Etică și Integritate Academică

Instrumente instituționale necesare promovării eticii

Curs 4.
 Rostul moralei - în viziune modernistă
 
Pentru a prezenta ce tip de instrumente intervin în implementarea unei instituții etice, cum pot fi aceste
instrumente, cine să le dezvolte și mai ales cine să le utilizeze, este necesară o cunoaștere cât mai obiectivă,
mai clară și mai bună a acestora, a identifica cui sunt adresate atunci când identificăm victime sau martori
la un comportament care ridică suspiciuni de etică din punct de vedere moral. O mai bună cunoaștere a
acestor dispoziții, ar putea duce la o implicare mai activă în cunoașterea cauzei, sau pentru a contribui la
dezvoltarea și/sau implementarea unui sisteme de reguli necesare pentru a rezolva probleme de natură
etică. O cunoaștere a acestor instrumente ar putea conduce la o implicare cât mai activă, mai elocventă și în
cunoștință de cauză a membrilor acesteia, pentru a contribui la dezvoltarea sau implementarea acestora în
activitatea instituției.

Termenul de ”instrumente instituționale”relevă faptul că, sistemele de reguli pe care le adoptă o instituție au
drept scop rezolvarea unor diferite probleme, de natură etică, care apar ocazional în desfășurarea activității
instituției. Adesea, termenii ”instituție” și ”organizație” sunt confundați. organizație sunt deseori confundați.

Când vorbim despre ”instituții” ale statului, ne gândim la organizațiile guvernamentale, ministere sau
departamente afiliate sau subordonate. Acestea sunt forme fundamentale de organizare a guvernării care au
în componența lor mai multe sisteme de reguli ce reglementează o activitate, propun și aplică sancțiuni.

”Organizațiile”, sau mai exact membrii unei organizații, sunt cei care monitorizează activitatea vizată de către
un anumit sistem de reguli ce impun sancțiuni.

Codul Muncii este o instituție, el fiind un sistem de reguli pe care diferite organizații le aplică așa cum sunt ele
formulate, stabilite.
 Managementul eticii 1 dezvoltă instrumentele precum:
- coduri de etică,
- comisii de etică;
- coduri profesionale:
- de etică;
- de conduită;
- onoare;
- audit etic;
- traininguri de etică;
- birouri de etică.

Este diferență între managementul eticii și etica managementului. Managementul eticii, așa cum indică clar sintagma, se
preocupă de organizarea și crearea unor instituții care vizează aspectele etice ale unei organizații.
 
Cadrul normativ specific eticii instituționale
 
Având la dispoziție strategii diferite care delimitează conceptele funcționale:
Prima strategie face referință asupra unor serii de reguli care ar combate plagiatul 2 , ca fenomen cultural, informativ
descriptiv (științific și universitar). Această abordare poartă denumirea de ”conformitate” (compliance).
A doua strategie vizează mai degrabă caracterul membrilor organizației, sens, caz (situație), în care ne orientăm în
funcție de cauzele care îi determină pe aceștia să plagieze.

