Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE...2
ETICA PROFESIONAL A COLABORATORULUI DE POLIIE..3
CONCLUZIE.5
BIBLIOGRAFIE..6
INTRODUCERE
Odat cu nceputul existenei sale sociale, umanitatea a simit nevoia stabilirii i respectrii
unor anumite reguli care fceau ca traiul ntr-o colectivitate s fie civilizat. Aceste reguli n-au
ngrdit niciodat libertatea individului ci, n mod paradoxal, aceta cunoscndu-le, tiind cum
trebuie s se poarte n diferite situaii au devenit oameni educai, acceptati i respectat de semenii
si, scpnd de complexe, cptnd siguran de sine, lsndu-i personalitatea s se dezvolte 1.
Etica este la rndul su una dintre tiinele sociale ce studiaz acest fenomen, i anume
comportamentul uman. Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceti:
ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuin, loc de ntlnire, locul natal, obiceiuri, caracter;
ETHIKE (Aristotel) = tiina cunoaterii.Din "ETHOS" a derivat cuvntul "ETHICOS", cu
sensul "din sau pentru moral", utilizat de greci atunci cnd discutau despre principiile
comportamentului uman. Pentru nceput, putem considera etica ca fiind tiina ethosului (a
moralei), a binelui/rulu (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a virtuii (Aristotel), a plcerii
(Aristip), a idealului social. Etica a aprut ca ramur distinct a cunoaterii, datorit lui Socrate.
Ca disciplin tiinific ea exist din timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul "demnitii
tiinelor"2. Etica este definit ca "tiina care se ocup cu studiul principiilor morale, cu
legturile lor de dezvoltare istoric, cu coninutul lor de clas i cu rolul lor n viaa social;
totalitatea normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei clase sau societi".
reprezint forma de cunoatere i legitimare n contiin prin intermediul normelor i
imperativelor morale, a unor acte i fapte omeneti.Dei nrudite, conceptele de etic i moral,
au origini i substane diferite. Etica este teoria i tiina moralei, n timp ce morala reprezint
obiectul de studiu al eticii. Denumirea de etic este de origine greac n timp ce morala i are
originea n cuvntul latin mos-moris (morav-moravuri), de unde a aprut i termenul moralis,
etimonul modern al termenului moral3. Deci prin etic i moral nelegem totalitatea
convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate nprincipii, norme, reguli
determinate istoric i social, care reglementeaz comportamentul i raporturile indivizilor ntre
ei, precum i dintre acetia i societate (familie, grup, naiune, societate), n funcie de
categoriile: bine, ru, datorie, dreptate, nedreptate i a cror respectare se ntemeiaz pe
contiin i opinie public, la rndul su aici ne putem referi desigur i la un ir de principii care
sunt bazate pe distinctia dintre bine i ru. Rolul eticii este s ajute oamenii i instituiile s
1 http://documents.tips/documents/deontologia-politieneasca.html# Articol: Etica i deuntologia. Vizitat
pe 17.10.2016, h18:05
2 Crivenchi A. Indicaii metodice. Etica i deontologia juridic.Chilinu, 2015, p.5.
3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Etic%C4%83 Etica. Vizitat pe 17.10.2016, h. 18:10.
3
decid ce este mai bine s fac, pe ce criterii s aleag i care le sunt motivaiile morale n
aciunile lor. Aadar, etica profesional reprezint, n primul rind, nite norme morale specific
exponenilor profesiei de poliiti n cazul dat4. La rndul su toate aceste norme, de
reglementarea a comportamentului poliistului sunt stipulate n codul deontologic a poliistului,
i respectarea acestui cod este obligatorie pentru toi angajaii atestai ai organelor afacerilor
interne ale Republicii Moldova, ns n opinia mea cred ca nu numai pentru angajaii atesta i dar
i pentru studenii academiilor i instituiilor de specialitatea dat. Deontologia poliienesc este
definit ca un ansamblu de norme care reglementeaz raporturile dintre poliiti, pe de o parte, i
dintre poliiti i ceteni din alt parte. Scopul deuntologiei poliieneti este s impun, tuturor
lucrtorilor din cadrul MAI o gam de principii, prin educaie, instruire i supraveghere s
devin o parte organic a crezului fiecrui poliist, care s conduc la o mai puternic implicare
n munc i la o conduit responsabil 5. Valorile ce domineaz activitatea poliieneasc sunt:
integritate i loialitate fa de instituia din care face parte; respect pentru ordine i lege;
solicitudinea; imparialitatea i responsabilitatea; professionalism i discreie.
