Sunteți pe pagina 1din 20

Identificarea armelor de foc dupa

urmele principale ale tragerii

Identificarea armelor de foc dupa urmele principale ale tragerii

Urmele formate in cazul folosirii armelor de foc sunt definite ca


urmele create de arma pe cartusul tras si urmele impuscaturii formate pe
corpul victimei sau pe obiectele asupra carora si-a exercitat actiunea
proiectilul si ceilalti factori suplimentari ai tragerii[1] sau acele elemente
materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente
ale mediului, rezultate in urma producerii impuscaturii cu ocazia savarsirii
unei infractiuni[2].
In cazul folosirii armelor de foc la comiterea unei infractiuni, se produc doua mari
categorii de urme[3], cunoscute sub denumirea generica urme ale armelor de foc, care sunt
clasificate ca:
Urme principale;
Urme secundare.
Urmele principale rezultate in urma tragerii cu arme de foc (uneori denumite si factori
principali ai tragerii) sunt constituite din:

Arma de foc propriu-zisa, care poate fi prezenta sau nu la locul faptei


in momentul cercetarii;
Elementele de munitie (proiectile, tuburi, capse, bure) si urmele create
de arma pe acestea;
Urmele de intrare si iesire ale proiectilului (perforari sau canale oarbe
cu retentia proiectilului);
Urmele de ricoseu;
Urmele sonore (ale armarii, percutiei, detonatiei) si urmele
luminoase[4] (flacara de la gura tevii, efectul luminos al proiectilului),
daca acestea au fost fixate printr-un procedeu de inregistrare.

Urmele secundare (denumite si factori secundari ai tragerii) sunt constituite din:

Urmele rezultate din actiunea flacarii;

Urmele rezultate din actiunea gazelor;

Urmele de pulbere arsa (funingine);

Urmele de pulbere nearsa;

Inelul de stergere;

Inelul de metalizare.

1. Identificarea armelor dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului


Identificarea armei cu care s-a savarsit o infractiune reprezinta scopul final al oricarei
expertize balistice judiciare. Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a
gloantelor, a tuburilor descoperite, in corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele sau tuburile
trase experimental cu arma gasita in campul infractional ori ridicate de la o persoana suspecta.
Procesul de identificare a unei arme de foc parcurge doua faze:
a) In prima faza se determina grupul sau categoria careia ii apartine arma, in baza
caracteristicilor generale reflectate de urmele formate pe proiectil si pe tub, referitoare
la modelul, tipul, calibrul armei etc.
b) In a doua faza are loc identificarea propriu-zisa prin examenul
comparativ al caracteristicilor individuale, specifice fiecarei tevi ghintuite si fiecarui ansamblu
al mecanismelor de tragere.

litigiu
striatii

comparare

Continuitatea striatiilor, care


atesta identificarea armelor
Identificarea generala a armei de foc cu teava ghintuita
Necesitatea de a stabili tipul si sistemul unei arme de foc pe baza unui glont tras, a unui
tub ars sau a altor urme balistice se impune in cazul comiterii unei infractiuni la care infractorul a
folosit o arma de foc, acestea constituind un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului
de banuiti. Daca infractiunea a fost comisa cu o arma cu teava ghintuitantele de identificare
generale se bazeaza in principal pe studierea macroscopica a glontului si a tuburilor arse.
Studierea glontului indica tipul si sistemul armei din care a fost tras, tinand cont de
forma, dimensiunea si greutatea glontului care pot indica felul armei: pusca, pistol sau revolver.
Forma alungita, ascutita la capat a glontului in greutate de cca. 30 g. si si lungimea28
mm. indica o arma cu teava lunga. Glontul de revolver este cilindric si are varful bont, iar cel de
pistol are varful rotunjit.
Diametrul (calibrul) glontului masurat cu micrometrul in partea cea mai groasa indica, in
general, calibrul armei. glontul destinat pentru o anumita arma nu poate fi insa introdus nici
inainte, nici dupa tragere, intr-o arma prin gura tevii, deoarece, in primul caz, calibrul propriu-zis
al glontului este cu 0,2 - 0,5 mm. mai mare decat calibrul tevii, iar dupa tragere parasind teava,
revine la dimensiunile initiale sau capata unele deformari longitudinale.
Urmele ghinturilor si ale plinurilor pe glontul tras indica cu precizie constructia interioara
a tevii armei cu care a fost tras. Glontul trecand prin teava este supus actiunii acesteia si
reprezinta negativul suprafetei interioare a tevii. Suprafetele proeminente dintre ghinturile tevii
apar pe langa camasa glontului sub forma de santuri, iar ghinturile sub forma de proeminente.[5]
Sensul ghinturilor este de obicei dextrogir, iar unele arme au ghinturile sinistrogire.
Latimea urmelor campurilor de pe glont este egala cu latimea campurilor din teava armei
cu care s-a tras. Latimea campului se masoara, de obicei, intre marginile de jos ale acestuia.
Lungimea pasului care este unghiul de rasucire a ghinturilor in raport cu axa
longitudinala, indica tipul armei.

Cand nu se gasesc pe glont striatiunile oblice produse de plinurile dintre ghinturi, toata
camasa fiind acoperita cu striatii longitudinale, criminalistul trebuie sa se gandeasca la doua
posibilitati:
a) Glontul a fost tras dintr-o arma a carei teava a fost puternic atacata de oxizi, iar datorita
acestui fapt glontul nu are imprimata miscarea helicoidala, caracteristica armelor cu teava
ghintuita, glontul trecand prin teava fara a mai fi insurubat intre ghinturi;
b) La comiterea infractiunii autorul s-a folosit de cartuse care nu au fost destinate pentru
sistemul sau chiar tipul de arma respectiv.
Un alt element care poate ajuta la identificarea generala a armei de foc este semnul
fabricii din care se poate deduce provenienta munitiei. Acest semn se afla pe partea posterioara a
glontului.
Tubul ars gasit la cercetarea locului infractiunii va fi studiat din urmatoarele puncte de
vedere:
a) Marimea, forma si greutatea lui, care indica tipul armei cu care s-a tras: pusca, pistol
sau revolver. Forma tubului si particularitatile formei lui limiteaza mult posibilitatile de a se
folosi un cartus de un anumit calibru la diferite alte sisteme de arme, care au acelasi calibru si
aceasta datorita constructiei camerei de explozie a armelor;
b) Modul de sertizare: glontul este fixat in partea de sus, ingustata a tubului, numita gatul
tubului. Modul de sertizare poate indica locul de fabricatie a munitiei.
Inscriptiile de pe fundul tubului indica provenienta si locul fabricatiei munitiei.
Daca la cercetarea la fata locului infractiunii, pe baza directiei tragerii s-a stabilit locul de
unde s-a tras si daca in acel loc s-au descoperit tuburi arse, se poate deduce sistemul armei. de
exemplu: T.T. cal.7,62 mm. BROWNING cal.7,65 mm. arunca tubul la dreapta; PARABELLUM
mod. 1908 cal. 9 mm. si BERETTA mod. 1941 cal. 9 mm. arunca tubul in spate pe directia
tragerii; WALTHER mod. 1938 cal. 9 mm. arunca tubul la stanga.
Cand se cunoaste sistemul de arma cu care s-a comis infractiunea, in cazul unei sinucideri
cu aspect de omor, sau omor cu aspect de sinucidere, locul unde se afla tubul ars, face posibila
stabilirea locului de unde s-a tras, fapt ce permite tragerea unor concluzii juste in ceea ce priveste
calificarea faptei.
Cand la locul infractiunii nu se gasesc tuburi arse, acest lucru indica urmatoarele aspecte:

infractiunea a fost comisa cu o arma care nu arunca tuburile arse (revolverul);

infractorul, foarte precaut, dupa comiterea infractiunii a adunat corpurile delicte,


cunoscand importanta acestora in identificarea armelor de foc.

Identificarea individuala a armelor de foc cu teava ghintuita.


-

Identificarea pe baza gloantelor.

Canalul tevii armei de foc cu teava ghintuita, poarta intodeauna urmele uneltei cu care a
fost lucrata, urma ce apar sub forma de striatii fine, microscopice, caracteristice pentru fiecare lot
de fabriactie si care se reproduc cu fidelitate pe camasa glontului tras. Aceste striatii, la inceput
sunt asemanatoare la lotul de arme fabricate intr-un anumit timp, dar cu cat arma este folosita
mai mult, fiind supusa si agentilor atmosferici si actiunii gloantelor, canalul tevii se
individualizeaza, fapt ce determina crearea de catre plinurile dintre ghinturi a unor caracteristice
ce nu se gasesc la alta arma. Identificarea individuala a armei dupa glont se face pe baza acestor
striatii create de canalul tevii si reproduse perfect pe camasa glontului.
-

Examinarea la microscopul comparator

Microscopul comparator dispune de doua obiective si de un singur ocular, in campul


caruia vor fi reunite, in perfecta continuitate cele doua imagini ale obiectivelor. Compararea
gloantelor se face pe portiuni, de aceea suporturile de sustinere pe care sunt asezate proiectilele
vor fi miscate sincronizat, pentru ca acestea sa prezinte, in succesiune, aceleasi fatete.
Deosebita insemnatate o are iluminarea incidenta, cu aceeasi intensitate si din acelasi
unghi. Iluminarea difuza, obtinuta natural sau artificial este indicata la examinarea campului de
striatii mai mari si clare. Iluminarea laerala, sub un unghi de 30-45 fata de planul obiectului
examinat reliefeaza in mod satisfacator detaliile urmelor, fara a le denatura. Aceasta metoda
permite observarea directa a continuitatii sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont
de particularitatile microreliefului tevii.

a)

b)

a)

b)

Striatii create de ghinturi pe camasa glontului observate si fotografiate cu ajutorul microscopului comparator

a) litigiu
b) model de comparare
-

Metoda compararii mulajelor

Mulajul se poate obtine prin desfasurarea unui strat gelatinos sau metalic, care, desprin de
pe glont si indreptat in plan, reflecta urmele caracteristice interiorului tevii armei.[6]

Sunt cunoscute doua metode de redare a suprafete glontului prin contact static:
1. Mulaje transparente, pelicule formandu-se prin introducerea gloantelor in diferite
solutii gelatinoase;
2. Mulaje opace, pelicula obtinandu-se prin galvanoplastie.
La prima metoda pelicula (mulajul) obtinuta[7] se taie pe axa longitudinala, intre urmele
formate de campurile dintre ghinturi, dupa ce a fost taiata la baza si la varful glontului. Apoi se
desprinde de pe glont si se lipeste intre doua placi de sticla cu balsam de Canada.
Pentru colorarea peliculei se poate folosi fucsina, rosu de Sudan sau un alt colorant care
se dizolva usor in acetona si acetat de amil, dar nu si in dicloretan. Acest mulaj reda exact
detaliile si poate fi folosit direct la scoaterea pozitivelor fotografice[8].
La a doua metoda copia reliefului glontului se obtine prin depunerea unui strat metalic pe
suprafata cilindrica a acestuia, cu ajutorul curentului continuu, intr-o baie electrolitica.
Dupa nichelare glontul se spala bine, apoi stratul de nichel - cupru se taie pe axa
longitudinala, se indreapta si se fotografiaza (se compara). Fotografierea este necesar sa se faca
concomitent la glontul de la fata locului si la cel de comparat pentru a asigura o iluminare
constanta. Aceasta metoda prezinta dezavantajul de a nu reda intodeauna detaliile mici ale
urmelor.
-

Tehnica de rulare a proiectilului.

Aceasta metoda consta in rularea proiectilelor pe mase ceroase, aliaje metalice moi,
celuloid sau alte materiale plastice care pot reduce microrelieful de pe ele.[9]
In unele cazuri copiile se obtin perin actiunea mecanica (apasarea proiectilului pe
suportul folosit pentru rulare), iar in altele, prin actiunea termica, glontul incalzindu-se pana la o
anumita temperatura spre a se putea imprima pe suport.
Rularea se poate efectua normal, cu ajutorul unei rigle sau a unui dispozitiv, in care
glontul se fixeaza la capete, pe axa sa longitudinala. Inainte de rulare, glontul se curata, pentru ca
microrelieful sa nu contina impuritati care sa denatureze urma.
Rezultatele rularii se fixeaza fotografic. Examinarea comparativa se face atat pe
fotografii cat si direct, pe copiile obtinute la microscop.
Prezinta avantajul pastrarii intacte a proiectilelor corpuri delicte, pentru reluarea
ulterioara a examinarilor, a transpunerii in suprafata plana, dar in acelasi timp, prezinta in
numeroase cazuri dezavantajul unei reproduceri incomplete a detaliilor mici.
-

Tehnica fotografica

Procedeele fotografice se folosesc nu numai ca mijloc de fixare a ceea ce s-a obtinut


printr-una din metodele de comparare, dar si ca metoda independenta de comparare, fotocopiile
constituind obiecte de comparare.
Se cunosc doua metode fotografice: fotografia panoramica si asa numita desfasurare
optica a proiectilului.