1. Managementul eticii este disciplina care dezvoltă și implementează o serie dec măsuri instituționale, necesare pentru a preveni și combate
comportamentele imorale la nivelul societății și la nivelul organizației.
2. Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație proprie.
Un răspuns ar exista: fie că membrii nu știu, nu cunosc cum ar trebui să redacteze, să scrie un text academic, sau ce să
scrie, precum și de ce sunt importante regulile care interzic plagiatul și de ce este importantă onestitatea intelectuală.
Această abordare poartă denumirea de ”integritate 3” (integrity). Cele două abordări aderă la presupoziții normale
diferite.
Onestitatea 4 şi corectitudinea intelectuală, aplicarea acestui principiu, este esenţială pentru realizarea deplină a actului
de educaţie şi a dezvoltării cunoaşterii. Lipsa de onestitate academică, de conduită şi de corectitudine intelectuală,
poate duce la evaluarea incorectă a performanţelor personalului, la încălcarea dreptului de proprietate intelectuală.
În cazul conformității, accentul cade în special pe reguli și respectarea lor precum și sancționarea încărcărilor lor. Miza este
de a identifica ce reguli ar trebui implementate și cum ne putem asigura de respectarea lor.
Integritatea se concentrează pe caracterul moral al agenților și răspunderile lor. În etică, integritatea este evaluată prin
acuratețea acțiunilor cuiva. Integritatea este opusul unor metehne cum ar fi: inconsecvența, ipocrizia sau falsitatea.
Integritatea exprimă virtuțile, trăirile și aplicarea convingerilor, fără discrepanțe între afirmații și exemplul trăirii personale
și în acest context se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin onestitate și consecvență de caracter.
Când cineva face aluzie la lipsa de integritate a altei persoane, acea persoană se erijează într-un judecător care consideră
că deține aceste calități pe care le implică “integritatea”, și ca atare, judecata lui/ei este un act în conformitate cu
propriile convingeri și cu valorile pe care pretinde că le posedă și le practică în acel moment. Pentru evaluarea corectă a
integrității unei persoane, a unui sistem sau a unei organizații, este necesar un sistem de valori și principii, cu o
exprimare simplă, dar și corectă în același timp. Lipsa unui sistem de valori și principii poate devia în afirmații abstracte
care, foarte ușor pot fi interpretate greșit de către oricine.

3. Integritatea este un concept care vorbește despre acțiuni consecvente, conform valorilor, metodelor și elementelor de măsură, precum și de
raportare la principii și așteptări care pot fi verificate prin rezultate.
4. Onestitatea academică este definită prin respectul pe care-l acordăm cunoaşterii produse de ceilalţi. Acest respect se manifestă prin folosirea
regulată şi sistematică a unor proceduri standardizate de o practică constantă şi universală. Cea mai importantă dintre ele este citarea, cu alte cuvinte
indicarea precisă şi amănunţită a autorului de la care am preluat date, informaţii, idei.
Sistemul de valori și principii generate de mințile umane, este validat numai în timp, și are un proces de
ajustare și revizuire determinat de rezultatele obținute. Această afirmație nu anulează nicidecum nevoia
unui sistem de principii și valori, deoarece, lipsa unui astfel de aranjament promovează invariabil
inconsecvența și confuzia.
 
Conformitate 5
 
Primul pas care ar trebui realizat în condițiile acceptării noțiunii de ”conformitate” este acela de a identifica
(realiza) un sistem de reguli (de regulă inclus în Codul de Etică) care să vizeze plagiatul.
În ciuda intuiției comune că plagiatul este imoral, acest lucru trebuie menționat explicit într-un Cod. Ulterior
ne putem imagina, sau chiar căutăm, o serie de alte modalități prin care am putea combate acest
fenomen.
Un mod de susținere și implementare6 a conceptului conform căreia am putea eradica plagiatul (copyright-
ul sau drepturile de autor), ar fi să susținem faptul că fiecare lucrare, înainte de a fi evaluată, trebuie
verificată cu ajutorul unui program anti-plagiat. Menționarea obligatorie într-un cod de etică,
monitorizarea comportamentului și aplicarea unor sancțiuni sunt elementele care, din perspectiva
abordării conformității și a combaterii plagiatului, ar trebui să îi motiveze pe agenți în a adopta un
comportament moral și integru 7 și mai ales să nu plagieze.
Implementarea acestei abordări se face din exterior, în sensul în care se creează un grup separat care
dezvoltă aceste reguli și evaluează situațiile care nu se plasează sub incidența regulilor (legii).
Esențiale sunt și rutele etice. Ele impun situația de a stabili traseul care ar trebui urmat de către o sesizare
de plagiere sau ce traseu trebuie să parcurgă lucrările pentru a ne asigura că acestea nu plagiază.

5. Conformitate - raportul dintre două lucruri conforme; potrivire, concordanță. Formulă prin care se confirmă, se atestă exactitatea
unei copii scoase după un act sau după un document.
6. Implementa – a pune în practică, în funcțiune, a aplica, a integra, a îndeplini, a realiza.
7. Integru - cinstit, virtuos, cumpătat, onest, incoruptibil.
Unul din aspectele negative specifice abordării instituționale a conformității este tendința excesivă de
birocratizare, de a crea din ce în ce mai multe reguli care devin incognoscibile 8 celor care nu le dedică
foarte mult timp și atenție. Un astfel de sistem îi poate descuraja pe cei nedreptățiți 9 să ia atitudini.

