ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

BIOETICA CERCETARII PE SUBIECT UMAN

ETICA PUBLICARII STIINTIFICE
CURS 1
Definirea conceptelor de „etică” și „integritate” .
Cultura integrității instituționale (academice și profesionale)
ca valoare morala fundamentala academica.
Nevoia de cercetare stiintifica.
Nevoia de etica in cercetarea stiintifica
Coordonator modul Prof. GC Curca
Definirea conceptelor de „etică” și „integritate”
• Integritate, „integritas”, „întreg, complet”.
• DEX „însuşirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate”. Integritatea defineşte caracterul integru al
unei persoane, calitatea de a pune o egalitate intre ceea ce spune si ceea ce face, intre ceea ce gandurile si
actiunile sale. Corectitudine, cinste; persoana de incredere.
• “Un om integru este un om care ţine la principiile sale, o persoană care acţionează fără părtinire atunci când
evaluează cazuri în care este implicat şi care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind probitate.
Integritatea personală este determinată de conduita etică a individului.” [1]
• Etica (lat.„ethica”), DEX, ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare
istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală
corespunzătoare unei anumite clase sau societăţi. Studiul moralei
• Morala, DEX "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de
colectivitate, şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică".
• Deontologia (“deon, ceea ce se cuvine, datorie”, logos “stiinta”, gr.) DEX̆ doctrina privitoare la normele de
conduită cat şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni
CULTURA INTEGRITĂȚII INSTITUȚIONALE A UNEI INSTITUTII PUBLICE/ACADEMICE,
CA VALOARE MORALA FUNDAMENTALA INSTITUTIONALA
• Integritatea publică se refera la integritatea proceselor organizatiei publice prin care se iau deciziile, prin
care se pun in practica, prin care banii publici sunt folositi in interesul public, etc.) si la integritatea
personalului public care îşi desfăşoară activitatea în institutia publica respective. La baza integritatii publice
se afla transparenta institutionala si transmiterea informatiei publice precum si preventia si regulile care
impiedica dezvoltarea coruptiei.
• Corupţia este reprezentată, în general, de orice act de folosire a puterii publice în interes personal. Corupţia a
fost definită de Transparency International drept “abuzul puterii publice pentru obţinerea de beneficii
private”. Astfel formulată, definiţia a fost preluată la nivel global de Convenţia ONU asupra Corupţiei
(Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei a fost adoptată la New York, la data de 31
octombrie 2003, şi a fost ratificată de România prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004, publicată în M.
Of., Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004).
• Aspectele de integritate institutionala se extind si asupra unei universitati private si a activitatilor ei
academice.
• “Academia” este o sintagma inventata de catre Platon pentru a defini scoala sa etica. Ceva mai tarziu
Aristotel, profesor pentru Alexandru Macedon, a definit scoala sa peripatetica de filozofie si de etica, sub
denumirea de “Lyceum”. Cele doua sintagme create de catre cei doi mari filozofi greci definesc astazi
invatamantul oriunde in lume atat pe cel preuniversitar (Lyceum) cat si cel universitar (Academia), prin
valorile lor institutionale de profesionalism si integritate.
School of Aristotle (aristotleschool.com)
 CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND
DIMENSIUNILE MORALE ŞI ETICE ALE
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ŞI ŞTIINŢEI DIN EUROPA -
Bucureşti 2004 [1]
• “Valorile-cheie ale unei comunităţi academice sunt onestitatea, încrederea, discreţia,
respectul, responsabilitatea şi subordonarea ierarhică. Aceste valori sunt, de asemenea,
cruciale pentru oferirea unei predări eficiente şi a unei cercetări de calitate.
• Tendinta spre onestitate se va manifesta de catre fiecare membru al comunităţii academice
în parte, fiind extinsă spre ceilalţi, evitându-se, în mod sistematic, orice formă de
inşelăciune, minciună, fraudă, furt sau alte comportamente necinstite care afectează in mod
negativ calitatea relaţiilor dintre membrii comunităţii academice.
