ETICA SI INTEGRITATE

ACADEMICA
 Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti
Facultatea de Management Marketing în Afaceri Economice Brăila

INTEGRITATEA
CODUL DE ETICĂ ŞI
DEONTOLOGIE ACADEMICĂ
CUM SE ÎNTOCMEŞTE O
LUCRARE DE LICENŢĂ /
DIZERTAŢIE
 Integritate
• Valorile sunt standardele de comportament și moduri de a face lucruri pe care le
consideri corecte în modul în care trăiești și lucrezi.
• „Integritate” derivă din cuvintele latinești „integer” și „integritas”, care înseamnă
întreg, incluzând diferite părți ale adevăratului sine.
• In filosofia morală, termenul „integritate” este strâns asociat cu virtutea de a fi o persoană
„bună” .
• Integritatea - consistență între credințe, decizii și acțiuni și aderarea
continuă la valori și principii.
• Când cineva este descris ca fiind o persoană integră, sugestia este că o astfel de persoană nu
este coruptibilă ca urmare a „întregimii” și „conexiunii” valorilor și principiilor la care o astfel de
persoană subscrie.
• Integritatea organizațională se referă la capacitatea organizațiilor individuale de a dezvolta și
implementa un cadru de management al integrității și ca angajații să acționeze în conformitate
cu valorile organizației.
• Ideea integrității academice în termeni de contract social înseamnă că indivizii au
obligația de a respecta regulile și normele din mediul academic, precum și
datoria de a se asigura că semenii lor respectă astfel de reguli și norme.
• Integritatea este adesea folosită împreună cu etica, sugerând că valorile și principiile la care
sunt respectate ar trebui să fie valori etice. Unele dintre valorile care sunt adesea menționate
în acest sens sunt onestitatea, deschiderea, responsabilitatea și încrederea.
 Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti
Facultatea de Management Marketing în Afaceri
Economice Brăila

CODUL DE ETICĂ ŞI
DEONTOLOGIE ACADEMICĂ
1. Valori ale conduitei etice universitare
2. Comisia de etică
3. Lezarea integritatii academice
4. Sancţiuni aplicate la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite
4
în cercetare
 Codul de etică şi deontologie academică reglementează
conduita membrilor unei comunităţi academice. Normele de
etică şi deontologie universitară reprezintă un ansamblu de
standarde morale, responsabilităţi şi reguli ale practicii
obligatorii pentru toţi membrii comunităţii academice.
Valorile promovate prin Cod sunt: dreptatea, echitatea,
egalitatea de şanse, demnitatea, libertatea individuală şi
academică, proprietatea intelectuală, integritatea profesională
şi morală, cinstea, onestitatea, corectitudinea, datoria,
responsabilitatea publică etc., valori corelate principiului
universal al nevătămării.

5
 Principiile eticii şi deontologiei universitare
sunt:
1. principiul asigurării libertăţii academice în condiţiile respectării de către
fiecare membru al comunităţii academice a adevărului ştiinţific, a adevărului etic, a
demnităţii individuale şi de grup şi a neprejudicierii imaginii instituţiei;
2. principiul asigurării dreptului de proprietate intelectuală, atât la nivelul
fiecărui individ, cât şi la nivelul instituţiei, corelat cu răspunderea publică pentru
prejudiciile create terţilor prin exploatarea ilegală şi imorală a acestui drept;
3. principiul evitării situaţiilor de incompatibilitate şi conflicte de interese, aşa
cum sunt ele reglementate prin legile cu incidenţă în domeniu;
4. principiul transparenţei decizionale şi asumării răspunderii publice pentru
deciziile strategice;
5. principiul independenţei instituţionale faţă de orice politică partinică;

6
 1. VALORI ALE CONDUITEI ETICE UNIVERSITARE

1.1. Libertatea academică

O instituţie de învăţământ superior este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri

politice, religioase şi de putere economică, exceptând constrângerile de natură ştiinţifică, legală
şi etică.

Credinţele religioase, ataşamentele politice, alte categorii de credinţe sau convingeri sunt, în
spaţiul universitar laic, o problemă privată a membrilor comunităţii academice. Ele nu pot să fie
impuse altora, prin abuz de putere şi autoritate. Apartenenţa la comunitatea universitară nu
îngrădeşte în niciun mod activităţile politice ale membrilor ei, ca persoane particulare, în afara
spaţiului academic.
1.2. Autonomia personală

Autonomia personală în spaţiul universitar presupune posibilitatea de a alege individual, în

cunoştinţă de cauză, programele de studiu şi cercetare, traseele de carieră academică,
oportunităţile şi nivelul de excelenţă la care o persoană doreşte să acceadă. În acest sens, toate
informaţiile de importanţă pentru membrii comunităţii academice sunt puse la dispoziţia tuturor
celor interesaţi şi publicate pe paginile web ale universităţilor.