Rolul şi funcţiile ”Codului de Etică”, formulează principiile, valorile şi normele morale pe care membrii
acestei comunităţii academice consimt să le respecte, precum și modalităţile de realizare ale acestora,
faptele şi acţiunile care constituie încălcări ale conduitei etice, precum şi sancţiunile aferente.
Codul de etică contribuie la realizarea coeziunii membrilor instituției, la cultivarea încrederii în mediul
academic și universitar ca mediu de educaţie şi pregătire profesională, la asigurarea unui climat de
competiţie după reguli corecte, la protejarea membrilor comunităţii academice de comportamente
nedrepte cu privire la evaluarea calităţilor profesionale ale acestora, la protejarea lor faţă de abuzul de
putere.

Codul de etică arată angajamentul conducerii de a respecta normele eticii universitare. Acestea au obligaţia
de a aduce acest cod la cunoştinţa membrilor comunităţii academice. Codul de etică este un îndreptar,
un ghid al comportamentului academic care sprijină libertatea şi autonomia fiecărui membru al
comunităţii şi cultivă responsabilitatea individuală. Principii şi valori ale conduitei etice instituționale,
principiile şi valorile pe care le promovează codul de etică sunt următoarele: libertatea academică,
autonomia personală, meritul, profesionalismul, dreptatea şi echitatea, onestitatea şi corectitudinea
intelectuală, transparenţa, responsabilitatea, respectul şi toleranţa, bunăvoinţa şi grija.

8. Incognoscibile - care nu poate fi cunoscut de rațiunea omenească, deși se presupune că există în realitate.
9. Nedreptățiți – a trata pe cineva nedrept.
1. Libertatea academică. În condiţiile unui învăţământ laic, ale respectării statului de drept şi drepturilor
omului, spaţiul academic este un spaţiu liber de orice constrângeri politice, economice şi religioase,
membrii săi fiind protejaţi de cenzură, de manipulări şi persecuţii care încalcă libertatea academică.
Respectarea libertăţii celuilalt reprezintă un principiu esenţial al statului de drept. Ea include
respectul pentru diferenţe şi descurajează orice formă de discriminare, promovând cooperarea şi
parteneriatul intelectual.

2. Autonomia personală. Autonomia personală în spaţiul academic presupune posibilitatea de a alege

individual, în cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi cercetare, traseele de carieră academică,
oportunităţile şi nivelul de excelenţă la care o persoană doreşte să acceadă. În acest sens, toate
informaţiile de importanţă pentru membrii comunităţii academice sunt puse la dispoziţia tuturor
celor interesaţi.

3. Meritul. Recunoaşterea la nivel de instituție a meritului individual şi colectiv (creativitate, eficienţă,

talent, performanţă) este esenţial pentru funcţionarea instituţiei academice. Stabilirea ierarhiei
calitative la nivel este direct legată de realizarea principiului meritului.