Prima metoda de comparare consta in fotografierea pe sectiuni longitudinale a suprafetei


glontului, care apoi se asambleaza taindu-se partile care se repeta.
Pentru a doua metoda se foloseste conversograful, care permite reproducerea pe pelicula
a intregii suprafete a proiectilului, datorita miscarii sincronizate a platanului care sustine
proiectilul si peliculei din aparatul fotografic (miscarea platanului si a peliculei se face in sens
invers). Compararea fotografiilor reprezentand suprafata cilindrica a doua gloante se face prin
metoda continuitatii liniare (imbucsare) sau prin cea a suprapunerii. In acest din urma caz
fotografiile se executa pe materiale transparente, colorandu-se in culori diferite (folosindu-se
metoda virarii) pentru a se putea urmari mai usor detaliile respective.
-

Tehnica profilografica

Unul din aparatele cele mai utilizate la analizarea suprafetelor si care corespunde cel mai
bine problemelor criminalisticii, respectiv, traseologiei si implicit balisticii este profilograful
(striagraful).
Adaptat nevoilor criminalisticii, in scopul examinarii profunzimii unor striatii
materializate pe diagrame, striagraful este indicat pentru analizarea suprafetelor plane sau la
trasarea longitudinala a obiectivelor cilindrice.

Identificarea generala a armelor de foc cu teava lisa


Focul tras dintr-o arma cu teava lisa, de vanatoare, porneste din gura tevii ca o masa
compacta cu rondela si bura.
Elementele generale de identificare pe baza burelor sunt:
a) Diametrul burelor indica cu aproximatie calibrul armei. O concluzie asupra calibrului
armei se poate trage de catre expert, numai dupa ce s-a consultat un specialist in aceasta materie;
b) Materialul din care sunt confectionate burele arata daca cartusul a fost procurat din
comert sau infractorul s-a folosit de un tub vechi pe care l-a incarcat singur.
Numarul si greutatea alicelor permit stabilirea calibrului armei numai in cazul cand
acestea au fost gasite grupate. Modul de confectionare si felul materialului indica daca alicele
provin din cartuse cumparate din comert sau sunt de constructie proprie.
La armele cu teava lisa dupa fiecare tragere tuburile se extrag manual din camera de
ardere, motiv pentru care tuburile arse se gasesc foarte rar la fata locului.
Tubul ars, folosit de o arma cu teava lisa, prezinta urmatoarele elemente de identificare
generala:
a) Dimensiunea care indica calibrul armei este stabilita conventional;
b) Inscriptiile imprimate pe corpul tubului, care este confectionat din carton presat si pe
raza lui indica provenienta si locul de fabricatie;
c) Gradul de uzura indica daca cartusul este nou sau a mai fost folosit si reincarcat.

Identificarea individuala a armelor de foc cu teava lisa

Stabilirea calibrului armei cu alice

Calibrul armei cu alice se stabileste pe baza marcii fabricii de pe tevile armei, unde
deseori se mentioneaza si lungimea camerei cartusului. De asemenea, acesta se poate stabili prin
masurarea diametrului canalului tevii la distanta de 22 de centimetri de la detunator, cu ajutorul
unui instrument special, iar apoi prin compararea datelor obtinute cu datele din tabele.
Cu o suficienta precizie se poate stabili calibrul si prin masurarea cu un subler a bazei
camerei cartusului fiecarei tevi. (Ex. : calibrul 12 corespunde diametrului tevii de 18,2 mm ;
calibrul 16 18,8 mm ; calibrul 20 15,7 mm).[10]
Datorita principiilor balistice in baza carora este construita o arma cu teava lisa si a
munitiei folosite, identificarea individuala cu ajutorul alicelor se poate face numai in mod
indirect si numai in cazul cand alicele au fost confectionate de infractor cu mijloace proprii.
Descoperind la locul comiterii infractiunii alice din a caror forma si material rezulta ca nu
sunt cumparate din comert, expertul va cauta sa stabileasca cu ce instrumente au fost
confectionate. Astfel, se va putea deduce daca alicele au fost confectionate cu o dalta sau cleste
de sarma, cuie sau plumb. Prin analiza de laborator, difractia si fluorescenta in raze X, prin
analiza spectrala se pot stabili unele elemente constitutive ale aliajelor materialelor din care s-au
confectionat alicele comparativ cu materialele ridicate de la banuiti.
Singura urma a mecanismului armei cu teava lisa ce ramane pe tub este cea lasata de
percutor pe capsa, care permite stabilirea in mod sigur, pe baza caracteristicilor armei cu care s-a
tras. Cu toate ca tubul poate fi folosite de mai multe ori, capsa trebuie schimbata dupa fiecare
tragere si in acest fel, urma percutorului pe capsa reprezinta intodeauna rezultatul ultimei trageri.
In asemenea cazuri, elementele de identificare individuala sunt: forma, profunzimea si
plasamentul percutiei precum si unele caracteristici microscopice ale varfului percutorului.
Burele au valoare numai atunci cand sunt confectionate de detinatorul armei din hartie,
panza, calti sau lana. In asemenea situatii burele descoperite la fata locului vor fi trimise
expertului si vor putea fi folosite ca material comparativ in cazul cand la domiciliul banuitorului
se descopera materiale similare.

Obtinerea modelelor tip de comparatie

Obtinerea modelelor tip de comparatie se impune expertului balistician, atunci cand i se cere sa
constate daca tuburile arse descoperite la locul faptei si glontul extras cu ocazia autopsiei din
cadavrul victimei, au fost sau nu trase cu arma care este supusa expertizei.
Pentru ca modelele tip sa fie bune pentru comparatie, tuburile trebuie sa indeplineasca
doua conditii principale:

siguranta ca ele provin de la obiectul care se identifica;


aptitudinea lor de a fi comparate cu celelalte obiecte cu care se identifica.

