Aspecte generale privind

armele de foc si munitiile

Notiuni tehnice
1 Definiia, clasificarea, construcia si funcionarea armelor de foc
Armele de foc reprezint mijlocul cel mai eficace folosit de catre infractori, atat pentru a
savarsi fapte de natura penala, cat si pentru a-si asigura scaparea in cazul in care sunt surprinsi la
locul infractiunii ori sunt urmariti de catre organele judiciare, persoana vtmat sau martori1[1].
In Legea130/2012 prin arma de foc se intelege acea arma al carei principiu de
functionare are la baza forta de expansiune dirijata a gazelor provenite din detonarea unei
capse ori prin arderea unei incarcaturi.
Principiul de funcionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea
unei capse ori prin explozia unei incarcaturi.
Definiia legala este acceptata in criminalistica, cu mici diferente. Astfel, arma de foc este
considerata ca fiind un mecanism, un instrument care serveste la atac sau la aparare si foloseste
pulbere exploziva. Prin arderea pulberii explozive se creaza, datorita gazelor, o presiune care
arunca glontul sau alicele din eava armei.
Clasificarea armelor de foc.
Din punct de vedere criminalistic, prezinta importanta, de cele mai multe ori, armamentul usor
portabil cu care se savarseste unele infractiuni, dar nu este exclusa nici utilizarea armamentului
greu de infanterie (mitraliere, aruncatoare, etc.) deoarece practica a dovedit ca au existat
numerose cazuri in care au fost folosite arme din aceasta categorie.
Din punct de vedere al destinatiei, armele se clasifica2[2] astfel:
a) arme militare arme destinate uzului militar;
b) arme de autoaprare si paza arme de foc scurte, omologate sau recunoscute in
conditiile prevazute de lege, destinate sa asigure apararea vietii, integritatii si libertatii
persoanelor fizice, precum si bunurilor apartinand persoanelor fizice sau juridice;
c) arme de autoaprare arme neletale scurte, special confectionate pentru a imprastia gaze
nocive, iritante, de neutralizare si proiectile din cauciuc, in scop de autoaparare;
d) arme de tir arme destinate practicarii tirului sportiv, omologate sau recunoscute in
conditiile prevazute de lege;
e) arme de vntoare arme destinate practicarii vanatorii, cu una sau mai multe tevi, care
folosesc munitie cu glont sau/si cu alice, omologate sau recunoscute in conditiile
prevazute de lege;
f) arme utilitare arme destinate sa asigure desfasurarea corespunzatoare a unor activitati
din domeniile industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protectiei mediului si
protectiei impotriva daunatorilor, precum si desfasurarea de catre societatile specializate
1[1] V. Berchesan, Tratat de metodica Criminalistica, Ed. Carpati, Craiova, 1994, p. 324; de
acelasi autor, Metodologia Investigarii infractiunilor curs de Criminalistica, vol.I, Ed Paralela
45, Pitesti 2000, p110.

2[2] Legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor.

g)
h)
i)
j)
k)
l)
m)

de paza a activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor si valorilor sau a transporturilor

unor valori importante;
arme de asomare arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea
acestora la un soc mecanic, in scopul sacrificrii ulterioare;
arme cu destinaie industriala arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop
industrial de uz civil si care au aparenta unei arme de foc automate;
arme cu tranchilizante arme utilitare destinate imobilizarii animalelor prin injectarea de
substante tranchilizante;
arme de panoplie arme de foc devenite nefunctionale ca urmare a transformarii lor de
catre un armurier autorizat;
arme de colectie armele destinate a fi piese de muzeu, precum si armele aflate sau nu in
stare de functionare, care constituie raritati sau care au valoare istorica, artistica,
stiintifica, documentara sau sentimentala deosebita;
arme vechi arme letale produse inainte de anul 1877 sau reproduceri ale acestora,
destinate sa fie pastrate in colectii;
arme de recuzita arme special confectionate, fabricate sau devenite inofensive ca
urmare a modificarii lor de catre un armurier autorizat, necesare activitatii institutiilor
specializate, in domeniul artistic;

Din punct de vedere constructiv armele se clasifica3[3] dupa cum urmeaza:

a) arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune arme care, pentru aruncarea proiectilului,
folosesc forta de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate intr-o
butelie recipient;
b) arme de foc scurte arme de foc a caror teava nu depaseste 30 cm sau a caror lungime
totala nu depaseste 60 cm;
c) arme de foc lungi arme de foc a caror lungime a tevii sau lungime totala depasesc
dimensiunile armelor de foc scurte;
d) arme de foc automate arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca automat
si trag o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe tragaci;
e) Arme de foc semiautomate arme de foc care, dupa fiecare cartus tras, se reincarca
automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuse prin apasarea continua pe tragaci;
f) Arme de foc cu repetitie arme de foc care, dupa fiecare foc tras, se reincarca manual,
prin introducerea pe teava a unui cartus preluat din incarcator prin intermediul unui
mecanism;
g) Arme de foc cu o singura lovitura arma de foc fara incarcator, care este incarcata dupa
fiecare tragere prin introducerea manuala a cartusului in camera de incarcare sau intr-un
lacas special prevazut la intrarea in teava.
Din punct de vedere criminalistic4[4] armele se clasifica dupa mai multe criterii:
1. Dupa destinatie, distingem:
Arme militare (destinate fortelor armate, folosite la actiuni de neutralizare sau
nimicire a personalului si tehnicii de lupta ale inamicului);
Arme de tir (special confectionate pentru practicarea tirului sportiv);
Arme de vanatoare (cu glont, cu alice sau mixte) destinate practicarii vanatorii;
Arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale);
3[3] Legea nr. 295/28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor.
4[4] V. Berchesan, M. Ruiu, Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti
2004,p373.

 Arme confectionate special pentru a imprastia gaze nocive, iritante sau de

neutralizare.
2. Dupa constructia canalului tevii deosebim:
Arme cu teava ghintuita (specifice armelor militare)5[5];
Arme cu teava lisa (arme de vanatoare)6[6];
Arme cu tevi combinate (lisa si ghintuita).
3. In functie de calibrul lor, se intalnesc:
Arme de calibru mare, peste 9 mm;
Arme de calibru mijlociu, respectiv intre 6,35 9 mm;
Arme de calibru mic, pana la 6,35 mm.
In cazul armelor de vanatoare, calibrele sunt diferite 12, 16, 18, 20, 24 etc - , fiind egale
cu numarul sferelor de otel, cu diametrul egal cu cel al tevii ce intra intr-o unitate de masura a
greutatii egala cu un pfund (0,5 Kg).
4. Dupa lungimea tevii pot exista urmatoarele tipuri:
Arme cu teava lunga intre 50-80 cm in aceasta categorie intrand pustile,
carabinele, pustile mitraliera, armele de vanatoare si de tir;
Arme cu teava mijlocie intre 20-50 cm cum ar fi pistoalele mitraliera;
Arme cu teava scurta intre 3-20 cm revolverele si pistoletele.
5. Dupa modul de functionare, armele de foc se clasifica in:
Arme cu incarcatura simpla;
Arme cu repetitie (se incarca manual pentru fiecare tragere);
Arme semiautomate (incarcarea si aruncarea tubului se fac automat dar este
necesara apasarea tragaciului pentru fiecare tragere);
Arme automate (reincarcarea se face automat, la o singura apasare pe tragaci
executandu-se foc in serii, cu o cadenta de tragere de cateva zeci sau sute de
cartuse pe minut).
6. Dupa munitia folosita, armele sunt:
Arme cu glont militare;
Arme cu alice de vanatoare;
Arme mixte de vanatoare cu glont si alice.
7. Dupa modul de fabricatie, armele de foc sunt:
Arme de fabricatie industriala7[7];
Arme vechi, de fabricatie mestesugareasca;
Arme de foc rudimentare, confectionate din materiale improvizate;
Arme de foc modificate8[8].
8. Dupa numarul tevilor, armele de foc pot fi grupate in:
5[5] Acestea au pe canalul tevii goluri si plinuri dispuse longitudinal, ghinturile avand rolul de
a imprima glontului o miscare helicoidala, asigurand stabilitatea acestuia pe traiectorie in
scopul atingerii cu precizie a tintei.

6[6] Teava lisa are pretii interiori netezi

7[7] Au caracteristici tehnice proprii pentru fiecare tip si model.

 Arme cu o singura teava;

Arme cu doua tevi;
Arme cu trei tevi.

ROLUL SI DESCRIEREA SUMARA A PRINCIPALELOR PIESE SI

MECANISME ALE ARMAMENTULUI DE INFANTERIE
In general armamentul de foc se compune din urmatoarele parti principale:
- Teava,
- mecanisme de inchidere (inchizatoare),
- mecanisme de percutie,
- mecanisme de alimentare cu munitie,
- aparate de ochire
- si unele dispozitive (pat, cracan, afet etc.) care usureaza manuirea sau dau armamentului
o stabilitate mai mare pe timpul tragerii.
TEAVA imprima glontului (proiectilului) directia de miscare (la armamentul reactiv dirijarea
proiectilului si evacuarea gazelor rezultate din arderea pulberii).
Teava armamentului de foc este un tub de otel strabatut de un canal de la un capat la
celalalt, numit canalul tevii. Ea trebuie sa reziste la o presiune mai mare de 1,5 2 ori decat
presiunea
maxima ce se
produce prin
arderea
pulberii din
cartus.
In
figura din
dreapta este reprezentata o sectiune in partea ghintuita a tevii, la care distingem calibrul(1),
ghintul (2), plinul (3) si flancul de atac(4).

