Gavrila Oana

M.O.E.S
Semestrul I

ETICA ȘI INTEGRITATE
-Referat-

 VALORILE ETICE UNIVERSITARE

Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns legate de
un set de valori.
Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde preţuire,
un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter social, întrucât
subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care, prin însuşirile lor
obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi, aspiraţii, sunt istoriceşte şi socialmente
condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă inalienabilă între însuşirile unui fapt valone şi
trebuinţele şi idealurile umane.

Fiecare valoare are o finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt
ireductibile, neputând fi raportate la o categorie mai largă.
Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de rang, ci cel
mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-umane cărora le corespund. Omul
creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale acţiunii umane şi determinaţii
ontologice ale condiţiei umane.

Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de referinţă,

principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie la cooperarea indivizilor,
având o funcţie integratoare în societate

 Sistemul de valori etice universitare

Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările istorice şi sociale
antrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele de înlănţuire şi ierarhizare ale
valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor.

Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a regulilor consensuale

morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor definitorii faţă de ceea ce este
permis sau nu în mediul universitar.

Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în general, precum şi

în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea definesc relaţiile moral -
profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia şi colaboratorii externi, inclusiv cu
membrii echipelor de evaluare instituţională pentru clasificarea universităţilor.

 Valorile etice universitare

Valorile etice universitare sunt următoarele:

1
a)Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi
constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;

b) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea

opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.

c) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate categoriile de

acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi
societatea din care aceasta face parte.

d) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi

poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul, nepotismul,
aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de răzbunare.,

e) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al comunităţii academice
într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ, ameninţare, intimidare,
rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj (cuvinte, etichetări,
stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic; încurajează politeţea, curajul,
respectul, solicitudinea, aprecierea mândria, altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea,
promptitudinea, optimismul;

f ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării, inegalităţii de

şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe performanţă şi probitate;
stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea şi eliminarea
oricăror forme de corupţie.

g) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în validitatea deciziilor

profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism şi impostură; identificarea
cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de cariera academică; obligaţia morală
de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul preferenţial nejustificat;
menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi competiţia loială;

h ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea realizărilor, valorii şi

calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi performanţei; dedicării faţă de
profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă de instituţie şi membrii comunităţii
academice.

i ) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele

profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea dreptului de a critica
public - întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale şi de calitate; interzicerea
dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor din instituţie şi a programelor de studii;
responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi.

In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt avem si abateri
acesta sunt următoarele fapte:
• obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a oricărei funcţii a
universităţii;
• frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum şi în cadrul
celorlalte activităţi din universitate;
• utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna patrimoniului universităţi”.

2
• pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri special;
• distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universităţii, ca şi
utilizarea lor în scopuri ilicite;
• organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea numelui, a resurselor
umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau contrare acesteia;
• folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
• denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii universitare;
• practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi folosirea unui
limbaj neconform spiritului academic;
• participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor legale a dispoziţiilor
cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte substanţe interzise;
• favoritismul, sub orice aspect
• discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
• agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor comunităţii
universitare sau în legătură cu activitatea academică;
• inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
• acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;

 REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL UNIVERSITAR

Universitățile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii prin activități
didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfășoare în condiții optime este nevoie ca
toți membrii comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori,
personal administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de norme morale și de conduită, la fel
cum se întâmplă în orice tip de organizație (deși normele specifice pot să difere.

Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se angajează să
respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli morale specifice, cu rolul
de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament moral.

Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu- zis, ci
mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice. De pildă, valoarea dreptăţii e
„ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având ca fundament valorile morale e un cod bazat
pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu, codurile universităţilor româneşti.

Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi justifică
regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi modificate
continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii. Datoriile morale
specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de aplicare a principiilor) există sub
forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să facem/să nu facem sub aspect moral.
Iată câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al Universității din București și care le
solicită atât participanților la programele de studii ale instituției (studenți,