Tema 6.

Armologiea criminlastica
1. Notiunea de arma si armologiea criminalistica;
2. Notiuni tehnice generale si clasificarea armelor;

Armologiea criminalistica este o ramura a tehnicii criminalistice care studiaza

particularitatile utilizarii armelor de foc, armelor albe si a materiilor explozive in scopuri
criminale si-n baza studiilor efectuate elaboreaza recomandari cu privire la depistarea, fixarea,
ridicarea urmelor infractiunilor si infractorilor. Armologia criminalistica este constituita din 3
elemente:

1. cercetarea criminalistica a balisticii sau armele de foc;

2. cercetarea criminalistica a armelor albe;
3. cercetarea criminalistica a materiilor explozive.

Sarcinile armologiei criminalistice:

1. studierea legitatilor fabricarii si utilizarii de catre infractor a armelor de foc, armelor able
si materiilor explozive;
2. elaborarea metodelor si a mijloacelor tehnico-criminalistice necesare descoperirii, fixarii
si ridicarii armelor de foc, munitiilor, armelor albe si materiilor explozive precum si a
urmelor acestora;
3. elaborarea procedeelor de cercetare la fata locului in vederea determinarii imprejurarii
tragelor din armele de foc, in special determinarii directiei, distantei, locului de unde s-a
tras, numarul si succesiunea impuscaturilor;
4. aplicarea realizarilor tehnico-stiintifice si argumentarea in baza lor a metodelor de
examinare a diverselor categorii de arme de foc, arme albe si materii explozive;
5. formularea principiilor metodice privind identitatea armelor de foc, armelor albe,
materiilor explozive dupa urmele acestora;
6. determinarea tipului, marcii si volumului materiei explozive utilizate la savirsirea actului
criminal.

Partile armei de foc unde pot fi gasite urme sau pot crea urme:

1. minerul/patul (in dependenta de arma): urmele celui care a tras;

2. tava care directioneaza glontele sau alicele: urme pe proiectil;
3. mecanismul de incarcare si tragere: ramine urme de proiectil.

Armele de foc pot fi clasificate dupa:

1. destinatie:
a) militare;
b) civile.
2. dupa lungimea tavei:
 a) tava scurta
b) tava de marime medie
c) tava mare
3. dupa modul de functionare:
a) arme simple (vinatoare);
b) arme cu repetitie (introducerea cartosului se face prin manevrarea inchizatorului);
c) arme semi-automate;
d) arme automate.
4. dupa constructia canalului tevei:
a) arme cu tava lisa (tava neteda, arme de vinatoare);
b) arme cu tava ghintuita;
c) arme cu tava combinata.
5. dupa modul de fabricatie:
a) arme industriale (in serie)
b) arme artizanale (confectionate propriu)
6. dupa calibru:
a) arme de calibru mic pina la 6.35mm;
b) arme de calibru mijlociu pina la 6.39mm;
c) arme de calibru mare peste 9mm.

Munitiile armelor sunt cartusele. Cartusele sunt formate din tuburi, halice, capsule. La
cele de vinatoare se adauga rondela si inca ceva.

Urme in momentul detonarii: in primul rind se formeaza urme pe cartus, aceste urme
sunt streante longitudionale. In a doua situatie dupa tragere se formeaza urme a percutorului pe
capsa si urme a peretului frontal a inchizatorului pe rozeta sau pe fundul cartusului. Ulterior se
formeaza urme ale camerei de detonare, pe exteriorul cartusului.

Urme dupa detonare: ramin urme a extractorului si ejectorului.

Urmele de impuscatura: orificiile (urme) de patrundere (canal orb), sunt si orificii de

strapungere care iese pe cealalta parte a peretului, orificii de ricosetare.

Adincimea orificiului trebuie sa fie de 2 sau 3 ori mai mare decit diametrul orificiului
pentru a stabli linia din care s-a tras in cazul cind avem doar un orificiu. Impuscatura de la
distanta mica (pina la 2 metri), se determina locul impuscatorii dupa linia vizata sau dupa urmele
lasate. Distanta mare (peste 2m)

Urmele utilizarii armelor de foc:

1. insasi arma depistata la fata locului (urmele obiect);

2. tubul tras sau cartusul depistat la fata locului;
3. gloantele sau proiectilele, alicele, metralele;
4. orificiile;
5. mirosul.
 La tragere din armele de foc se formeaza urme principale si urme secudare. Urmele
principale sunt:

1. urme de perforare acele orificii in care proiectilul a traversat tot corpul sau obiectul.
2. urme de patrundere glontul sau alicele au patruns in obiect sau corp fara a iesi;
3. urme de ricosare sunt niste linii, zgirieturi ale suprafetei obiectului lovit de proiectil.

Urme secundare sunt rezultatul unor factori suplimentari a tragerii:

1. inelul de frecare - toata murdaria care se afla pe gloante ramine in orificiu (rugina, praf,
uleiul cu care a fost unsa arma). Prima impuscutaura, inelul e mai murdar, a doua e mai
curat si asa mai departe s.a.m.d.;
2. inelul de metalizare microparticule a metalului din care a fost confectionat gloantele pe
suprafata orificiului, poate fi examinat doar in laborator, la microscop.
3. rupturile provocate de gazele expansiunii atunci cind din tava iese proiectilul, dupa
dinsul urmeaza gazele, pina la 10 cm aceste gaze nimeresc in corp, ruptind corpul;
4. gurii tavei se formeaza prin impuscatura cu tava lipita;
5. arsurile provocate de gazele incinse dar si de flacara la gura tevei se formeaza la
tragerea din distante mici;
6. urme de funingina se depun pe corp sau pe obiectul care a fost atacat;
7. tatuajul acesta reprezinta resturile de pulbere nearsa sau arsa incomplet, patrunse in
piele prin impuscatura de la distanta mica.