• Garantarea onestităţii in predare, evaluarea studentilor, cercetare, promovarea profesională
şi funcţională şi in orice alta activitate legată de acordarea de titluri şi grade va fi bazată pe
criterii legitime, transparente, echitabile, predictibile, consecvente şi obiective.
• Schimbul liber de idei şi libertatea de exprimare sunt bazate pe respectul reciproc
manifestat de toţi membrii comunităţii academice, indiferent de pozitia lor in ierarhia
profesională. Responsabilităţile comune ale tuturor membrilor comunităţii academice [2]“
• “Libertatea intelectuală şi responsabilitatea sociala sunt valorile de baza ale cercetării
ştiinţifice, care trebuie sa fie respectate şi promovate in mod consecvent. Aceste două
valori ar trebui sa se consolideze reciproc în cadrul sistemelor tot mai deschise de
instruire şi de producere a cunoştinţelor caracteristice societăţii secolului al 21-lea.
• Cercetătorii individuali şi grupurile de savanţi sunt responsabili moral nu doar pentru
procesele de cercetare (alegerea subiectului, metodele de cercetare şi integritatea
cercetării), ci şi pentru rezultatele lor. De aceea ei trebuie sa elaboreze şi sa respecte in
mod riguros coduri de norme etice care sa reglementeze activitatea lor de cercetare
ştiinţifică.
• Orice cod de conduită trebuie să includă norme etice şi proceduri de aplicare, astfel
evitandu-se tratarea superficială, lipsa de conţinut, ipocrizia, coruptia sau impunitatea.
• Comunităţile ştiinţifice trebuie să promoveze cooperarea internaţională şi să asigure o
solidaritate intelectuală şi morala bazată pe valorile unei culturi a păcii şi pe
imperativul orientării spre o bunăstare a omenirii printr-o dezvoltare durabilă [2]”
 RECOMANDAREA UNESCO (11 NOIEMBRIE 1997) CU PRIVIRE LA
STATUTUL CADRELOR DIDACTICE DIN INSTITUŢIILE DE
ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
• 1. Publicarea şi răspândirea rezultatelor cercetărilor obţinute de cadrele didactice în instituţiile de învăţământ
superior trebuie să fie încurajate şi facilitate în scopul atingerii de către ele a reputaţiei pe care o merită,
precum şi pentru a promova dezvoltarea ştiinţei, tehnologiei, educaţiei şi a culturii în general. În acest scop,
cadrele didactice în instituţiile de învăţământ superior trebuie să fie libere în publicarea rezultatelor cercetării
şi ale activităţii ştiinţifice în cărţi, reviste şi baze de date, prin decizia proprie şi sub propriul nume, cu
condiţia că ele sunt autorii sau coautorii lucrărilor ştiinţifice respective. Proprietatea intelectuală a cadrelor
didactice din instituţiile de învăţământ superior trebuie să beneficieze de protecţia juridică corespunzătoare
şi, în particular, de protecţie prevăzută de legislaţia naţională şi internaţională în domeniul dreptului de autor.
• 2. Instituţiile universitare trebuie să dispună de autonomie pentru a beneficia în mod corespunzător de
libertatea academică şi pentru a-şi îndeplini obligaţiile şi responsabilităţile. Autonomia reprezintă acel nivel
al autoguvernării care este necesar pentru adoptarea de către instituţiile universitare a deciziilor eficiente
privind munca didactică, standardele, managementul şi activităţile corespunzătoare şi care este compatibilă
cu sistemele responsabilităţii de stat, mai ales în cazul finanţării de stat, precum şi cu respectarea libertăţii
academice şi a drepturilor omului.