Partea dinainte a tevii se termina cu retezatura dinainte sau gura tevii, iar partea dinapoi a
tevii se numeste culata si se termina cu retezatura dinapoi.
La interiorul tevii deosebim:
a)- camera cartusului9[10] (locasul de introducere a cartusului) - este situata la partea
dinapoi a tevii si are forma corespunzatoare tubului cartusului;
8[8] Prin retezarea patului sau a tevii

b)- conul de fortare face legatura intre camera cartusului si partea ghintuita a tevii;
asigura angajarea progresiva a glontului in ghinturi;
c)- partea ghintuita imprima glontului miscarea de rotatie in jurul axului sau pentru asi pastra stabilitatea in aer, pe timpul deplasarii (pe traiectorie10[11]).
Ghinturile sunt niste canale longitudinale practicate in peretele interior al tevii in forma
elicoidala.
Intervalele dintre ghinturi se numesc plinuri, iar partile laterale ale ghinturilor se numesc
flancuri.
Numarul ghinturilor pentru armamentul de calibru 6,5 8 mm de obicei este egal cu patru
si mai rar cu 5 si 6. La calibrul 11-14mm el este de 8 si mai rar de 6.
Diametrul tevii masurat intre doua plinuri se numeste calibru11[12].
Armamentul de infanterie are, de regula, tevile cu ghinturile de la stanga sus spre dreapta
jos si imprima glontului o miscare de rotatie in sensul mersului acelor de ceasornic. Armamentul
reactiv are canalul tevii fara ghinturi. Tot teava lisa (fara ghinturi) au si armele de vanatoare cu
alice12[13].
MECANISMUL DE INCHIDERE - are rolul de a impinge cartusul in camera
cartusului, a inchide partea dinapoi a tevii si a extrage tubul cartusului din camera cartusului. In
functie de constructia armamentului, inchiderea se poate face :
- prin deplasarea inainte si rotirea inchizatorului sau numai a capului sau mobil (ex.:- pusca
md. 1891/1930, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963, pusca mitraliera cal. 7,62
mm, md. 1964);
- prin deplasarea laterala a inchizatorului sau prin caderea lui (ex.:- mitraliera cal. 7,62 mm
md. 1943 , carabina semiautomata cal. 7,62 mm md. 1958, pusca mitraliera si mitraliera
7,92 mm );
- prin desfacerea unor placi de inzavorare (ex.:- pusca mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1945,
mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946);
- prin masa inchizatorului liber sub actiunea arcului recuperator (ex.:- pistolul mitraliera
cal. 7,62 mm, md. 1941, pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1954);
- prin imbinarea inchizatorului cu teava datorita miscarii acesteia in plan vertical (ex.pistolul cal. 7,62 mm, md. 1933);
MECANISMUL DE PERCUTIE are rolul de a percuta capsa cartusului pentru
aprinderea incarcaturii de azvarlire. El are in alcatuirea sa percutorul, declansatorul si tragaciul.
La armamentul semiautomat percutia nu se realizeaza simultan cu inchiderea si inzavorarea,
darea focului se realizeaza pe baza unui cocos impins de un arc ce este eliberat de apasarea pe
tragaci. Armamentul automat este prevazut si cu schimbator ce permite si executarea tragerii
lovitura cu lovitura. In raport de modul de constructie a armamentului, deosebim urmatoarele
sisteme de percutie :
9[10] Este cunoscuta si sub denumirea de camera de detasare.
10[11] Dictionar enciclpedic roman, vol. II (D-J), Ed. Politica, Bucuresti, 1964, p.553.
11[12] Manual de pregatire militara generala pentru apararea patriei, Bucuresti
1983, p. 216.
12[13] C. Dumitrescu Elemente de antropologie judiciara, Editura Ministerului de Interne,
Bucuresti 1993,p.7-8; Calibrul 12 este mai mare decat calibrul 16, 18, 20,24 etc.

- sistemul de percutie simplu percutorul este actionat direct de axul sau, ex.: pusca
cal. 7,62 mm, md. 1891/1930;
- sistemul de percutie mobil percutorul este fixat la una din piesele mobile ale armei,
ex. mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1946;
- sistemul de percutie cu cocos, ex. pistolul mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1963, pusca
mitraliera cal. 7,62 mm, md. 1964, pistolul cal. 9 mm, pistolul cal. 7,65 mm, md.
197413[14].
MECANISMUL DE ALIMENTARE are rolul de a asigura alimentarea cu cartuse a
armamentului. Este construit in functie de modelul armamentului si de sistemul de alimentare. El
poate fi :
- cu cursor atunci cand alimentarea se face de pe banda
- cu arc - cand alimentarea se face din incarcator sau direct din magazia de cartuse (la
carabine)
APARATELE DE OCHIRE servesc la executarea ochirii in timpul tragerii asupra
obiectivelor la diferite distante. Ele asigura precizia si gruparea tragerii corespunzator distantei la
care se afla obiectivele.
Sunt folosite urmatoarele aparate de ochire:
- aparate de ochire mecanice;
- aparatele de ochire optice;
- aparatele de ochire cu grile si corectoare.