Modalitatea de depistare, extragere si ridicare a armelor de foc si munitiilor:

1. la fata locului trebuie de cautat in mod obligatoriu arma de foc. Daca nu o gasim in scena
infractiunii, cautam de terenul adiacent;
2. la locul unde s-a tras trebuie de cautat tuburile arse, pot ricosa, cautam pe o raza de 4 sau
5 metri. Uneori putem utiliza magnete puternice pentru a cauta arme si tuburile;
3. proiectilele sau alicele, gloantele trebuie de cautat pe corpul victimei sau pe obiectul pe
care au patruns. Acestea nu se scot cu penseta sau clestele, se extrag de catre medicii
legisti, trebuie preintimpinati ca sa nu defecteze gloantele. Daca extragem de pe obiect, se
ridica obiectul in ansamblu sau se taie jurul orificiului, dupa ce verificar daca este
gloantele acolo. In unele cazuri putem utiliza aparatul renghen;
4. mirosul poate fi determinat si preluat de lata locului, impachetat in borcane sterile.

Cercetarea criminalistica a armelor albe si a urmelor acestora

Armele albe sunt niste dispozitive special amenajate pentru pricinuirea leziunilor
corporale grave. Armele albe se utilizeaza prin lupta corp la corp, mai rar utilizate prin lansare:
sulite, arcuri, cutite, arbalete. Utilizarea armelor albe constituie o circumstanta agravanta la
savirsirea infractiunii. Clasificarea armelor albe:

A. Dupa caracterul de actiune:

1. arme taietoare;
 2. arme intepatoare;
3. spargatoare;
4. zdrobitoare;
5. combinate.
B. Dupa modul de fabricatie:
1. arme confectionate industrial;
2. de constructie artizanala;
C. Dupa destinatie:
1. militare;
2. civile;
3. de vinatoare
D. Dupa proprietatile constructiv-tehnice:
1. cu lama;
2. fara lama (nunceac, pumnalul).

Caracterisiticele armelor albe:

1. prezenta partii destinate pentru producerea leziunilor periculoase: lama, stiftul, greutatea,
canalul pentru scurgere, fixatorul (nu stiu ce e asta);
2. existenta miniierului, adica dispozitul de minuit, alintatorul care previne pericolul de
ranit;
3. soliditatea mecanica a constructiei dispozitului in ansamblu.

Urmele utilizarii armelor albe pot fi depistate in forma de:

1. leziuni corporale, vatamari pe corpul victimei;

2. deteriorari, stricaturi pe hainele, obiectul precum si pe ambianta locului faptei;
3. urme de singe, pete, biltoace, tesaturi, particule din corpul uman pe vestimentatia victimei
si pe obiectele de la fata locului;
4. particule de tesut, de organe, fibre, singe inchegat pe arma alba;
5. urme de metalizare si substante care s-au depus pe corpul sau hainele victimei de la arma
utlizata de infractor;
6. urme de singe, eliminari, si particule ale organismului victimei pe hainele si corpul
infractorului.

Cercetarea criminalistica a materiilor explozive si a urmelor acestora:

Trotil, plasticid, excoghil substante explozive.

Elementele constructive a dispozitivului: corpul, substanta exploziva si detonatorului.

Corpul este principalul element care incorporeaza celelalte elemete si serveste pentru:

a) ansamblarea partilor intr-un tot intreg;

b) protectia fata de factorii externi;
c) asigura o anumita forma si mascare;
d) concentreaza actiunea exploziei intr-o directie stabilita;
e) formeaza schijele care provoaca leziuni sau urmari mai grave;
 f) asigura siguranta la transportare si manipulare;
g) asigura realizarea unui spatiu etans pentru arderea exploziva a substantei.

Explozia ca fenomen prezinta o ardere foarte rapida si violenta a substantei explozive cu

degajari de caldura si lumina precum si de o puternica presiune a unei cantitati de gaze. Prin
presiune se produce o modificare mecanica considerabila pentru mediul inconjurator, spargind
toate obiectele si obstacolele ce se afla in spatiul rescpectiv.

Exploziile pot fi de tipuri:

1. explozii difuze: sunt cauzate de amestecuri de gaze, vapori, prafuri, combustibili care in
amestec cu gaze creaza urme uniforme pe spatiul explozibil, la 360 grade;
2. explozii concetrare: realizate prin explozive de natura fizica sau chimica, se concetreaza
in anumite directii, in anumite focare datorita undei de soc a directii in care s-a produs
explozia, obiectele si resturile de obiecte sunt deformate si aruncate concetric de la focar
spre alte directii.

Fiecarea explozie in parte creaza anumite urme specifice care sub aspectul formei si
continutului difera de la caz la caz, insa exista urme caracterisitice unora altora genuri de
explozii:

1. in cazul exploziilor produse de substante explozibile:

a) prezenta focarului sau craterului exploziei care este o adincitura, in functie de
cantitatea explozibilului;
b) schijele desprinse din dispozitiv si desprinse in diferite directii;
c) rupturi si arsuri ca urmare a efectului presiunii, caldurii ce se exercita in toate
planurile;
d) urme de funizare ce se gasesc;
e) resturi de obiecte sau materiale sfarmate de explozii;
f) particule din substanta explozibila transformate in procesul arderii, urme de fitil;
g) gazele produse de explozii;
h) urmele sonore specifice: bubuitura.

2. produsa de atmosfera explozibila (unde sunt gaze de benzina, ulei, amidon, scurgere de
gaze s.a.):
a) explozia initiala este insotita de alte explozii, un sir de explozii;
b) urme de funizare sau de pirlire a peretilor;