• 3. “Luând în consideraţie investiţiile financiare substanţiale, Statele membre şi instituţiile universitare trebuie
să asigure un echilibru corespunzător între nivelul autonomiei de care se bucură instituţiile universitare şi
sistemele lor de responsabilitate. Pentru a asigura responsabilitatea instituţiilor de învăţământ superior,
• Ele trebuie să poarte răspunderea pentru:
1)informarea eficientă a comunităţii referitor la natura misiunii lor educaţionale
2)asigurarea calităţii şi a standardelor înalte în efectuarea funcţiilor lor educaţionale, ştiinţifice şi de
cercetare şi executarea obligaţiei de a garanta imparţialitatea educaţiei, activităţii ştiinţifice şi de
cercetare şi de a le
3)proteja de orice imixtiuni, incompatibile cu sarcinile lor academice;
4)asigurarea tratării imparţiale, echitabile şi nediscriminatorii a studenţilor;
5)evidenţa onestă şi transparentă;
6)elaborarea, împreună cu organizaţiile care reprezintă cadrele didactice din
7)învăţământul superior, în conformitate cu principiile libertăţii academice şi ale libertăţii cuvântului, a
declaraţiilor sau codurilor deontologice care le-ar ghida activitatea didactică, ştiinţifică şi de cercetare.

4. Cadrele didactice din instituţiile de învăţământ superior trebuie să recunoască faptul că exercitarea
drepturilor lor comportă obligaţii şi responsabilităţi speciale, inclusiv obligaţia de a respecta libertatea
academică a altor membri ai comunităţii academice şi de a asigura o examinare corectă a viziunilor contrare.
Libertăţii academice îi corespunde obligaţia de a utiliza libertatea respectivă în conformitate cu datoria omului
de ştiinţă, care constă în desfăşurarea cercetării în baza unei investigaţii oneste a adevărului. Este necesar ca
activitatea didactică, de cercetare şi cea ştiinţifică să fie desfăşurată în deplină conformitate cu standardele
etice şi profesionale şi trebuie, în măsura posibilităţilor, să fie focalizată asupra soluţionării problemelor
contemporane cu care se confruntă societatea, precum şi să ocrotească moştenirea istorică şi culturală din lumea
întreagă” [3]
• “5. Obligaţiile individuale ale cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ superior, strâns legate cu
libertatea lor academică, rezidă, în particular, în următoarele:
• (a) A efectua o instruire efectivă, în limitele mijloacelor oferite de instituţie şi stat, a fi corect şi echitabil în
raport cu studenţii bărbaţi şi femei şi de a trata în mod egal studenţii de toate rasele şi religiile, precum şi
pe cei invalizi, a încuraja schimbul liber de idei între profesorii înşişi şi studenţi şi de a fi la dispoziţia
ultimilor în scopul ghidării instruirii studenţilor;
• (b) A desfăşura cercetări ştiinţifice şi a răspândi rezultatele ei sau, în cazul în care cercetarea originală nu
este necesară, a-şi menţine şi a-şi dezvolta cunoştinţele în domeniul concret cu ajutorul cursurilor şi al
cercetării, precum şi prin intermediul elaborării unei metodologii de predare orientate spre îmbunătăţirea
abilităţilor pedagogice;
• (c) A efectua activitatea de cercetare şi ştiinţifică în baza căutării oneste de cunoştinţe, asigurând în modul
cuvenit judecăţile argumentate şi imparţiale şi corectitudinea în prezentarea rezultatelor;
• (d) A respecta şi a recunoaşte lucrul ştiinţific efectuat de colegi şi studenţi şi, în particular, a garanta faptul
că în numărul autorilor lucrărilor publicate vor intra toţi cei care au adus o contribuţie reală şi care împart
responsabilitatea pentru conţinutul lor;
• (e) A se abţine de la utilizarea informaţiei noi, a concepţiilor şi datelor care au fost din start obţinute în
rezultatul accesului la manuscrisele confidenţiale, precum şi de la demersurile privind alocarea de mijloace
pentru cercetare sau instruire, în cazurile când acestea au devenit cunoscute în rezultatul unei asemenea
