ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

• Valorile sunt standardele de comportament și moduri de a face lucruri pe care le consideri corecte în
modul în care trăiești și lucrezi.
• „Integritate” derivă din cuvintele latinești „integer” și „integritas”, care înseamnă întreg, incluzând
diferite părți ale adevăratului sine.
• In filosofia morală, termenul „integritate” este strâns asociat cu virtutea de a fi o persoană „bună” .
• Integritatea - consistență între credințe, decizii și acțiuni și aderarea continuă la valori și
principii.
• Când cineva este descris ca fiind o persoană integră, sugestia este că o astfel de persoană nu este coruptibilă
ca urmare a „întregimii” și „conexiunii” valorilor și principiilor la care o astfel de persoană subscrie.
• Integritatea organizațională se referă la capacitatea organizațiilor individuale de a dezvolta și implementa un
cadru de management al integrității și ca angajații să acționeze în conformitate cu valorile organizației.
• Ideea integrității academice în termeni de contract social înseamnă că indivizii au obligația de a respecta
regulile și normele din mediul academic, precum și datoria de a se asigura că semenii lor respectă astfel de
reguli și norme.
• Integritatea este adesea folosită împreună cu etica, sugerând că valorile și principiile la care sunt respectate ar
trebui să fie valori etice. Unele dintre valorile care sunt adesea menționate în acest sens sunt onestitatea,
deschiderea, responsabilitatea și încrederea.
CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE ACADEMICĂ
1. Valori ale conduitei etice universitare
2. Comisia de etică
3. Lezarea integritatii academice
4. Sancţiuni aplicate la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare
Codul de etică şi deontologie academică reglementează conduita membrilor unei comunităţi academice.
Normele de etică şi deontologie universitară reprezintă un ansamblu de standarde morale, responsabilităţi şi
reguli ale practicii obligatorii pentru toţi membrii comunităţii academice.
Valorile promovate prin Cod sunt: dreptatea, echitatea, egalitatea de şanse, demnitatea, libertatea individuală
şi academică, proprietatea intelectuală, integritatea profesională şi morală, cinstea, onestitatea, corectitudinea,
datoria, responsabilitatea publică etc., valori corelate principiului universal al nevătămării.
Principiile eticii şi deontologiei universitare sunt:
1. principiul asigurării libertăţii academice în condiţiile respectării de către fiecare membru al comunităţii
academice a adevărului ştiinţific, a adevărului etic, a demnităţii individuale şi de grup şi a neprejudicierii
imaginii instituţiei;
2. principiul asigurării dreptului de proprietate intelectuală, atât la nivelul fiecărui individ, cât şi la nivelul
instituţiei, corelat cu răspunderea publică pentru prejudiciile create terţilor prin exploatarea ilegală şi imorală a
acestui drept;
3. principiul evitării situaţiilor de incompatibilitate şi conflicte de interese, aşa cum sunt ele reglementate
prin legile cu incidenţă în domeniu;
4. principiul transparenţei decizionale şi asumării răspunderii publice pentru deciziile strategice;
5. principiul independenţei instituţionale faţă de orice politică partinică;
1. VALORI ALE CONDUITEI ETICE UNIVERSITARE
1.1. Libertatea academică
O instituţie de învăţământ superior este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase
şi de putere economică, exceptând constrângerile de natură ştiinţifică, legală şi etică.
Credinţele religioase, ataşamentele politice, alte categorii de credinţe sau convingeri sunt, în spaţiul
universitar laic, o problemă privată a membrilor comunităţii academice. Ele nu pot să fie impuse altora, prin
abuz de putere şi autoritate. Apartenenţa la comunitatea universitară nu îngrădeşte în niciun mod activităţile
politice ale membrilor ei, ca persoane particulare, în afara spaţiului academic.
1.2. Autonomia personală
Autonomia personală în spaţiul universitar presupune posibilitatea de a alege individual, în cunoştinţă de
cauză, programele de studiu şi cercetare, traseele de carieră academică, oportunităţile şi nivelul de excelenţă la
care o persoană doreşte să acceadă. În acest sens, toate informaţiile de importanţă pentru membrii comunităţii
academice sunt puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi şi publicate pe paginile web ale universităţilor.
1.3. Dreptatea şi echitatea
Membrii unei comunităţi universitare trebuie să fie trataţi drept, corect şi echitabil.
Realizarea deplină a valorilor morale de dreptate şi echitate în mediul universitar presupune, în special:
a) nediscriminarea şi egalitatea şanselor;
b) prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese;
c) prevenirea şi combaterea corupţiei.
1.4. Meritul