In mod traditional, politistul este considerat de catre comunitate un simbol al legalitatii si al
ordinii, intreaga lui munca fiind guvernata de un set de norme si principii de etica si deontologie,
care trebuie sa se reflecte atat in viata profesionala, cat si in cea personala. Prin urmare, in
comportamentul sau atat in familie, cat si in societate, politistul trebuie sa se arate demn de
consideratia si increderea oamenilor din jur, impuse de profesia exercitata. Potrivit Articolului 1
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, O.N.U., 1948, Toate fiintele umane se nasc
libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa
se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii 6. Din acest motiv, comportamentul
politistilor trebuie sa fie in stransa concordanta cu principiile ce stau la baza relatiilor
interumane, precum egalitatea, impartialitatea si nediscriminarea, integritatea morala si respectul.
Astfel, indiferent de natura relatiilor in care este implicat, politistul trebuie sa se comporte
civilizat si sa dea dovada de amabilitate si solicitudine, adoptand o atitudine politicoasa si ferma.
Deci aici a putea meniona c poliistul respectnd normele de etice i morale, el practic
rspunde cerintelor colectivitatii in care traieste i i exercit activitatea. Cu atat mai mult,
4 Stamin . Creang C. Ghidul Deuntologiei Poliieneti. Academia tefan cel Mare, a MAI, al RM,
2004, p.30.
5 Guuleac V. Drept Poliienesc. Chiinu: S. n., 2015, p.307.
6 Declaratia Drepturilor Omului. Adoptat la 10 decembrie 1948 de ctre Adunarea General a O.N.U,
art.1.
4
politistul, care este considerat protectorul ordinii publice si totodata un model de conduita pentru
ceilalti, trebuie sa aiba mereu o atitudine de integrare in societate si de respectare a normelor
acesteia, dnd dovada de sinceritate, amabilitate, solicitudine si respect pentru cei din jur.
Activitatea politiei constituie serviciul public specializat, care se realizeaza in interesul persoanei
si comunitatii, precum si in sprijinul institutiilor statului. Respectul unui politist fata de cetateni
se manifesta atat prin utilizarea regulilor de politete moderata (fara familiarisme), cat si prin
evitarea oricarei manifestari discriminatorii, legate de rasa, nationalitate, origine etnica, limba,
religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere, varsta, origine sau statut social. Comunitatea
asteapta de la politist un comportament exemplar, adecvat profesiei sale si respectand el insusi
normele legale si nefolosind in mod abuziv prerogativele functiei sale (folosirea girofarului fara
motiv legitim etc.). Politistul trebuie sa fie perceput, in primul rand, ca protector al comunitatii si
al cetateanului. Este esential ca acesta sa fie un bun comunicator si mediator al conflictelor, cu o
autoritate personala construita si recunoscuta de opinia publica. De asemenea, politistul trebuie
sa constientizeze, in toate imprejurarile, faptul ca este platit din bani publici si se afla in serviciul
cetatenilor, situatie ce impune un comportament adecvat in toate imprejurarile. Indiferent de
tinuta, fie ea e serviciu sau civil, acesta trebuie sa incurajeze in societate respectarea legii, sa
sustina si sa implementeze masurile care sa impiedice manifestarea infractionalitatii. Politistul
trebuie sa fie disponibil si sa intervina oricand ia cunostinta despre atingerea adusa vreuneia
dintre valorile aparate de lege, indiferent de situatie si de momentul constatarii acesteia; el
trebuie sa aiba capacitatea de a asculta si de a rezolva problemele celor aflati in dificultate, ori de
a indruma catre alte autoritati cazurile care se situeaza in afara competentei ori atributiilor sale.