2.2 DATE DESPRE MUNITIA FOLOSITA DE ARMELE DE FOC

In practica organelor judiciare prezinta o mare importanta cunoasterea unor date referitoare la
cartusele folosite de armele de foc deoarece, alaturi de urmele formate, in majoritatea cazurilor,
singurele elemente ramase la fata locului dupa folosirea unei arme de foc sunt tuburile sau
gloantele trase ori carusele pierdute de catre faptuitor.
Armele de foc folosesc pentru tragere cartuse pana la calibrul 14,5 mm inclusiv.
Cartusele folosite de armamentul de infanterie14[15] au, in general, urmatoarele parti
constructive: glont(1), tub(4), incarcatura de azvarlire(9), capsa(10).
Inainte de a descrie aceste parti componente15[16], voi clasifica cartusele folosite de armele de
foc si le voi descrie.
In functie de destinatie, cartusele sunt:
- cartuse de razboi;
- cartuse auxiliare.

13[14] Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul de infanterie,

M.Ap.N., Bucuresti, 1976

14[15] Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul de infanterie,

M.Ap.N., Bucuresti, 1976.

15[16] Manual de pregatire militara generala pentru apararea patriei, Bucuresti 1983, p. 25

1.Cartusele de razboi sunt destinate pentru nimicirea personalului inamicului,

distrugerea diferitelor materiale si obiective i pentru indeplinirea altor misiuni speciale. La
cartusele de razboi intalnim toate partile constructive.16[17]
Cartusele de razboi pot fi:
cu glont obisnuit;
- cu miez de otel;
- usor;
- greu;
cu glont special:
- perforant;
- perforant-incendiar;
- trasor;
- incendiar;
- de reglaj-incendiar;
- perforant - incendiar - trasor;
- exploziv.
Cartusele cu glont obisnuit sunt destinate pentru nimicirea personalului adversarului
neadapostit sau aflat in adaposturi de tip usor si pentru distrugerea tehnicii neblindate. Acestea
pot fi cu glont greu (avand miezul din aliaj de plumb cu antimoniu, ca semn distinctiv avand
varful glontului vopsit cu culoare galbena), cu glont usor (avand miezul din plumb) si cu glont cu
miez de otel (avand miezul din otel invelit intr-o camasa de plumb).
Cartusele cu glont special, dupa destinatie pot fi: perforante, trasoare, incendiare, de
reglaj-incendiare, perforant-incendiare, perforant - incendiar - trasoare si explozive.
Glontul perforant este destinat pentru distrugerea tintelor cu blindaj usor (masini
blindate, transportoare blindate si altele) si a personalului adapostit dupa blindaje cu grosime
relativ mica. Miezul glontului este din otel de scule (cu un continut bogat de carbon) sau din aliaj
metaloceramic dur. Ca semn distinctiv are varful glontului vopsit cu culoare neagra.
Glontul trasor este destinat pentru nimicirea inamicului, corectarea tragerii, indicarea
tintelor si semnalizare. In partea dinapoi a miezului este plasat un pahar cu compozitia trasoare,
care se aprinde in timpul tragerii si lasa o urma luminoasa ce se poate vedea cu ochiul liber pana
la o distanta de 800 m, atat ziua cat si noaptea. Varful glontului este vopsit cu culoare verde.
Glontul incendiar este destinat pentru aprinderea obiectivelor usor inflamabile: paie,
constructii din lemn, benzina, produse petroliere etc. Glontul are in varful lui o compozitie
incendiara care se aprinde cand intalneste un obstacol. Varful glontului este vopsit cu culoare
rosie.
Glontul de reglaj-incendiar este destinat pentru reglarea tragerii si pentru incendierea
materialelor usor inflamabile. In partea dinainte a glontului este dispusa o compozitie incendiara
ce se aprinde la lovirea unui obstacol cu ajutorul unui percutor aflat in interior si care se armeaza
prin inertie pe traiectorie, iar in partea dinapoi se gaseste o incarcatura trasoare, ce lasa o urma
luminoasa pe traiectorie. Varful glontului este vopsit cu culoare verde, cu o banda circulara rosie.
Glontul perforant-incendiar este destinat pentru incendierea carburantilor sau
materialelor usor inflamabile, protejate de blindaje usoare. In varful glontului se gaseste un
amestec pirotehnic pentru incendiere, iar in interior miezul perforant. La intalnirea unui obstacol,
miezul perforant comprima si aprinde amestecul pirotehnic, realizand perforarea blindajului si
incendierea. Varful glontului este vopsit cu culoare neagra cu o banda circulara rosie.
16[17] F. E. Louwage, Curs de politie tehnica si tactica de politie criminala, Ed. Cartea
Romaneasca, Bucuresti, 1940, p.78 citat in Tratat de tehnica criminalistica, V. Berchesan,
M. Ruiu, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p.378.