activităţi, ca, de exemplu, expertiza externă, exceptând situaţiile în care a fost obţinută autorizaţia
autorului; [3]
• “(f) A garanta că cercetarea este desfăşurată în conformitate cu legislaţia şi regulamentele acelui stat în care
este realizată astfel încât să nu violeze codurile internaţionale ale drepturilor omului şi că rezultatele şi
informaţia pe care se bazează să fie accesibile oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor din instituţia gazdă,
excepţie fiind cazurile când informaţia poate să cauzeze daune respondenţilor sau când anonimatul a fost
garantat;
• (g) A evita conflictul de interese şi a soluţiona chestiunile discutabile în temeiul deschiderii şi consultaţiilor
multilaterale cu instituţiile universitare ai cărora angajaţi sunt, pentru a obţine acordul instituţiei date;
• (h) A fi onest şi imparţial în evaluarea profesională a colegilor săi academici şi a studenţilor;
• (i) A conştientiza responsabilitatea personală pentru discursurile sau publicaţiile în altă materie decât
cunoştinţele profesionale care sunt efectuate în afara canalelor ştiinţifice, precum şi a nu induce în eroare
opinia publică în ceea ce priveşte caracterul cunoştinţelor lor profesionale;

6.Cadrele didactice din instituţiile de învăţământ superior trebuie să dispună de:
• (a) un sistem echitabil şi deschis pentru promovare în carieră, ce include proceduri corecte de numire în
funcţie, contracte fără termen de valabilitate, avansări în serviciu şi rezolvarea altor probleme adiacente;
(b) un sistem eficient, imparţial şi corect al raporturilor de muncă în cadrul instituţiei de învăţământ, în
acord cu legislaţia internaţională în vigoare.”[3]
7. “Instituţiile de învăţământ superior vor veghea ca:
• (a) atestarea şi evaluarea cadrelor didactice trebuie să aibă loc numai în baza
criteriilor academice, în raport cu gradul de competenţă în ceea ce priveşte
îndeplinirea misiunilor ştiinţifice, de cercetare, didactice şi a altor obligaţii
academice sau profesionale, în felul cum acestea sunt înţelese de către colegii de
profesie;
• (b) în cazurile când desfăşurarea atestării ţine de aprecierea nemijlocită a muncii
cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ superior de către studenţi şi/sau
colegi - profesori şi/sau administratori, o asemenea apreciere să fie obiectivă, iar
criteriile şi rezultatele ei să fie aduse la cunoştinţa persoanei (persoanelor)
interesate;
• (c) cadrele didactice din instituţiile de învăţământ superior trebuie să se bucure de
dreptul de a contesta într-o instituţie echidistantă acele rezultate ale aprecierii pe
care ei le consideră incorecte.”[3]
ALTE DOCUMENTE RELEVANTE PENTRU
INVATAMANTUL SUPERIOR DIN EUROPA [4]

1. 1997 – Recomandarea UNESCO cu privire la Statutul Cadrelor Didactice din Instituţiile de

Învăţământ Superior
2. 1998 – Declaraţie universală privind învăţământul Universitar
3. 1998 – Magna Charta Universitatum
4. 2000 – Concluziile Preşedinţiei Consiliului Europei (Strategia Lisabona)
5. 2002 – Declaraţia de la Glasgow privind Bibliotecile, Serviciile de Informare şi Libertatea
Intelectuală
6. 2005 – Declaraţia de la Bucureşti despre deontologia universitară europeană
7. 2005 – Declaraţia studenţilor de la Luxemburg
8. 2006 – Hotărâre a Senatului Universităţii „Politehnica” din Timişoara Nr. 05 / 16.02.2006 cu
privire la politica de asigurare a calităţii actului didactic în UPT
9. 2006 – Legitimitatea Asigurării Calităţii în Învăţământul Superior (Concluziile Consiliului Forului
European pentru Învăţământul Superior)
 Principiile administratiei publice moderne care stau la baza integritatii
publice si a prevenirii coruptiei publice
1) - principiul statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremaţia legii, toţi cetăţenii fiind egali
în faţa legii cu recunoasterea dreptului la petitionare.
