APROB

Comandant interimar companie 2 infanterie

locotenent Alexandru DUBIC
„ ”__________2021

PLAN- CONSPECT
pentru desfășurarea şedinţei la Instrucția focului cu efectivul
companiei 2 infanterie la data de _______________

TEMA 4. Muniţiile

ŞEDINŢA 2. Pregătirea şi stivuirea muniţiilor. Stivuirea

încărcătoarelor.

SCOPUL:
1. De a însuşi destinaţia generală a muniţiilor de luptă pentru
pregătirea şi stivuirea muniţiilor.

METODA DIDACTICĂ: explic, demonstrez.

FORMA DE ORGANIZARE: prelegere.

DURATA: 50 min.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: clasă

ASIGURAREA MATERIALĂ: Plan-conspect, caiete, pixuri.

BIBLIOGRAFIE : Indrumar la instrucţia focului.

Nr. T Indicaţii
Întrebări instructive şi esenţa conţinutului
d/r min metodice
1 2 3 4

I PARTEA ÎNTRODUCTIVĂ 5I

- Primesc raportul;
- Verific prezenţa şi pregătirea efectivului
de ocupaţie; 40I
- Verific cunoştinţele însuşite anterior.

PARTEA PRINCIPALĂ
Muniţiile se clasifică în trei grupe, fiind clasificate
II după:destinaţie;procedeul de încărcare;gradul de pregătire pentru
folosirea în luptă.
După destinaţie muniţiile se împart:
De luptă;Practice; De manevre; De instrucţiune; Speciale.
1.1. Muniţiile de luptă sunt destinate pentru petrecerea
tragerilor de luptă. Din anumită îmbinare a muniţiilor de
destinaţie diferită se compune unitatea de foc a armamentului.
1.2. Muniţiile practice servesc pentru trageri de
instrucţiuni de luptă, la petrecerea cărora acţiunea de distrugere
şi nimicire a muniţiilor la obiective nu are o însemnătate mare.
Ele se deosebesc de cele de luptă, prin faptul că se completează
mai simplu după construcţie şi mai ieftin în producerea obuzelor.
Cea mai largă întrebuinţare au primit muniţiile (obuzele) practice
cu obuzele PERFORANTE , care nu au nici încărcătură de
explozie nici focos. Ele asigură în timpul tragerii efectul necesar
(străpungerea ţintei).
În loviturile practice cu obuze cu schije şi focoase cu
schije se întrebuinţează obuze încărcate de obicei cu careva
soluţie inertă sau cu încărcătură nu prea puternică de explozie.
Aceasta permite de a aduce obuzul la greutatea din tabel şi
asigură o vizibilitate bună în timpul exploziei la ţintă.
1.3. Muniţiile de manevră (oarbe) sunt destinate pentru
imitarea tragerii de luptă la aplicaţii (instrucţiuni), pentru
semnale şi saluturi.
Lovitura de manevră este compusă din:
încărcătură de pulbere;tubul-cartuş;fuituială;substanţă de
aprindere.
La pregătirea muniţiilor de manevră se foloseşte
lovitura de tip cartuş.
1.4. Muniţiile de instruire sunt destinate pentru instruirea
efectivului în mânuirea cu muniţiile, componenţa încărcăturii de
luptă, metodele de încărcare şi descărcare a armamentului şi
efectuarea tragerii. Ele se compun din piese şi mecanisme care
imită elementele de luptă.
1.5. Muniţiile speciale sunt destinate pentru petrecerea
tragerilor de experienţă la poligoane. Se deosebesc de cele de
luptă prin construcţie şi încărcătura de luptă.

 După procedeul de încărcare muniţiile de luptă

se împart în lovituri:
2.1. de încărcare de tip cartuş (cartuş unitar);
2.2. de încărcare cu tuburi ne cuplate;
2.3. de încărcare cu tuburi şi încărcătura de start cuplată.

 După gradul de pregătire muniţiile de luptă se

împart în două grupe:
pregătite;
depline.

3.1. La muniţiile pregătite se atârnă toate loviturile

completate, instalate toate elementele, complet sunt pregătite de
trageri.
3.2. La muniţiile depline se atârnă muniţiile complete, numai
nu sunt completate loviturile elementele cărora se păstrează la alt
depozit. Pregătirea acestor muniţii se petrece de către ateliere.