Glontul perforant - incendiar - trasor are aceeasi destinatie ca si glontul perforantincendiar, avand si rolul de reglare a tragerii. Din punct de vedere constructiv, la acest glont
apare si un pahar cu compozitie trasoare, iar miezul perforant este de dimensiuni mai mici.
Varful glontului este vopsit cu culoare violet cu o banda circulara rosie.

2.Cartusele auxiliare sunt destinate pentru instruirea militarilor.

Din categoria cartuselor auxiliare fac parte:
- cartusele de exercitiu,
- cartusele de manevra,
- sectionate,
- de tir redus etc.
Cartusele de exercitiu sunt destinate pentru invatarea incarcarii armamentului. Au glont
si orificii in corpul tubului, nu au capsa si incarcatura de pulbere.
Cartusele de manevra sunt intrebuintate la marcarea focului pe timpul exercitiilor
tactice si la invatarea darii focului pe timpul executarii operatiunilor de tragere. Au incarcatura
de pulbere, capsa, tub, nu au glont. Partea dinainte a tubului este sertizata pentru realizarea
efectului sonor si a reincarcarii automate a armamentului, montandu-se la arma si intaritor de
recul.
Cartusele sectionate sunt destinate pentru invatarea partilor componente ale munitiei. Au
glont, tub, capsa, nu au incarcatura de pulbere17[18].

Prile componente ale cartuselor armelor de foc.

Partile componente ale munitiei folosite la armele de foc

17[18] Instructiuni pentru cunoasterea, intrebuintarea si intretinerea pistolului

mitraliera, cal.7.62 mm, Md. 1963, M.Ap.N., Bucuresti, 1972, p. 45-46.

Putem distinge :
1- glonul
2 partea cilindrica a tubului
3 partea conica a tubului
4 corpul tubului
5 sant inelar al tubului
6 guler
7- camasa de tombac (un aliaj cupru-zinc)
8- miezul glonului
9- incarcatura de azvarlire
10- capsa de aprindere

Destinatia glontului rezulta din descrierea cartuselor de razboi, fiind in principal

nimicirea inamicului, la aceasta adaugandu-se si altele, in functie de tip.
Ca principale componente ale glontului intalnim camasa de tombac (fig. 1 - 7) (un aliaj
cupru-zinc), care este usor deformabila pentru a permite mularea glontului in ghinturi si un miez
(fig. 1 - 8), care poate fi dintr-un singur material sau poate fi compus din mai multe materiale.
Tubul serveste pentru asamblarea tuturor elementelor cartusului, obturarea gazelor rezultate din
arderea pulberii pe timpul tragerii si pentru protejarea incarcaturii de azvarlire (fig. 1 - 9) si a
capsei de aprindere (fig. 1 - 10) impotriva agentilor atmosferici (umiditate). La tub putem
distinge partea cilindrica (fig. 1 2), partea conica (fig. 1 3), corpul tubului (fig. 1 4), sant
inelar (fig. 1 5) si guler (fig. 1 6). Tubul poate fi confectionat din alama sau otel. Ca un
element de noutate, pe plan mondial si-au facut aparitia cartuse fara tub, la care incarcatura de
azvarlire nu mai este sub forma de pulbere, ci este un exploziv de putere medie, turnat sau
cartuse care au tubul ce se consuma prin ardere. Aceste noutati duc la marirea cadentei practice
de tragere, ajungand la 2000 lov/min.
Incarcatura de azvarlire este destinata pentru a imprima glontului, prin gazele rezultate din
ardere, energia de miscare. La cartusele armamentului de infanterie se foloseste pulbere fara fum,
pe baza de nitroceluloza.
Incarcatura de iniiere (capsa) este destinata pentru aprinderea incarcaturii. Ea se compune
dintr-un capacel de alama cu compozitia pirotehnica de initiere (fulminat de mercur sau de
argint, azotura de plumb sau de argint) presata in el si o foita de staniol care acopera incarcatura
de initiere. Este dispusa la partea dinapoi a tubului, asezata pe o nicovala, iar flacara produsa de
incarcatura de initiere in urma lovirii de catre percutor se transmite prin 2 orificii practicate in
fundul tubului la incarcatura de azvarlire18[19].
Armele de vanatoare cu teava lisa folosesc cartuse care au proiectile alice sau mitralii.

