Sunteți pe pagina 1din 4

Tema 14.

Tactica audierii si
confruntarii
1. Notiunea si sarcinele audierii;
2. Procesul psihologic de formare a declaratiilor martorului, victimei, banuitului,
invinuitului;
3. Pregatirea si organizarea catre audiere;
4. Etapele audierii;
5. Reguli tactice generale si procedee tactice de audiere;
6. Procedee tactice de audiere a martorilor si victimelor;
7. Procedee tactice de audiere a banuitilor si invinuitilor;
8. Esenta si procedura confruntarii.

Audierea este cea mai raspindita actiune de urmarire penala si tactica criminalistica.
Audierea este un proces de comunicare intre 2 sau 3 persoane (avocatul), interactiune dintre 2
persoane cu aplicarea a unor metode de convingere, inclusiv psihologice. atunci cind persoana
constientizeaza ca organul de urmarire penala are suficiente probe, nu apar careva dificultati
pentru a obtine declaratii veridice iar cind persoana nu intelege acest lucru sau este pregatit de
alte persoane pentru a nu da declaratii, atunci orice audiere nu se soldeaza cu succes. Indiferent
de aceasta trebuie sa facem audierea si sa utilizam probele existente in dosar (doar atunci cind le-
am verificat si ne-am convins de veridecitatea lor). Datele operative sau speciale de investigatii
tot pot fi utilizate, cu conditia ca sa nu divulgam sursa acestor informatiii.

In cadrul audierii pot fi clarificate urmatoarele:

1. circumstantele care formeaza obiectul probarii, acestea se refera la: evenimentul


infractiunii, persoanele implicate in aceasta, vinovatia lor, caracterul si marimea daunei
cauzate prin infractiune, existenta bunelor utilizate la savirsirea infractiunii precum si
dobindite prin infractiune, cauzele ce au favorizat comiterea infractiunii s.a.;
2. circumstantele ce nu formeaza obiectul probarii, dar sunt necesare in atingerea scopurilor
intermediare a cercetarii, de exemplu: informatiile utile pentru retinerea infractorului ce
se ascunde/eschiveaza de urmarirea penala, despre obiectele dobindite ilegal in urma
infractiunii, despre obiecte sau detinute contrar legislatiei in vigoare s.a.;
3. circumstantele ce urmeaza a fi identificate in scopul administrarii probelor, de exemplu:
informatii de dosire a averii sustrase, date despre martorii oculari, victime s.a.;
4. circumstantele, cunoasterea carora este necesara pentru verificarea si evaluarea probelor,
de exemplu: datele cu privire la relatiile reciproce dintre victima si invinuit, informatii
privind persoana martorului s.a.;
5. cirumstantele care neavind o importanta de proba, pot comporta un caracter tactic, de
exemplu: informatiile privitor la particularitatile fizice, psihice, a persoanei ce urmeaza a
fi audiate sau retinute, date privid deprinderile, inclinatiile, anumitor persoane si in
dependenta de care pot varia particularitatile tactice-criminalistice.

Audierea o poate efectua:

ofiterul de urmarire penala;


procurorul;
lucratorul operativ inclus in grupa de cercetare, la insarcinarea ofiterului de urmarire
penala.

Ce nu se admite la audiere:

1. nu se admite a striga;
2. nu se admite a injura;
3. nu se admite de a ameninta;
4. nu se admite de a minti sau a falsifica unele probe;
5. nu se admite a aplica forta fizica sau tortura;
6. nu se admite de a umila persoana, de a injosi demnitatea ei;
7. nu se admite de a promite unele faciliati, condamnarea la un termen mai mic;
8. nu se admite de provoca persoanele pentru a obtine declaratii;
9. nu se admite de a sugera raspunsul asteptat;
10. nu se admite de a ignora cele relatate in cadrul audierii.

II

Pentru ca sa obtinem declaratiile veridice si complete de la persoana citata, trebuie sa


cunoastem si procesul psihologic de formare a acestuia, nu putem cere mai mult decit stie, dar
acesta stie ceea ce el a perceput, a cunoscut, a auzit de la alte persoane.

Acest proces psihologic ( de declarare a informatiilor) este format din urmatoarele etape:

1. perceperea nemijlocita a evenimentului;


2. prelucrarea informatiei;
3. depozitarea si pastrarea acesteia;
4. prezentarea informatiei la solicitarea organului de urmarire penala sau special de
investigatii.

