Universitatea morală – de la ideal la realitate

Rostul unei universită ți moderne – indiferent de profil – nu e doar acela de a ne forma ca

specialiști şi cercetă tori, ci şi ca oameni civilizați, culți, oameni de caracter, care ne respectă m
semenii şi instituţiile, ca oameni morali. Un mediu imoral favorizeză formarea unor oameni imorali,
iar un mediu moral dă naştere unor oameni morali. Nu e de mirare că a început bă tă lia pentru o
organizaţie morală după o lungă periodă de ignorare a acestui aspect.
Există tot mai multe universităţi în lume care au inclus în „misiunea” lor acest obiectiv: să devină
o instituţie integră, morală, populată de oameni integri. Planurile lor strategice conțin mijloacele
concrete prin care putem atinge acest obiectiv. Care sunt aceste mijloace? – iată unul din răspunsurile
pe care le aşteptăm de la acest curs. În orice caz, ele nu constau doar în definirea cât mai detaliată a
unui comportament imoral – cum e bunăoară plagierea unei lucrări – şi aplicarea unei pedepse după
comiterea actului, pentru a descuraja repetarea lui, ci şi în crearea unui climat favorabil eticii.

În orice instituţie întâlnim comportamente pe care le numim „imorale”. De obicei trecem cu

nonşalanţă sau cu neputință pe lângă ele, considerându-le neimportante sau mult prea greu de evaluat
obiectiv. Vom vedea însă că actele imorale nu sunt nici lipsite de importanță și nici atât de dificil de
evaluat pe cât s-ar putea crede. Ele contribuie însă la crearea unui mediu organizațional imoral, în care
pare că totul este permis, ceea ce va favoriza și mai multe comportamente imorale.

Să luăm de pildă cazul Universității X, cunoscută printre candidații la admitere, cursanți și

profesori ca un spațiu relaxat, în care „te descurci” fără prea mari bătăi de cap: se intră ușor, cerințele la
cursuri sunt minime, lucrările de seminar „se rezolvă” pentru suma corectă, la examene poți să nu înveți
nimic pentru că treci oricum, iar de absolvit, nici nu se pune problema să te stresezi. Profesorii „închid
ochii” atunci când observă sau află despre lucrări cumpărate sau plagiate, iar cei mai mulți așteaptă
diverse „atenții” în zilele de examen. Noul rector al Universității X are însă o altă viziune asupra modului
în care ar trebui să funcționeze instituția și își dorește să conducă o universitate morală, în care etica și
integritatea academică sunt apreciate și respectate de către toți membrii. Ce e de făcut? De exemplu,
rectorul ar putea sancționa drastic fiecare abatere individuală, în speranța că cei care au greșit vor învăța
o lecție și se vor comporta etic pe viitor. Soluția este necesară, dar este ea și suficientă? Problema este
că abaterile nu sunt excepția, ci mai degrabă regula (nescrisă) de comportament în cadrul Universității X.
Toți se comportă imoral, pentru că „așa merge treaba” aici. Pare că există o „contaminare” de grup cu
acțiuni imorale.

La fel ca în cazul oricărei organizații, putem vorbi și în cazul universităților despre un nivel de
moralitate general și colectiv, situat dincolo de moralitatea fiecărui membru al instituției respective.
Aceasta deoarece universitățile constituie, la rândul lor, un mediu în care se dezvoltă un cumul de
practici organizaționale ce pot fi supuse evaluării morale, așa cum susțin Kaptein și Wempe 1. Aceste
practici organizaţionale specifice fiecărei universități sunt exprimate propriu-zis prin acţiunile membrilor
universității respective și formează contextul moral în care sunt luate deciziile etice, așa cum ar susține
Menzel2. Departe de a fi neutru sau pasiv, contextul sau mediul universitar joacă un rol activ în procesul
de luare a deciziilor etice, prin aceea că poate constrânge sau, după caz, stimula membrii universității să
acţioneze moral ori imoral. Acest lucru poate fi exprimat fie explicit – prin intermediul politicilor și
procedurilor în vigoare (formal, la nivelul structurii universității), fie implicit – prin atitudini, tradiții
perpetuate, valori asumate (informal, la nivelul culturii organizaționale dintr-o universitate).
Comportamente imorale în universitate și consecințele lor
Are până la urmă vreun rost să ne preocupăm atât de mult de crearea unor univerități morale?
Pare în definitiv mai degrabă un ideal decât ceva ce am putea transpune în realitate. Desigur, putem şi
ignora dimensiunea morală a vieţii universitare, dar o vom face riscând daune de toate felurile, de la
cele privind satisfacţia muncii, la cele ce vizează reputaţia şi pierderile financiare.