2) - principiul bunei guvernări
3) - principiul responsabilităţii, care impune obligaţia de a formula politici publice
4) - principiul prevenirii săvârşirii actelor de corupţie
5) - principiul eficienţei în combaterea corupţiei, cu evaluarea si preventie continuă şi management
organizaţional;
6) - principiul cooperării şi coerenţei instituţiile implicate în prevenirea şi combaterea corupţiei
7) - principiul participării, care se asigură prin consultarea şi participarea reprezentanţilor societatii
civilae cât şi din instituţii sau autorităţi publice;
8) - principiul simplificării procedurilor administrative, care presupune reducerea sarcinilor
administrative în vederea atenuării/reducerii riscului de corupţie la nivelul administraţiei publice;
9) - principiul calităţii serviciilor, care presupune definirea unor norme calitative şi cantitative, adaptate
nevoilor actuale ale societăţii;
10) - principiul subsidiarităţii, potrivit căruia exercitarea competenţelor se va face de către autoritatea
administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean
11) - principiul profesionalismului, potrivit căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini
atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă şi corectitudine.
 CODURILE SI NORMELE DE ETICA SI DEONTOLOGIE
• Un cod de Etica sau etic este un "Ansamblul de norme şi principii morale, de conduită, care include
obligaţiile etice ale unei profesiuni, cât si̧ rolul lor în viaţa socială” (DEX)
• Un cod de etica professional aduna normele care reglementeaza comportamentul profesional al
celor care practica o profesie si respecta valori morale commune ale unei organizatii socio-
profesionale care aduna pe toti cei care practica acea profesie si care doresc sa respecte normele
morale in cauza.
• Normele etice profesionale sau etica profesionala defineste comportamentul membrilor acelei
profesii care sunt autoacceptate spre a fi urmate astfel incat in exercitiul acelei profesii sa se nasca
relatii etice (morale) atat intre membrii cat si intre membrii si clienti cat si intre membri si
societate.
• Un cod de etica prezinta cu prioritate principiile etice care stau la baza exercitiului profesiunii in
timp ce un cod deontologic cu precadere normele indatoririlor /datoriei profesionale, adica ceea ce
trebuie urmat si respectat in intelesul diligentei datoriei adica a datoriei de a-si face datoria (I. Kant
care astfel prin conceptualizarea sa a filozofiei morale centrata pe exercitiul datoriei,
fundamenteaza deontologia).
• Profesionalismul presupune competenta dublata de exercitiul datoriei cu diligenta indreptata spre
binele clientului (pacientului) si apartenenta la o organizatie socio-profesionala care pretuieste
valori morale profesionale commune.
Principiile integritatii academice
1) Integritatea morală - presupune că fiecare membru al comunităţii academice este dator să se preocupe de
evitarea oricăror situaţii susceptibile să creeze îndoieli, cu privire la integritatea sa, în primul rând a
conflictelor de interese.
2) Colegialitatea - presupune colaborarea studenţilor, profesorilor şi personalului administrativ în spirit de
colegialitate şi respect reciproc.
3) Loialitatea - presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii academice de a acţiona în interesul
universităţii
4) Respectul şi toleranţa - presupune respectarea demnităţii fiecărui într-un climat liber, cu respectarea
diversitatii, fara discriminare. Nu sunt permise manifestările misogine, rasiste, şovine, xenofobe, homofobe şi
hărţuirea de orice fel, inclusiv sexuală.