7
 1.3. Dreptatea şi echitatea

Membrii unei comunităţi universitare trebuie să fie trataţi drept, corect şi echitabil.
Realizarea deplină a valorilor morale de dreptate şi echitate în mediul universitar
presupune, în special:
a) nediscriminarea şi egalitatea şanselor;
b) prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese;
c) prevenirea şi combaterea corupţiei.

1.4. Meritul
Singura ierarhizare calitativă acceptată în mediul academic este cea a meritului, iar în
evaluarea meritului se face în exclusivitate după rezultate.
În cazul cadrelor didactice şi al cercetătorilor, meritul se stabileşte, în principal, în funcţie
de: calitatea cursurilor, a seminarelor, a activităţii de îndrumare a studenţilor, a publicaţiilor
ştiinţifice, câştigarea de granturi de dezvoltare şi cercetare individuală şi instituţională,
rezultatele evaluării colegiale şi cea făcută de către studenţi, implicarea în dezvoltarea
facultăţii, a programului de studiu, a domeniului propriu, în rezolvarea problemelor studenţilor,
atitudinea faţă de progresul personal, prestigiul adus instituţiei.
8
 1.5. Onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală

Universităţile apără dreptul de proprietate intelectuală.

Proprietatea intelectuală include invenţiile, inovaţiile şi drepturile de autor pentru diferite
categorii de lucrări, cu caracter ştiinţific, psihopedagogic sau didactic.
Cadrele didactice şi de cercetare au obligaţia să respecte dreptul la calitatea de autor al operei
pe care o utilizează în realizarea oricărei lucrări de creaţie intelectuală prin citarea corectă şi/sau
indicarea sursei de documentare.
Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar
cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.
1.6. Transparenţa

Transparenţa este asigurată în toate activităţile care privesc admiterea, evaluarea, angajarea,
promovarea şi utilizarea resurselor universităţii. Toate aceste informaţii sunt publicate pe pagina
web a instituţiei academice.
Sunt exceptate de la publicitate:
a) informaţiile clasificate;
b) datele personale;
9
c) datele care prin lege sunt definite ca fiind confidenţiale.
 1.7. Responsabilitatea personală şi profesională
Universităţile încurajează aplicarea principiului responsabilităţii
personale şi profesionale care impune evitarea comportamentelor
de natură a provoca rău unei alte persoane şi, totodată,
adoptarea unui comportament respectuos în scopul menţinerii
unui climat adecvat mediului academic.

1.8. Respectul şi toleranţa

O instituţie de învăţământ superior promovează existenţa unei
comunităţi universitare unde este respectată demnitatea fiecăruia
într-un climat de cooperare, în care sunt excluse orice manifestări
şi forme de hărţuire, umilire, dispreţ sau intimidare.

10
 1.9. Colegialitatea

Activitatea în comunitatea academică presupune colaborarea membrilor acesteia, în spirit de

colegialitate şi respect reciproc.
Colegialitatea implică, în special:
a) respect datorat fiecărui membru al comunităţii academice;
b) obligaţia de asistenţă între membrii comunităţii academice, materializată în suplinirea
colegială la nevoie, acordarea de sprijin în activitatea didactică şi administrativă, cooperarea cu
bună credinţă în cadrul proiectelor ce implică participarea mai multor persoane;
c) înţelegere, respect şi sprijin pentru persoanele cu nevoi speciale;

1.10. Confidenţialitatea
Personalul didactic şi administrativ are obligaţia să respecte confidenţialitatea în problemele
care ţin de viaţa privată a cadrelor didactice, să nu dea informaţii decât cu consultarea
persoanelor împuternicite şi numai când există motive îndreptăţite.
Această regulă este valabilă, de asemenea, în privinţa cererilor personale referitoare la
păstrarea confidenţialităţii în privinţa statusului marital, a orientării sexuale sau a dizabilităţilor
ascunse, a domiciliului, a apartenenţei politice, religioase etc.
Membrii personalului care au acces la documente şi informaţii trebuie să menţină caracterul
confidenţial şi privat al unor astfel de informaţii şi să protejeze persoanele care nu doresc ca
aceste informaţii să devină publice. 11
 2. COMISIA DE ETICĂ

La nivelul fiecărei instituţii academice funcţionează comisia

de etică universitară.
Structura şi componenţa comisiei de etică universitară este
propusă de consiliul de administraţie, avizată de senatul
universitar şi aprobată de rector. Membrii comisiei sunt
persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală. Nu pot fi
membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă
vreuna dintre funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan,
director general administrativ, director de departament sau de
unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.