18[19] Instructiuni, principii si reguli de tragere cu armamentul de infanterie,

M.Ap.N., Bucuresti, 1967, p.12

Alicele sunt de forma sferica, confectionate de regula din plumb sau alte aliaje, cu o greutate de
pana la 0.8 g. si cu un diametru de 2-5 mm.
Mitraliile sunt alice cu dimensiuni mari, cu diametru de peste 5.5 mm.
Pentru incarcarea cartuselor armelor de vanatoare se utilizeaza si gloante aferice sau
cilindrice, acestea din urma avand o constructie speciala: un corp masiv de plumb prevazut cu
striatii pentru insurubare in tinta si un stabilizator de care se fixeaza bura de plasa sau bura
lemnoasa (proiectil de tip Brennek).
Munitia speciala.
Pe langa munitia clasica cu glont obisnuit sau cu glont special, exista si alte tipuri de
munitie cu caracteristici tehnico-tactice mai performante si de o constructie speciala ca de
exemplu munitiile pentru armamentul produs in cadrul programului Advanced Combat Rifle
(A.C.R.).
Cartusul Colt cu glont duplex cu miez de otel are o viteza la gura tevii de 883 m/s.
Glontul anterior cantareste 2,3 g., iar cel posterior 2,1 g. Munitia utilizeaza incarcatura pentru
M855 cal. 5,65 x 45 mm. Cele doua proiectile sunt dispuse in tandem in acelasi cartus si in asa
fel incat la o singura percutare vor pleca doua gloante din tub. Ambele proiectile urmeaza aceeasi
traiectorie: primul a fost studiat pentru a lovi cu usurinta punctul ochit, in timp ce al doilea a fost
proiectat pentru a lovi cu precizie.
Cartusele A.A.I. si Steyr-Mannlicher contin cate o sageata din otel cu diametrul de 1,5
mm. si lungimea de 41 mm., cantarind 0,66 g. si respectiv 0,64 g. avand o viteza la gura tevii de
1417 m/s si respectiv 1493 m/s. Sageata se afla in interiorul unui sabot din material plastic
(polimeric) care se separa dupa parasirea tubului. In cazul cartusului Steyr, un sabot circular din
material plastic (polimeric) asigura presiunea gazului (cca. 4200 kg/cm) in momentul azvarlirii
sagetii, ceea ce ii confera acestuia o viteza superioara.
Cartusul Hecker & Kock are un glont de 3,2 g. si o viteza la gura tevii de 91 m/s. La
aceasta munitie incarcatura de azvarlire de azvarlire nu lasa reziduuri de combustie, avand
arderea completa. De asemenea este mai putin sigura in transport si in depozitare decat munitia
clasica pericolul de autoaprindere fiind mai mare.

2.3 FENOMENUL SI ELEMENTELE TRAGERII

Fenomenul tragerii
Plecarea glontului (proiectilului) din canalul tevii ca urmare a actiunii presiunii
gazelor provenite din arderea pulberii (incarcaturii de azvarlire) se numeste fenomenul
tragerii (tragerea loviturii).
Tragatorul, dupa ce a executat corect ochirea, apasa pe tragaci; pragul profilat al
tragaciului elibereaza cocosul, care sub actiunea arcului sau loveste percutorul. Prin lovirea
capsei cartusului de catre varful percutorului se produce inflamarea amestecului de fulminat de

mercur al capsei si se formeaza o flacara care patrunde prin orificiile aflate in fundul tubului
cartusului
spre
incarcatura
de azvarlire,
producand
aprinderea
acesteia19[20
].
Arderea
incarcaturii de
azvarlire in
tubul
cartusului
produce o
mare
cantitate de
gaze,
puternic
incalzite,
care creeaza o
presiune ce
actioneaza cu
aceeasi forta
in toate
directiile si
anume:

a - inapoi, asupra fundului tubului cartusului, sprijinit de capul inchizatorului

care, fiind bine zavorat, ii opune rezistenta;
b - lateral, asupra peretilor tubului cartusului, sprijinit pe camera cartusului care,
prin constructia ei opune, deasemenea, rezistenta;
c - inainte, asupra glontului care incepe sa se miste in interiorul tevii,
imprimandu-i o miscare accelerata, obligandu-l sa intre fortat cu camasa in ghinturi si,
invartindu-se in ele (miscarea de rotatie), inainteaza in canalul tevii cu o viteza din ce in ce mai
mare, dupa care este aruncat afara pe directia axului tevii.
In timpul tragerii automate, ca urmare a presiunii gazelor provenite din arderea pulberii,
are loc azvarlirea glontului din canalul tevii; in acelasi timp, o parte din gaze imping pistonul si
portinchizatorul inapoi, deschizandu-se astfel canalul tevii; inchizatorul extrage tubul cu gheara
extractoare, din camera cartusului si-l arunca afara, iar inchizatorul comprima arcul recuperator
si armeaza cocosul. Sub actiunea recuperatorului, portinchizatorul cu inchizatorul revin in pozitia
initiala, impingand cartusul urmator din incarcator (banda) in camera cartusului si se inchide
canalul tevii; portinchizatorul actioneaza asupra - autodeclansatorului si se produce percutia.
Daca piedica de siguranta este la pozitia foc lovitura cu lovitura tragerea continua atata
timp cat se apasa pe tragaci si sunt cartuse in incarcator (magazie).
Elementele tragerii
Pentru elucidarea diverselor imprejurari legate de investigarea criminalistica a unor
infractiuni savarsite cu arme de foc20[21] trebuie sa se tina cont de elementele tragerii. Dintre
elementele tragerii, cu valoare de identificare criminalistica fie de gen, fie individuala
mentionez:
19[20] Manual de pregatire militara gnerala a tineretului pentru apararea patriei, M.Ap.N.,
Bucuresti, 1983, p.253

viteza glontului;
reculul armei;
traiectoria;
bataia armei;
puterea de patrundere.