5) Profesionalismul - Universitatea trebuie să cultive un mediu propice pentru cercetare şi competitivitate,
promovarea pe merit. Trebuie dezvoltate programe, competitii, standard, recompense, orientarea spre
excelenta in cercetare, predare, publicare, studiu, impotriva imposturii, amatorismului, superficialităţii,
dezinteresului şi plafonării.
6) Onestitatea şi corectitudinea intelectuală - Universitatea trebuie să apere dreptul la proprietate intelectuală.
Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală: plagiatul , “fabricarea” rezultatelor etc.
7) Dreptatea şi echitatea - Membrii universităţii vor fi trataţi drept, corect şi echitabil. Nu se permite
discriminarea sau exploatarea si se promoveaza egalitatea de şanse privind accesul la studii, angajare şi la
programe de cercetare, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru prevenirea şi combaterea oricărei
forme de corupţie, favoritism şi / sau nepotism.
8) Transparenţa - informare consistentă şi corectă care facilitează egalitatea de şanse în competiţie şi se asigură
accesul echitabil la resursele universitare.
9) Responsabilitatea profesională şi socială - Universitatea trebuie să îşi încurajeze membrii să se distingă prin
activism şi implicare în problemele profesionale şi publice, prin colegialitate şi responsabilitate civică.
10) Persoanele cu funcţii de conducere au datoria de a crea condiţiile necesare exercitării drepturilor celor aflaţi
în subordinea lor, dar şi de a cere acestora de a nu denigra propria instituţie universitară. In acelaşi timp,
trebuie garantat membrilor universităţii dreptul de a critica public, întemeiat şi argumentat, încălcările
standardelor profesionale şi de calitate, ale drepturilor membrilor comunităţii universitare şi colaboratorilor.
Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor din instituţie
de către membrii propriei comunităţii academice.
11) Libertatea academică - Universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice,
religioase şi de putere economică, exceptând constrângerile de natură ştiinţifică, legală şi etică. Membrii
universităţii sunt protejaţi faţă de cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor
ştiinţifice şi a responsabilităţilor profesionale. Orice membru al comunităţii universitare trebuie să evite
lezarea libertăţii celorlalti, pe baza respectului pentru diferenţe.
12) Autonomia personală - Universitatea promovează un mediu propice exercitării autonomiei personale pentru
ca fiecare membru al universităţii să poată lua şi aplica decizii în privinţa propriei cariere academice şi
profesionale.
13) Meritul - Universitatea trebuie să asigure recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi
colective care conduc la împlinirea menirii sale instituţionale.
Referinte bibliografice
1. D. Sarpe, D. Popescu, A. Neagu, Violeta Ciucur. IMU. Standarde de integritate in invatamantul
superior. Integritatea. Accesat 23 mai 2020 [http://old.uefiscdi.ro/Upload/27963931-6eb6-4a07-
9e75-078a20de12b9.pdf]
2. Conferinţa internaţională privind Dimensiunile Morale şi Etice ale Învăţământului Superior şi
Ştiinţei din Europa - desfăşurată la Bucureşti în septembrie 2004, de către Centrul European
UNESCO pentru Invăţământul Superior (UNESCO-CEPES) în colaborare cu Academia Europeana
de Arte, Ştiinţe Exacte şi Ştiinţe Umanistice (Academia Europensis), cu Universitatea Naţiunilor
Unite (UNU) şi Departamentul Ştiinţelor fundamentale şi inginereşti al UNESCO accesat 23 mai
2020 [www.cepes.ro/September/declaration.htm]
3. Recomandarea UNESCO (11 noiembrie 1997) cu privire la Statutul Cadrelor Didactice din
Instituţiile de Învăţământ Superior accesat 23 mai 2020 [https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32006D0515&from=DE]
4. Documente relevante pentru Învăţământul Superior din Europa Accesat 23 mai 2020
[http://www.upt.ro/pdf/calitate/Alte_documente_relevante_pentru_Invatamantul_Superior.pdf]