Curs Etica Integritate Academica 1 7 2020 PDF

Etica și integritatea academică

Programul de pregătire bazat pe studii universitare avansate
Prof.univ.dr.ing. Maria Gavrilescu
An universitar 2019-2020 1
Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași
Context
• Programul de pregătire bazat pe studii universitare avansate
• ORDIN Nr. 3131/2018 din 30 ianuarie 2018 privind includerea în planurile de învăţământ, pentru toate programele
de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional de învăţământ, a
cursurilor de etică şi integritate academică
EMITENT: MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALEPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 140 din 14 februarie 2018
Desfășurarea cursului și evaluarea cunoștințelor

• 2h/săptămână
• 14 săptămâni
• 5k
• Forma de evaluare - colocviu

Obiectivul general al disciplinei
Familiarizarea doctoranzilor în legătură cu:
 conceptele eticii, deontologiei și integrității academice în activitățile educaționale și

științifice creative
 într-un context integrat
 în vederea aplicării principiilor acestora în dezvoltarea unei cariere profesionale
responsabile
 asociate cu o conduită morală ca reper important al profesionalismului.

Obiective specifice
- înţelegerea rolului deosebit și importanței eticii pentru dezvoltarea personală într-un mediu
social şi profesional adecvat;
- cunoașterea, înțelegerea, asimilarea și asumarea normelor explicite (texte cu valoare
normativă) sau implicite (cutume, practici) care reglementează conduita academică în
procesele creative de cercetare și valorificare a cercetării în acord cu normele deontologiei
profesionale și a dreptului de proprietate intelectuală;
- explicarea conținutului integrat al conceptelor de etică și integritate academică ca rezultat al
internalizării normelor etice de către cercetătorii individuali ca o consecință a integrității și
asumarea lor de către organizațiile academice;
- însușirea elementelor de natură legislativă legate de proprietatea intelectuală (dreptul de
autor și proprietatea industrială);
- însușirea normelor de redactare a cererilor de brevete de invenție și a altor documente
specifice proprietății industriale.

Structura cursului
Partea I-a
I. Etica și integritatea – concepte și evoluția acestora

II.Valori și principii etice în contextul integrității
III.
Etică și integritate academică
IV.Etica în valorificarea rezultatelor cercetării științifice prin comunicare și
publicare
V. Elaborarea și publicarea materialelor științifice

I. Etica și integritatea – concepte și evoluția acestora
Etimologie:
Termenul etică provine din cuvântul grecesc ethos care se traduce prin:
cutumă, obicei, morav, caracter, comportament habitual
datină, obicei
latină: mos – moris, moralitas
Cadrul conceptual
Concepte-cheie: etică – morală – moralitate

subsisteme etice
termeni înrudiți

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX):
etică
• Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din perspectiva principiilor morale,
și cu rolul acestora în viața socială.
• Obiect de învățământ care se ocupă cu studiul eticii
• Concepție etică specifică unui filosof, unui scriitor etc.
• Totalitate a normelor de conduită morală care reglementează relațiile dintre oameni precum și atitudinea lor
față de societate, de o anumită clasă socială, de stat, de patrie, de familie etc.
• Morală, virtute
• Știință care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul lor de
clasă și cu rolul lor în viața socială;
• Totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți
• Etica este una dintre formele conștiinței sociale.

Dicţionarul Webster
etică
• disciplina care pune faţă în faţă binele şi răul, datoria şi obligaţia morală
• un set de principii şi valori morale
• teorie sau un sistem de valori morale
• principiile care guvernează comportarea unui individ sau a unui grup
Etica academică
 Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”.
 În cazul eticii academice, problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce
este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca
membri ai comunității academice.

Moral, imoral, non-moral
Acțiunile umane se încadrează, din punctul de vedere al moralității, în trei mari categorii:
• acțiuni care contravin cerințelor moralității („imorale”)
• acțiuni ce realizează o cerință morală („morale”, sau „moralmente dezirabile”)
• acțiuni oarecum indiferente sau neutre din punct de vedere moral (acțiuni comune,
fără nici un impact semnificativ asupra vieților noastre sau ale celor din jur )
Socaciu E., Vică C., Mihailov E., Gibea T., Mureșan V., Constantinescu M., (2018), Etică și Integritate Academică, Editura Universității din București.

Aproape în fiecare epocă/etapă din evoluția societății umane există un context

specific, mituri și legende, care explică originea eticii și moralității.
Câteva repere....
Etica în Antichitate
 La sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., cele două mari civilizații riverane, Mesopotamia și Egipt
inventaseră și utilizau deja scrierea.
 Prin intermediul scrierilor s-au transmis informații despre natura eticii în prima sa formă (povești
despre eroii cei mai virtuoși, coduri de legi care defineau conduita acceptabilă și cea
inacceptabilă, diverse instrucțiuni).
 Etica ce se va dezvolta mai târziu în Occident își are originile în aceste abordări antice ale
problemelor legate de crearea unor reguli într-o societate stabilă.
Singer P., (editor), (2006), Tratat de etica (traducere, A Companion to Ethics, Blackwell Publishing, 2003), Editura Polirom, Iasi.

Etica în Mesopotamia antică
Deși expunerea principiilor etice ca atare nu a reprezentat o preocupare primordială în Orientul Apropiat antic, din
documente comerciale, coduri de legi, vorbe de duh, povești cu eroi și mituri se pot distinge concepte de valoare.
Epopeea vieții unuia dintre primii monarhi ai Sumerului antic, Ghilgameș, rege al Urukului în mileniul al III-lea î.Hr.,
devenit legendar după moarte, dezvăluie multe dintre valorile Sumerului antic.
- În legenda care l-a întruchipat ca erou semidivin, a fost prezentat ca un tiran brutal care nu
respecta drepturile omului
- Zeii i-au creat un tovarăș pe nume Enkidu, iar comportamentul antisocial al lui Ghilgameș s-a
modificat, canalizându-și energiile spre înfăptuirea de isprăvi eroice, printre care cucerirea
unor teritorii dincolo de Uruk.
- Încălcarea valorilor etice în momentul în care Enkidu și Ghilgameș au pătruns în locuri sacre
aducând ofense zeilor a dus la condamnarea la moarte a lui Enkidu, iar Ghilgameș a devenit, astfel
conștient de statutul său de muritor.
- Convins de validitatea unei etici bazate pe forță și autoritate, el s-a hotărât să învingă moartea.
- Ghilgameș a fost instruit cu privire la efemeritatea vieții și realizărilor oamenilor de către unchiul său
Utnapiștim și a aflat că, în ciuda puterii sale de rege semidivin, el va muri în cele din urmă, ca toți
muritorii de rând.

Epopeea lui Ghilgamesh
Tableta a cincea din

Epopeea lui Ghilgamesh ,
muzeul Sulaymaniyah,
Irak
Statuia lui Enkidu
Statuia lui Ghilgamesh
(muzeul Luvru, Paris)

Principiile etice care au dat sens și scop vieții lui Ghilgameș nu au fost menționate, ci sugerate.
A construit zidurile Urukului care apărau poporul.
A restaurat templele lui Anu, zeul propector al orașului, care aducea binecuvântare divină
poporului
A restaurat templele lui Iștar, zeița iubirii și a fertilității, care încuraja relațiile amiabile și
fecunditatea recoltelor, a păsărilor, vitelor și familiilor.
Și-a îndeplinit responsabilitățile induse de obligația divină de rege al poporului și al bunurilor divine.
Singer (2003)
Codul de legi al regelui semit Lipit-Iștar al orașului Isin, elaborat la

începutul secolului al XIX-lea î.Hr. este unul dintre primele decrete
regale recuperate de arheologi.
Prologurile acestor coduri sunt asemănătoare prin faptul că fiecare
suveran își declara numirea divină în funcție, unind astfel regulile
pământești cu dorința divină.
... să asigure dreptatea în acele locuri, să răspundă plângerilor, să elimine

ostilitățile și insurecția armată și să aducă pacea sumerienilor și akkadienilor.
Singer (2003)

Codul lui Hammurabi al Babilonului (1728-1646 î.Hr.), reflectă mare parte

din conținutul codurilor precedente.
- Hammurabi a fost ales de zei pentru a asigura bunăstarea

supușilor săi cu dreptate și prin eliminarea răului și a vicleniei, astfel încât
cel puternic să nu domine pe cel slab...
- Justiția făcea distincție între clase sociale și membrii unei familii.
- Pentru injuriile aduse membrilor aristocrației se aplica lex
talionis (legea talionului).
- Pentru injuriile aduse oamenilor de rând și sclavilor se aplicau
doar amenzi, iar în cazul sclavilor, amenda era plătită stăpânului ca
recompensă pentru daune aduse proprietății.
- Legea familiei stabilea întâietatea tatălui: dacă un membru al
aristocrației întâmpina dificultăți financiare, își putea vinde soția sau copiii Hammurabi, King of
ca sclavi pe o perioadă de patru ani. Babylon (1792-1750 BC)
- Luarea în căsătorie a unei soții fără contract nu avea bază legală.

Etica în Egiptul antic
La baza eticii egiptene se afla ma’at, cuvânt care semnifica dreptate, echilibru, normă, ordine, adevăr, acțiune
dreaptă și corectă, toate stabilite de la începuturi de către zei și garantate ulterior de faraoni.
Începând cu dinastia a V-a (cca 2450-2300 î.Hr.), care a adus societății egiptene niște schimbări și inovații
importante funcționarii publici numiți de rege pentru a se ocupa de problemele legale erau numiți
preoți ai ma’at-ului.
Normele etice care susțineau ma’at-ul erau predate în școlile de scribi, de către cărturari.
S-au descoperit aforisme, maxime și sfaturi copiate de ucenici, unele datând din jurul anului 2000 î.Hr., fapt ce
subliniază importanța respectării preceptelor pentru obținerea succesului în afaceri, guvernare, funcții
administrative și de stat.
Respectarea normelor etice se făcea din motive esențial practice: ignorarea lor atrăgea după sine eșecul
acestora, iar încălcarea lor, pedeapsa și dezastrul social.
Unele dimensiuni ale eticii egiptene sunt legate de credința lor în viața de apoi: nici o altă națiune a lumii antice
nu a fost mai hotărâtă să învingă moartea și să câștige viața veșnică.
Singer (2003)
Ma’at Nefertari Ma’at Isis
Cele 42
principii ale
ma’at

Mari tradiții etice

Etica indiană
Etica brahmano-hindusă
Etica Jaina
Etica gandhiană
Etica budistă
Etica chineză clasică
Etica evreiască
Etica creștină
Etica islamică

Etica filosofică occidentală

Etica în Grecia antică
Tradiția eticii filosofice occidentale a început odată cu grecii antici:

Socrate (469-399 î.Hr.)
Platon (427-347 î.Hr.)
Aristotel (384-322 î.Hr.) Socrate Platon
Etica greacă din toate perioadele gravitează în jurul a doi termeni, eudaimonia și arete – fericire și virtute.
Aristotel este considerat primul gânditor care a folosit termenul

etică în sensul de știință a moralei
(Etica Nicomahică).
Potrivit lui Aristotel:

Etica este domeniu a cunoașterii practice.
Morala este înțelepciune și deprindere practică, manifestate în
comportament.
Aristotel
Etica Evului Mediu și a Renașterii
Explozia gândirii raționale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală,
iar influența acestui mod a imagina și explica lumea, și implicit omul, s-a făcut simțită mai ales în
teologie.
Scolastica ca școală a filosofiei a fost influențată de demersul rațional inițiat în Grecia antică,
principalul obiectiv al acestei școli fiind acela de a îmbina rațiunea, denumită lumina naturală,
și teologia. Explicațiile etice se regăsesc undeva la confluența celor două mari școli: teologia
rațională - avându-l ca reprezentat pe Aristotel și teologia revelată, în prim planul acesteia fiind
Toma d'Aquino.
Wikipedia

Încercarea lui Toma d'Aquino de a media între

un mod de viață rațional și unul bazat pe
credințe religioase este evidentă în principala
lucrare a acestuia Summa theologiae. Pentru
Toma d'Aquino rațiunea devine un deschizător
de drumuri pentru credință.
Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al

scolasticii pe Sfântul Anselm, recunoscut în
general ca fiind cel care a introdus argumentul Sfântul Anselm de Canterbury
ontologic al lui Dumnezeu. Apelând la o
argumentare rațională prin apelul la axiome și
concluzii obținute din premise, Anselm a întărit
ideea necesității unei abordări deductive a
cunoașterii.
Toma d’Aquino

Punctul comun al filosofiei eticii de până acum este dat, în cele mai multe cazuri, de atribuirea unei origini
divine codurilor morale, pentru a se asigura cea mai profundă motivație a respectării lor.
Legătura dintre etică, moralitate și religie a fost atât de strânsă, încât s-a considerat că nu poate exista
moralitate fără religie.
In conformitate cu această abordare, etica nu este un domeniu independent de studiu, devenind, în unele
cazuri, teologie morală.

Filosofia morală/ etica modernă
A luat naștere din reflecțiile asupra unor probleme legate de forța motrice a conceptului de etică:
- Dacă acceptăm faptul că nu există un bine suprem determinat de natură sau de Dumnezeu, cum vom ști
dacă dorințele noastre sunt drepte sau nu?
- Dacă acceptăm că nu există legi divine, cum putem ști când trebuie să acționăm în vederea realizării
dorințelor noastre și când nu?
S-au identificat trei etape majore:

1) Prima etapă este una a îndepărtării graduale de dogma tradițională conform căreia morala derivă dintr-o sursă
de autoritate, alta decât natura umană și a acceptării ideii că morala poate proveni din însăși această natură.
Etapa a echivalat cu abandonarea credinței că morala trebuie impusă ființelor umane și cu acceptarea aceleia că
morala poate fi înțeleasă în forma autonomiei ființei umane (de la impus la liber-consimțit).
Debutul acestei etape este marcat de Eseurile lui Montaigne (1595), punctul culminant constituindu-l operele lui
Kant (1785), Reid (1788), Bentham (1789).

2) În cea de-a doua etapă a sa, filosofia morală modernă s-a preocupat în special de elaborarea și
apărarea tezei conform căreia oamenii își pot conduce singuri viața, precum și de formularea de
obiecții și alternative la această teză. Perioada debutează odată cu asimilarea lucrărilor lui Reid,
Bentham și Kant și se încheie în cea de-a treia parte a secolului XX.
3) Atenția filosofiei morale s-a transferat de la problema individului autonom la noi aspecte care
țin de morala publică.
Michel de Montaigne Thomas Reid Jeremy Bentham Immanuel Kant

Etica lui Kant
Immanuel Kant (1724-1804) este considerat unul dintre cei mai importanți filosofi europeni din
Antichitate și până în zilele noastre.
Kant este filosoful care legitimează trecerea de la morală la etică și are la bază conceptul de datorie
(Vidam, 2011).
Scrierile sale etice sunt marcate de un atașament necondiționat față de libertatea și demnitatea umană,
precum și față de afirmația potrivit căreia singura sursă a obligației morale nu derivă de la Dumnezeu,
nici de la autorități umane sau sociale, nici din preferințele sau dorințele indivizilor, ci numai și numai
din rațiune.
Întrebarea fundamentală în jurul căreia își plasează Kant discuția despre etică este:
Ce trebuie să fac?..
El încearcă să identifice maximele sau principiile fundamentale de acțiune care ar trebui adoptate pentru
la răspunde unor astfel de întrebări.
(Critica rațiunii pure, 1781)
Kant se pronunță împotriva majorității teoriilor metafizice susținute de predecesorii săi raționaliști și, în
special, împotriva presupuselor lor dovezi despre existența lui Dumnezeu.
În opinia sa, gândirea umană trebuie să aibă un punct de plecare umanist și nu se pot putem formula nici un
fel de pretenții legate de o realitate transcendentală la care nu este acces. Singer (2003)
Vidam T., (2011), O perspectivă critic-constructivă asupra gândirii etice, On line: http://www.institutuldefilosofie.ro/

II. Valori și principii etice în contextul integrității
Etica este o știință și ramură a filosofiei, iar morala constituie obiectul ei de studiu.
”Etica este o disciplină filosofică, îndrumătoare și prescriptivă, bazată pe principiile

deliberării și alegerii, vizând natura personalității și vieții, educarea caracterului,
studiul moravurilor.
Este o știință reflexiv-reactivă, critică, a comportamentului și standardelor de
orientare și reglementare a acestuia întru starea-de-bine.
Este filosofie morală ca mod de a trăi, cu relevanță în planul conștiinței și al acțiunii
guvernate de principii, probând funcția formativă – în a determina omul să vrea să
se manifeste în latura specific-umană”
Cozma C., (1997), Elemente de etică și deontologie, Editura Universității A.I.Cuza Iasi.
”Morala reprezintă teoria etică, integrând valori și prescripții admise într-

un cadru social-economic deteminat.
În genere, noțiunea de morală se referă la întreg anasamblul de valori și
reguli, de principii și judecată și conduită ce se impun conștiinței
individuale sau colective ca fondate pe imperativul binelui”.
”Moralitatea este morala în acțiune.”

Integritate
DEX
• Însușirea de a fi integru
• Cinste
• Probitate
• Incoruptibilitate
• Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg.

Originea cuvântului “integritate” derivă din adjectivul latin “integer” (întreg, complet) și, în acest
context se referă la totalitatea calităților unui individ, exprimate prin onestitate, consecvență,
caracter.
Integritatea este un concept care vorbește despre acțiuni consecvente, conform valorilor, metodelor
și elementelor de măsură, precum și de raportare la principii și așteptări care pot fi verificate prin
rezultate.
În etică – integritatea este considerată ca onestitate, corectitudine și este evaluată prin acuratețea
acțiunilor cuiva.

Pentru evaluarea corectă a integrității unei persoane, a unui

sistem sau a unei organizații este necesar un sistem de valori și
principii, cu o exprimare simplă, dar și corectă în același timp.
Lipsa unui sistem de valori și principii poate devia în afirmații

abstracte care pot fi interpretate greșit de către oricine. Sistemul
de valori și principii generate de mințile umane este validat numai
în timp, și are un proces de ajustare și revizuire determinat de
rezultatele obținute.
Această afirmație nu anulează nicidecum nevoia unui sistem de

principii și valori, deoarece, lipsa unui astfel de aranjament
promovează invariabil inconsecvența și confuzia.
(Wikipedia)

Subdomenii ale eticii

meta-etica
Problemele de meta-etică privesc natura eticii:
Ce facem când spunem că o acțiune este morală sau imorală?
Descriem obiectiv o acțiune sau ne exprimăm doar sentimentele noastre subiective?
Sunt adevărurile etice universale sau relative la o cultură sau alta sau de la un individ la altul?
Ce face ca o întrebare sau problemă să fie etică și nu, să zicem, științifică?
De ce cineva ar trebui să fie interesat de etică?
etica normativă
Formulează răspunsuri sistematice (teorii) la întrebări de genul:
Ce este corect moral?
Când este o acțiune bună sau rea?
Ce valori sau principii ar trebui să adopt?

etica aplicată
Este formată dintr-un grup de discipline care încearcă să analizeze filosofic situații, dileme din lumea
reală, cu o argumentarea bazată pe cazuri.
Etica tehnologiei informației

Etica bunăstării animalelor
Etica în afaceri
Bioetica
Etica clonării
Etica medicală
Etica mediului
Etica cercetării științifice
Etica în politicile publice
Etica relațiilor internaționale
Etica mijloacelor de informare

DIVIZIUNI ALE ETICII GENERALE
Etica analitică - Ramură a eticii generale sau filosofice, care studiază Etica aplicată - Subdiviziune a eticii,
natura morală în sine; uneori numită și "metaetica" care se concentrează pe cazuri sau
situaţii pe care le utilizează pentru a
Etica aspiraţională - Valorile etice şi principiile care depăşesc cu mult înţelege sau dezvolta standarde, norme
minimul prevăzut de principiile etice, care sunt menţionate ca şi teorii. Etica aplicată este împărţită în:
obligatorii. etica profesională, etică clinică, etica de
organizare, etica de mediu şi etica
socială şi politică.
Etica drepturilor - Teoria etică ce presupune că indivizii sunt
purtătorii drepturilor ce le sunt acordate. Un act este considerat bun Etica normativă - Orientarea de bază
din punct de vedere moral atunci când respectă drepturile şi greşit pentru raţionamentul etic şi moral, care
atunci când încalcă drepturile. presupune pe ce principii etice ar trebui
să fie orientate, spre statutul moral al
unor acţiuni specifice, mai degrabă
Etica în afaceri - Aplicarea categoriilor şi principiilor etice în decât pe ceea ce un individ ar trebui să
circumstanţele şi responsabilităţile din afaceri şi management. fie, pe ce este, pe virtute şi caracter.
Etica în consecinţă - Teoria etică ce vizează realizarea celor mai bune consecinţe posibile. Un act este
considerat bun şi drept numai în cazul în care tinde sa aibă mai multe consecințe benefice pentru toată
lumea implicată.
Etica obligatorie - Nivelul minim de îndrumări Etica organizatorică - Formă a eticii ce recunoaşte
etice concentrându-se pe respectarea legilor şi impactul factorilor de organizare şi implică folosirea
standardele unui cod etic profesional şi ce nu intenţionată de valori pentru a ghida luarea deciziilor în
este opţională pentru practica acelei profesii. sistemele de organizare.
Etica profesională - Reguli convenite sau standarde stabilite într-o profesie ce definesc ceea ce este o
practică acceptabilă sau "bună".
Etica clinică - Ramura din etica aplicată care se concentrează în toate aspectele legate de domeniul sanitar şi
de cercetare.
Etica grijii - Teorie normativă etică care susține că acțiunea morală se axează pe relațiile interpersonale,
considerând grija sau bunăvoința ca virtuți.

DIVIZIUNI ALE INTEGRITĂȚII
Integritatea academică
Respectarea de către întreg Integritatea morală
corpul academic a valorilor şi Fiecare membru al comunităţii
principiilor etice: onestitate, academice trebuie să evite situaţiile
încredere, echitate, respect şi susceptibile care să creeze rezerve
responsabilitate. referitor la integritatea sa, să evite
în primul rând conflictele de
interese.

