c.
52
10.Care este documentul legal de deținere a unei arme neletale supuse autorizării?
a.Autorizația de deținere
b.Certificat de deținător
c.Permis de armă
Răspuns corect: c.
11.Care este numărul de cartușe pe care o persoană autorizată să dețină arme de apărare și pază, le poate deține la
domiciliu sau reședință?
a.50 cartușe
b.6 cartușe
c.12 cartușe.
Răspuns corect: a.
12.Furtul permiselor de armă se declară la poliția competentă teritorial în:
a.5 zile
b.48 de ore
c.De îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore.
Răspuns corect: b.
13.Care este termenul în care titularul unui permis de armă este obligat să anunțe poliția în cazul schimbării domiciliului
sau reședinței?
a.10 zile
b.5 zile
c.30 zile
Răspuns corect: b.
14.Titularul dreptului de deținere, port sau folosire a armelor de vânătoare poate păstra împreună cu una din arme în
dulapuri metalice,cantitatea:
a.50 cartușe cu proiectil și 50 fără proiectil
b.10 cartușe cu proiectil și 100 fara proiectil
c. 10 cartușe cu proiectil și 50 fara proiectil
Răspuns corect: c.
15.Care este termenul legal de prezentare a dovezii înstrăinării armei letale pentru radiere din permisul de armă?
a.10 zile
b.5 zile
c.30 zile
Răspuns corect: a.
16.Uzul armei de vânătoare se poate face de către titular numai:
a.Asupra vânatului.
b.Asupra vânatului pentru care are autorizație emisă de o asociație de vănătoare legal constituită, în poligoane autorizate,
în legitimă apărare sau stare de necesitate ori caz de forță majoră.
c.în orice condiții daca este titular de drept al armei.
Răspuns corect: b.
17.Armele de vânătoare pot fi procurate:
a.De către deținătorii de permise de arme
b.Vânători și colecționari de arme
c.Toate persoanele care au împlinit 18 ani
Răspuns corect: b.
18.Uzura țevii se produce din cauze:
a.Țeava are corpuri străine (nisip,pământ).
b.În canalul țevii se formează zgură,rugină,arma nu a fost curățată după tragere.
c.Datorită învechirii armei.
Răspuns corect: b.
19.Pentru oprirea unei hemoragii arteriale în loc de garou pot fi folosite:
a.Bucăți de pânză,stofă,curele,tuburi de cauciuc,etc.
b.Numai garou din trusa sanitară.
c.Nu intervenim pentru a nu produce leziuni.
Răspuns corect: a.
53
20.Care sunt categoriile de persoane juridice care pot procura, deține și folosi arme letale?
a. Armata, poliția;
b. Persoanele juridice de drept public;
c.Instituțiile publice din domeniul apărării și ordinii publice, siguranței naționale, persoane juridice de drept public
persoanele juridice de drept privat și muzeele.
Răspuns corect: c.
21. Dotarea personalului propriu cu arme și muniții letale de către persoane juridice poate fi făcut în următoarele
situații:
a. Este cetățean român, are 18 ani, este angajat pe bază de contract de muncă, îndeplinește condițiile prevăzute la art.14
din lege și urmează un instructaj privind portul și folosirea armelor,are avizul politiei pentru port arma de serviciu;
b. Are contract de muncă și este apt medical fizic și psihic;
c. Are aptitudinile necesare portului armei de serviciu.
Răspuns corect: a.
22. Arme de apărare și pază pot procura:
a. Societăți specializate de pază;
b. Demnitarii, magistrații, ambasadorii, polițiștii și militarii, persoanele incluse în programele de protecția martorilor,
persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorităților publice pe perioada exercitării funcției;
c. Instituții publice de asigurare a ordinii și liniștii publice și siguranței naționale;
Răspuns corect: b.