12
 3.Lezarea integritatii academice
• Lezarea integritatii academice poate lua multe forme, și poate fi clasificată astfel:

1. Trișat
2. Plagiat
3. Fabricarea/confectionarea sau falsificarea datelor
4. Sabotaj
5. Colaborare inacceptabilă
 1. Trișat
Trișarea implică utilizarea neautorizată a informațiilor, materialelor, dispozitivelor,
surselor sau practicilor în finalizarea activităților academice.

Exemple de trișat:
• Copierea după materiale proprii sau după lucrarea unui alt coleg, în timpul unui examen care ar trebui
efectuat individual.
Consultarea cu un alt coleg în timpul examenului
Comunicarea răspunsurilor cu o altă persoană în timpul unui examen
Acordarea permisiunii de a copia unui coleg
Utilizarea unor surse dincolo de cele autorizate de instructor în redactarea lucrărilor, întocmirea de rapoarte,
rezolvarea problemelor sau realizarea altor sarcini;
Implicarea în orice comportament interzis în mod specific în fișa disciplinei sau discuția la clasă.
Introducerea în sala de examen a unor materiale după care se poate copia (telefon, cărți, foi etc.);
Utilizarea inadecvată a echipamentelor electronice la examen pentru a accesa informații.
Copiatul temelor sau al lucrărilor practice
Acceptarea ca alta persoane să-ti facă munca și trimiterea acesteia cu numele tau
Trimiterea aceleiași lucrări pentru două sau mai multe cursuri, fără aprobarea expresă a fiecărui profesor.
Susținerea unui examen pentru o altă persoană sau solicitarea unei persoane să susțină un examen pentru
tine.
Acceptarea unei note pentru un proiect de grup în care studentul nu a participat;

Modalități pentru a evita trișatul:

 Pregătirea integră pentru teste sau examene.
A nu îi ajuta pe alții să trișeze.
Crearea de lucrări originale pentru fiecare temă
 A nu reutiliza proiectele/referatele de la alte cursuri.
 2. Plagiat
Plagiatul reprezintă reprezentarea ideilor, cuvintelor, declarațiilor sau a altor lucrări ale altcuiva
ca fiind proprii, fără a recunoaște sursa sau, atunci când este necesar, a obține permisiunea
autorului. Plagiatul poate avea loc intenționat sau neintenționat.
Exemple de plagiat:
•Copierea cuvânt cu cuvânt sau expresii dintr-o sursă sau referință, fie orală, tipărită sau pe
internet, fără citarea corespunzătoare
•Parafrazarea, adică folosirea cuvintelor sau ideilor scrise ale altei persoane, deși cu propriile
cuvinte, de parcă ar fi propriile gânduri.
•Utilizarea nerecunoscută a materialelor pregătite de o altă persoană (prieten) sau agenție
implicată în vânzarea de materiale academice.
•Împrumutarea de fapte, statistici, grafice sau alte materiale ilustrative fără referințe adecvate,
cu excepția cazului în care informațiile sunt de cunoștință comună, în uz comun public.

Modalități de a nu plagia:
•Luare notițelor în mod corect în timpul citirii materialului.
•Includerea ghilimelelor în notițe dacă se copiază textul original exact.
•Folosirea citatelor în text pentru a acorda credit autorilor pentru ideile lor. Chiar dacă se
modifică formularea sau se parafrazează textul din lucrare, dacă nu este ceva cunoscut, ar
trebui citat.
3. Fabricare sau falsificarea datelor
Fabricarea sau falsificarea implică crearea sau modificarea neautorizată a informațiilor dintr-un
document sau activitate academică. De exemplu, crearea artificială a datelor atunci când ar
trebui să fie colectate dintr-un experiment real sau crearea unei surse de informații care nu
există.
a.Fabricarea - reprezintă inventarea de date, observații, experimentee sau rezultate și
înregistrarea sau raportarea lor.
b.Falsificarea - înseamnă manipularea materialelor, echipamentelor sau proceselor de
cercetare, schimbarea sau omiterea datelor sau a rezultatelor, astfel încât să se potrivească
ipotezelor teoriilor susținute, iar cercetarea nu mai este reprezentată cu exactitate în
înregistrarea cercetării

4.Sabotaj
Sabotajul presupune perturbarea sau distrugerea muncii unei alte persoane, astfel încât
cealaltă persoană să nu poată finaliza cu succes o activitate academică. De exemplu,
distrugerea experimentului sau a designului unei alte persoane. De asemenea, perturbarea sau
distrugerea muncii colegiilor în cadrul unui proiect de echipă poate fi considerat, de
asemenea, sabotaj academic.