Singura ierarhizare calitativă acceptată în mediul academic este cea a meritului, iar în evaluarea meritului se
face în exclusivitate după rezultate.
În cazul cadrelor didactice şi al cercetătorilor, meritul se stabileşte, în principal, în funcţie de: calitatea
cursurilor, a seminarelor, a activităţii de îndrumare a studenţilor, a publicaţiilor ştiinţifice, câştigarea de
granturi de dezvoltare şi cercetare individuală şi instituţională, rezultatele evaluării colegiale şi cea făcută de
către studenţi, implicarea în dezvoltarea facultăţii, a programului de studiu, a domeniului propriu, în
rezolvarea problemelor studenţilor, atitudinea faţă de progresul personal, prestigiul adus instituţiei.
1.5. Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală
Universităţile apără dreptul de proprietate intelectuală.
Proprietatea intelectuală include invenţiile, inovaţiile şi drepturile de autor pentru diferite categorii de lucrări,
cu caracter ştiinţific, psihopedagogic sau didactic.
Cadrele didactice şi de cercetare au obligaţia să respecte dreptul la calitatea de autor al operei pe care o
utilizează în realizarea oricărei lucrări de creaţie intelectuală prin citarea corectă şi/sau indicarea sursei de
documentare.
Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora
de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.
1.6. Transparenţa
Transparenţa este asigurată în toate activităţile care privesc admiterea, evaluarea, angajarea, promovarea şi
utilizarea resurselor universităţii. Toate aceste informaţii sunt publicate pe pagina web a instituţiei academice.
Sunt exceptate de la publicitate:
a) informaţiile clasificate;
b) datele personale;
c) datele care prin lege sunt definite ca fiind confidenţiale.
1.7. Responsabilitatea personală şi profesională
Universităţile încurajează aplicarea principiului responsabilităţii personale şi profesionale care impune
evitarea comportamentelor de natură a provoca rău unei alte persoane şi, totodată, adoptarea unui
comportament respectuos în scopul menţinerii unui climat adecvat mediului academic.
1.8. Respectul şi toleranţa
O instituţie de învăţământ superior promovează existenţa unei comunităţi universitare unde este respectată
demnitatea fiecăruia într-un climat de cooperare, în care sunt excluse orice manifestări şi forme de hărţuire,
umilire, dispreţ sau intimidare.
1.9. Colegialitatea
Activitatea în comunitatea academică presupune colaborarea membrilor acesteia, în spirit de colegialitate şi
respect reciproc.
Colegialitatea implică, în special:
a) respect datorat fiecărui membru al comunităţii academice;
b) obligaţia de asistenţă între membrii comunităţii academice, materializată în suplinirea colegială la nevoie,
acordarea de sprijin în activitatea didactică şi administrativă, cooperarea cu bună credinţă în cadrul proiectelor
ce implică participarea mai multor persoane;
c) înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;
1.10. Confidenţialitatea
Personalul didactic şi administrativ are obligaţia să respecte confidenţialitatea în problemele care ţin de viaţa
privată a cadrelor didactice, să nu dea informaţii decât cu consultarea persoanelor împuternicite şi numai când
există motive îndreptăţite.
Această regulă este valabilă, de asemenea, în privinţa cererilor personale referitoare la păstrarea
confidenţialităţii în privinţa statusului marital, a orientării sexuale sau a dizabilităţilor ascunse, a domiciliului,
a apartenenţei politice, religioase etc.
Membrii personalului care au acces la documente şi informaţii trebuie să menţină caracterul confidenţial şi
privat al unor astfel de informaţii şi să protejeze persoanele care nu doresc ca aceste informaţii să devină
publice.
 2. COMISIA DE ETICĂ
La nivelul fiecărei instituţii academice funcţionează comisia de etică universitară.
Structura şi componenţa comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de administraţie, avizată de
senatul universitar şi aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate
morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcţiile:
rector, prorector, decan, prodecan, director general administrativ, director de departament sau de unitate de
cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.
3.Lezarea integritatii academice
• Lezarea integritatii academice poate lua multe forme, și poate fi clasificată astfel:
1. Trișat
2. Plagiat
3. Fabricarea/confectionarea sau falsificarea datelor
4. Sabotaj
5. Colaborare inacceptabilă
1. Trișat
Trișarea implică utilizarea neautorizată a informațiilor, materialelor, dispozitivelor, surselor sau practicilor în
finalizarea activităților academice.
Exemple de trișat:
• Copierea după materiale proprii sau după lucrarea unui alt coleg, în timpul unui examen care ar trebui
efectuat individual.