Obtinerea modelelor tip de comparatie se face prin trageri experimentale. In vederea


efectuarii acestor trageri, expertul trebuie sa pregateasca materialul si arma cu care se executa
tragerea. Prin pregatirea materialului se intelege activitatea expertului balistician de a asigura
cartusele necesare tragerilor experimentale, in raport cu tipul si modelul armei corp delict, cat si
celelalte materiale necesare.
In acest scop, este necesar ca expertul sa procure, sa aleaga cartuse de acelasi calibru, de
aceeasi fabricatie, care au acelasi marcaj pe rozeta, acelasi fel de capsa, iar tuburile si gloantele
sa fie confectionate din acelasi material din care sunt facute tuburile arse si gloantele trase, care
urmeaza a fi comparate[11].
Inainte de fiecare tragere experimentala proiectilul si tubul sunt examinate pentru a nu
avea zgarieturi sau urme de lovire, iar daca acestea exista, vor fi descrise sau fotografiate, inainte
de a le folosi la tragere.
Pentru buna reusita a examenului comparativ, expertul trebuie sa aibe la dispozitie mai
multe modele tip de comparatie. In acest scop el va procura pentru fiecare arma examinata 3-5
cartuse, care vor fi folosite la tragerile experimentale. Exista doua opinii in legatura cu un numar
mare de cartuse pentru tragerea experimentala:
a) Se pot stabili precis urmele produse de mecanismul si interiorul tevii armei corp delict,
ceea ce necesita un numar mare de tuburi arse si de gloante trase;
b) Repetarea tragerii cu aceeasi arma, cu un numar mai mare de cartuse, poate duce la
diminuarea sau alterarea proeminentelor care creaza urmele caracteristice existente pe tuburile si
gloantele incriminate, facand posibila crearea unor alte urme suplimentare ce pot deruta expertul.
Dupa ce au fost efectuate examinarile preliminare, stabilindu-se eventualele defectiuni
ale armei incriminate (prin gammagrafiere), daca se poate trage cu ea, daca nu se descarca
accidental etc., dupa ce s-au colectat reziduuri, in vederea analizelor chimice, in scopul de a se
stabili daca s-a tras sau nu cu acea arma, criminalistul va proceda la pregatirea armei in vederea
tragerilor experimentale.
In acest scop expertul va executa urmatoarele:

teava armei va fi curatata de rugina si reziduurile depuse cu ocazia ultimei impuscaturi,


va indeparta unsoarea si toate impuritatile existente pe teava;

va curata mecanismul de dare a focului, astfe ca arma sa fie in conditii optime de tragere.
Dupa aceste pregatiri expertul va proceda la efectuarea tragerilor experimentale.
In toate cazurile, in mod obligatoriu, atunci cand organul de politie nu are o camera de
experienta cu poligon redus autorizat, tragerea experimentala se va efectua la poligonul
garnizoanei. Aceasta pentru a se evita unele accidente ce s-ar putea produce prin ricosarea sau
devierea gloantelor.
Obtinerea tuburilor arse drept modele de comparatie pot fi captate intr-un saculet asezat
in dreptul orificiului de evacuare a tuburilor la armele automate sau semiautomate, sau pot fi
extrase cu grija cu ajutorul inchizatorului in cazul diferitelor pusti, pentru ca tuburile sa fie ferite
de lovituri ce pot crea urme suplimentare atunci cand tubul ars ia contact cu pamantul.

Gloantele modele tip de comparatie trebuie sa indeplineasca anumite conditii:


sa poarte pe camasa protectoare numai urmele provocate de interiorul tevii armei din care
au fost trase;
sa nu fie diforme (lovite sau turtite);
sa fie ferite de formarea unor striatii suplimentare;
toate gloantele trase sa intre in posesia expertului.
Pentru captarea gloantelor sunt intrebuintate mai multe feluri de dispozitive.
Unul dintre dispozitive este format dintr-un tub de otel sau de beton de 2 m. avand
diametrul de 20 cm. si fixat in pozitie verticala. In tub se toarna apa, aproximativ 3/4din volumul
acestuia. In interiorul tubului, pe fund, se afla o plasa de otel inoxidabil, ce serveste la scoaterea
gloantelor din tub, care se poate ridica cu ajutorul unui cordon, fara a varsa apa.
Tubul este atasat printr-un colier de un perete in pozitie verticala, astfel incat se poate
detasa cu usurinta. Deasupra tubului se gaseste un dispozitiv de lemn care are o deschizatura
verticala care indica axul central al tubului si serveste drept ghid pentru tragerea in apa.
Rezistenta apei este suficienta pentru a atenua forta glontului si poate opri un glont tras cu cea
mai puternica incarcatura. Dispozitivul, desi ofera captarea gloantelor in conditii suficient de
bune, fara striatii suplimentare, nu a fost raspandit datorita faptului ca este incomod.
Captatorul de proiectile, in varianta folosita in tara noastra este format dintr-o cutie lunga
de aprox. 3 m., cu o latime de cca. 40 cm.
Lada de captare umpluta cu calti
In interiorul lazii, la distante egale, 20-25 cm., sunt asezate niste rame de lemn prinse de
pereti cu ajutorul unor jgheaburi, care impart lada in compartimente. Pe aceste rame se prinde
cate un carton alb, care are rolul de a marca daca glontul a trecu dintr-un compartiment in altul.
Spatiile intre aceste compartimente sunt umplute cu vata sau calti, care au rolul de a frana viteza
glontului si, totodata, de a-l opri pentru a nu iesi din lada. In primele compartimente, de regula,
se aseaza placi din cauciuc cu panza, pentru a scade din forta de patrundere a glontului.
Pentru a evita lovirea, deformarea si crearea de striatii suplimentare prin lovirea sau prin
presarea gloantelor intre ele, se recomanda ca dupa fiecare tragere (foc), glontul sa fie cautat si
scos din dispozitiv, orificiile de intrare in cartoane sa fie insemnate, iar dupa formarea a 20-30 de
orificii de intrare sa fie inlocuite. Gloantele astfel colectate se impacheteaza separat intr-o bucata
de hartie sau vata si pe ambalaj se va scrie tipul si modelul armei cu care s-a tras, numarul
tragerilor, data tragerii si numele expertului care a efectuat tragerea experimentala.
Atat gloantele cat si tuburile corp delict sau modelul tip de comparatie se vor conserva in
conditii optime (se vor unge cu ulei de oase), iar dupa efectuarea si intocmirea raportului de
constatare tehnico-stiintifica balistica judiciara, vor fi atasate acestuia trimitandu-se organului de
politie care a solicitat efectuarea examenului comparative de laborator.
Se impune efectuarea unor trageri experimentale speciale in situatiile cand expertului ii
sunt date spre cercetare probleme ca:

daca se poate trage cu arma suspecta, care este defecta, improvizata sau de constructie
proprie;
care este puterea de patrundere a glontului;
de la ce distanta s-a tras, pentru stabilirea urmelor suplimentare ale impuscaturii sau a
impastierii alicelor (in cazul armelor de vanatoare).
Pentru efectuarea tragerilor experimentale cu unele arme defecte, de constructie proprie
sau improvizate, expertul se va deplasa la poligon si va instala arma in cauza in santul de tragere,
fixand-o pe un stalp sau un trepied, iar percutarea se poate face la distanta cu ajutorul unei sfori
legata de tragaci.
Pentru a stabili puterea de patrundere a glontului, expertul va executa tragerea tot in
poligon, instalind in directia tragerii obiecte diferite, a caror natura si dimensiuni sa fie cat mai
apropiate sau chiar similare cu acele ale obiectului cercetat. In acest scop, se pot efectua trageri
in bucati de lemn, tabla, fier etc., luand insa toate masurile de precautie, pentru a se evita toate
accidentele ce s-ar putea produce in urma ricosarii glontului.
Distantele de la care s-a tras se vor nota pe o eticheta, ce se va atasa pe obiectul in care sa efectuat tragerea, separat pentru fiecare foc.
Pentru aprecierea distantei de la care s-a tras, in cazurile de impuscatura apropiata cu
arme cu glont, in scopul stabilirii urmelor suplimentare ale impuscaturii, expertul care executa
tragerea experimentala la poligon, va instala in directia tragerii obiecte similare cu cele cercetate,
sau bucati de carton alb prinse in rame si de dimensiuni corespunzatoare.
Distantele de la care se pot efectua tragerile si care se noteaza pe obiect, separat pentru
fiecare foc in parte, pot fi de la teava lipita pana la 100 cm. distanta pana la care pot zbura
particulele de pulbere in functie de felul armei si a pulberii. In ceea ce priveste stabilirea
inmpastierii alicelor la armele de vanatoare, tragerea se executa in panouri, in care s-au prin
bucati de carton alb sau panza alba cu dimensiuni de 50x50 cm. pana la 1x1 m., sau si mai mare,
deoarece alicele armei de vanatoare se raspandesc intr-un con ce se mareste uniform, in raport cu
distanta de la care s-a tras.
2. Identificarea pe baza tuburilor arse

Tubul cartusului prezinta mai multe variatiuni ale urmelor cauzate de piesele armei cu
care s-a tras, determinate de tipul si sistemul acesteia.
Elementele individuale de identificare ce se disting pe tubul ars sunt cauzate de:
a)Urmele percutorului. In momentul declansarii focului, percutorul loveste capsa
tubului, imprimand o adancitura mai mult sau mai putin pronuntata si caracteristica ca
profunzime, forma si plasament. Sectiunile transversale ale diferitelor percutoare pot fi: rotunde,
ovale, patrate, rombice, dreptunghiulare. Sectiunile longitudinale spre varful percutorului pot fi:
plate, ascutite, bombate, trapezoidale. Neregularitatile microscopice de pe varful percutorului
produc urme corespunzatoare in percutie, care se preteaza foarte bine la identificarea acestuia.

Urma creata pe
fundul capsei de
cuiul percutor.

Alte caracteristici individuale pentru identificare sunt formate in capsa de unele


modificari, deteriorari sau chiar rupturi ale percutorului, ca urmare a uzurii acestuia.

Urma creata pe fundul


capsei de cuiul percutor.

b) Urmele peretelui frontal al inchizatorului. Peretele frontal al inchizatorului care in


mod normal poarta urme de freza si unele urme produse de uzura apasa cu forta tubul, iar cu
ocazia reculului ce se produce in momentul exploziei incarcaturii, aceste neregularitati se
imprima mai mult pe capsa si pe fundul tubului.[12]

c) Urmele camerei de explozie. Camera de explozie prezinta pe perete neregularitati sau


proeminente care se imprima pe latura tubului cartusului la introducerea acestuia, cat si datorita
dilatarii lui in momentul exploziei si a extragerii tubului din camera de explozie.
d) Urmele ghearei extractoare. Gheara extractoare produce o serie de striatii pe gulerul
tubului in momentul cand tubul se loveste de pragul aruncatorului si este aruncat afara. Urmele
redau conturul muchiei ghearei extractoare.

Urma creata de gheara extractoare pe fundul tubului de cartus


Urme
create
de
gheara
extractoare si cuiul percutor pe
fundul tubului de cartus

e) Urmele
pragului
aruncator
(dintele
opritor). La extragerea tubului
ars, in momentul cand
inchizatorul ajunge la capatul
camerei de explozie, bara
cartusului se loveste de dintele
opritor care face ca tubul sa fie
aruncat in afara. Datorita
acestei lovituri pe gulerul tubului se creaza urma dintelui, care apare pe partea opusa striatiilor
produse de gheara extractoare.
Discurile lui METZGER sunt transparente, gradate in cercuri concentrice si linii
perpendiculare intretaiate. Cu ajutorul lor se poate calcula cu exactitate deschiderea unghiurilor
formate de ejector si gheara extractoare, in raport cu urma percutorului.[13]
Microscopul stereoscopic se utilizeaza la examinare separata a urmelor formate pe tubul
incriminat si pe cel de comparatie. Stereomicroscopul permite analiza in relief a striatiilor
produse atat pe rozeta tubului, cat si pe peretii laterali ai acestuia. Cu ajutorul lui se observa
imaginea de ansamblu, forma si plasamentul striatiilor, precum si ale craterului tormat de
percutor pe capsa in urma tragerii. Stereomicroscopul este dotat cu dispozitive de iluminat si

fotografiere, permitand, in lipsa microscopului comparator, procedeul secundar de examinare


comparativa a fotografiilor.
Microscopul comparator are doua obiective si un singur ocular. Cu ajutorul acestuia se
poate urmari continuitatea liniara a striatiilor existente pe tuburile comparate. In afara de
dispozitivele de iluminat si fotografiat, microscopul comparator este prevazut si cu suporturi
speciale pentru sustinerea si rotirea pieselor examinate.
Striagraful este un aparat de palpare a suprafetelor, fiind dotat cu analizoare mecanooptice, prin intermediul carora se poate urmari si inregistra continuu orice diferenta de relief
survenita pe camasa tubului - cartus. Rezultatele obtinute ca urmare a palparii, cu ajutorul unui
varf de diamant sunt inregistrate pe o profilograma, iar cotele acestora sunt indicate cifric,
examenul comparativ putandu-se efectua prin confruntarea atat a profilorgamelor obtinute, cat si
a cotelor espective.
Dispozitivul DOLEGAL - CECCALDI permite fotografierea rapida a rezetei tuburilor
- cartus, putandu-se reproduce pe un singur cliseu 12 rozete introduse intr-un dizpozitiv
special[14]. Sursa de lumina este o lampa de cuart cu iod se 12V./100w.
3 Identificarea armei dupa piesa prezentata