5.Colaborare inacceptabilă
De multe ori studenților li se cere să să lucreze împreuna cu alți colegi pentru realizarea unui
proiect/ lucrări etc. Colaborarea este considerată inacceptabilă atunci când în cadrul unui
proiect de grup studentul (unii dintre studenți) nu a muncit sau a muncit foarte puțin, dar își
asumă meritul pentru munca depusă de ceilalți din grup.
Inacceptabil este atunci când un student lucrează cu altul sau alții la un proiect și apoi depune
o lucrare scrisă care este prezentată explicit sau implicit ca lucrare proprie a studentului.
 Inteligenta artificiala

Membrii mediului academic au sentimente amestecate cu privire la platformele de inteligență

artificială. Preocupare, neliniște, entuziasm sunt cateva dintre sentimentele generate de
utilizarea AI. În timp ce unii profesori sunt precauți cu privire la impactul educațional, mulți
sunt nerăbdători să vadă ce le rezervă noua aplicație, permitând studenților să folosească AI.
Unele universitati care au inclus în mod expres în codul de etică interdicția de a utiliza
materiale generate de inteligența artificiala, dacă profesorul nu cere în mod clar acest lucru
studenților. Alte universități consideră că reglementarile clare referitoare la plagiat includ si
materialele generate de AI. Deoarece textul generat de AI nu reprezintă ideile și nici
cuvintele studenților. Deci, folosirea lui este considerată plagiat, ceea ce reprezintă o încălcare
gravă a codurilor de etică universitară.

Markkula Center for Applied Ethics a realizat un ghid pentru studenți care să îi ajute să
folosească ChatGPT în mod etic.:
1. NU copiați NICIODATĂ direct niciun cuvânt folosit de ChatGPT sau orice AI generativ.
2. Fiți întotdeauna atenți la părtinirile flagrante pe care le pot găzdui AI-urile generative.
3. Nu vă bazați pe ChatGPT pentru informații corecte; utilizați o varietate de surse de încredere atunci când
cercetați subiecte importante.
4. Tratează ChatGPT ca pe un instrument suplimentar de învățare, nu ca un vehicul pentru a evita finalizarea
cinstită a activității academice.
5. Ori de câte ori utilizați ChatGPT asigurați-vă că verificați din nou toate informațiile și din alte surse pentru a
vă asigura de acuratețea informațiilor.
6. Fii specific și concis atunci când interacționezi cu ChatGPT, deoarece răspunsurile sale vor fi la fel de clare și
corecte precum solicitările.
7. Înainte de a utiliza ChatGPT, amintiți-vă propriile capacități și valoarea câștigată prin rezolvarea
problemelor.
8. Înainte de a utiliza ChatGPT, întreabă-te dacă profesorul tău ar fi de acord cu modul în care îl folosești și
dacă consideri că respectă integritatea academică.

ttps://www.scu.edu/ethics/focus-areas/campus-ethics/guidelines-for-the-ethical-use-of-generative-ai-ie-chatgpt-on-campus/
 • Evaluarea unei situatii

1. Este acțiunea ilegală? Acțiunea încalcă vreo lege?

2. Acțiunea încalcă codul etic al UNIVERSITATII?
Legile stabilesc adesea doar standarde minime de
comportament. Multe organizatii și profesii stabilesc
standarde și mai înalte de comportament.
3. Cine si cum este afectat de acțiune?
Dacă o acțiune este legală și respectă standardele/
codurile organizatiilor și profesionale, trebuie să vă bazați
pe principiile de bine și rău pentru a determina dacă
acțiunea este etică. Determinarea modului în care
acțiunea afectează indivizii și grupurile – inclusiv colegii și
profesorii vă va ajuta să decideți dacă o acțiune este
etică.
 4. SANCŢIUNI APLICATE LA ÎNCĂLCAREA ETICII
UNIVERSITARE ŞI A BUNEI CONDUITE ÎN CERCETARE

Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de

cercetare şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar de
către Comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii
universitare sau pentru abateri de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,
cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei
funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de
master sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere deţinută în instituţia
academică; 19
 Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti
Facultatea de Management Marketing în Afaceri
Economice Brăila

CUM SE ÎNTOCMEŞTE O LUCRARE

DE LICENŢĂ / DIZERTAŢIE

1. Consideraţii generale
2. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă / dizertaţie
3. Prezentarea lucrării
4. Semnificaţii multiple ale lucrării de licenţă şi a celei de dizertaţie
20
 1. Consideraţii generale

Lucrarea de licenţă sau dizertaţia reprezintă încununări ale studiilor

universitare de licenţă sau masterat, prin care studentul dovedeşte că poate
analiza şi interpreta într‑o manieră profesionistă un fenomen economic sau o
latură a activităţii la nivel micro- sau macroeconomic şi formula o serie de
soluţii pentru perfecţionarea activităţii într ‑un anumit domeniu.

Prin conţinutul lor, ca şi prin modul concret de tratare a temei abordate,

lucrarea trebuie să ateste faptul că autorul stăpâneşte problemele teoretice şi
practice ale domeniului abordat, că are capacitate de analiză şi sinteză şi
dovedeşte personalitate, originalitate în privinţa aspectelor abordate.

21
 2. Alegerea temei pentru lucrarea de licenţă / dizertaţie

Studenţii de nivel licenţă şi masterat au posibilităţi sporite de alegere a unor

teme care să-i reprezinte cu succes ca absolvenţi de studii universitare. De
aceea, se recomandă alegerea unor teme care să contribuie la soluţionarea unor
situaţii economico-financiare la nivel micro- şi macroeconomic şi la creşterea
competitivităţii în contextul social-economic actual.

Alegerea temei este recomandat să se facă fie pe baza aprofundării unor

aspecte care se studiază la o anumită disciplină, fie prin abordarea unor teme cu
caracter interdisciplinar şi pluridisciplinar.

22
 3. Prezentarea lucrării

În forma finală, lucrarea va fi legată fie în sistem clasic, cu coperţi

cartonate, fie în sistemul coperţilor din material plastic transparent (cu
spirală).
Indiferent de modelul ales, coperta va cuprinde:
Antetul universităţii şi al facultăţii absolvite.
La mijlocul coperţii, cu litere mari titlul temei şi menţiunea
LUCRARE DE LICENŢĂ/ LUCRARE DE DIZERTAŢIE.
În partea stângă coordonatorul lucrării (grad didactic, prenume, nume),
iar în dreapta, cu doi-trei cm mai jos, numele absolventului (prenume,
nume).
În partea de jos a coperţii anul în care se susţine lucrarea.
Coperta interioară va cuprinde aceleaşi elemente.

23
24
Dimensiunea lucrării

Pentru tratarea completă şi convingătoare a temei alese se recomandă:

a) 50-60 pagini pentru lucrarea de licenţă;
b) 40-50 pagini pentru lucrarea de dizertaţie;
c) numărul de pagini se referă la conţinutul propriu ‑zis, fără anexe.

25
 Structura lucrării

Indiferent de domeniul abordat, lucrările de licenţă sau dizertaţie vor

conţine:
o parte generală sumară, în care se va prezenta importanţa domeniului şi
stadiul actual al cercetării în problema respectivă (abordare teoretică a
subiectului);
o parte care va trata aspectele practice, concrete ale temei alese (abordare
practică, metodologică).
În funcţie de aria şi complexitatea problemelor tratate, lucrarea poate fi
structurată în trei-patru capitole, dar acest barem nu este obligatoriu, ci
recomandabil.

26
 O structură posibilă a unei lucrări de licenţă / dizertaţie ar putea fi
următoarea:
Cuprinsul lucrării trebuie să fie paginat (pentru uşurarea accesului
cititorului la capitolul dorit)  1 pagină;

Introducere sau Cuvânt înainte cu privire la problematica abordată şi

importanţa teoretică şi practică a temei, actualitatea sa pentru domeniul în
cauză sau pentru ansamblul economic  1-2 pagini.