Principii ale eticii și integrității

Principiul respectării autonomiei:
”Cu toţii trebuie să ne bucurăm de libertatea de decizie legată de actele noastre, dar trebuie să ne şi asumăm
responsabilitatea acestor decizii”.
Principiul facerii binelui

”Crearea unei stări de bine atât pentru cel care acţionează, cât şi pentru beneficiarul acţiunii”.
Principiul nefacerii răului

”O datorie morală înrudită cu cea precedentă, dar nesubstituibilă - aceea de a evita să faci rău. Pentru aceasta este
nevoie de o conduită etică ce ar trebui să intre în reflex, deoarece implică o atentă analiză a actelor şi deciziilor
noastre, astfel încât să fie evitată facerea unui rău chiar şi involuntar!”
Principiul respectării şi protejării vulnerabilităţilor

”Capătă accente tot mai largi, deoarece în baza realităţilor vizează şi vulnerabilităţile sistemelor (fie că vorbim de
sisteme sociale, ecologice sau echilibrul planetei în general, care se dovedeşte din ce în ce mai precar datorită
intruziunii activităţii umane şi efectelor neanticipate ale acesteia)”.
Leabu M., (2015), Principiile etice – între universalitate şi specificul profesiei, On line:http://www.mircea-leabu.ro/principiile-etice-intre-universalitate-si-specificul-profesiei/

Principiul dreptăţii/echităţii
Principiul respectării demnităţii
Principiul integrităţii
”Sunt principii de bază ale raporturilor sociale care vizează relaţia statului cu individul – în
societăți democratice”. ”Atitudinea nedescriminatorie, sub toate aspectele, trebuie cultivată cu
preponderență, iar aceasta, alături de virtuţile facerii binelui şi nefacerii răului, atrag aplicarea
principiului respectării demnităţii.
Mai mult, dacă respecţi principiile facerii binelui şi nefacerii răului, te comporţi ca un individ
integru şi, în acelaşi timp, respecţi integritatea celorlalţi”.
Leabu, 2015


Prof.univ.dr.ing. Maria
Gavrilescu
2

FUNDAMENTE ALE ETICII ACADEMICE

Etica academică este un domeniu aflat la intersecția dintre:
 etica cercetării,
 managementul eticii în organizații (din zona academică)
 deontologia profesională a cercetătorului sau profesorului
Etica profesională
„Societatea și membrii fiecărei profesii încheie un contract social nescris,
prin care membrii profesiei cad de acord să renunțe la unele interese
înguste, să promoveze idealurile seviciului public și să adere la standarde
înalte ale activității, în timp ce societatea permite profesiei o autonomie
substanțială de a se auto-reglementa. Etica unei profesii descrie datoriile
specifice asumate de membrii ei prin contractul social” (Hamilton, 2002,
p.3, citat în Papadima (2017), p. 9)
Papadima L. (coordonator), (2017), Deontologie academică, Universitatea din Bucuresti.

Hamilton N., (2002), Academic Ethics, Praeger Publishers, Westport.

Etica cercetării științifice
• discută problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, de

la alegerea temei și a metodelor, la desfășurarea ei propriu-zisă și
apoi la publicarea și valorificarea rezultatelor
• problemele de natură morală pot fi extrem de complexe mai ales

atunci când sunt implicate ființe vii în experimente
• implică mecanisme care asigură evaluarea și avizarea etică a

proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și
reglementări și monitorizarea respectării lor (comisii de etică a
cercetării, consilii naționale de etică, cerințe de natură etică ale
revistelor de specialitate etc).

Managementul eticii în organizații

„Managementul eticii este ansamblul activităţilor şi măsurilor care
urmăresc organizarea instituţională a eticii pentru crearea unor organizaţii
integre.
A nu se confunda managementul etic cu "etica managementului" (…) El
trebuie de asemenea distins de "etica organizaţională" în sens larg, adică de
tradiţionala analiză a problemelor etice din organizaţii pentru a oferi
clarificări normative şi o orientare morală, utilizând pentru aceasta diferite
teorii etice şi instrumente de analiză furnizate de filosofia morală” (Mureșan
2009, p.39, citat în Papadima (2017), p. 10 )
Printre elementele unui sistem de management al eticii la nivelul unei organizații

(numit uneori și „infrastructura etică” a organizației) se numără codurile și
comisiile de etică, birourile de etică și conformitate, auditul etic, trainingurile și
auto-trainingurile de etică etc.
Problemele discutate în literatură se referă în special la arhitectonica și
optimizarea acestor sisteme (spre exemplu, în funcție de dimensiunea, specificul
și complexitatea organizației).

Viziune privind cercetarea și inovarea din România în 2020
Pilonul 1. Afirmare la nivel regional, afirmare la nivel global: firmele devin

operatori-cheie ai inovării. Economia românească mobilizează IMM-uri
inovatoare, cu orientare şi perspective globale, care au interesul şi
capacitatea de a intra pe lanţurile de valoare adăugată regionale şi
mondiale.
Pilonul 2. Excelenţă prin internaţionalizare: sectorul CDI ca spaţiu de

oportunitate. Sectorul CDI românesc se dezvoltă în jurul unor domenii
strategice, este integrat internaţional şi oferă un mediu atractiv pentru
membrii comunităţii ştiinţifice globale - pentru tineri, pentru cercetătorii de
vârf din întreaga lume, pentru carierele duble în cercetare şi antreprenoriat.
Stabilitatea necesară este asigurată de fluxul predictibil de proiecte, de
infrastructurile de cercetare naţionale şi europene.
Pilonul 3. "Leadership" regional la frontiera ştiinţei şi în tehnologie:

străpungeri în domenii strategice

Reglementări privind etica în universitățile din România
cercetarea ştiinţifică
(cercetarea
prevede cadrul de fundamentală şi
organizare a activităților cercetarea aplicativă)
de cercetare-dezvoltare,
Ordonanţa Guvernului cuprinzând
nr. 57/2002 privind dezvoltarea
cercetarea ştiinţifică experimentală
și dezvoltarea
tehnologică
inovarea bazată pe
cercetare ştiinţifică şi
dezvoltare
experimentală

Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în

cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare
definește abateri precum:
plagiatul și autoplagiatul
confecționarea și falsificarea de date
prevede înființarea
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării
Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI) drept organism consultativ, fără
personalitate juridică, al Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI),
care derulează activități specifice precum:

 monitorizează modul de aplicare și respectare de către unitățile și instituțiile

de cercetare-dezvoltare, precum și de către personalul de cercetare-
dezvoltare a dispozițiilor legale referitoare la normele de conduită morală și
profesională
 elaborează rapoarte cu analize, opinii şi recomandări în legătură cu

problemele de natură etică ridicate de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii şi cu
etica şi deontologia profesională în activitatea de cercetare-dezvoltare
 propune modificări ale Codului de etică şi deontologie profesională al

personalului din cercetare-dezvoltare
 elaborează şi face propuneri cu privire la coduri de etică pe domenii ştiinţifice,

cu privire la cele mai bune practici internaţionale pentru depistarea şi
combaterea plagiatului, pe care le propune spre aprobare conducerii MCI
 propune MCI reglementări pentru evaluarea plagiatelor, pe baza experienţei şi

a cazuisticii/legislaţiei etc.

Ordinul nr. 4492/2005 privind

promovarea eticii profesionale
în universități
introduce obligația instituțiilor de

învățământ superior acreditate sau Codul de etică universitară este
autorizate să funcționeze provizoriu de un document obligatoriu, care
a adopta propriul Cod de etică întregește Carta universității și
universitară, care să cuprindă stabilește standardele de etică
formularea explicită a idealurilor, profesională pe care o
principiilor și normelor morale pe care comunitate universitară își
consimt să le respecte și să le urmeze propune să le urmeze, precum și
membrii comunității academice în penalizările care se pot aplica în
activitatea lor profesională. cazul încălcării acestora.

 introduce obligația instituțiilor de învățământ superior de a înființa o Comisie de

etică universitară, subordonată senatului universitar, cu atribuții de
● elaborare a Codului de etică universitară,
● analiză și soluționare a reclamațiilor și sesizărilor referitoare la abaterile
de la etica universitară etc.
 prevede constituirea Consiliului de etică universitară la nivelul

Ministerului Educației și Cercetării, cu atribuții precum:
● oferirea de consultanță și monitorizare a modului de aplicare a
codurilor de etică universitară din instituțiile de învățământ superior
acreditate și autorizate să funcționeze provizoriu;
● diseminarea bunelor practici de elaborare și aplicare a codurilor
de etică universitară;
● sesizarea din oficiu în legătură cu cazurile de încălcare a eticii
universitare în situația în care instituțiile de învățământ superior nu se
sesizează din proprie inițiativă.

• Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind

asigurarea calităţii educaţiei
prevede înființarea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în
Învăţământul Superior (ARACIS), agenție care formulează și revizuiește
periodic standarde naționale de referință și indicatorii de performanță
pentru evaluarea și asigurarea calității în învățământul superior
(asigurate anterior de Consiliului Național de Evaluare și Acreditare
Academică).

prevede înființarea
Consiliului de Etică și
Management Universitar rolul CEMU este de a
(CEMU) drept organism determina şi sprijini
consultativ al Ministerului universităţile să elaboreze
Educaţiei Naţionale, fără şi să pună în practică
personalitate juridică, a cărui politicile de etică şi de
misiune este dezvoltarea integritate universitară.
culturii eticii şi integrităţii în
Legea Educației universităţile din România.
Naționale nr. CEMU auditează comisiile de
1/2011 etică din universități și se
pronunță asupra litigiilor de
etică universitară pe baza unui
Cod de referință al eticii și
deontologiei universitare (pe
care îl elaborează).

Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3131/2018
privind includerea în planurile de învățământ, pentru toate programele

de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din
sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate
academică
 prevede obligativitatea participării masteranzilor și doctoranzilor la

cursuri de etică și integritate academică cu o durată de minimum 14
ore, începând cu anul universitar 2018-2019;
 cursurile sunt opționale pentru nivelul licență.

Legislaţie secundară:
Legea 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările
ulterioare,
Legea 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale

republicată,
Legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi

completările ulterioare.

Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării

Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI)
- este un organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă

autoritatea de stat pentru cercetare – dezvoltare (art. 5-8 din Legea
206/2004) pentru asigurarea respectării normele de conduită morală
şi profesională
- organizarea şi funcţionarea CNECSDTI este reglementată prin Ordinul
de ministru nr. 211/19.04.2017

Normele de buna conduită se referă la

(art. 2 din Legea 206/2004 cu modificările și completările ulterioare):
activitatea de comunicare, publicare, diseminare

evaluarea și şi popularizare ştiinţifică, inclusiv în cadrul
monitorizarea cererilor de finanţare depuse în cadrul
instituţională a competiţiilor organizate din fonduri publice
cercetării-
dezvoltării,
evaluarea şi
monitorizarea de activitatea ştiinţifică
proiecte de
cercetare-dezvoltare respectarea fiinţei şi
obţinute prin demnităţii umane,
acţiuni din cadrul evitarea suferinţei
Planului Naţional de animalelor şi
Cercetare, Dezvoltare exercitarea funcţiilor ocrotirea şi refacerea
şi Inovare şi de de conducere în mediului natural şi a
evaluare de activitatea de echilibrului ecologic
persoane în vederea cercetare-dezvoltare
acordării de grade,
titluri, funcţii

Terminologie de bază asociată eticii și integrității academice
• Mijlocirea oricărei acțiuni efectuate pentru a acoperi

instituția sau membrii ei de efectele negative asupra
Acțiune acesteia
ostilă • Se referă la angajări, acordarea de grade profesionale,
promovări, obținerea de granturi de cercetare, contracte,
cooperări etc.
• Înștiințare a unui organ (comisie, consiliu) cu atribuții în

Sesizare domeniul eticii despre un ca carea trebuie cercetat din
punctul de vedere al aspectelor de etica și integritate
academică
Anchetă • Etapa inițială a cercetării asupra unor sesizări depuse,

cu rolul de averifica dacă sesizarea are o bază reală

• Rezolvarea unei dispute asupra fraudei în cercetarea științifică

de către un arbitru
Arbitrarea • Decizia arbitrului trebuie respectată în toată instituția
academică sau de cercetare-dezvoltare
• Expunere într-o operă scrisă sau o comunicare orală

(inclusiv în format electronic) a unor texte, expresii,
demonstrații, date ipoteze, teorii, rezultate, metode
Autoplagiatul științifice extrase din opere scrise (inclusiv în format
electronic) ale aceluiași autor (sau acelorași autori) fără a
menționa acest lucru și fără s face trimitere la sursele
originale
Buna practică • respectarea ansamblului de acte normative care

reglementează buna conduită în cercetarea științifică

• Reprezintă o situație concretă sau aparentă, în care un membru al

comunității universitare sau al personalului administrativ ori o
Conflict societate la care acesta este asociat sau acționar are interese
de patrimoniale sau personale contrare sau nelioale universității,
interese exercitate astfel încât să influențeze negativ realizarea obiectivă a
funcției ocupate sau să afecteze votul în cadrul organelor colegiale de
conducere
Comunitate • Grup de cercetători ai instituțiilor de cercetare-dezvoltare

• Totalitatea cercetătorilor dintr-o țară, dintr-o zonă a lumii sau
științifică din întreaga lume
Coautor al unei • orice persoană nominalizată în lista de autori a unei

publicații publicații științifice

Confecţionarea • înregistrarea şi prezentarea unor date din imaginaţie,

care nu sunt obţinute prin metodele de lucru folosite în
de date cercetarea ştiinţifică
• păstrarea secretului asupra cercetării ştiinţifice aflată în

desfăsurare sau recent finalizate, asupra persoanei
Confidenţialitate acuzată de fraudă şi asupra persoanei care face o
alegaţie (invocă teorii, păreri, document etc. pentru a
argumenta frauda în cercetarea ştiinţifică)
• eroare neintenţionată, datorată insuficientei informări,

insuficientei practici profesionale, neglijenţei profesionale
sau entuziasmului ştiinţific exagerat; depistarea erorii impune
Eroare autorului ei obligaţia de a o denunţa public
• în cazul lucrărilor publicate, recunoaşterea erorii trebuie
făcută în aceeaşi, revistă, jurnal etc. în care ea a apărut

• aprecierea rezultatelor cercetării ştiinţifice prin folosirea unor

criterii calitative şi cantitative, cum ar fi prestigiul revistei,
Evaluare jurnalului etc., numărul de citări, impactul asupra societăţii,
sau asupra mediului ambiant etc.
• Raportarea selectivă sau respingerea datelor ori a

Falsificarea rezultatelor nedorite
de rezultate • Manipularea reprezentărilor sau a ilustrațiilor, alterarea
sau de date aparatului experimental ori numeric pentru a obține datele
dorite fără a raporta alterările efectuate
• acţiunea deliberată de confecţionare, falsificare,

plagiere,înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării ştiinţifice, sau
alte procedee care se abat mult de la practicile acceptate de
Frauda comunitatea ştiinţifică şi care au ca scop obţinerea unui prestigiu
ştiinţific, a unor finanţări, a conducerii de proiecte sau a
aceptării rapoartelor de cercetare etc.


Gavrilescu
3
• Situația în care se află o persoană juridică sau fizică care are un interes
personal și/sau de grup ce influențează imparțialitatea și
obiectivitatea judecăților, acțiunilor sale în luarea deciziilor, întocmirea
ddocumentelor, îndeplinirea tribuțiilor în evaluarea, monitorizarea,
raportarea activităților didactice, de cercetare-dezvoltare, de
administrare, în încheierea de contracte comerciale, de cercetare etc.
Incompa-
• Interesul personal este orice avantaj, metarial sau de altă natură,
tibilitate urmărit sau obținut, în mod direct sau indirect, pentru sine sau pentru
rude și afini până la gradul al treilea, de către o persoană care exercită
permanent sau temporar, cu orice titlu, o funcție de conducere,
gestionare control, prin folosirea reputației, influenței, facilităților,
relațiilor și informațiilor la care are acces, în temeiul exercitării
acesteia
• politica cercetătorilor individuali, a unităţilor şi instituţiilor de

cercetare-dezvoltare şi a asociaţiilor cu preocupări în domeniul
Integritate cercetării şi/sau valorificării rezultatelor ştiinţifice pentru respectarea
demnităţii umane, a valorilor intrinseci ale ştiinţei, a animalelor şi a
mediului înconjurător
• etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei, care urmează

Investigaţie anchetei şi care se bazează pe fapte dovedit

• prevedere legală care restrânge libertatea în cercetarea

ştiinţifică, cum ar fi legile de respectare a demnităţii
Normă legală umane, de protecţie a animalelor , de folosire a
drogurilor, a substanţelor chimice sau radioactive etc.
• comunicarea scrisă făcută unei persoane acuzată de

fraudă în cercetare;
Notificare • notificarea se trimite persoanei în cauză înaintea
procedurilor de anchetă sau investigaţie
Paternitate • calitatea de autor al unui produs ştiinţific

• însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,

rezultatelor unei persoane, indiferent de calea prin care
acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie
Plagiat personală;
• violarea proprietăţii intelectuale prin însuşirea abuzivă de
idei ale altuia (altora)
• neacceptarea falsificării de rezultate ştiinţifice,

Probitate neânsuşirea de idei sau rezultate ale cercetării ştiinţifice,
nedivulgărea conflictelor de interese etc., cu scopul de a
intelectuală nu induce în eroare comunitatea ştiinţifică şi de a nu
crea prejudicii societăţii
Produs • produs industrial, agricol etc., publicaţie, brevet de

invenţie, program de calculator etc. obţinut în urma
ştiinţific activităţii de cercetare ştiinţifică;

• totalitatea mijloacelor prin care o idee este difuzată (carte,

articol, suport electronic etc.), precum şi dreptul de autor
corespunzător; după caz, proprietatea intelectuală se poate
Proprietate referi şi la tezele de doctorat
intelectuală • lucrarea semnată de mai mulţi autori aparţine fiecăruia dintre
ei
• dacă ideea n-a fost difuzată printr-unul din mijloacele
menţionate ea nu reprezintă o proprietate intelectuală
• responsabilitatea cercetătorilor individuali, a unităţilor şi

Responsabilitate instituţiilor de cercetare-dezvoltare, precum şi a
publicaţiilor ştiinţifice pentru păstrarea integrităţii în
cercetare
Standard • normăsau ansamblu de norme care reglementează buna conduită în

ştiinţific cercetarea ştiinţifică
Valoare calitatea unui produs ştiinţific de a contribui la progresul

științifică cunoaşterii

PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE ETICII ȘI INTEGRITĂȚII ACADEMICE

Principiul demnităţii Principiul autonomiei
• personalul academic și de cercetare- • personalul academic și de cercetare-dezvoltare
dezvoltare are obligaţia să desfăşoare trebuie să aibă libertatea de a face propriile
activităţile de cercetare-dezvoltare alegeri, de a-şi dezvolta aptitudinile, de a cerceta,
manifestând respect faţă de fiinţele vii cu respectarea normelor legale in vigoare şi să
şi în particular faţă de om ca fiinţă respecte acest principiu şi pentru persoanele cu
raţională, netratându-le niciodată doar care colaborează
ca mijloc, ci întotdeauna ca valoare
supremă.
Principiul precauției
Principiul integrităţii • personalul academic și de cercetare-dezvoltareare
obligaţia de a clarifica gradul de precizie,
• personalul academic și de cercetare- respectiv de risc ce caracterizează rezultatele
dezvoltare îşi va exercita activitatea cu cercetării-dezvoltării. În desfăşurarea activităţilor
onestitate, corectitudine şi spirit de cercetare-dezvoltare vor fi luate în considerare
colegial, în deplină concordanţă cu toate consecinţele care pot fi prezise (prevăzute,
celelalte principii etice, fără nici o anticipate) pe baza datelor ştiinţifice, alături de
ingerinţă din afară. acelea a căror probabilitate nu poate fi negată
chiar dacă nu este dovedită ştiinţific
Principiul binefacerii
• personalul de cercetare-dezvoltare are obligaţia să promoveze acele activităţi de cercetare-
dezvoltare care produc beneficii sociale sau economice punând in balanţă beneficiile, daunele şi
riscurile în vederea obţinerii unui rezultat optim, fără a ignora interesul individual
REGULI MORALE ȘI DE ETICHETĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC
Deși sunt înrudite, regulile morale și cele de etichetă (conduită)

diferă prin tipul de acțiuni pe care le reglementează:
• regulile morale decurg din valori și principii, impunând

restricții generale esențiale de comportament în societate
• regulile de etichetă intră în sfera convențiilor de politețe și

au o arie de aplicabilitate mai restrânsă.
Socaciu E., Vică C., Mihailov E., Gibea T., Mureșan V., Constantinescu M., (2018), Etică și integritate academică, Editura
Universității București.

Reguli morale specifice universităților

Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care
se angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care
decurg reguli morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi
un model de comportament moral.
- valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii

organizaţiei, care ghidează comportamentul nostru moral. În realitate,
ele nu funcționează ca un ghid propriu-zis, ci mai degrabă ca un reper
moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
- de exemplu, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii.
- un cod de etică având ca fundament valorile morale este un cod bazat

pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu, codurile universităţilor
româneşti.

”Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de conduită,

proceduri de aplicare a principiilor) există sub forma unor obligaţii sau
interdicţii care ne spun ce să facem/să nu facem sub aspect moral.”
(Socaciu et al., 2018)
Dat fiind că cele mai importante reguli morale ale unei societăți
sunt adesea preluate și transformate în legi, fiindu-le astfel
atașate o serie de sancțiuni juridice în caz de nerespectare, putem
regăsi și printre regulile morale aferente spațiului academic mai
multe exemple de astfel de legiferări.
Socaciu E., Vică C., Mihailov E., Gibea T., Mureșan V., Constantinescu M., (2018), Etică și integritate academică, Editura
Universității București.

HĂRȚUIREA SEXUALĂ
Legea 202/2002 definește hărțuirea sexualaă ca fiind „situația în care se

manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat
fizic, verbal sau non-verbal, având ca obiect sau ca efect lezarea
demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de
intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor” (Socaciu et al., 2018)
.
Exemple:
 Condiționarea examenului sau a promovării de un serviciu sexual;

 Asaltul sexual continuu, în ciuda protestelor, având ca efect stricarea
reputației victimei;
 Atingerea fizică a unei persoane, cu evidente conotații sexuale, fără
consimțământul respectivei persoane.