 Consultarea cu un alt coleg în timpul examenului

 Comunicarea răspunsurilor cu o altă persoană în timpul unui examen

 Acordarea permisiunii de a copia unui coleg

 Utilizarea unor surse dincolo de cele autorizate de instructor în redactarea lucrărilor, întocmirea de rapoarte,
rezolvarea problemelor sau realizarea altor sarcini;

 Implicarea în orice comportament interzis în mod specific în fișa disciplinei sau discuția la clasă.

 Introducerea în sala de examen a unor materiale după care se poate copia (telefon, cărți, foi etc.);

 Utilizarea inadecvată a echipamentelor electronice la examen pentru a accesa informații.

 Copiatul temelor sau al lucrărilor practice

 Acceptarea ca alta persoane să-ti facă munca și trimiterea acesteia cu numele tau

 Trimiterea aceleiași lucrări pentru două sau mai multe cursuri, fără aprobarea expresă a fiecărui profesor.

 Susținerea unui examen pentru o altă persoană sau solicitarea unei persoane să susțină un examen pentru tine.

 Acceptarea unei note pentru un proiect de grup în care studentul nu a participat;

 Modalități pentru a evita trișatul:
 Pregătirea integră pentru teste sau examene.
 A nu îi ajuta pe alții să trișeze.
 Crearea de lucrări originale pentru fiecare temă
 A nu reutiliza proiectele/referatele de la alte cursuri.
2. Plagiat
Plagiatul reprezintă reprezentarea ideilor, cuvintelor, declarațiilor sau a altor lucrări ale altcuiva ca fiind
proprii, fără a recunoaște sursa sau, atunci când este necesar, a obține permisiunea autorului. Plagiatul poate
avea loc intenționat sau neintenționat.
Exemple de plagiat:
• Copierea cuvânt cu cuvânt sau expresii dintr-o sursă sau referință, fie orală, tipărită sau pe internet, fără
citarea corespunzătoare
• Parafrazarea, adică folosirea cuvintelor sau ideilor scrise ale altei persoane, deși cu propriile cuvinte, de parcă
ar fi propriile gânduri.
• Utilizarea nerecunoscută a materialelor pregătite de o altă persoană (prieten) sau agenție implicată în vânzarea
de materiale academice.
• Împrumutarea de fapte, statistici, grafice sau alte materiale ilustrative fără referințe adecvate, cu excepția
cazului în care informațiile sunt de cunoștință comună, în uz comun public.
Modalități de a nu plagia:
• Luare notițelor în mod corect în timpul citirii materialului.
• Includerea ghilimelelor în notițe dacă se copiază textul original exact.
• Folosirea citatelor în text pentru a acorda credit autorilor pentru ideile lor. Chiar dacă se modifică formularea
sau se parafrazează textul din lucrare, dacă nu este ceva cunoscut, ar trebui citat.
3. Fabricare sau falsificarea datelor
Fabricarea sau falsificarea implică crearea sau modificarea neautorizată a informațiilor dintr-un document sau
activitate academică. De exemplu, crearea artificială a datelor atunci când ar trebui să fie colectate dintr-un
experiment real sau crearea unei surse de informații care nu există.
a. Fabricarea - reprezintă inventarea de date, observații, experimentee sau rezultate și înregistrarea sau
raportarea lor.
b. Falsificarea - înseamnă manipularea materialelor, echipamentelor sau proceselor de cercetare, schimbarea sau
omiterea datelor sau a rezultatelor, astfel încât să se potrivească ipotezelor teoriilor susținute, iar cercetarea nu
mai este reprezentată cu exactitate în înregistrarea cercetării

4.Sabotaj
Sabotajul presupune perturbarea sau distrugerea muncii unei alte persoane, astfel încât cealaltă persoană să nu
poată finaliza cu succes o activitate academică. De exemplu, distrugerea experimentului sau a designului unei
alte persoane. De asemenea, perturbarea sau distrugerea muncii colegiilor în cadrul unui proiect de echipă
poate fi considerat, de asemenea, sabotaj academic.