23. Care sunt categoriile de arme prevăzute de Legea 295/2004?
a. Arme militare, arme de tir, arme automate, arme semiautomate;
b. Arme de autoapărare, arme de apărare și pază, arme militare, arme letale;
c. Arme interzise, arme letale, arme neletale .
Răspuns corect: c.
24. Care este distanța optimă de tragere și bătaia la pistolul Carpați?
a. 25 m și 1000 m;
b. 25 m și 1500 m;
c. 20 m și 1500 m.
Răspuns corect: b.
25. Dacă în cazul producerii hemoragiei observăm că aerul intră și iese la fiecare mișcare respiratorie este necesar:
a. Prin orice mijloace să acoperim orificiul cu comprese sterile (tifon, pânză curată împăturată, naylon);
b. Nu intervenim dacă nu suntem de specialitate;
c. Transportăm rănitul la spital fără a interveni.
Răspuns corect: a.
26.Uzul armei de colecție poate fi făcut:
a. Daca deţin prrmis;
b.Este interzis uzul armei de colecţie.
c. Numai dacă persoana posedă permis de armă.
Răspuns corect: b.
27.Înstrăinarea armelor letale sau neletale și a muniției aferente deținute de persoanele fizice se poate face:
a. Către posesorii de permis de armă emis de poliție;
b. Nu este prevăzut în lege;
c. Prin armurieri sau intermediari autorizați în condițiile legii.
Răspuns corect: c.
28. Personalul societăților de pază avizat să folosească arme și muniții de serviciu va avea asupra sa:
a. Copie după autorizația de deținere și folosire a armei letale;
b. Avizul persoanei pentru port armă emis de poliție;
c. Ordinul de serviciu.
Răspuns corect: c.
29. Armele și munițiile de serviciu deținute de paznicii de vânătoare sau pădurari vor fi păstrate în afara serviciului:
a. La locul de domiciliu, în dulapuri metalice cu autorizarea poliției;
b. În depozitele unității care vor fi asigurate cu pază;
c. Nu este prevăzut în lege.
Răspuns corect: a
54
30. Ce înțelegem prin armă de foc?
a. Orice armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un
glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.
b. Dacă arma se încarcă automat prin dispozitive mecanice.
c. Atât armele cu glonț cât și cele cu gaz sau aer comprimat.
Răspuns corect: a.
55
39.Care este definiția muniției?
a.Orice dispozitiv care determină aruncarea de substanțe explosive.
b.Un ansamblu format din proiectil, încărcătura de azvârlire,capsa de aprindere și elementele de asamblare.
c.Un ansamblu sau dispozitiv care asigură realizarea scopului urmărit.
Răspuns corect: b.
40.Care este documentul legal de deținere a unei arme letale sau neletale supuse autorizării de către persoana fizică?
a.Permis de armă
b.Autorizație de port armă
c.Ordin de serviciu
Răspuns corect: a.
41.Furtul sau pierderea armelor letale se declară la cel mai apropriat organ de poliție în:
a. 5 zile.
b.De îndată dar nu mai târziu de 24 de ore.
c.în 48 de ore.
Răspuns corect: b.
42.Procurarea și întrăinarea armelor letale se poate face:
a.Prin intermediul armurierilor și intermediarilor autorizați.
b.De la persoane ce dețin arme în mod legal.
c.De la persoane care dețin permis de armă.
Răspuns corect: a.
43.Transportul răniților cu leziuni la cap sau gât se face:
a.Culcat pe spate, cu capul mai sus decât restul corpului.
b.Culcat pe spate, cu membrele inferioare deasupra corpului.
c.Culcat pe spate, cu membrele inferioare îndoite la genunchi.
Răspuns corect.a.
44.Care sunt documentele legale de deținere a unei arme neletale supuse notificării?
a.Autorizație de deținere.
b.Certificat de deținere arme neletale.
c.Permis de armă.