Necesitatea de a stabili modelul si exemplarul de arma pe baza pieselor ei prezentate separat se


impune in cazul cand la locul comiterii faptei se gasesc acestea din urma (incarcator cu sau fara
cartuse; plasele de la manerul pistolului; incarcatorul; baioneta; capacul magaziei de cartuse;)
Stabilirea carui model de arma ii apartine o piesa intreaga, in majoritatea cazurilor, nu
prezinta greutati. Expertiza se reduce la confruntarea piesei prezentate cu piesele
corespunzatoare ale diferitelor modele de arme de foc. In mai multe cazuri s-a reusit sa se
stabileasca pe baza pieselor prezentate nu numai modelul armei, ci si exemplarul careia ii
apartinea piesa (atunci cand pe acea piesa exista numarul seriei).
Cand expertul dispune de exemplarul de arma de la care lipseste piesa gasita la locul
faptei, este posibil sa se constate ca acea piesa ii apartine pe baza urmelor lasate de arma sau
invers.
Exista cazuri cand infractorii distrug intentionat numele si inscriptiile de pe arme prin
pilirea partii de metal pe care sunt stantate acestea, sau prin chernuirea lor. Pentru restabilirea
numerelor de pe otelul din care sunt fabricate armele de foc pot fi folosite metode chimice si
electro-chimice.
Actiunea metodelor chimice se bazeaza pe faptul ca partile metalului pe care au fost
stantate cifre si litere au o densitate mai mare decat restul metalului. Diferenta de densitate se
observa cu ochiul liber la tratarea cu acizi a metalului cercetat.
Suprafata de cercetat a metalului se lustruieste pana la luciu cu glaspapir, se degreseaza
cu un tampon cu vata muiat in eter, dupa care in jurul ei se construieste un digulet din parafina de
cca. 3-5 mm inaltime. In aceasta baita improvizata se toarna reactivul ce are urmatoarea
compozitie:
-

acid azotic 25%

acid acetic glacial 25%

alcool etilic de 96 grade 59%

Daca in timp de 1-2 ore pe fundul baitei nu apar cifre sau litere, atunci, cu coltul unei
hartii de filtru , se scoate cu atentie reactivul utilizat, in asa fel incat sa nu se distruga aparitia
imaginii, iar apoi se adauga reactivul proaspat. Reactivul se schimba de cateva ori pana la
aparitia imaginii, cand este necesar ca aceasta sa se fotografieze imediat, intrucat este instabila.
Metoda electrocoroziunii se bazeaza pe solubilitatea mai mica a otelului in partile in care,
in urma marcajelor, au o densitate mai mare decat restul metalului, prin aplicarea electrolizei. Ca
electrolit se va folosi o solutie de clorura de sodiu de 2%, iar ca sursa de curent poate fi folosita o
baterie de 4,6 V. Anodul va fi piesa cu semnele pilite, iar catodul placa de plumb.
Inainte de a se aseza piesa in vasul cu electrolit se lustruieste partea piesei pe care se vad
urmele semnelor pilite. Dupa aceea, toata suprafata piesei se degreseaza prin frecare cu vata
muiata in eter sau prin spalare cu benzina si se acopera cu o pojghita de protectie din colodiu
(sau solutie de plexiglas cu dicloretan). Dupa uscarea peliculei se decupeaza din ea bucata ce
corespunde suprafetei de pe care au fost pilite semnele.
Procesul decurge normal daca se constata degajarea intensa de bule de gaze pe catodul de
plumb, si daca se formeaza in electrolit niste fulgi brun verzui.
Inainte de verificarea partii de metal cu semnele in curs de restabilire, metalul se va
sterge cu vata. Dupa 10-15 minute de la inceperea procesului chimic se pot citi cifrele si literele
ce apar pe metal.
4.4 Mijloace tehnice moderne utilizate in expertiza balistica sisteme automate
Pe langa mijloacele clasice de examinare (separata si comparativa) utilizate in expertiza
balistica, de un real ajutor ar fi utilizarea unor sisteme automate, in vederea identificarii
criminalistice.[15] Se impune mentiunea ca aceste sisteme informatice nu substituie activitatea
de expertiza realizata de expertul criminalist specializat in domeniul balisticii judiciare, ci o
sprijina prin restrangerea ariei cautarilor si compararilor in evidentele manuale. Totodata,
constituie cea mai insemnata inovatie in domeniul criminalisticii, privind identificarea armelor
de foc, de la descoperirea microscopului de comparare balistic acum aproape 80 de ani.[16]
Legislatia nationala in materie[17] deschide drumul pentru astfel de sisteme prin
instituirea Registrului National al Armelor, in cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane,
ca sistem complex de prelucrare a datelor cu privire la evidenta armelor, a detinatorilor de arme,
precum si a operatiunilor cu arme si munitii. In realizarea atributiilor sale, Registrul National al
Armelor beneficiaza de datele inscrise in registrele de evidenta, tinute de armurierii care produc
arme si munitii, precum si de cele din certificatele de omologare, pentru armele fabricate in
Romania; evidenta armelor militare, a armelor de aparare si paza, precum si a munitiilor
corespunzatoare, constituie informatii secrete de stat si se tine in registre separate. Pentru armele
produse in strainatate se au in vedere datele din documentele de procurare, elementele de
marcare aplicate pe arme, precum si certificatele de atestare a indeplinirii conditiilor de
omologare.[18]
In ultima perioada de timp sunt testate sau utilizate sisteme complexe optico-mecanice
computerizate, printre care se evidentiaza:

sistemul Drugfire produs de firma americana


Mnemonic Systems Incorporated; aceasta consta dintr-un microscop optic prevazut cu sursa
de iluminare prin obiectiv (episcopica) si camera video care preia si transmite imaginea tubului
sau a proiectilului unui computer. Acesta executa comparatii bazate pe analizarea analoga a
minutiilor existente (urme striatii) intr-o singura platforma computer.
Sistemul IBIS produs de firma americana Forensic Technology
Incorporated; bazat si compus in principal pe aceleasi principii ca cel anterior, executa
comparatiile bazate pe imagini preluate separat ale percutiei in sine cat si a capsei de initiere in
ansamblu, ca si ale urmelor lasate de ghinturile tevii. Codificarea minutiilor se face matematic
dupa metoda vectoriala, ceea ce ii ofera posibilitati de stocare si comparare a informatiilor
sensibil superioare sistemului Drugfire. Are doua module: Bulletproof pentru gloante
si Brasscatcher pentru tuburile trase.
Sistemul NIBIN (National Integrated Ballistic Information
Network), rezultat prin unificarea celor doua. In vara anului 2001, echipamentul NIBIN era
localizat in peste 250 de laboratoare ale fortelor de ordine federale americane, executand peste
10.000 de corelari, ce au facut legatura intre peste 20.000 de infractiuni. In acest sistem, sunt
utilizate date digitale, rezultate din procesarea imaginilor bidimensionale, preluate de la glont sau
de la tubul ars. Au fost realizate si sisteme informatice care utilizeaza date digitale rezultate din
procesarea imaginilor tridimensionale (se inregistreaza adancimea urmelor specifice), cu
rezultate mai bune decat ale sistemelor care utilizeaza date 2D, in cazul examinarii gloantelor.
Intr-o prezentare sintetica, un sistem automat utilizat in identificarea criminalistica a
armelor este constituit din:
1. Componenta de receptie, care este responsabila de prelucrarea datelor de la glont sau
de la tubul ars si de pregatirea lor pentru analiza. In general, componentele includ elemente
hardware si software necesare pentru:
a) preluarea datelor de la specimen[19] (captured data) informatii cu termenul de date
captate. Acestea sunt asociate cu fenomenul fizic ce serveste la inregistrarea trasaturilor
suprafetelor probei. In cazul unei fotografii, de exemplu, fenomenul fizic fundamental este
reflexia luminii de catre suprafata obiectului, astfel incat datele captate corespund diferitelor
intensitati ale luminii din diferite puncte de pe suprafata probei. Acest proces este executat de
componente hardware specifice (senzori)[20];
b) codificarea datelor intr-un format ce poate fi stocat si prelucrat de un computer.
Aceste informatii sunt cunoscute ca date digitale (digitized data). De asemenea, acest proces este
executat de un hardware specializat;
c) procesarea datelor digitale, in scopul analizarii si compararii. Acest proces, in mod
normal, presupune anumite etape intermediare. Aceste date finale rezultate din procesare sunt
cunoscute ca date normalizate (normalized data). Intregul proces se va numi normalizare a
datelor si are la baza algoritmi de normalizare.
2. Componenta de corelare este responsabila de compararea seturilor de date
normalizate si de organizarea rezultatelor pentru examinarea lor de catre utilizator. Termenul de
componenta de corelare provine din aceea ca algoritmii de corelare sunt utilizati pentru
compararea seturilor de date normalizate. In general aceasta componenta include elemente
software necesare pentru:

a) evaluarea gradului de asemanare dintre doua seturi de date normalizate. De baza sunt
algoritmii de corelare;
b) Organizarea rezultatelor compararii, daca sunt comparate mai mult de doua gloante
(de exemplu in ordine descrescatoare a gradului de asemanare);
c) furnizarea de instrumente utilizatorului pentru verificarea rezultatelor obtinute prin
algoritmii de corelare. Aceasta sarcina este indeplinita de G.U.I. (Graphic User Intreface).
Aditional cautarii automate in baza de date care se constituie din imaginea tubului sau
glontului vazuta prin microscopul comparator balistic si captata cu ajutorul unei camere video
compararea se realizeaza si in functie de atribute cum ar fi calibrul armei, impresiunea
ghinturilor, directia rasucirii, adancimea ghintului, particularitatile inchizatorului, forma cuiului
percutor, pozitia extractorului si particularitatile de expulzare a tubului.
Fiabilitatea bazei de date si a operatiunilor executate depinde de puterea retelei
informative si de calitatile acesteia. Conectarea la server a fiecarui laborator participant in retea
se realizeaza printr-o linie de comunicatii digitale de mare viteza. In plus fata de optiunile pe
care le ofera microscopul comparator, expertul are la dispozitie o baza de comparare mare,
deoarece imaginile stocate de toate laboratoarele sunt disponibile in sistem; mai mult, comparari
simultane pot fi efectuate de mai multe laboratoare pe aceeasi imagine. Cand asemanarile apar,
expertul solicita mijlocul material de proba original pentru a face comparare finala, folosind
microscopul balistic, deoarece ca proba in instanta este acceptata numai metoda standard a
compararii balistice cu microscopul.

Concluzii
Balistica reprezinta o ramura a mecanicii teoretice care studiaza fenomenele ce se produc
in urma folosirii armelor de foc. Datorita rolului important, balistica a ajuns sa fie ridicata la
rangul de stiinta, avand un obiect de cercetare bine definit, metode proprii de cercetare stiintifica,
principii si legitati proprii.
O parte din datele stiintifice ale balisticii sunt folosite si aplicate de catre organele de
urmarire penala, de catre criminalistica, in cercetarea diferitelor infractiuni la a caror savarsire sau folosit arme de foc, ori legat de acestea s-au comis alte fapte incriminate de lege. Odata cu
cresterea numarului infractiunilor savarsite cu ajutorul armelor de foc, si-a facut loc in cadrul
tehnicii criminalistice o noua ramura : Balistica judiciara. Este o ramura relativ tanara a tehnicii
criminalistice, ce trebuie sa tina pasul cu dezvoltarea balisticii generale, precum si cu dezvoltarea
tehnicii militare in ceea ce priveste constructia armelor de foc portative si a munitiei folosite la
acestea.
Punctul de plecare in constituirea balisticii judiciare ca ramura a tehnicii criminalistice
este legat, in principal, de descoperirea metodelor de identificare individuala a armei de foc dupa
gloantele si tuburile arse.
Daca studiem diferitele lucrari de specialitate aparute de-a lungul
timpului, vom constata ca, in afara elementelor de noutate si a diferitelor interpretari ale fiecarui
ajutor, in toate aceste lucrari descoperim aceleasi principii de baza ale balisticii si aceleasi reguli
generale cu privire la identificarea criminalistica. Acest fapt se datoreaza neschimbarii
caracterelor generale ale fenomenelor balistice, care au ramas la fel, chiar daca s-au produs unele
modificari produse de procesul stiintei si tehnicii.