CORUPȚIA
Luarea de mită:
Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o
respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
(art. 254 Cod Penal)
Darea de mită:
Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile
arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (art. 255 Cod Penal)
Trafic de influență:
Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de
daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană
care are influența sau lasă să se creadă că are influența asupra unui funcționar pentru
a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se
pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. (art. 257 Cod Penal)

Onestitate academică
Integritatea academică :
 se construiește printr-un comportament etic al membrilor comunității
fiecărei universități,
 comportamentul etic generează o cultură bazată pe onestitate academică și
rigoare intelectuală,
 în acest context actul educațional tinde spre excelență și este susținut de o
evaluare corectă și obiectivă,
 în aceste condiții, toți membrii contribuie la prevenirea, identificarea și
raportarea acțiunilor care pun în pericol acest deziderat,
 astfel universitatea să poată interveni și sancționa faptele reprobabile.
În acest context, participanților la programele educaționale universitare li

se cere în mod special să dea dovadă de onestitate academică
(intelectuală), evitând orice manieră în care ar putea să obțină un avantaj
academic pentru sine sau pentru altcineva prin mijloace necinstite sau
nedrepte.

Reguli de etichetă în spațiul academic
Deși regulile de etichetă (conduită) aplicabile în spațiul academic nu sunt

specificate în documente oficiale precum Codul de etică al unei universități,
ele trebuie totuși respectate de membrii comunității academice, pentru a
putea asigura o colaborare reușită a tuturor participanților la viața
universitară.

Eticheta în sala de curs/ seminar

• Intrați în sală la timp pentru a nu deranja
• Nu vă ocupați în timpul cursului/ seminarului de alte activități, nu vorbiți între
dvs., nu vă distrați, nu accesați rețelele de socializare
• Folosiți instrumentele electronice (ex. laptop-urile) numai în interesul
cursului/seminarului
• Nu monopolizați discuțiile în detrimentul colegilor, nici ca timp și nici ca opinii
exprimate
• Conflictul de opinii într-o discuție academică trebuie cultivat și respectat; nu-l
considerați un atac la persoană
• Răspundeți calm și argumentat criticilor; fără critici nu puteți progresa în
cunoaștere
• Nu mâncați în timpul cursului/seminarului, în schimb puteți bea cafea sau
băuturi răcoritoare
• Nu-i judecați pe ceilalți după opinii, vestimentație, obiceiuri, atâta timp cât nu
vă afectează în mod direct/ violent interesele și propriile libertăți
Eticheta în relația student-profesor
• Nu vorbiți în timp ce vorbește profesorul

•Dacă aveți întrebări legate de subiectul discutat, sunteți liber/ă să
întrerupeți. Totuși, este recomandat să vă notați întrebarea și să așteptați
câteva minute, s-ar putea ca desfășurarea discuției să vă ofere un răspuns.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, ridicați mâna în liniște și nu ostentativ
pentru a solicita o intervenție
•Nu puneți întrebări personale în timpul cursului/ seminarului
•Limbajul licențios este inacceptabil în prezența unui profesor

Eticheta salutului și discuțiilor

• persoana care intră într-un grup de persoane este cea care salută prima
• În completarea salutului verbal se va înclina capul ușor și persoana salutată va fi
privită în ochi
• În niciun context femeia nu se ridică în picioare să dea mâna cu un bărbat, iar
bărbatul nu va da niciodată mâna cu o femeie în timp ce este așezat
• Prezentările se vor face în ordinea importanței (ex. funcție, vârstă etc.)
• Nu monopolizați discuția; acordați și altora dreptul la opinie, chiar dacă ceea ce
spuneți este corect și de interes general
• Chiar dacă știți că aveți dreptate, nu este cazul să-i întrerupeți pe ceilalți
• În orice discuție priviți interlocutorul în ochi, altfel se va considera că sunteți
dezinteresat/ă
• Nu ridicați tonul pentru a vă impune părerea, aceasta denotă doar slăbiciunea
dvs.
• Nu vă contraziceți de dragul de a vă contrazice și nu aprobați orice idee dacă nu
împărtășiți aceeași opinie
• Dacă vă simțiți atacat/ă de discuții jignitoare sau nu doriți să abordați o anumită
temă, încheiați discuția politicos
Codul de etică și deontologie profesională universitară

TUIASI COD.01
(http://www.calitate.tuiasi.ro/TUIASI.COD.01_Codul%20de%20etica_E3R0%20(1).pdf)
 este elaborat în conformitate cu:
- Legea 206/2004, cu modificările și completările ulterioare
- Legea Educației Naționale 1/2011, cu modificările și completările ulterioare
 este parte componentă a Cartei universitare (anexa 4)
 reglementează și promovează valori morale precum:
- libertarea academică
- proprietatea intelectuală
- integritatea morală și profesională
- responsabilitatea
- autonomia personală
- dreptatea și echitatea
- meritul
- profesionalismul
- onestitatea și corectitudinea intelectuală
- transparența
- respectul și toleranța
- bunăvoința și grija
 are rolul de a preciza principiile, responsabilitățile, procedurile – astfel

încât cercetarea științifică, transferul tehnologic și inovarea în TUIASI
să fie în conformitate cu exigențele Spațiului European și cu principiile
etice care guvernează comunitatea științifică internațională
 reglementează buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea

tehnologică, inovare – cadre didactice, cercetători, studenți, masteranzi,
doctoranzi

Principiile generale ale eticii și deonologiei profesionale universitare

asumate de TUIASI
- Asigurarea libertății individuale și libertății academice
- Respectarea adevărului, a demnității individuale și de grup
- Empatia, parteneriatul pedagogic și pedagogia întrajutorării
- Autonomia individuală sau/și organizațională în desfășurarea activității
științifice, inovarea științifică și utilizarea rezultatelor cercetării științifice
- Dreptul de proprietate intelectuală individuală sau/și instituțională
- Eliminarea conflictelor de intereseși a situațiilor de incompatibilitate
- Transparența decizională și asumarea răspunderii publice pentru decizii
strategice
- Independența instituțională față de orice politică partizană
- Răspunderea autorilor lucrărilor de licență, de disertație, de doctorat
precum și a îndrumătorilor acestora pentru denaturarea intenționată a
conținutului științific a acestor lucrări, pentru texte plagiate, comercializate

- Răspunderea autorilor de lucrări științifice, didactice pentru calitatea

științifică, exactitatea datelor, originalitatea conținuturilor (în
condițiile legii)
- Respectarea adevărului în documentațiile de participare la
competițiile pentru obținerea de finanțări naționale și internaționale
- Respectarea adevărului la întocmirea documentelor de participare la
concursuri de ocupare a posturilor didactice și de cercetare
- Libertarea pentru publicarea contribuțiilor personale în activitatea
științifică și didactică
- Transparența evaluărilor
- Încurajarea tinerilor în dezvoltarea pregătirii didactice și științifice
- Egalitatea de șanse
- Stimularea creativității, recunoașterea activităților performante
- Inserția eficientă a absolvenților pe piața muncii

Principii etice în cercetarea științifică TUIASI COD.01
Principii de bază
respectarea dreptului la viață
respectarea libertății individuale
protecția ființei umane, a animalelor și a mediului
respectarea libertății de expresie
respectarea siguranței produselor alimentare
respectarea și asigurarea securității sistemelor informatice

Libertarea cercetării științifice
accesul liber la sursele

de informare
schimbul liber
de idei
neamestecul factorului politic în activitățile

de cercetare – dezvoltare și inovare
necenzurarea produselor
științifice

Buna conduită în cercetare exclude:
Ascunderea sau
Confecționarea de
înlăturarea Plagierea
rezultate
rezultatelor nedorite
Prezentarea deliberat Introducerea de

Atribuirea incorectă a
deformată a informații false în
calității de autor al
rezultatelor altor solicitările de
unei lucrări
cercetători granturi sau finanțări
Omiterea înregistrării
Nedezvăluirea Deturnarea și/sau stocării
conflictelor de fondurilor de rezultatelor sau
interese cercetare înregistrarea/stocare
a eronată

Lipsa de informare a Lipsa de obiectivitate în Publicarea sau finanțarea

echipei de cercetare cu evaluări și nerespectarea repetată a acelorași
privire la drepturile condițiilor de rezultate ca elemente de
salariale, răspundere, co- confidențialitate ale noutate științifică, fără a se
autorat, surse de rapoartelor de evaluare, menționa sursa inițială sau
finanțare, asocieri cercetare etc. cu adăugiri nesemnificative
Nerecunoașterea
Difuzarea rezultatelor
metodologiilor și a
Nerecunoașterea proprii într-o manieră
rezultatelor altor
erorilor proprii iresponsabilă, cu
cercetători ca sursă de
exagerări și repetări
informare
Nerespectarea Împiedicarea unor

clauzelor granturilor, cercetători în
contractelor, activitatea lor sau
protocoalelor etc. favorizarea altora

Principii etice ale comunității universitare TUIASI COD.01
 Protejarea și încurajarea personalului didactic, didactic auxiliar,

administrativ în optimizarea activităților specifice
 Asumarea autorității de instaurare a unui climat de disciplină și
normalitate
 Relațiile interpersonale, profesionale se bazează pe schimbul de idei,
libertatea de exprimare, participarea în structurile universitare,
proceduri corecte și transparente de evaluare și promovare, acordarea
de calificative profesionale obiective, dreptul individual de a solicita
discutarea oricărei probleme conform unor proceduri corecte și
transparente

Valori și principii
- Libertatea academică
- Autonomia personală
- Dreptatea și echitatea
 principiul nediscriminării și al egalității de șanse
 principiul eliminării conflictelor de interese, a
incompatibilităților și corupției
- Meritul
- Profesionalismul
- Onestitatea academică și corectitudinea intelectuală
- Principiul eliminării fraudelor intelectuale (plagiatul)
- Transparența
- Responsabilitatea profesională și socială
- Respectul și toleranța
- Bunăvoința și grija


Gavrilescu
4
Zece principii de integritate academică
1. Promovarea importanței integrității academice

• Instituțiile de învățământ superior sunt dedicate căutării adevărului.
• Membrii corpului academic trebuie să susțină faptul că urmărirea
adevărului se bazează pe anumite valori fundamentale, inclusiv diligența,
politețea și onestitatea.
2. Promovarea interesului pentru studiu

• Angajamentul față de integritatea academică este consolidat de
standardele academice ridicate.
• Cei mai mulți studenți vor progresa într-o atmosferă în care munca
academică este considerată provocatoare, relevantă, utilă și echitabilă.
McCabe D., Pavela G., (2004), Ten (updated) principles of academic integrity: how faculty can foster student honesty,
Change: The Magazine of Higher Learning , 36, 10-15.

3. Tratarea studenților ca personalități individuale

• Membrii facultății trebuie să-și trateze studenții ca scopuri în sine în sensul că merită
considerație și atenție individuală.
• În general, studenții vor respecta cele mai bune valori ale profesorilor, inclusiv
angajamentul față de integritatea academică.
4. Promovarea unui mediu de încredere în sala de curs/seminar

• Majoritatea studenților sunt adulți maturi și apreciază un mediu liber
de reguli arbitrare și sarcini triviale, în care încrederea este câștigată și
dată.
5. Încurajarea responsabilității studenților pentru integritatea academică

• Cu o îndrumare adecvată, studenților li se poate acorda o responsabilitate
semnificativă pentru a ajuta la protejarea și promovarea celor mai înalte
standarde de integritate academică.
• Studenții doresc să lucreze în comunități în care concurența este echitabilă,
integritatea este respectată, iar înșelăciunea este pedepsită.
• Studenții înțeleg că unul dintre cele mai mari stimulente pentru angajarea în
necinstea academică este percepția că se manifestă lipsa de integritate
academică.