CARTUŞUL ŞI ELEMENTELE LUI

Muniţiile de infanterie sunt acele cartuşe care calibru nu

depăşeşte 20 mm, elementele de aruncare care nu au ineluşe de
conducere.
Cartuşele de luptă sunt destinate pentru nimicirea forţei
vii a inamicului şi bunurile lui materiale, la fel şi pentru
îndeplinirea misiunilor speciale.
La înarmare în AN sunt următoarele feluri de cartuşe:
 7,62 mm cartuş modele 1943, se întrebuinţează
pentru tragerea din pistolul mitralieră
Kalaşnicov (AK, AKM, AKMS), puşca
mitralieră (RPK, RPKS), puşca semiautomată
Simonova (SCS);
 7,62 mm cartuş de puşcă care se întrebuinţează
la tragerea din mitralieră (PK, PKT, PKS), din
puşti şi carabine model 1938 şi 1944;
 9 mm cartuş de pistol se întrebuinţează pentru
tragerea din pistolul Macarov (PM) şi pistolul
automat Stechina (APS);
 12,7 mm cartuşe care se întrebuinţează la
 tragerea din mitraliera de calibru mare (DŞK,
NSVT);
 14,5 mm cartuşe care se întrebuinţează la
tragerea din mitraliera de calibru mare
(KPVT).
După destinaţia tactică cartuşele de luptă se împart în
cartuşe cu gloanţe obişnuite şi cu gloanţe speciale.

CONSTRUCŢIA CARTRUŞULUI

Cartuşul de luptă este compus din:

glonte;tubul cartuş;încărcătura cartuş;capsa de aprindere.
Glonţul pe suprafaţa din afară are partea de cap sau
ogivală, partea mijlocie de conducere şi partea cozi are forma de
un con tăiat.
Unele din gloanţe nu au parte de coadă şi se compun
numai din partea de cap şi condusă. Forma părţii de cap a
glonţului şi înălţimea lui se alege cu aşa fel de calcul, ca să
primească o forţă de rezistenţă cît mică a aerului şi îi asigură
destulă siguranţă glonţului în timpul zborului. De obicei partea de
cap a glonţului are formă ogivală. Partea de conducere asigură
mişcarea rotitoare a glonţului prin canalul ţevii.
Gloanţele obişnuite şi speciale în afară de trasoare şi cele
de pistol pe partea condusă are un ineluş în formă de canal. În
canal se strânge gura tubului cartuş ce asigură siguranţa
închegării glonţului cu tubul cartuş.
Glonţul obişnuit este compus din:
cămaşă de oţel sau plumb;miez de oţel sau de plumb;cămaşă de
plumb.
Gloanţele obişnuite au denumire prescurtată: L, D, LPS şi
se întrebuinţează la7,62 mm cartuşe de puşcă:
PS – la 7,62 mm cartuşe modele 1943;
R - pentru revolvere;
P şi PST pentru 7,62 mm cartuşe de pistol.
Spre deosebire de alte gloanţe, glonţul D (de bătaie lungă)
se vopseşte în culoare galbenă, iar glonţul LPS (cu glonţ de oţel)
– în culoare argintie.
Glonţul perforant este destinat pentru distrugerea
obiectivelor uşor blindate a inamicului (maşini bronate, TAB-uri)
şi forţa vie a lui, care este adaptată după blindaj nu prea gros.
Glonţul este compus din:cămaşă de oţel;cămaşă de
plumb;miez de perforare.
Marginea de sus a glonţului este vopsită în culoare neagră
şi are denumire prescurtată B-30 şi se foloseşte pentru 7,62 mm
cartuşe de puşcă.
Glonţul trasor este destinat pentru corectarea focului şi
 semnalizare.
Glonţul este compus din: cămaşă de oţelîn partea de vârf
miezul de plumb;în partea de fund paharul cu substanţă trasoare
presată;ineluş.
Vârful glonţului este vopsit de culoare verde şi au
denumire prescurtată:
PT – 7,62 mm cartuşe pentru pistol;
T-45 – 7,62 mm cartuşe model 1943;
T-46 – 7,62 mm cartuşe pentru puşcă.
Şi aşa mai departe sunt cartuşe incendiare. Vârful
glonţului este vopsit în culoare roşie şi au denumire prescurtată: Z
şi ZP.
Cartuşul perforant incendiar este destinat pentru
aprinderea substanţelor inflamabile care se găsesc după un blindaj
uşor. Vârful se vopseşte în culoare neagră cu dungă roşie.
Prescurtat se numesc BZ, B-32.

Din ce este compus cartuşul?

Din ce este compus glonţul obişnuit?

Tubul cartuş serveşte pentru îmbinarea tuturor pieselor

unui cartuş, pentru protejarea încărcăturii împotriva acţiunii
externe şi pentru înlăturarea pătrunderii gazelor de pulbere spre
închizător.
După controlul exterior deosebim următoarele
elemente: gura;con de racordare;corpul;gulerul
tubului;cuibul pentru capsa de aprindere;manticulă;ineluş
scobit (şanţul de extracţie);orificii;margine;
numărul uzinei;scheme tehnologice;capsa de aprindere.
III PARTEA FINALĂ 5I

- reamintesc tema şi scopul şedinţei;

- pun sarcina pentru pregătirea
individuală;
- anunţ literatura;
- anunţ notele.

Conducătorul şedinţei
___________________________
„____” ________________ 2021