Răspuns corect: b
45.Care sunt actele normative care reglementează regimul armelor și munițiilor?
a.Legea 295/2004 și H.G 11/2018.
b.Legea 333/2003 și H.G 1010/2004
c.Legea 319/2006
Răspuns corect: a.
46.Care este termenul legal de prezentare la poliție cu arma letală procurată?
a.5 zile
b.3 zile
c.24 ore
Răspuns corect: b.
47.Care este termenul legal de prezentare la poliție a dovezii de înstrăinare a armei letale de radiere?
a.30 zile
b.48 ore
c.10 zile
Răspuns corect: c.
48.Care este vârsta minimă pentru care o persoană să poată procura arme letale și neletale?
a.21 ani
b.18 ani
c.18 ani dar cu stagiu militar satisfăcut
Răspuns corect: b.
49.Uzul armelor de colecție poate fi făcut în următoarele condiții:
a. Dacă deţine permis de armă.
b.Este interzis uzul de armă.Colecţionarii nu pot deţine muniţie.
c.Numai dacă viața este pusă în pericol.
Răspuns corect: b.
56
50.Care este distanța de tragere cu pistolul Carpați,cal 7.65 mm,model 1974 și bătaia glonțului?
a.25 m și 1500 m
b.25m și 1000 m
c.20 m și 1500
Răspuns corect: a.
51.Semnele șocului hemoragic sunt:
a.Hemoragie abundentă
b.Stări accentuate de neliniște,amețeală,greață,vărsături, piele palidă, rece, transpirată,mâini și picioare reci, buzele
cianozice,pupile dilatate,teamă,senzația de moarte,iminenta scădere progresivă a tensiunii arteriale
c.Puls și respirație slabă.
Răspuns corect.b.
52.Furtul permiselor de armă se declară la cel mai apropriat organ de poliție în:
a.48 ore
b.De îndată dar nu mai târziu de 24 de ore
c.5 zile
Răspuns corect: a.
53.Condițiile în care se poate face uz de arme letale sunt:
a.În poligoane autorizate în condițiile legii, în legitimă apărare ori stare de necesitate.
b.Pentru a ne apăra proprietatea.
c.În orice condiții dacă avem autorizație legală.
Răspuns corect: a.
54.Care sunt măsurile de prim ajutor?
a.Se anunță salvarea și nu intervenim dacă nu suntem de specialitate.
b.Se asigură permeabilitatea căilor respiratorii, se anunță salvarea, se oprește hemoragia,se aplică manevrele de
resuscitare cardio-respiratorie,se imobilizează fracturile, se pansează plăgile, se acoperă victima și se transportă la spital.
c.Nu interveniți pentru a nu cauza leziuni mai mari.
Răspuns corect: b.
55.Care este perioada de aplicare a vizei pe permisul de armă la persoanele fizice?
a.1 an
b.2 ani
c.5 ani
Răspuns corect: c.
56.Fracturile se imobilizează prin:
a.Pansarea cât mai strânsă cu pansament sau materiale aflate la dispoziție
b.Se transportă persoana rănită cu grijă,fară a interveni pentru a nu agrava fractura
c.Se fixează fracturile cu atele rigide,suficient de lungi,pentru a cuprinde zona afectată deasupra și dedesubtul
fracturii,după care se bandajează,dar nu foarte strâns,pentru a evita întreruperea circulației sângelui
Răspuns corect: c.
57.Pașaportul european se eliberează:
a.Tuturor deținătorilor de arme.
b.Vânătorilor care dețin permis de armă și arme de vânătoare,au o invitație de participare la vânătoare în străinătate
eliberată de asociații de vânătoare.
c.Tuturor deținătorilor de arme letale.
Răspuns corect: b.
58.Care este termenul limită de prezentare la poliție cu arma letală sau neletală supusă autorizării?
a. 3zile
b.10 zile
c.30 zile
Răspuns corect: a
59.Care este numărul de arme letale de vânătoare pe care o persoană fizică îl poate procura?
a. O armă de fiecare calibru.
b. Două arme de același calibru
c. Un număr nelimitat de arme de la armurieri sau intermediari interni autorizați din țară sau cel mult două la fiecare
deplasare a solicitantului în străinătate.
