Care este rolul unei universități?

De a facilita transmiterea cunoștințelor prin activități

didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să aibă loc în condiții bune este necesar ca toți
membrii comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori, personal
administrativ, conducere) să respecte o serie de norme morale și de conduită. Trebuie să înțelegem
că scopul unei universități nu este doar acela de a forma specialiști şi cercetători într-un anumit
domeniu, ci să formeze oameni civilizați, care să își respecte semenii şi instituţiile, ca oameni
morali.

De fapt, etica academică pare mai curând intersecția rezultată din aplicarea instrumentelor
specifice eticii profesionale, eticii cercetării și managementului eticii și integritătății în organizații la
zona vieții academice. Fiecare dintre cele trei direcții are concepte și rezultate proprii și fiecare
aruncă o lumină particulară și importantă asupra contextului academic. 1 Etica a fost prezentă
permanent în mediul universitar, dar în cea mai mare parte a timpului sub forma unor reguli
nescrise, a unor obiceiuri academice şi bune practici profesionale variabile de la o universitate la
alta. Cu trecerea timpului, diferite aspecte de etică au fost aranjate printr-o serie de acte normative.
Cu toate acestea, introducerea codurilor etice după anul 2000 nu a schimbat radical situaţia,
deoarece majoritatea au rămas simple hârtii într-un sertar, fără a avea o influență mai mare.

În etica academică, principalele concepte sunt autonomia, responsabilitatea și libertatea ( ne

referim atât pentru organizațiile academice, cât și pentru membrii lor individuali). Iar unul dintre
obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în funcție de care putem
distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”. În cazul eticii academice, problema care
se pune este aceea de a distinge între ceea ce este corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le
întreprindem ca membri ai comunității academice.2 O decizie etică nu înseamnă a alege clar între
bine și rău, ci a alege ,,cel mai bine” dintre două tipuri de ,,bine” – sau cea mai puțin frustrantă
alegere între două ,,rele”.3 Conform unor studii, printre cele mai principalele acţiuni imorale
înfăptuite în universităţile româneşti se numără: nerespectarea proprietății intelectuale, favoritismul

1
Avram Andrei, Murgescu Bogdan, Papadima Liviu, Deontologie academică, Bucureşti : Editura Universităţii din
Bucureşti, 2018

2
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică
și integritatea academică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, p.14

3
Frank Deaver, Etica în mass-media, p. 114
și evaluarea subiectivă din partea cadrelor didactice; comunicarea deficitară în instituție; mita și
cadourile oferite profesorilor ș.a. 4

Fiecare persoană care se află în mediul academic, trebuie să aibă și un comportament etic
conform statutului pe care îl reprezintă. O universitate funcționează bine doar atunci când relațiile
sunt bazate pe onestitate academică, în care actul educațional este susținut de o evaluare corectă și
obiectivă, iar toți membrii instituției ajută la înștiințarea, identificarea și raportarea acțiunilor
dubioase, astfel încât universitatea să poată interveni și sancționa faptele condamnabile. În acest
context, toți cei care sunt implicați în programele educaționale universitare trebuie să dea dovadă de
onestitate academică (intelectuală). Aceștia ar trebui să ocolească orice posibilitate de a obține
neonest anumite beneficii academic atât pentru sine, cât și pentru alte persoane.

Printre cele mai relevante exemple de încălcare a onestității academice se numără: plagiatul;
fabricarea datelor; reproducerea propriilor lucrări pentru a obține credite la alte cursuri; predarea de
lucrări de seminar, licență, disertație, doctorat care au fost parțial sau complet scrise de altcineva;
copiatul la examen după materiale proprii sau după lucrarea unui alt coleg (inclusiv consultarea cu
un alt coleg în timpul examenelor); introducerea în sala de examen a unor materiale interzise.

Bibliografie

 Avram Andrei, Murgescu Bogdan, Papadima Liviu, Deontologie academică, Bucureşti :

Editura Universităţii din Bucureşti, 2018
 Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan,
Mihaela Constantinescu, Etică și integritatea academică, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2018
 Frank Deaver, Etica în mass-media
 Site-ul Ziarului Bihoreanul https://www.ebihoreanul.ro/actual

4
Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Etică și
integritatea academică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, p.45