De exemplu, lipsa unui sistem de etică a cercetă rii îi pune în dificultate pe

cercetă torii care trebuie să depună împreună cu articolul lor și avizul de etică atunci
câ nd vor să își publice cercetă rile în diferite reviste specializate. De asemenea,
cercetă torilor care vor să desfă șoare studii în penitenciare, pe deținuți, li se cere,
pentru a le oferi acestora accesul în penitenciar, avizul de etică al instituției din care
fac parte. De unde ar obține toți aceștia avizul respectiv în lipsa unui sistem care să îl
ofere? De la Decan? De la Rector? De la departamentul de cercetare? Corelat, acest
lucru a determinat parțial şi plasarea pe un loc modest în topurile universitare
mondiale, iar lipsa unor sisteme eficiente anti-plagiat a condus la critici care asociau
universitatea cu o fabrică de diplome, ambele determinâ nd scă derea reputației
universită ții. Apoi, inexistenţa unor mijloace securizate de a depune plâ ngerile şi de
a urmă ri rezolvarea lor de că tre consilierii de etică, profesionişti în domeniu, a dus la
sporirea tensiunilor dintre membrii corpului didactic şi la procese pierdute de
universitate în tribunale, deci la pierderi financiare și afectarea satisfacției muncii.
Inexistenţa unor reguli explicite de etichetă universitară duce la conflicte cu
personalul administrativ, la perpetue acuze reciproce. Jignirea profesorilor de că tre
studenţi şi a studenţilor de că tre profesori înveninează atmosfera în anii de studiu și
demobilizează studenții merituoși etc.
A ignora aceste surse de dizarmonie într-o universitate este totuna cu a le
cultiva – cu pierderile de rigoare. Aceste pierderi vor fi numite risc moral
(probabilitatea producerii unor consecinţe rele atunci câ nd înfă ptuim un anume tip
de acţiune). Iată principalele acţiuni imorale înfă ptuite în universită ţile româ neşti în
genere, aşa cum sunt identificate în cadrul a două cercetă ri empirice realizate la
distanță de zece ani3:
- favoritismul și evaluarea subiectivă din partea cadrelor didactice;
- hă rțuirea sexuală pe linie ierarhică ;
- nerespectarea proprietă ții intelectuale;
- comunicarea deficitară în instituție;
- mita și cadourile oferite profesorilor;
- relațiile erotice între studenți și profesori;
- utilizarea unui limbaj ofensator sau superior de că tre cadrele didactice;
- limbajul rece și nepoliticos al personalului administrativ în relația cu
studenții;

De ce ne dorim o universitate morală?

Cercetări empirice și teoretice de etică organizaţională * evidențiază că mediul

sau contextul organizaţional influenţează în mod direct comportamentul
(i)moral al membrilor unei organizații. Universitățile trebuie să dezvolte un
mediu etic și practici etice la nivel instituțional pentru a pretinde
comportamente etice la nivel individual. Este așadar nevoie să fim atenți la
etica universității ca întreg, deopotrivă cu etica membrilor acesteia .
1 Muel Kaptein; Johan Wempe. The balanced company: A theory of corporate integrity. New York: Oxford University
Press, 2002.
2 Donald Menzel. Ethics Management for Public Administrators: Building Organizations of Integriry. New York: M. E.
Sharpe, 2007.