Viteza glontului
Este stiut ca fenomenul tragerii cu o arma de foc consta in azvarlirea glontului din canalul
tevii datorita presiunii gazelor rezultate din arderea pulberii explozive. Presiunea de fortare este
foarte mare, fiind necesara patrunderii glontului intre plinurile tevii21[22]. In continuare,
presiunea creste rapid, ajungand la 850-3.000 Kgf/cm2, pe primii centimetri parcursi de glont pe
teava glontul avand o viteza de 350-450 m/s. Viteza maxima a glontului se inregistreaza la gura
tevii, iar presiunea scade pana la 420-380 Kgf/cm2 in momentul iesirii glontului din teava. Este
important faptul ca viteza glontului este conditionata de tipul armei, lungimea tevii, cantitatea de
pulbere si greutatea glontului22[23].
S-a observat ca, cu cat teava armei este mai lunga cu atat mai mult timp presiunea gazelor va
actiona asupra glontului si drept urmare, cu atat va fi mai mare viteza initiala a glontului.
Categorii de armament
Detalii

Pistol
mitraliera

Pusca
mitraliera

Mitraliera

Lungimea partii ghintuite

(mm.)
Viteza initiala a glontului
(m/s)

369

544

550

Pusca
semiautomata cu
luneta
590

715

745

825

850

Modificarea greutatii incarcaturii de azvarlire (a cantitatii de pulbere) determina

modificarea cantitatii de gaze si a presiunii maxime in canalul tevii, implicit a vitezei initiale a
glontului. La aceeasi lungime a tevii si aceeasi greutate a incarcaturii de azvarlire, viteza
initiala a glontului este cu atat mai mare cu cat greutatea acestuia este mai mica.
Viteza initiala a glontului influenteaza asupra:
bataii armei 23[24];
duratei de traiect al glontului pana la tinta;
curburii traiectoriei;
puterii de patrundere a glontului.
Viteza initiala a glontului este influentata de:
lungimea tevii;
cantitatea incarcaturii de azvarlire;
greutatea glontului;
temperatura incarcaturii de azvarlire.
Reculul armei
20[21] Examinarea urmelor impuscaturii, stabilirea distantei, directiei si unghiului de
tragere,etc.

21[22] V. Macelaru, Balistica judiciara, Ed. Ministeruli de Interne, Bucuresti,1972, P.44.

22[23] E. Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti 2001, p.233.
23[24] Distanta la care ajunge glontul.

Reculul armei reprezinta miscarea brusca a armei spre inapoi, in sens opus miscarii
glontului, ca urmare a presiunii exercitate de o parte din gazele ce rezulta din arderea pulberii
de azvarlire in momentul efectuarii tragerii.
Actiunea reculului se caracterizeaza prin viteza si energie si se manifesta in doua faze:
faza I, atunci cand glontul datorita presiunii gazelor incepe miscarea inainte;
aceasta faza este aproape imperceptibila si se petrece intr-un timp extrem de scurt, de
ordinul fractiunilor de secunda;
faza a II-a, atunci cand glontul paraseste teava, in aceasta faza forta de recul atingand
valoarea maxima.
Viteza reculului unei arme este de atatea ori mai mica decat viteza initiala a glontului, de
cate ori glontul este mai usor decat arma respectiva. 24[25]
In cazul armamentului automat (semiautomat), a carui constructie se bazeaza pe
principiul folosirii energiei de recul, o parte din puterea acestuia se consuma pentru punerea in
miscare a partilor mobile pentru reincarcare. Datorita acestui fapt, forta reculului pe timpul
tragerii este mult mai mica decat la armamentul neautomat.
La armamentul neautomat, intreaga forta de recul se transmite in umarul tragatorului
25
[26].

Traiectoria
Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al glontului (proiectilului) in aer, de la
iesirea din teava pana la punctul de cadere26[27]. Principalele elemente ale traiectoriei27[28] sunt:
1. ORIGINEA TRAIECTORIEI centrul retezaturii dinainte a tevii reprezinta punctul de
plecare a glontului din gura tevii.
2.ORIZONTALA ARMEI linia orizontala care trece prin originea traiectoriei; planul care
contine aceasta linie se numeste plan orizontal.
3. LINIA DE TRAGERE prelungirea imaginara a axului canalului tevii dupa ce ochirea a fost
terminata (inainte de plecarea glontului din gura tevii); planul vertical care contine aceasta
linie se numeste plan de tragere.
4. UNGHIUL DE TRAGERE unghiul format intre linia de tragere si orizontala armei.
5. LINIA DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) prelungirea imaginara a axului canalului tevii in
momentul plecarii glontului din teava; planul vertical care contine aceasta linie se numeste
plan de aruncare (de proiectie).
6. UNGHIUL DE ARUNCARE (DE PROIECTIE) unghiul format intre linia de aruncare si
orizontala armei.
7. UNGHIUL DE ZVACNIRE unghiul format intre linia de tragere si linia de aruncare.
8. PUNCTUL DE CADERE punctul de intersectie a traiectoriei cu orizontala armei.
24[25] V. Macelaru, Balistica Judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1972, p.55
25[26] V. Berchesan, M. Ruiu, Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004,
p.393.