4. Profesionalismul. Principiul profesionalismului este încurajat în mediul academic în vederea creşterii

competitivităţii şi prestigiului cercetării, a calităţii ştiinţifice şi educaţionale, a eficienţei la nivel
managerial şi administrativ. Profesionalismul este dat de: competenţa în exercitarea profesiei,
recunoscută în interiorul spaţiului academic, în ţară şi în străinătate; prestigiul prin dedicarea faţă
de cariera academică; încrederea studenţilor în autoritatea intelectuală şi morală a cadrului
didactic; obligaţia morală a acestuia de a lucra în serviciul pregătirii profesionale a studenţilor,
solidaritatea colegială cu cei care respectă standardele morale şi de profesionalism.
5. Dreptatea şi echitatea. Codul de etică are în vedere respectarea criteriilor corecte de evaluare şi
promovare profesională, de împărţirea corectă a puterii şi eliminarea abuzului de putere, promovând
egalitatea şanselor în ceea ce priveşte accesul la studii, la angajare, la programe. Realizarea valorilor
morale de dreptate şi echitate în mediul academic presupune respectarea următoarelor principii:
a. Nediscriminarea şi egalitatea şanselor. Încălcarea drepturilor persoanei pe baza rasei, genului,
orientării sexuale, dizabilităţi 10, naţionalităţi, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale sau a
mediului de provenienţă în mediul academic reprezintă acte de discriminare.
b. Prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese. Conflictele de interese ce apar din cauza
intersectării mai multor tipuri de relaţii sau poziţii afectează evaluarea corectă a membrilor comunităţii
academice şi pot duce la încurajarea nepotismului şi favoritismului, la aplicarea unor standarde
neconforme cu criteriile de apreciere şi de evaluare.
c. Prevenirea şi combaterea corupţiei. Corupţia este una dintre maladiile sociale redutabile. În mediul
academic generează tratamente inechitabile, nedreptăţi, favoritisme, înlătură aplicarea principiului
meritului producând neîncredere în valoarea diplomelor, în competenţa profesională a absolvenţilor şi
a cadrelor.

6. Onestitatea şi corectitudinea intelectuală. Aplicarea acestui principiu este esenţială pentru realizarea
deplină a actului de educaţie şi a dezvoltării cunoaşterii. Lipsa de onestitate academică şi de
corectitudine intelectuală poate duce la evaluarea incorectă a performanţelor studenţilor, a cadrelor
didactice şi a personalului administrativ, la încălcarea dreptului de proprietate intelectuală.

10. Dizabilităţi - stare fizică, psihică sau mintală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare; handicap.
Dizabilitate - Termenul de handicap vine de la sintagma „hand in cap” care desemna un joc în care partenerii își disputau diverse
obiecte personale după un preț fixat de un arbitru. Obiectele erau puse într-o căciulă (cap) și erau extrase la întâmplare cu mâna
(hand).
7. Transparenţa. Spaţiul academic este un spaţiu public şi presupune accesul la informaţie în ceea ce
priveşte admiterea, evaluarea studenților, a personalului didactic şi nedidactic, angajarea şi
promovarea, cu privire la utilizarea surselor de finanţare sau de cercetare şi criteriile după care sunt
luate diverse decizii în facultate. Facultatea se angajează să aplice un tratament corect tuturor
membrilor săi, în ceea ce priveşte admiterea, angajarea, promovarea, acordarea gradaţiilor salariale şi a
premierilor.

8. Responsabilitatea. Instituția încurajează aplicarea principiului responsabilităţii personale şi profesionale

pornind de la a cere membrilor săi să evite să facă rău unul altuia. Responsabilitatea personală şi
profesională are în vedere un comportament corect faţă de ceilalţi asigurând exercitarea drepturilor
fiecăruia. Prin aceasta se încurajează diversitatea culturală şi intelectuală precum şi individualitatea
experienţelor.

9. Respectul şi toleranţa. Mediul academic presupune şi respect reciproc, toleranţă şi cooperare. Nici o
dispută nu se rezolvă prin acţiuni ce reprezintă atacuri la persoană sau printr-un limbaj necivilizat
(cuvinte, etichetări, stil, ton), ci prin argumente şi probe clare. În acest sens, trebuie dezaprobate orice
tip de hărţuire: rasism, xenofobie, misoginism, sexism, şovinism, homofobie, hărţuire cu privire la
convingerile religioase sau politice.

10. Bunăvoinţa şi grija. Facultatea trebuie să-şi manifeste bunăvoinţa şi grija faţă de toţi membrii
comunităţii academice, încurajând aprecierea, recunoştinţa, mândria faţă de cei meritoşi şi sprijinul
celor aflaţi în nevoie, care trec prin crize de adaptare, drame, necazuri. Cultivă altruismul, amabilitatea,
politeţea, înţelegerea, solidaritatea, solicitudinea, promptitudinea şi optimismul. Nu consideră
dezirabile: invidia, cinismul, impostura, vanitatea, aroganţa, servilismul, lipsa de amabilitate,
dezinteresul.
 Integritate
 