Capitolul I – Stadiul actual al cunoaşterii în domeniul abordat şi

direcţiile de cercetare ştiinţifică naţională şi internaţională pentru
perfecţionarea unor aspecte majore ale acestuia, realităţi şi puncte de vedere
 8 – 10 pagini;

Capitolul II – Analiza detaliată a unei laturi din problematica temei alese

şi evidenţierea unor aspecte care pot fi soluţionate prin contribuţia cercetării
efectuate de student  10 – 15 pagini;

27
 Capitolul III – Studiul de caz propriu-zis constituie partea cea mai
consistentă a lucrării, din punct de vedere al volumului, conţinând datele
culese şi prelucrate referitoare la tema aleasă. 25 – 30 pagini;

Concluzii şi Propuneri pot relua, în mod succint, idei originale şi

observaţii din capitolele lucrării sau se formulează o serie de noi soluţii
fundamentate pe baza cercetării întreprinse de student.  3 – 5 pagini.

ANEXE – dacă este cazul.

BIBLIOGRAFIE.

28
29
 Forma de prezentare a textului, chiar dacă este vorba de
informaţii sau evaluări preluate din alte surse, trebuie să scoată
în evidenţă competenţa autorului şi trecerea prin filtrul personal
a diferitelor informaţii utilizate.
Originalitatea tratării se mai poate realiza şi prin alte metode,
dintre care menţionăm:
efectuarea unor comparaţii între teoriile (poziţiile) diferiţilor
autori;
evaluarea (caracterizarea) unor teorii, poziţii, realităţi;
compararea rezultatelor proprii obţinute în perioada
efectuării cercetării cu cele publicate în diferite lucrări de
specialitate;
subscrierea argumentată la diferite teorii sau aprecieri sau
critica justificată a acestora;
delimitarea sau formularea de rezerve, acolo unde este
cazul. 30
 Bibliografia şi alte surse de documentare; modalităţi de prezentare şi
folosire a acesteia
Cantitatea şi mai ales calitatea bibliografiei folosite, conferă valoare
lucrării de licenţă şi a celei de dizertaţie şi permite autorului acesteia să
aprofundeze analiza, să-şi organizeze o expunere doctă, o susţinere a lucrării,
care să-i permită să aspire la nota maximă.
Bibliografia nu se reduce la lista de lucrări indicate la sfârşitul lucrării de
licenţă şi dizertaţie, ea trebuie să fie prezentă şi indicată corect pe tot
parcursul lucrării, metoda cel mai des folosită fiind cea a trimiterilor din
„subsolul paginii”.
Preluările directe se reproduc între ghilimele şi cu trimitere la subsol.
Exemplu: Dan Anghel Constantinescu arată că “Managementul reprezintă
procesul de planificare, organizare, coordonare, antrenare şi control al
utilizării resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite” [1]).
[1] Dan Anghel Constantinescu, Ana-Maria Ungureanu, Lucica Tarara, Management general, vol. I,
Colecţia Naţionala, Bucureşti, 2000, p. 22

31
 Notele de subsol cuprind: numele autorului, denumirea lucrării, editura, locul şi anul
apariţiei, pagina sau paginile unde se găseşte informaţia preluată.
Când se apelează din nou la surse anterior citate, se vor folosi, după caz, formulări de genul:
autorul, op. cit. sau idem, dacă este pe aceeaşi pagină, sau ibidem, dacă este pe paginile
următoare, indicând din nou pagina din care s-a extras informaţia sau citatul.
Lista bibliografică finală trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii: numele
autorului (autorilor în cazul lucrărilor cu mai mulţi autori, în ordinea indicată în lucrarea
consultată), denumirea completă a lucrării, editura (revista), locul apariţiei, anul apariţiei.
Ordinea autorilor se stabileşte alfabetic, în funcţie de numele de familie al primului autor.

Cerinţe privind finalizarea lucrării

În vederea prezentării în faţa comisiei de licenţă sau de masterat, se recomandă ca
absolventul să elaboreze un rezumat al lucrării care cuprinde 4-5 pagini şi în care se regăsesc
principalele probleme abordate. Pe tot parcursul elaborării lucrării de licenţă / dizertaţie, studenţii
trebuie să păstreze legătura profesională continuă cu îndrumătorii sub a căror coordonare
elaborează atât planul general, cât şi lucrarea ca atare.

32
Tema proiect
 Bibliografie selectiva
• Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian
Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan,
Mihaela Constantinescu ETICĂ ȘI
INTEGRITATE ACADEMICĂ, ed.
Universitatii Bucuresti 2018

• www.scu.edu/ethics/focus-areas/
campus-ethics/guidelines-for-the-
ethical-use-of-generative-ai-ie-
chatgpt-on-campus