26[27] Manual de pregatire militara generala a tineretului pentru apararea patriei, M.Ap.N.,
Bucuresti 1983, p.255.

27[28]Cunostinte generale referitoare la bazele tragerii cu armamentul din dotare, M.Ap.N,

Bucuresti,1976, p.15

9. UNGHIUL DE CADERE unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de cadere si

orizontala armei.
10. DISTANTA DE TRAGERE (bataia) distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de
cadere, masurata in plan orizontal.
11. VARFUL TRAIECTORIEI punctul cel mai inalt al traiectoriei deasupra orizontalei armei.
1 SAGEATA TRAIECTORIEI departarea de la orizontala armei pana la varful traiectoriei.
13. RAMURA URCATOARE partea traiectoriei cuprinsa intre originea traiectoriei si varful
traiectoriei.
14. RAMURA COBORATOARE partea traiectoriei cuprinsa intre varful traiectoriei si punctul
de cadere.
15. PUNCTUL DE INCIDENTA punctul in care traiectoria intersecteaza suprafata obiectivului
(pamantului, obstacolului).

16. UNGHIUL DE INCIDENTA unghiul format intre tangenta la traiectorie in punctul de

incidenta si tangenta la suprafata obiectivului (pamantului, obstacolului).
17. PUNCTUL DE OCHIRE punctul de pe obiectiv sau in afara acestuia asupra caruia se
ocheste cu arma.
18. LINIA DE OCHIRE linia dreapta care uneste ochiul tragatorului, prin mijlocul crestaturii
inaltatorului si prin varful catarii cu punctul de ochire; planul vertical care contine aceasta
linie se numeste plan de ochire.
19. UNGHIUL DE OCHIRE unghiul format intre linia de tragere si linia de ochire.
20. UNGHIUL DE TEREN AL OBIECTIVULUI unghiul format intre linia de teren a
obiectivului si orizontala armei.
21. DISTANTA OCHITA distanta masurata pe linia de ochire de la punctul de plecare (originea
traiectoriei) pana la intersectia traiectoriei cu linia de ochire.
2 ORDONATA VERTICALA inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de orizontala armei.
23. ORDONATA BALISTICA inaltimea oricarui punct de pe traiectorie fata de linia de ochire.
24. LINIA DE TEREN A OBIECTIVULUI linia dreapta care uneste originea traiectoriei cu baza
obiectivului.
Bataia armei
Bataia armei este distanta de la originea traiectoriei pana la punctul de cadere, masurata
in planul orizontal28[29]. Sub raport balistic intereseaza bataia eficace29[30], adica distanta la
care glontul isi mentine precizia si forta distructiva. Aceasta depinde in mare masura de viteza
initiala a glontului30[31].
28[29] Dictionar enciclopedic roman, vol.I (A-C), Ed. Politica, Bucuresti, 1962, p.826.
29[30] Tratat practic de criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.187
30[31] E. Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti 2001, p. 259.

De exemplu, distanta pana la care glontul isi pastreaza efectul omorator asupra omului, la unele
categorii de armament este:
pistol (revolver) - pana 500m.;
pistol mitraliera md. 1963 - pana la 1500 m.;
pusca mitraliera md.1964 - pana la 1500 m.;
carabina md. 1944 - pana la 3000 m.;
mitraliera md. 1966 - pana la 3800 m.
Puterea de patrundere a glontului
Puterea de patrundere este capacitatea glontului de a strabate diferite obstacole, putanduse stabili distanta de la care s-a tras31[32].
Fenomenul de patrundere depinde de:
proprietatile obstacolelor (consistenta, duritate, etc.);
energia cinetica a glontului in momentul impactului;
calibrul glontului, greutatea si forma acestuia.
Pentru a ilustra puterea de patrundere a glontului, in functie de materialul din care este
confectionat obstacolul, exemplific cu ajutorul caracteristicilor pistolului mitraliera md.1963 cal.
7,62 mm. Pentru tragere se folosesc cartuse cu miez de otel, obiectivele fiind dispuse la 100 m.
Obiectiv
Zide de caramida
Lemn de bard uscat
Placa de otel groasa de 7 mm., unghi de
incidenta 90s

Adancimea de patrundere
12 - 15 cm.
40 - 40 cm.
Procent de perforare sau adancimea de
patrundere 90%

31[32] Tratat practic de criminalistica, vol III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.187.