Astfel, chiar si in viata privata, politistul trebuie sa reactioneze atunci cand siguranta cetatenilor
este amenintata in spatiul public, fiindca intotdeauna este mai bine sa previi raul decat sa repari
ulterior daunele provocate de acesta. De cele mai multe ori, politistul este tratat de catre cetatenii
obisnuiti in mod diferit, in sensul ca ii sunt pretinse asteptari ridicate in ceea ce priveste
comportamentul moral si codul de onoare. Luand permanent contact cu diverse persoane
victime, martori, infractori, jurnalisti etc., putem spune ca politistul munceste in vazul tuturor,
si se afla deci mereu in atentia publicului. Este asadar nevoie ca politistul sa fie politicos, calm,
hotarat, rabdator, conciliant si mai presus de toate, integru, mai ales in viata personala. Aceasta
ultima valoare, integritatea, este o valoare fundamentala care se bucura de o atentie deosebita din
partea cetatenilor si a autoritatilor, constituind o masura a succesului si bunei functionari a
politiei. De aceea, orice incalcare a acestei valori in societate, orice comportament al politistilor
care trece dincolo de granitele legilor (pe care de fapt trebuie sa le aplice si sa le apere), aduce
atingere credibilitatii politiei, atat in plan intern, cat si in plan extern, intrucat actiunile politistilor
sunt vazute in orice imprejurare, ca indicatori de comportament a intregii organizatii. De aceea,
5
devierile comportamentale ale membrilor politiei coruptia, folosirea excesiva a fortei, traficul
de droguri, consumul abuziv de alcool si starile de ebrietate, abuzul etc., sunt vazute ca actiuni
colective cu efecte devastatoare asupra imaginii intregii organizatii, ducand la scaderea increderii
cetatenilor si a autoritatilor in politie. Astfel, politistul trebuie sa fie constient ca activitatea lui se
afla sub atenta observare a publicului. Acesta este perceput ca fiinta generatoare de atitudini, care
poate face bine sau rau, poate aproba sau dezaproba anumite situatii si, din aceste cauze, poate fi
cautat sau evitat. Pe langa integritate, politistul trebuie sa manifeste sociabilitate in relatiile cu
ceilalti, precum si politete, ca materializare in comportamentul si atitudinile lui, a unui nivel de
cultura si civilizatie corespunzator (asa cum spunea La Bruyre, politetea, chiar daca nu inspira
intotdeauna bunatate, echitate, toleranta, recunostinta, produce cel putin aparenta tuturor acestora
si face pe om sa para in afara asa cum ar trebui sa fie inauntru)7. Nu trebuie uitat din vedere
faptul ca in viata personala, politistul nu trebuie sa se izoleze de prieteni, ba dimpotriva, este
normal ca acesta sa participe la serate, petreceri si alte activitati sociale. Totusi, fiecare actiune a
lui in comunitate are consecinte semnificative in perceptia opiniei publice, motiv pentru care este
recomandat ca politistul sa nu frecventeze in mod regulat localuri, baruri care nu functioneaza in
conformitate cu legea sau unde se desfasoara afaceri ilegale. Mai mult decat atat, politistul
trebuie sa isi selecteze prietenii cu atentie, astfel incat, prin contactele cu acestia, reputatia si
activitatea lui sa nu ii fie compromise.
Deci a putea meniona c n activitatea s-a profesional poli istul trebuie s se conduc de un
ir norme etico-morale la baza crora stau principii ce l vor ajuta s manifeste un comportament
moral i demn de
1) legalitatea - in exercitarea atributiilor sale politistul este obligat sa respecte legea, precum si
drepturile si libertatile constitutionale ale persoanelor acest principiu este un principiu
fundamental care st la baza activitii poliieneti, respectarea acestui principiu se realizeaz
prin cunoaterea temeinic de ctre lucrtori a prevederilor legale, precum i a regulamentelor
specific, autocontrol n desfurarea aciunilor i controlul ierarhic.
2) egalitatea, impartialitatea si nediscriminarea - in indeplinirea atributiilor profesionale
politistul aplica tratamente egale tuturor persoanelor, luand aceleasi masuri pentru situatii
similare de incalcare a normelor protejate de lege, fara a fi influentat de considerente etnice, de