5. Colaborare inacceptabilă
De multe ori studenților li se cere să să lucreze împreuna cu alți colegi pentru realizarea unui proiect/ lucrări
etc. Colaborarea este considerată inacceptabilă atunci când în cadrul unui proiect de grup studentul (unii
dintre studenți) nu a muncit sau a muncit foarte puțin, dar își asumă meritul pentru munca depusă de ceilalți
din grup.
Inacceptabil este atunci când un student lucrează cu altul sau alții la un proiect și apoi depune o lucrare scrisă
care este prezentată explicit sau implicit ca lucrare proprie a studentului.
Inteligenta artificiala
Membrii mediului academic au sentimente amestecate cu privire la platformele de inteligență artificială.
Preocupare, neliniște, entuziasm sunt cateva dintre sentimentele generate de utilizarea AI. În timp ce unii
profesori sunt precauți cu privire la impactul educațional, mulți sunt nerăbdători să vadă ce le rezervă noua
aplicație, permitând studenților să folosească AI.
Unele universitati care au inclus în mod expres în codul de etică interdicția de a utiliza materiale generate de
inteligența artificiala, dacă profesorul nu cere în mod clar acest lucru studenților. Alte universități consideră că
reglementarile clare referitoare la plagiat includ si materialele generate de AI. Deoarece textul generat de AI
nu reprezintă ideile și nici cuvintele studenților. Deci, folosirea lui este considerată plagiat, ceea ce reprezintă
o încălcare gravă a codurilor de etică universitară.
Markkula Center for Applied Ethics a realizat un ghid pentru studenți care să îi ajute să folosească ChatGPT
în mod etic.:
1. NU copiați NICIODATĂ direct niciun cuvânt folosit de ChatGPT sau orice AI generativ.
2. Fiți întotdeauna atenți la părtinirile flagrante pe care le pot găzdui AI-urile generative.
3. Nu vă bazați pe ChatGPT pentru informații corecte; utilizați o varietate de surse de încredere atunci când
cercetați subiecte importante.
4. Tratează ChatGPT ca pe un instrument suplimentar de învățare, nu ca un vehicul pentru a evita finalizarea
cinstită a activității academice.
5. Ori de câte ori utilizați ChatGPT asigurați-vă că verificați din nou toate informațiile și din alte surse pentru
a vă asigura de acuratețea informațiilor.
6. Fii specific și concis atunci când interacționezi cu ChatGPT, deoarece răspunsurile sale vor fi la fel de clare
și corecte precum solicitările.
7. Înainte de a utiliza ChatGPT, amintiți-vă propriile capacități și valoarea câștigată prin rezolvarea
problemelor.
8. Înainte de a utiliza ChatGPT, întreabă-te dacă profesorul tău ar fi de acord cu modul în care îl folosești și
dacă consideri că respectă integritatea academică.
ttps://www.scu.edu/ethics/focus-areas/campus-ethics/guidelines-for-the-ethical-use-of-generative-ai-ie-chatgpt-on-campus/