III

La audiere sunt prezente 4 etapte. Pregatirea si organizarea catre audiere este o faza separata.
Pregatirea si organizarea include:

studierea materialelor cauzei;


studierea persoanei care urmeaza a fi audiata;
determinarea obiectului (ce circumstante necesita a fi stabilite la persoana audiata)
audierii si intocmirea planului acestei actiuni de urmarire penala;
stabilirea timpului si locului unde va fi audiata persoana (in organul care cerceteaza,
unele situatii la domiciliu, in spital, in institutii);
stabilirea tuturor participantilor la audiere;
pregatirea materialelor, probelor, actelor normative, mijloacelor tehnice necesare care pot
fi utilizate la audierea persoanelor concrete;

IV Etapele audierii

Audierea ca actiune de urmarire penala mereu se petrece in 4 etape:

1. etapa introductiva a audierii:


a. se incepe cu aceea ca persoana citata sau adusa, cind se prezinta, ofiterul de urmarire
penala sau procurorul trebuie sa se prezinte;
b. ofiterul sau procurorul trebuie sa identifice persoana care s-a prezentat, solicitam un
act pentru identificarea persoanei;
c. stabilirea datelor de ancheta (datele cu caracter personal);
d. anuntarea calitatii procesuale a celui audiat (martor, banuit s.a);
e. daca e martor, il prevenim despre raspunderea pentru declaratiile false sau refuzul de
da declaratii. Se explica drepturile celui audiat;
f. se anunta cauza pentru care se audiaza;
g. martorul semneaza in procesul-verbal clauza privind veridecitatea declaratiilor sale
(nu pentru toti martorii, in cazul cind suntem siguri de adevarul celor declarate, putem
sa omitem aceasta etapa);
2. etapa relatare libera:
a) se incepe cu propunerea de a relata despre cele intimplate, o intrebare generala;
b) nu trebuie sa aiba loc intreruperea in timp ce persoana audiata relateaza, doar daca se
abate complet de la subiect;
c) putem sa acordam intrebari de precizare, foarte succinte, dar acestea nu se includ in
procesul-verbal;
3. etapa relatare dirijata (intrebari-raspunsuri) - aceasta etapa uneori se exclude, cind
cel audiat relateaza tot. In cazul cind persoana spune ca nu cunoaste nimic, etapa relatare
libera se exclude si se purcede la etapa relatare dirijata. Audierea nu are niciodata loc in
toate cele 4 etape clasica, mereu a 2-a sau a 3-a se exclude.
4. documentarea procesului si rezultatelor audierii cel audiat semneaza procesul-verbal
precum si cei participanti semneaza. Indiferent de rezultatul audierii procesul-verbal se
intocmeste, fie rezultat pozitiv, fie rezultat negativ. Daca a fost aplicata tehnica
audio/video, atunci cel audiat trebuie sa vizioneze/audieze materialul respectiv si sa
confirme sau sa inferme ca inscrierea a fost corecta si daca are careva obiectii sau
adaugiri.

V
Cei 10 de nu. La audiere se creaza 2 situatii: situatia fara de conflict si situatia de conflict.

Situatia fara de conflict este starea de fapt cind interesele persoanei audiate coincid sau
se supun intereselor organului de umarire penala. Mai intii trebuie sa relateze verbal apoi cel
audiat sa scrie declaratiile sale. Trebuie sa fie de acord ca declaratiile facute sa le scrie personal
in procesul-verbal. Trebuie de stabilit si de intocmit partea introductiva a procesului-verbal.

Situatia de conflict este atunci cind persoana citata nu da declaratii sau da declaratii
false, partial false. In acest caz se aplica urmatoarele procedee tactice:

1. convingerea acestei persoane in ocuparea pozitiei gresite la cercetarea cauzei;


2. apelarea la calitatile pozitive ale persoanei care da declaratii false sau refuza de a da
declaratii;
3. audierea repetata pe aceleasi circumstante;
4. audierea detaliata si concretizarea declaratiilor depuse;
5. prezentarea probelor existente in dosar in cadrul audierii persoanei respective, se face
cu respectarea a doua conditii:
a) atunci cind probele sunt verificate, nu avem dubii in privinta veridicitatii acestora;
b) prezentarea probelor poate fi efectuata in masura cresterii importantei lor
(ascendent). In cazul invinuitilor/banuitilor putem prezenta de la inceput cea mai
importanta proba.
6. efectuarea confruntarilor in cadrul carora se pune scopul de a-i demasca;
7. la audierea banuitilor/invinuitilor pot fi utilizate date operative pentru a- demasca, cu
respectarea urmatoarelor conditii:
a) daca sunt legalizate in cauza cercetata;
b) daca nu se divulga sursa din care a fost obtinuta aceasta informatie.

Martorii si victimele: se audiaza dupa aceleasi reguli. Acestia sunt obligati sa faca declaratii.

Banuitii/invinuitii: problema este prezenta avocatului. Avocatii nu se grabesc se recomande


recunoasterea vinei. Poate sa doreasca sa dea declaratii in judecata.