7 Tarsolea C. Politia si societatea Perspective socio-umane, Editura Eclipse, Buzau, 1998, p. 118.
6
nationalitate, rasa, religie, opinie politica sau de orice alta opinie, varsta, sex, orientare sexuala,
avere, origine nationala, sociala sau decurgand din orice alta situatie. Principiul egalitii,
imparialitii i nediscriminrii trimit n mod cel mai direct la ceea ce nseamn etic i
deuntologie poliieneasc. Egalitate reprezint principiul potrivit crui tuturor oamenilor li se
recunosc aceleai drepturi i ndatori prevzute de regula de drept, acest principiu presupune,
aezarea de ctre poliist pe acela nivel a tuturor persoanelor indifferent de mprejurrile
profesionale n care intr n legtur cu acestea, aceast modalitate de atrnare egal este
considerat drept un atribut esenial al statului de drept. Imparialitatea reprezint calitatea de a
fi obiectiv. Imparialitatea este calitatea fundamental cert a unui poliist, poli istul trebuie sp
evite toate activitile care sugereaz c msurile sale ar ute fi influen ate de factori externi
precum relaia personal cu o parte din procesul penal sau contravenional 8. Imaprialitatea
presupune i ca lucrtorii poliiei s se abin de la toate activit ile exterioare poli iei, care ear
mpiedica s-i ndeplineasc imparial misiunea. Nediscriminarea presupune omiterea oricror
diferene, excluderi, limitri sau preferine n ceea ce privete acordarea drepturilor de ctre
actele normative, ca i exercitarea efectiv a acestorea n condiii de deplin egalitate de ctre toi
oamenii9.
3) transparenta - consta in deschiderea pe care politistul trebuie sa o manifeste fata de societate
12 Hotrrea Guvernului Nr. 481 cu privire la aprobrea Codului de etic i deontologie a poli istului din
10.05.2006. Publicat n Monitorul Oficial Nr.75-78 art. Nr:527. art. 6.
9
10
m) s aplice fora fizic, mijloacele speciale i arma de foc numai n cazurile i n modul
prevzute de legislaie;
n) s respecte principiul prezumiei nevinoviei, asigurnd persoanei dreptul de a fi informat
n cel mai scurt timp, ntr-o limb pe care o nelege, despre bnuielile formulate mpotriva sa i
despre dreptul su la aprare.
Colaboratorului de poliie i este interzis:
a) s aplice, s ncurajeze sau s tolereze acte de tortur, tratamente sau pedepse inumane sau
degradante, n orice circumstan s-ar afla;
b) s recurg la for, cu excepia cazurilor de necesitate absolut, i numai n msura
necesar atingerii unui obiectiv legitim;
c) s lezeze dreptul fiecrei persoane la viaa privat, dect n caz de necesitate absolut i
numai n msura necesar pentru realizarea obiectivului legitim.
17. Anchetele de serviciu snt efectuate n temeiul unor bnuieli sau al faptelor ilegale care au
fost svrite de ctre colaboratorul de poliie.
12
CONCLUZIE
In opinia mea, principiile morale impun o anumita conduita, un cod de viata si de convietuire.
Respectarea acestora ar trebui sa determine un comportament adecvat al politistului in raport cu el
insusi si cu ceilalti, iar respectul trebuie sa porneasca mai intai de la el insusi. Astfel, respectarea
codurilor, a regulilor care definesc un grup sau o natiune, in special de catre politist, este prima
conditie pentru functionarea in bune reguli a respectivului grup. Pornind de la proverbul Ca sa fii
respectat, trebuie sa te respecti pe tine insuti, trebuie sa respecti principiile, consider ca repectul de
sine al unui politist porneste de la o privire aruncata spre interior, spre o imagine a propriului eu si
13
transferata spre celalalt. Este normal sa avem asteptari de la ceilalti, abia dupa ce suntem multumiti
cu noi insine, si cu propriul nostru comportament. In al doilea rand, prin comportamentul sau, un
politist trebuie sa ofere celor din jur aceeasi consideratie pe care o are pentru propriile fapte,
inseamna a-l repecta pe celalalt pentru ceea ce este. Daca iti doresti sa mentii un echilibru intre
membrii grupului, a familiei sau a societatii in ansamblul ei, atunci nu poti incalca regulile pe criterii
pur subiective. De exemplu, daca un politist, care se ghideaza dupa principiul egalitatii, al
impartialitatii si al nediscriminarii, va ignora o incalcare a legii comisa de o cunostinta, acesta nu va
mai avea aceeasi credibilitate in fata opiniei publice, fapt care va determina inevitabil scaderea
prestigiului organelor de politie, in ansamblul lor. Este asadar nevoie sa reflectam asupra faptelor
noastre, si sa fim obiectivi fata de ceilalti, si fata de noi insine. In concluzie, politistul are datoria de a
manifesta un comportament adecvat atat in viata familiala, cat si in cea sociala. El trebuie sa lupte
impotriva practicilor antisociale, sa dovedeasca stapanire de sine in orice situatie, sa isi formeze si
poate cel mai important, sa isi mentina o imagine care sa ii faca cinste in lume.
14