• Evaluarea unei situatii

1. Este acțiunea ilegală? Acțiunea încalcă vreo lege?
 2. Acțiunea încalcă codul etic al UNIVERSITATII?
Legile stabilesc adesea doar standarde minime de comportament. Multe organizatii și profesii stabilesc
standarde și mai înalte de comportament.
3. Cine si cum este afectat de acțiune?
Dacă o acțiune este legală și respectă standardele/ codurile organizatiilor și profesionale, trebuie să vă
bazați pe principiile de bine și rău pentru a determina dacă acțiunea este etică. Determinarea modului în care
acțiunea afectează indivizii și grupurile – inclusiv colegii și profesorii vă va ajuta să decideți dacă o acțiune
este etică.
4. SANCŢIUNI APLICATE LA ÎNCĂLCAREA ETICII UNIVERSITARE ŞI A BUNEI CONDUITE
ÎN CERCETARE
Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare
auxiliar de către Comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la
buna conduită în cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de
control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii
de doctorat, de master sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere deţinută în instituţia academică;
CUM SE ÎNTOCMEŞTE O LUCRARE DE LICENŢĂ / DIZERTAŢIE
1. Consideraţii generale
2. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă / dizertaţie
3. Prezentarea lucrării
4. Semnificaţii multiple ale lucrării de licenţă şi a celei de dizertaţie
1. Consideraţii generale
Lucrarea de licenţă sau dizertaţia reprezintă încununări ale studiilor universitare de licenţă sau masterat, prin
care studentul dovedeşte că poate analiza şi interpreta într-o manieră profesionistă un fenomen economic sau
o latură a activităţii la nivel micro- sau macroeconomic şi formula o serie de soluţii pentru perfecţionarea
activităţii într-un anumit domeniu.
Prin conţinutul lor, ca şi prin modul concret de tratare a temei abordate, lucrarea trebuie să ateste faptul că
autorul stăpâneşte problemele teoretice şi practice ale domeniului abordat, că are capacitate de analiză şi
sinteză şi dovedeşte personalitate, originalitate în privinţa aspectelor abordate
2. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă / dizertaţie
Studenţii de nivel licenţă şi masterat au posibilităţi sporite de alegere a unor teme care să-i reprezinte cu
succes ca absolvenţi de studii universitare. De aceea, se recomandă alegerea unor teme care să contribuie la
soluţionarea unor situaţii economico-financiare la nivel micro- şi macroeconomic şi la creşterea
competitivităţii în contextul social-economic actual.
 Alegerea temei este recomandat să se facă fie pe baza aprofundării unor aspecte care se studiază la o anumită
disciplină, fie prin abordarea unor teme cu caracter interdisciplinar şi pluridisciplinar.
3. Prezentarea lucrării
În forma finală, lucrarea va fi legată fie în sistem clasic, cu coperţi cartonate, fie în sistemul coperţilor din
material plastic transparent (cu spirală).
Indiferent de modelul ales, coperta va cuprinde:
 Antetul universităţii şi al facultăţii absolvite.
 La mijlocul coperţii, cu litere mari titlul temei şi menţiunea LUCRARE DE LICENŢĂ/ LUCRARE DE
DIZERTAŢIE.
 În partea stângă coordonatorul lucrării (grad didactic, prenume, nume), iar în dreapta, cu doi-trei cm mai jos,
numele absolventului (prenume, nume).
 În partea de jos a coperţii anul în care se susţine lucrarea.
Coperta interioară va cuprinde aceleaşi elemente.
Dimensiunea lucrării
Pentru tratarea completă şi convingătoare a temei alese se recomandă:
a) 50-60 pagini pentru lucrarea de licenţă;
b) 40-50 pagini pentru lucrarea de dizertaţie;
c) numărul de pagini se referă la conţinutul propriu-zis, fără anexe.
Structura lucrării
Indiferent de domeniul abordat, lucrările de licenţă sau dizertaţie vor conţine:
 o parte generală sumară, în care se va prezenta importanţa domeniului şi stadiul actual al cercetării în
problema respectivă (abordare teoretică a subiectului);
 o parte care va trata aspectele practice, concrete ale temei alese (abordare practică, metodologică).
În funcţie de aria şi complexitatea problemelor tratate, lucrarea poate fi structurată în trei-patru capitole, dar
acest barem nu este obligatoriu, ci recomandabil.
O structură posibilă a unei lucrări de licenţă / dizertaţie ar putea fi următoarea:
Cuprinsul lucrării trebuie să fie paginat (pentru uşurarea accesului cititorului la capitolul dorit) à 1 pagină;
Introducere sau Cuvânt înainte cu privire la problematica abordată şi importanţa teoretică şi practică a
temei, actualitatea sa pentru domeniul în cauză sau pentru ansamblul economic à 1-2 pagini.
Capitolul I – Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul abordat şi direcţiile de cercetare ştiinţifică naţională şi
internaţională pentru perfecţionarea unor aspecte majore ale acestuia, realităţi şi puncte de vedere à 8 – 10
pagini;
Capitolul II – Analiza detaliată a unei laturi din problematica temei alese şi evidenţierea unor aspecte care
pot fi soluţionate prin contribuţia cercetării efectuate de student à 10 – 15 pagini;
 Capitolul III – Studiul de caz propriu-zis constituie partea cea mai consistentă a lucrării, din punct de vedere
al volumului, conţinând datele culese şi prelucrate referitoare la tema aleasă. à25 – 30 pagini;
Concluzii şi Propuneri pot relua, în mod succint, idei originale şi observaţii din capitolele lucrării sau se
formulează o serie de noi soluţii fundamentate pe baza cercetării întreprinse de student. à 3 – 5 pagini.
ANEXE – dacă este cazul.
BIBLIOGRAFIE.
Nota originală, personală – cerinţă obligatorie
Originalitatea, nota personală sunt cerinţele pe care atât coordonatorii ştiinţifici, cât şi studenţii, autorii
lucrărilor de licenţă, le consideră a fi cele mai spinoase, cele mai greu de realizat.
Originalitatea are în vedere:

 prelucrarea personală a unui material statistic, prin elaborarea unor tabele, care reflectă o serie de corelaţii
semnificative, evoluţii şi tendinţe importante;

 folosirea unor surse bibliografice ca argument pentru susţinerea unei poziţii personale, desprinderea unor
concluzii personale din analiza unui material faptic;

 graficele construite de student pe baza informaţiilor culese.

Poziţia personală, originală a autorului trebuie reflectată cu deosebire în concluziile şi propunerile finale, dar
şi pe parcursul lucrării.
Forma de prezentare a textului, chiar dacă este vorba de informaţii sau evaluări preluate din alte surse, trebuie
să scoată în evidenţă competenţa autorului şi trecerea prin filtrul personal a diferitelor informaţii utilizate.
Originalitatea tratării se mai poate realiza şi prin alte metode, dintre care menţionăm:

 efectuarea unor comparaţii între teoriile (poziţiile) diferiţilor autori;

 evaluarea (caracterizarea) unor teorii, poziţii, realităţi;

 compararea rezultatelor proprii obţinute în perioada efectuării cercetării cu cele publicate în diferite lucrări de
specialitate;

 subscrierea argumentată la diferite teorii sau aprecieri sau critica justificată a acestora;

 delimitarea sau formularea de rezerve, acolo unde este cazul.

Bibliografia şi alte surse de documentare; modalităţi de prezentare şi folosire a acesteia

 Cantitatea şi mai ales calitatea bibliografiei folosite, conferă valoare lucrării de licenţă şi a celei de dizertaţie
şi permite autorului acesteia să aprofundeze analiza, să-şi organizeze o expunere doctă, o susţinere a lucrării,
care să-i permită să aspire la nota maximă.

 Bibliografia nu se reduce la lista de lucrări indicate la sfârşitul lucrării de licenţă şi dizertaţie, ea trebuie să fie
prezentă şi indicată corect pe tot parcursul lucrării, metoda cel mai des folosită fiind cea a trimiterilor din
„subsolul paginii”.

 Preluările directe se reproduc între ghilimele şi cu trimitere la subsol. Exemplu: Dan Anghel Constantinescu
arată că “Managementul reprezintă procesul de planificare, organizare, coordonare, antrenare şi control al
utilizării resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite” [1]).
 [1] Dan Anghel Constantinescu, Ana-Maria Ungureanu, Lucica Tarara, Management general, vol. I, Colecţia
Naţionala, Bucureşti, 2000, p. 22

 Notele de subsol cuprind: numele autorului, denumirea lucrării, editura, locul şi anul apariţiei, pagina sau
paginile unde se găseşte informaţia preluată.

 Când se apelează din nou la surse anterior citate, se vor folosi, după caz, formulări de genul: autorul, op. cit.
sau idem, dacă este pe aceeaşi pagină, sau ibidem, dacă este pe paginile următoare, indicând din nou pagina
din care s-a extras informaţia sau citatul.

 Lista bibliografică finală trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii: numele autorului (autorilor în
cazul lucrărilor cu mai mulţi autori, în ordinea indicată în lucrarea consultată), denumirea completă a lucrării,
editura (revista), locul apariţiei, anul apariţiei.

 Ordinea autorilor se stabileşte alfabetic, în funcţie de numele de familie al primului autor.

Cerinţe privind finalizarea lucrării

 În vederea prezentării în faţa comisiei de licenţă sau de masterat, se recomandă ca absolventul să elaboreze un
rezumat al lucrării care cuprinde 4-5 pagini şi în care se regăsesc principalele probleme abordate. Pe tot
parcursul elaborării lucrării de licenţă / dizertaţie, studenţii trebuie să păstreze legătura profesională continuă
cu îndrumătorii sub a căror coordonare elaborează atât planul general, cât şi lucrarea ca atare.