În cazul integrității, integrității academice, se pune accent mai degrabă pe dezvoltarea caracterului moral al membrilor
instituției, și nu pe dezvoltarea sistematică a unui cod sau a unei comisii care să monitorizeze respectarea principiilor
etici morale.
Prin dezvoltarea caracterului moral se urmăresc valorile sau (principiile) morale dezirabile 11 pe care membri comunității le
urmăresc și, și le însușesc.
Din perspectiva integrității, pentru diminuarea fenomenului plagiatului, membri entității trebuie să fie onești din punct de
vedere intelectual, adică să fie motivați să nu plagieze și să reacționeze vehement împotriva acestui comportament dacă
membri vor să demonstreze, sau sunt, onești intelectual.
Implementarea unei strategii instituționale care ar susține integritatea se face din interior, membrii comunității
academice:
- participând la traininguri de sensibilizare,
- dezbat problemele pe care le prezintă (ridică) problema plagiatului,
- asumare de acord asupra unor soluții care trebuie să fie în acord cu valorile morale care trebuiesc asumate.

Instrumente specifice abordării integrității:

Trainingul de sensibilizare: sensibilizarea comunității vizavi de o problemă de ordin moral (plagiatul / trișatul). Pot fi invitați
o serie de ”idoli sau discipoli” care să ”prezinte” și/sau să ”argumenteze” anumite scenarii motivaționale, susținând
”onestitatea”.
Dezbaterea problemelor de natură morală: un act prin care membrii participanți la însușirea valori morale, realizându-se
dezbateri argumentative care realizează ierarhizarea argumentelor, ajungându-se la forma de ”impostură academică”.
Schimbul de idei: prin inversarea rolurilor între făptuitor și acuzator, vinovatul fiind pus în postura de judecător, de a
analiza, fapta/frauda și de a stabili sancțiune făptașului. Acest schimb de roluri poate avea un efect esențial impact
inductiv, intuitiv în schimbarea comportamentului tuturor participanților
Vizionarea (audierea) de cazuri reale. Ele prezintă un avantaj deoarece pot avea impact emoțional direct.

11. Dezirabile - care corespunde dorinței, care stârnește dorință.

Printre dezavantajele abordării instituționale bazate pe integritate îl constituie faptul că măsurile
implementate nu oferă soluții clare și elocvente, iar însușirea (acceptarea) valorilor morale poate
dura destul de mult. Astfel, niște reguli simple sau anumite rute (căi) etice specifice abordării
conformității ar putea fi mult mai eficiente.
Există susțineri care afirmă că cele două abordări ”conformitatea și integritatea” sunt complementare,
se pot implementa concomitent și se completează reciproc.
 
Codurile și comisiile de etică: rol și tipologie
 
Comisiile de etică sunt cele care dezvoltă și promovează cultura instituțională integră. Aceste comisii
au ca prim obiectiv dezvoltarea unui cod de etică au unui ghid sau a unei broșuri de conduită,
raportat la tipul de probleme pe care le urmăresc, sau cu care se confruntă comisiile și codurile de
etică.

Comisia de Etică
 
La nivelul fiecărei unități, instituții, organizații profesionale, trebuie să existe și să funcționeze așa
numitele (spusele) Comisii de Etică a Instituției Respective care vizează întreg personalul
aparținător, personalul auxiliar și membri colaboratori și cei corespondenți.
Studiind atribuțiile care revin membrilor Comisiei de Etică, acestea sunt reglementate prin Lege, Cartă,
Cod și Regulamentul de Etică, aprobat de organizația proprie și cea internă, dar și regulamente
naționale sau internaționale.
Atribuții membrilor Comisii de Etică sunt următoarele:

– Analizează și soluționează comportamentele imorale tipice unei instituții, sesizate de către

membrii comunității academice sau de către alte persoane din afară;
– Elaborează și dezvoltă Codul de Etică și Deontologie Profesională al Instituției;
– Se poate implica uneori în/la cercetarea conducerii instituției, în dezvoltarea activităților
care vizează etica și integritatea instituțională.
– Comisia de Etică poate formula un punct de vedere apelând inclusiv la experți interni sau
externi (internaționali) și poate propune o serie de sancțiuni în funcție de gravitatea fiecărei
fapte, sancțiunile putând fi de la simple (avertisment) la grave (penal).