6. Clarificarea așteptările studenților

• Membrii corpului academic au responsabilitatea principală pentru proiectarea și
cultivarea mediului și a experienței educaționale.
• Membrii corpului academic trebuie să-și clarifice în prealabil așteptările privind
onestitatea în activitatea academică, inclusiv natura și amploarea colaborării
studențești.
• Cei mai mulți studenți doresc astfel de îndrumare și o primesc în programele de curs,
examinați cu atenție de către profesorii lor în clasă.
7. Dezvoltarea unor forme de evaluare corecte și relevante

• Studenții așteaptă ca munca lor academică să fie corect și pe deplin evaluată.
• Membrii corpului academic ar trebui să utilizeze - și să revizuiască în permanență -
forme de evaluare care necesită gândire activă și creativă și să promoveze oportunități
de învățare pentru studenți.
8. Reducerea oportunităților de a se angaja în necinstea academică

• Prevenirea este o linie majoră de apărare împotriva necinstei academice.
• Studenții nu ar trebui să fie tentați sau induși să se angajeze în acte de necinste
academică prin politici ambigue, standarde nedefinite sau nerealiste de colaborare,
management inadecvat al mediului academic sau securitate slabă a examinării.

9. Contestarea și combaterea necinstei academice când aceasta apare

• Studenții observă modul în care se comportă membrii corpului academic și
valorile pe care le adoptă.
• Membrii corpului academic care ignoră sau trivializează necinstea academică
trimit mesajul că valorile de bază ale vieții academice și viața comunității în
general nu merită nici un efort semnificativ pentru a fi aplicate.
10. Definirea și susținerea standardelor de integritate academică la nivel

academic
• Acțiunile de necinste academică generate de studenții individuali pot să apară în
departamente, facultăți.
• Deși membrii corpului academic ar trebui să fie modelele primordiale pentru
integritatea academică, responsabilitatea pentru definirea, promovarea și protejarea
integrității academice trebuie să fie o preocupare la nivelui întregii comunități - nu
numai pentru a identifica abaterile repetate și pentru a aplica proceduri de corecție, ci
pentru a afirma valori comune care fac din universități adevărate comunități.

Forme ale abaterilor de la etica și integritatea academică
 Înșelătoria
 Plagiatul și alte forme de însușire a muncii altcuiva
 Falsificarea datelor
 Obținerea sau reprezentarea necorespunzătoare a datelor
experinentale de laborator sau de la scară mai mare
 Lipsa de onestitate în publicarea de material științifice
 Publicarea sau încercarea de a publica o lucrare realizată în
colaborare fără permisiunea celorlalți participanți
 Abuzul de încredere
 Utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor informatice

Forme ale abaterilor de la etica și integritatea academică
 Utilizarea necorespunzătoare a subiecților umani
 Utilizarea necorespunzătoare a animalelor vertebrate
 Obținerea sau folosirea ilegală sau neglijentă a substanțelor periculoase sau

furnizarea unor astfel de substanțe altor personae
 Falsificarea sau modificarea neautorizată a unei înregistrări academic
 Obstrucționarea activităților academice ale altora
 Alte forme de abateri academice care sunt acceptate în comunitatea științifică
 Complicitatea la săvârșirea abaterilor de la normele academic
 Tentativa de săvârșire a unor abateri academic

Etica cercetării științifice în comunitatea europeană
La 11 martie 2005 Comisia Europeană a adoptat

 Carta Europeană a Cercetătorului
 Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor
Carta Europeană a Cercetătorului este descrisă de către Comisia

Europeană ca “un set de principii şi cerinţe generale care specifica
rolurile, responsabilităţile şi împuternicirile cercetătorilor precum şi ale
angajatorilor şi/sau finanţatorilor cercetătorilor.
Carta Europeană a Cercetătorului desemnează rolurile,

responsabilităţile şi funcţiile pentru cercetători şi angajatorii lor sau
finanţatori.
Aceasta urmăreşte asigurarea faptului că relaţia dintre aceste părţi
contribuie la obţinerea de performanţe reuşite în generarea, transferul
şi schimbul de cunoştiinţe şi la dezvoltarea carierei cercetătorilor.

Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor urmăreşte:
• să îmbunătăţească recrutarea
• să crească gradul de corectitudine şi transparenţă al
procedurilor de selecţie
• propune mijloace diferite de evaluare a meritelor: meritul nu
trebuie să fie măsurat numai în numărul de publicaţii ci şi în
funcţie de o serie mai amplă de criterii, cum ar fi învăţarea,
supravegherea, lucrul în echipă, transferul de cunoştinţe,
managementul şi responsabilitatea cu care-şi desfăşoară
activitatea publică.

CE ESTE CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ?

 Cercetarea ştiinţifică este o activitate / proces de investigaţie prin care
oamenii dobândesc noi date, informaţii şi cunoştinţe despre lumea în
care trăiesc şi / sau despre ei înşişi, sistematizate sub formă de legi şi
principii. Ea presupune un efort social pentru extinderea ariei
cunoaşterii.
 O cercetare este considerată şi acceptată drept “o activitate ştiinţifică”

dacă şi numai dacă ea este realizată printr-o metodă logică, bazată pe
un mod de gândire şi acţiune ştiinţific - METODA ȘTIINȚIFICĂ.
 Activitatea de cercetare este însoţită de riscuri (pierdere conştient

asumată): riscuri ştiinţifice, economice, tehnice etc. Prin abordări
raționale provocările reprezentate de riscuri pot să găsească
răspunsuri adecvate.

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ
 bazată pe un mod de gândire şi acţiune ştiinţific (cea mai

riguroasă formă de cunoaştere)
 realizată prin programe şi activităţi de cercetare ştiinţifică
 finalizată prin identificarea, dobândirea, interpretarea şi
validarea de date, informaţii şi cunoştinţe relevante
pentru o categorie de fenomene naturale sau pentru un
obiect de studiu determinat
Dragomir T.L., (2017), Cercetare ştiinţifică, comunicare şi deontologie, http://www.upt.ro/img/files/2017-

2018/doctorat/cscd/CSCD_2017-2018_Cursul_nr_1.pdf

Funcţii principale ale cercetării:

 funcţia formativă: dezvoltarea unor capacităţi şi deprinderi
sistematice specifice activităţii de cercetare, promovarea unui
mod de gândire şi acţiune ştiinţific şi stimularea lucrului în echipă
 funcţia cognitivă: evaluarea critică a stadiului curent,

aprofundarea şi dezvoltarea cunoaşterii în domenii particulare
ale ştiinţei şi tehnologiei
 funcţia informativă: stimularea şi întreţinerea interesului opiniei

publice şi, în particular, a persoanelor şi instituţiilor capabile şi
disponibile să finanţeze cercetări ştiinţifice viitoare

Obiective ale cercetării ştiinţifice
 obţinerea de date, informaţii şi cunoştinţe noi, relevante

pentru structura şi funcţionalitatea obiectului cercetării
 evidenţierea fenomenelor fizico-chimice şi a proceselor de
transformare induse de acţiunea factorilor de influenţă
asupra comportamentului şi evoluţiei obiectului cercetat
 modelarea matematică analitică, empirică sau/şi numerică a
dependenţelor care caracterizează sistemul investigat

 simularea şi predicţia stărilor şi evoluţiei specifice unui

sistem
 optimizarea funcţionării obiectului cercetării în raport cu o
mulţime dată de criterii şi restricţii
 conducerea în timp real a obiectului cercetării
 asigurarea compatibilităţii obiectului cercetării şi efectelor
dezvoltate de acesta cu mediul ambiant natural şi social

Bune practici în cercetare
Se referă la:
• adoptarea, în mod dinamic de practici de lucru sigure, în

conformitate cu legislaţia naţională
• luarea măsurilor necesare pentru protejarea sănătăţii şi pentru
siguranţă, precum şi pentru recuperarea după diverse probleme
inclusiv cele genarate de tehnologii informaţionale,
• pregătirea unor strategii corespunzătoare de recuperare
• familiarizarea cu legislaţia naţională referitoare la protecţia
datelor şi la cerinţele privind protecţia confidenţialităţii
• întreprinderea de demersuri necesare pentru aplicarea
permanentă a bunelor practici

Etape logice ale unui program

de cercetare științifică



Etapele unui program profesional de cercetare ştiinţifică
 achiziţia de date, informaţii şi cunoştinţe relevante pentru

structura şi funcţia sistemului investigat
 identificarea informaţională a obiectului cercetării
 determinarea problemelor care restricţionează realizarea
obiectivelor şi/sau îmbunătăţirea performanţelor sistemului
considerat
 generarea de idei şi de acţiuni reprezentând soluţii / rezolvări
ale problemelor abordabile şi stabilirea ipotezelor care le
condiţionează şi/sau susţin

 evaluarea multicriterială a opţiunilor / soluţiilor

disponibile şi adoptarea deciziilor optime în condiţiile date
 investigarea teoretică şi/sau experimentală a stării şi
evoluţiei obiectului cercetării în condiţii care să permită
verificarea şi validarea soluţiilor şi ipotezelor adoptate;
 evaluarea rezultatelor obţinute, formularea concluziilor şi
delimitarea domeniilor de valabilitate şi de aplicabilitate;
 redactarea şi comunicarea raportului / sintezei cercetării
efectuate, într-un format consacrat de lucrare ştiinţifică.

Competenţe şi deprinderi necesare

cercetătorului știinţific
 mod de gândire şi acţiune sistemic
 abilităţi analitice şi integratoare în definirea şi rezolvare
problemelor abordate;
 capacităţi de comunicare lingvistică, ştiinţifică şi tehnologică
într-un spectru larg de probleme, parteneri şi audienţă;
 disponibilitate şi adaptabilitate rapidă şi eficientă la
schimbare;
 abordare multi- şi inter- disciplinară a realităţii înconjurătoare

 spirit critic şi creativitate în orice acţiune întreprinsă;

 integrare şi adaptare la cerinţele activităţii în echipă;
 preocupare şi efort de perfecţionare permanentă;
 competenţe şi abilităţi de conducere în cercetare ştiinţifică,
 industrie, servicii, afaceri şi societatea civilă;
 o înţelegere avansată a cadrului economic, social şi
ecologic al societăţii contemporane.



5
Contextul necesar realizării programului experimental
 identificarea corectă, realistă, a resurselor necesare pentru

implementarea programului de cercetare ştiinţifică: resursă
umană, infrastructură, resursă financiară;
 evaluarea corectă a duratei etapelor programului de cercetare
ştiinţifică şi agregarea calendarului cercetării;
 determinarea costurilor cercetării;
 identificarea unei surse de finanţare a cercetării;


 scrierea proiectului de cercetare prin adaptarea programului

profesional de cercetare la cerințele finanțatorului;
 includerea în proiectul de cercetare de personal de
cercetare, juridic, financiar și administrativ;
 încheierea responsabilă a contractului de finanțare a
proiectului de cercetare prin înțelegerea drepturilor,
obligațiilor și clauzelor;
 executarea proiectului de cercetare în acord cu prevederile
contractului, respectând fazele de raportare, maniera de
efectuare a achizițiilor, legislația în vigoare;


 pregătirea auditurilor cerute de finanțator;

 valorificarea rezultatelor proiectului potrivit obligațiilor
din contractul de finanțare;
 finalizarea contractului cu lămurirea clară a aspectelor
paternității rezultatelor;
 arhivarea documentației proiectului astfel încât să poată
fi efectuate audituri ulterioare (la 3, 5 sau 10 ani).