Răspuns corect: c
57
60.Care este termenul de valabilitate a autorizației de procurare a armei letale și neletale supuse autorizării?
a.10 zile.
b.30 zile,cu posibilitate de prelungire.
c. 90 zile,cu posibilitate de prelungire.
Răspuns corect:c.
61. Care este organul de poliție competent pentru a emite autorizație de deținere arme și muniții letale?
a. Orice unitate de poliție dacă a efectuat verificările prevăzute de lege
b.Poliția de la locul de domiciliu
c.Serviciul sau biroul arme de la Inspectoratul de Poliție unde persoana are domiciliul sau reședința.
Răspuns corect: c.
62.Ce este rateul?
a.Fenomenul ce are loc după ce glonțul pleacă după o anumită întârziere.
b.Fenomenul ce se constată după ce capsa a fost percutată și glonțul nu este azârlit.
c.Capsa a fost percutată și glonțul azvârlit.
Răspuns corect: b.
63.Uzul armei neletale de autoapărare este permis:
a. În caz de legitimă apărare, stare de necesitate și poligoane autorizate cu autorizarea poliției;
b.În orice loc dacă nu punem în pericol viața altor persoane
c.Numai în locuri izolate
Răspuns corect: a.
64.Ce studiază balistica interioară?
a.Procesele care au loc la ieșirea proiectilului din țeavă.
b.Procesele care au loc în canalul țevii,gurii de foc,sau în camera de ardere pe timpul tragerii.
c.Procesele care au loc în camera de ardere.
Răspuns corect: b.
65.În ce condiții se poate face uz de arme letale și neletale supuse autorizării?
a. În caz de legitimă apărare, stare de necesitate și poligoane autorizate .
b.În caz de pătrundere frauduloasă în obiectivul păzit a unei persoane.
c.După somație și după efectuarea tragerii focului de avertisment.
Răspuns corect: a.
66.Care sunt principalele elemente ale traiectoriei?
a.Originea traiectoriei,ramura urcătoare,ramura coborâtoare, punctul de cădere
b.Originea traiectoriei,orizontala armei,linia de tragere,linia de aruncare,unghiul de cădere,distanța de tragere,ramura
urcătoare,vârful traiectoriei, ramura coborâtoare,punctul de incidență ,punctul de ochire,linia de ochire
c.Linia de ochire,linia de miră,ținta.
Răspuns corect: b.
67.Angajații societăților de pază avizați sa folosească și să poarte arme și muniții letale vor avea asupra lor:
a.Avizul de port armă emis de poliție.
b.Copie după autorizație de ținere armament.
c.Ordinul de serviciu, emis de unitate .
Răspuns corect: c.
68.Care este documentul legal de port și folosire a armelor letale de către angajații persoanelor juridice?
a.Permisul de armă emis de societate.
b.Ordinul de serviciu .
c.Copie după autorizația persoanei juridice.
Răspuns corect: b.
69.Care este clasificarea armelor din punct de vedere constructiv?
a.Arme lungi,letale și neletale
b.Arme cu gaz sau aer comprimat,arme de foc scurte,lungi,automate,semiautomate,cu repetiție,și cu o singură
lovitură,arme albe cu lamă.
c.Arme militare,de autoapărare,utilitare,de panoplie
Răspuns corect: b.
58
70.În ce condiții suntem în stare de necesitate?
a.Suntem amenințați și șantajați.
b.Suntem atacați în locuință sau reședință.
c.Pericolul este imediat, nu poate fi înlăturat prin alte mijloace, ne este amenințată viața, integritatea corporală, sănătatea,
un bun important ori un interes general.
Răspuns corect: c.
61