Prezenta lucrare abordeaza un mic segment al balisticii judiciare, acela al examinarii si


identificarii armelor de foc, privit prin prisma necesitatii acestor cunostinte in cadrul probatiunii
din procesul penal.
In situatia actuala, a ascensiunii fenomenului infractional si implicit a cresterii numarului
infractiunilor comise cu arme de foc, este de necontestat rolul deosebit de important detinut de
expertiza criminalistica in general si expertiza balistico-judiciara in particular, pentru
solutionarea cauzelor penale si savarsirea actelor de justitie.
La baza acestei lucrari se afla in primul rand literatura de specialitate aparuta in tara
noastra printre care mentionez: Emilian Stancu - Criminalistica; Camil Suciu Criminalistica; Vasile Macelaru - Balistica judiciara; Ion Angelescu - Expertiza
fonobalistica judiciara. Pe linie de teorie a dreptului procesual penal, un rol foarte important in
realizarea lucrarii de fata l-au avut: Tratat de procedura penala de N.Volonciu, Explicatii
teoretice ale Codului de procedura penala roman de V.Dorogoz si colectiv, precum si Expertiza
judiciara de E.Mihuleac.
O importanta contributie pentru realizarea acestei lucrari au avut-o si lucrarile de
specialitate straine, revistele si publicatiile care au ca obiect armamentul de foc, precum si
sprijinul expertilor de Balistica judiciara din cadrul Institutului de Criminalistica.
Desi, dupa cum am mentionat anterior, balistica nu a inregistrat progrese deosebite in
ultimii 20 de ani, totusi se poate remarca cresterea profesionalismului expertilor din domeniu,
aparitia de metode de cercetare noi si ceea ce cred ca este foarte important, dobandirea de catre
expertiza ballistico- judiciara a unui loc bine determinat in cadrul procesului penal.
Pe aceasta tema, a balisticii judiciare, se pot scrie multe pagini fara a epuiza in intregime
subiectul, prezenta lucrare fiind o incercare de a trata in linii generale problemele la care sunt
chemati sa rasupunda atat expertii balisticieni cat si organele de urmarire penala. Cele cinci
capitole pe care este structurata lucrarea fac referire la principalele aspecte ale cunoasterii
armelor de foc accentuand problema expertizei si a identificarii armelor de foc dupa urmele
lasate de acestea.

Bibliografie selectiva
Constitutia Romaniei
Codul penal al Romaniei
Codul de procedura penala al Romaniei
Legea nr. 295 din 28.06.2004 cu privire la regimul armelor de foc si al munitiilor in Romania;
Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane;
Berchesan V. Cercetarea penala. Criminalistica teorie si practica (indrumar complet de
cercetare penala), editia a II-a , Ed. Icar, Bucuresti 2002;

Berchesan V., Dumitrascu I.N. Probele si mijloacele de proba (mic indrumar de cercetare
penala), Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti 1994;
Berchesan V., Ruiu M. Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004;
Colectia Revista Criminalistica
Colectiv Curs de tehnica criminalistica , vol. I-II, Academia de Politie Al. I. Cuza, 1975;
Colectiv Tratat practic de criminalistica, vol. I-II, Ed. Ministerului de Interne, 1976, 1978;
Macelaru V. Balistica judiciara, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1972;
Mihuleac E. Expertiza judiciara, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1971;
Stancu E. Tratat de criminalistica, Ed. Actami, Bucuresti, 2001;
Volonciu N. Tratat de procedura penala

[1] Emilian Stancu Investigarea stiintifica a infractiunilor, vol I, Bucuresti, 1986, p.34
[2] Vasile Macelaru Balistica judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti 1972
[3] V. Berchesan, M. Ruiu Tratat de tehnica criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p.400.
[4] I. Cora, C. Dumitrescu, I. Vochescu, D.Ionete Curs de criminalistica, vol I, Tehnica criminalistica,
Partea a II-a, Academia de Politie Al. I. Cuza, Bucuresti, 1975, p.7

[5] Tratat practic de Criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti, 1980, p.246-247.
[6] In acelasi sens, *** Tratat practice de Criminalistica, vol. III, Ministerul de Interne, Bucuresti,
1980, p. 248

[7] Camil Suciu - Criminalistica - Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.174.
[8] Stefan Lungan - Tratat practic de criminalistica, Sv. a Editorial si Cinematografic, Vol.III,
Bucuresti, 1980, pag.248-249.

[9] Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004, p. 448
[10] In acelasi sens S.D. Kustanovici, Balistica Judiciara, Moscova, 1956, cap. VI, sect. 48, citat de
Berchsan V. in Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti, 2004, p. 445

[11] V.Macelaru - Balistica judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti., 1972, pag. 130-131
[12] Dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, la unele tipuri de arme tubul poate fi prins, in

timpul aruncarii, de ferestruica inchizatorului, rezultand urme de strivire C. Suciu, Criminalistica, Ed.
Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972, p.377; J. Gayet, A B C de police scientifique, Ed. Payot,
Paris, 1973, p.91-92.

[13] Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica Criminalistica, Ed. Little Star, Bucuresti 2004, p. 450

[14] Este vorba despre o sursa cu iod de 12V/100W Berchesan V., Ruiu M., Tratat de tehnica
Criminalistica, Editura Little Star, Bucuresti, 2004.

[15] Ca si in cazul amprentelor digitale prin sistemul AFIS.


[16] Philipp O. Gravelle, de profesie chemist, dar pasionat de microscopie, microfotografie si arme, a
creat, la inceputul anului 1925, microscopul comparator.

[17] Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si munitiilor, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, nr. 583 din 30 iunie 2004.

[18] Art. 98 alin.2. Legea 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor si munitiilor
[19] Captarea imaginilor se realizeaza in conformitate cu un protocol standard si la un standard minim
de calitate

[20] FORENSYC TECHNOLOGY INC. pune la dispozitie o componenta menita sa raspunda ceritelor de la
fata locului si sa asigure rapiditate in rezolvarea cazurilor. O data ce imaginea este receptionata de
aceasta componenta, ea poate fi transmisa prin modem, telefon mobil sau prin orice retea locala
Statiei de Receptie a Datelor IBIS, unde un technician o va verifica din punct de vedere calitativ si va
extrage semnatura acesteia.