Surse de informare pentru stabilirea temei și obiectivelor

unui program de cercetare/experimental
 experienţa proprie, personală sau a echipei de cercetare – pentru

cercetătorii puternic ancoraţi în realitatea ştiinţifică, tehnologică şi
economică naţională şi internaţională
 literatura de specialitate, obligatorie pentru cunoaşterea

tendinţelor de evoluţie semnificative din ştiinţă şi tehnologie şi
pentru aprofundarea ideilor, teoriilor şi tehnologiilor purtătoare de
progres
 teorii pertinente existente sau aflate în curs de verificare sau/şi

generalizare - variantă preferenţială pentru cercetătorii teoreticieni,
implicaţi în elaborarea de noi teorii şi modele matematice

Distribuţia, exploatarea rezultatelor
În conformitate cu obligaţiile lor contractuale, toţi cercetătorii

trebuie să se asigure că:
• rezultatele cercetării lor sunt distribuite şi exploatate, de

exemplu: comunicate, transferate într-o altă cercetare sau,
dacă este posibil, comercializate.
• cercetarea este de succes
• rezultatele sunt fie exploatate comercial, fie făcute accesibile
publicului (sau ambele) ori de câte ori apare o astfel de
oportunitate.

Funcţiile comunicării prin lucrări ştiinţifice


Factori implicaţi în comunicarea ştiinţifică

• autori - realizatori ai unor programe de cercetare
Cercetătorii ştiinţifică şi a lucrărilor ştiinţifice derivate din
acestea
• persoane fizice şi/sau juridice care gestionează
Editorii activităţi de evaluare şi publicare a lucrărilor
ştiinţifice
• specialişti independenţi, capabili şi disponibili să
Experţii-evaluatori evalueze calitatea şi originalitatea unor lucrări
ştiinţific
Finanţatorii • persoane fizice / juridice, care asigură susţinerea

financiară a unor proiecte de cercetare ştiinţifică
• persoane cărora li se adresează, de fapt, acţiunea

Cititorii de comunicare ştiinţifică a unor lucrări ştiinţifice

Scopul intocmirii materialelor ştiinţifice
Diseminarea rezultatelor cercetării prin

comunicare și/sau publicare joacă un rol esenţial
în progresul ştiinţei
- materialul ştiinţific: mijloc prin care un autor sau un grup de

autori prezintă elemente de noutate, originale, într-un domeniu
specific, cu o anumită întindere, împreună cu argumentatele care
confirmă originalitatea, valoarea şi valabilitatea lor ştiinţifică.
- publicarea sau comunicarea rezultatelor cercetării, pentru a
le face cunoscute lumii ştiinţifice din domeniu sau grupurilor
interesate, în vederea asigurării schimbului de valori şi informaţii
este cel puţin la fel de importantă ca şi obţinerea lor.
9
În ştiinţă, ca în orice altă sferă a cunoaşterii,

este foarte important să comunici şi să scrii!
Beneficiile comunicării şi publicării (DISEMINĂRII)

rezultatelor cercetării ştiinţifice:
• se extinde baza de cunoştinţe în domeniu;
• se îmbunătăţeşte calitatea cercetării;
• se deschide accesul altor cercetători la informaţie,

permiţându-le extinderea cercetărilor;
• se îmbunătăţeşte calitatea vieţii.

10
Scopul valorificării rezultatelor cercetării
- pentru a răspunde cerințelor din contractele de cercetare formulate de

beneficiari
- pentru a face cunoscute direcțiile/domeniile individuale de cercetare
sau ale colectivului de cercetare
- pentru a disemina rezultatele efortului de cercetare susținut din punct
de vedere material de comunitate
- pentru a proteja rezultatele obținute prin drept de autor, brevet de
invenție, model-desen industrial
- pentru a demonstra formarea unor deprinderi în domeniul cercetării
științifice
- pentru a fi aduse la o formă care să permită experimentul fizic la scară
redusă sau naturală
- pentru aplicare industrială

- pentru validarea şi valorificarea publică a rezultatelor cercetării

ştiinţifice
- pentru îndeplinirea unor cerinţe de promovare şi consolidare

academică, ştiinţifică, profesională sau managerială
- pentru dezvoltarea de noi căi şi modalităţi de cooperare în

investigarea domeniului considerat
- pentru sensibilizarea unor agenţi economici şi/sau autorităţi

guvernamentale în finanţarea unor programe de cercetare viitoare
Manolea G., https://gheorghe.manolea.ro/wp-content/uploads/2011/01/Cap.5.Valorificarea-

rezultatelor-cercet%c4%83rilor.pdf

Lucrare ştiinţifică (material științific)
în sens larg
• orice lucrare scrisă și/sau comunicată public, care prin
concepţie, metodă de investigaţie, structurare şi/sau
conţinut prezintă elemente de originalitate ştiinţifică
în sens restrâns
• relatare scrisă, sintetică, a rezultatelor teoretice şi/sau
experimentale originale ale unei cercetări ştiinţifice,
publicată în reviste sau cărţi de specialitate cu caracter
monografic (articol de cercetare, capitol de carte,
monografie...)

Originalitatea lucrărilor ştiinţifice

este exprimată prin aport de noi informaţii şi cunoştinţe
şi/sau printr-o interpretare nouă a unor informaţii şi
cunoştinţe preexistente
Conţinutul lucrărilor ştiinţifice
• lucrări de sinteză bibliografică

în funcție de • lucrări predominant teoretice şi/sau
finalitate fenomenologice
• lucrări predominant experimentale
• lucrări descriptive
în funcție de
• lucrări comparative
atribute
• lucrări cu caracter interpretativ

Ciclul de viaţă a informaţiei
15
Cele mai vechi jurnale științifice Europene …
5 January 1665 6 March 1665
Le Journal des Sçavans Philosophical Transactions of the

Royal Society of London
16
Forme de valorificare a rezultatelor activității

de cercetare
Valorificarea rezultatelor activității de cercetare -

rezultate finale sau parțiale, intermediare, poate fi
privită, într-un sens mai larg, ca fiind acțiunea prin
care acestea sunt sunt transmise către o țintă - în
formă orală sau/și scrisă, către un receptor (cititori
sau audiență).

Câteva forme de valorificare a rezultatelor cercetării:
- raport de cercetare detaliat sau o sinteză a acestuia;

- articol într-o revistă de specialitate;
- articol într-o publicație de informare destinat fie publicului
larg, fie unei anumite categorii socio-profesionale;
- comunicare la o manifestare științifică (colocviu, seminar, congres
etc.)
- comunicare într-o prelegere universitară;
- lucrare de licență, master;
- teză de doctorat;
- prezentare sub formă de poster sau exponat la un târg de profil, la
un salon, la o expoziție;
- fișă tehnică, pliant comercial;
- pagină web etc;

Tipuri de lucrări (materiale) științifice
 cereri/aplicaţii de finanţare a proiectelor de cercetare-dezvoltare
 rapoarte de cercetare ştiinţifică şi de cercetare-dezvoltare
 disertaţii de master şi teze de doctorat
 articole ştiinţifice (scientific papers)
 cărţi ştiinţifice
 cereri şi brevete de invenţie
 produse informatice cu finalitate bibliografică (cuprinsuri,

rezumate, indexuri de citare ştiinţifică, indexuri de citare a
brevetelor de invenţie etc.)

Rafinarea rezultatelor cercetării
Opera de creaţie științifică se supune unui

proces de rafinare
Rafinarea unei creaţii se face în tim p
Rafinarea înseamnă elim inarea graduală a

detaliilor în favoarea întăririi aspectelor care
pun în evidenţă generalitatea şi generalizarea
20
Sensul de rafinare a rezultatelor cercetării
21

6
Condiţii pentru elaborarea unui material

ştiinţific valoros:
- caracter de originalitate
- în concordanţă cu metodele şi obiectivele propuse
- să includă elemente obligatorii, cerute de reglementările
naţionale şi internaţionale
- să conţină şi elemente opţionale, în funcţie de tipul
lucrării ştiinţifice
2 2
Câteva elem ente caracteristice ale unei lucrări
ştiinţifice (bune) (good research paper):
• Bine întocmită din punct de vedere ştiinţific

(good science)
• Bine scrisă (stil şi limbă)
(good writting)
• Publicată într-o revistă prestigioasă
(good journal)
3
Când se consideră o lucrare “bine întocmită” din
punct de vedere ştiinţific?
• Conţine elemente de noutate

Cercetarea descrisă este originală şi importantă pentru progresul
ştiinţific, nu reproduce ceva deja cunoscut sau aplicat (uneori
cercetarea poate fi nouă, dar nu şi importantă)
• Argumentează toate ipotezele formulate

Sunt demonstrate, argumentate şi discutate toate procesele
fundamentale implicate sau responsabile pentru o acţiune,
reacţie sau orice alt fenomen, eventual compate cu cele
descrise în alte lucrări
4
STRUCTURA GENERALĂ A MATERIALULUI

ŞTIINŢIFIC
Este constituită din:
• elemente obligatorii, impuse de reguli
• elemente opţionale
Elemente ce constituie structura unui material

ştiinţific:
- elemente esenţiale pentru identificare (elemente pre-text)
- textul propriu-zis, în care este prezentat şi dezvoltat

conţinutul, conform obiectivelor lucrării şi sunt prezentate
concluziile (elemente text)
- partea finală a lucrării, în care sunt plasate referinţele

bibliografice, anexele etc. (elemente post-text)
5 5
Elementele asociate textului lucrării
• includ analize asupra studiilor şi cercetărilor intreprinse

de autori, descrise explicit
• trebuie să releve ţintele/scopul cercetării, ce

aspecte trebuie analizate, conturând tema centrală a
lucrării – firul roşu sau obiectivele specifice (expuse într-
o manieră concisă), etapele intermediare, necesare a fi
parcurse pentru realizarea scopului propus.
6 6
Concluziile
• reprezintă punctul final al lucrării
• trebuie să sublinieze elementele de noutate, într-o

manieră logică, clară şi concisă, având, ca argumente,
rezultatele şi discuţiile din text
• se subliniază – într-o formă rezumativă, esenţa

materialului şi alte aspecte importante din text, care
răspund obiectivelor lucrării
7 7
ETAPELE/PROCEDURA GENERALĂ DE
ELABORARE A MATERIALELOR
ŞTIINŢIFICE
Redacta: A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi

(un studiu, un act etc.) (DEX)
Technical writing: a specialized, structured way of writing,

where information is presented in a format and manner that
best suits the cognitive and psychological needs of the readers,
so they can respond to a document as its author intended and
achieve the purpose related to that document (Wikipedia).
Autor: Persoană care creează o operă literară, artistică,
ştiinţifică sau publicistică (DEX).
A se documenta: A se informa amănunţit şi temeinic (pe

bază de documente) (DEX).
8 8
Deşi autorii lucrărilor/materialelor ştiinţifice pot fi

diferiţi din punctul de vedere al nivelului de cunoştinţe,
specializare şi experienţă, etapele pe care ei trebuie
să le parcurgă pentru elaborarea materialelor
ştiinţifice au, în principiu, caracter de
generalitate, care derivă din urmărirea unei anumite
proceduri ce se referă la:
9 9
• Aplicarea unor criterii: acurateţe, claritate, concizie,

coerenţă, oportunitate
• Identificarea scopului materialului: determ inarea

m otivaţiilor pentru elaborarea acestuia, stabilirea obiectivelor
specifice lucrării
• Definirea grupului de cititori sau a audienței
• Colectarea, elaborarea şi asamblarea informaţiei
• Redactarea primei variante a materialului
• Efectuarea primei corecturi
• Evaluarea (revizuirea în vederea publicării)

10 10
Structura generală a lucrărilor

științifice
Structura convențională:
IMRaD
Research article structures
Introduction,
Materials and methods,
Results,
and
Discussion)
..... și variante ale acesteia

11
AIMRaD: forma generică de clepsidră a unui articol de cercetare
științifică și caracteristici cheie evidențiate de această formă. 12
Cargill M, O’Connor P., (2009), Writing Scientific Research Articles: Strategy and Steps,
1st edition, Blackwell Publishing, New York. 13
Structura generală a unui material științific/ lucrări științifice


ETICA ÎN VALORIFICAREA REZULTATELOR

CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE PRIN COMUNICARE
ȘI PUBLICARE
La nivelul Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași:
Procedura privind valorificarea rezultatelor activităților

de cercetare – dezvoltare – inovare obținute pe baza
derulării unor contracte finanțate din fonduri publice
COD TUIASI.POB.38
http://www.calitate.tuiasi.ro/TUIASI.POB.38-E1-
procedura%20valorificare%20rezultate%20cercetare.pdf

De ce se scriu şi se publică lucrări de

cercetare?
La modul ideal:
... pentru a împărtăşi lumii ştiinţifice rezultatele

cercetărilor şi descoperirilor ştiinţifice proprii, cu
speranţa de a contribui la circuitul mondial de valori!

În realitate:
• pentru a obţine diverse finanţări, inclusiv din

proiecte şi programe
• pentru a îndeplini criterii de promovare
• pentru a obţine un loc de muncă
• pentru a păstra locul de muncă!
“publish or perish”

Din păcate există și efecte adverse ale acestei presiuni
de a publica, care pot avea un impact negativ major
asupra integrității științifice.
În anumite condiții se creează un context favorabil

pentru manipularea rezultatelor sau publicarea în
reviste obscure, deoarece sprijinul financiar și finanțarea
se bazează frecvent pe publicații științifice.
Acest lucru poate duce la o integritate științifică redusă

și la practici științifice discutabile.
18
Manipularea rezultatelor
În ianuarie 2014, Haruko Obokata a publicat rezultatele cercetărilor sale despre

celulele stem.
Rezultatele cercetărilor sale la Centrul de Dezvoltare Biologică RIKEN din au fost
publicate în revista Nature. În articolul ei, cercetătoarea a susținut că a
descoperit o cale simplă de a dezvolta celule stem din celule normale. Cercetarea
s-a bucurat, pe moment de recunoașterea și entuziasmul universal.
Entuziasmul însă nu a durat mult. Pe măsură ce oamenii de știință din întreaga

lume au încercat să-și reproducă experimentele fără rezultate pozitive, au
început să apară suspiciuni că cercetarea lui Haruko Obokata fusese falsificată.
În iulie 2014, revista Nature a retras articolul. O analiză internă efectuată de
Centrul RIKEN a concluzionat că "Având în vedere calitatea scăzută a
însemnărilor sale de laborator, a devenit clar faptul că va fi extrem de dificil
pentru oricine altcineva să-i urmărească cu exactitate sau să-i înțeleagă
experimentele, iar acest lucru este considerat un serios obstacol în calea
schimbului de informații sănătoase ".
Pentru complica și mai mult lucrurile, Shinya Yamanaka, cercetător japonez care a câștigat Premiul Nobel
pentru Japonia, a fost, de asemenea, prins într-o controversă similară și nu a putut demonstra veridicitatea
unora din rezultatele sale deoarece nu a avut notebook-ul de laborator cu rezultatele cercetărilor și imagini
ce fuseseră publicate. 19
http://3dsbiovia.com/blog/index.php/2014/11/25/publish-perish-mentality-hurting-scientific-integrity/
Publicarea în jurnale obscure
Publicarea cercetărilor într-un jurnal de prestigiu poate contribui

semnificativ la cariera unui om de știință, dar este dificilă publicarea
într-una din aceste reviste. Chiar și unele reviste mai puțin cunoscute
au ridicat ștacheta exigențelor.
Din păcate, dorința de a publica a generat un număr de reviste

obscure, cu nume impresionante, sonore, care însă percep o taxă
pentru publicare, fără e realiza evaluarea manuscriselor.
De exemplu este cunoscut cazul revistei International Journal of

Advanced Computer Technology care a acceptat t un articol pentru
publicare care conținea aceleași șapte cuvinte repetate de 863 de ori.
http://3dsbiovia.com/blog/index.php/2014/11/25/publish-perish-mentality-hurting-scientific-integrity/
20
Ce sunt predatory journals?
Jurnalele care publică lucrări fără o evaluare corectă tip peer-review

și care îi taxează pe oamenii de știință, uneori cu taxe uriașe pentru
publicare sunt numite predatory journals.
Aceste reviste și edituri diminuează valoarea muncii cercetătorilor

corecți, deoarece credibilitatea celor care publică în aceste jurnale
poate fi grav afectată.
Este important ca, în calitate de comunitate științifică, cercetătorii să

se protejeze reciproc pentru a evita să fie exploatați în acest fel.
https://predatoryjournals.com/about/
21
Care sunt modurile de atragere a potențialilor autori aplicate
de jurnale și/sau edituri predatory :
● Perceperea ratelor exorbitante pentru publicarea articolelor în

absența unei evaluări peer-review și a unei supravegheri editoriale.
● Notificarea autorilor în legătură cu perceperea unor taxe taxe numai

după acceptarea manuscriselor acestora.
● Contactarea cercetătorilor prin e-mailuri în masă în încercarea de a-

atrage să publice în aceste jurnale sau de a fi membri în colegii de
redacție.
● Acceptarea rapidă a manuscriselor de calitate scăzută, inclusiv a

unor manuscrise false.
22
● Listarea de cercetători ca membri ai colegiilor de redacție fără
permisiunea acestora sau interdicția de a demisiona.
● Includerea unor falși cercetători ca membri ai colegiilor de redacție

sau ca autori.
● Copierea design-ului vizual și a limbajului materialelor de marketing

și a paginilor web ale revistelor legitime.
● Utilizarea frauduloasă sau necorespunzătoare a ISSN-urilor.
● Oferirea de informații false despre locația de publicare.
● Factori de impact falși, inexistenți sau reprezentați greșit.
Jeffrey Beall a întocmit o listă cu jurnalele predatory în ianuarie

2017, pentru a evita hărțuirea și amenințările continue. Ulterior un
mic grup de oameni de știință și profesioniști în domeniul
informațiilor a decis să actualizeze anonim lista respectivă.
https://predatoryjournals.com/journals/#A 23
Publicarea multiplă, redundantă sau concurentă

- Un autor nu ar trebuie să trimită spre publicare un manuscris mai multor
publicaţii şi să accepte publicarea multiplă.
- Acest fapt constituie un comportament lipsit de etică şi nu este acceptat.
Standardele de raportare
- Autorii unor cercetări originale trebuie să prezinte obiectiv aportul
adus lucrării, precum şi argumentaţia potrivită referitoare la
semnificaţia studiului.
- Datele teoretice ce stau la baza studiului trebuie prezentate concis în
lucrare.
- Lucrarea trebuie să conţină suficiente repere bibliografice şi detalii
pentru ca alte persoane să poată să reproducă operaţiunile descrise. --
- Declaraţiile frauduloase sau cu bună ştiinţă inexacte constituie un
comportament lipsit de etică şi, ca atare, duc la respingerea
manuscrisului, fiind neacceptate.

Originalitatea şi plagiatul
Autorii trebuie să depună doar lucrări originale şi, dacă au folosit citate sau
studii deja publicate, acestea trebuie să se regăsească în mod corespunzător
în bibliografie. Legile în domeniul drepturilor de autor vor fi respectate.
Recunoaşterea surselor
Recunoaşterea contribuţiei părţilor terţe este obligatorie. Autorii trebuie să
citeze publicaţiile ce au influenţat deciziv natura lucrării pe care au scris-o.
Divulgarea informaţiilor şi conflictele de interese

Toţi autorii trebuie să dezvăluie în manuscris suportul posibilele conflicte de
interes, eventual financiare, ce ar putea apărea, influenţate de interpretarea
manuscrisului. Toate sursele de sprijin financiar pentru executarea unui
proiect de cercetare ar trebui menţionate.

Autoritatea asupra lucrării

- Autoritatea asupra lucrării trebuie limitată la cei ce au avut o contribuţie
semnificativă la conceperea, designului, execuţia şi interpretarea studiului.
- Toţi autorii care au avut contribuţii semnificative trebuie listaţi drept “co-
autori”. În cazul în care alte persoane au avut contribuţii apreciate ca
substanţiale asupra proiectului de cercetare, aceştia trebuie recunoscuţi şi
listaţi drept “contribuitori” eventual în secțiunea de ”mulțumiri”
(acknowledgement)
- Autorul de corespondenţă trebuie să se asigure că toţi co-autorii şi nici un
co-autor inadecvat nu este menţionat în lucrarea scrisă şi că toţi co-autorii au
văzut şi au aprobat variant finală a lucrării şi au fost de acord cu înaintarea
acesteia către publicare.

Cercetarea de excelenţă ar trebui promovată în publicaţii prestigioase,

considerate ca atare în urma unor ierarhizări pe baza unor indicatori
cantitativi, care au în vedere numărul de citări pe care articolele dintr-un
jurnal le primesc într-o unitate de timp.
Este cazul publicaţiilor cotate cu:

- factorul de impact ISI , conform clasamentului efectuat de Clarivate
Analitytics; se generează folosind datele din Web of Science și este calculat
de Journal Citation Reports
- CiteScore conform clasamentului efectuat de Scopus
- Indicele SJR calculat pe baza datelor Elsevier
Calculul indicatorilor se face prin intermediul bazelor de date bibliografice.

Indicatorii bibliometrici diferă de la o bază de date la alta.
Unii indicatori bibliometrici sunt specifici pentru o anumită bază de date.


7
Ce caracterizează revistă de prestigiu (good journal)?
Factorul de impact (impact factor)
• este un indice care încearcă să aproximeze valoarea

publicaţiilor ştiinţifice şi să ajute la compararea
acestora
• cuantifică numărul mediu de citări ale lucrărilor
publicate în acel jurnal pentru diverse perioade și
aplicând diverși algoritmi.
2
Instrumente pentru măsurarea impactului unei
publicații/jurnal (factorul de impact)
Journal Citation Reports (JCRs) - ISI
SCImago Journal Rank - SJR
Scopus - CiteScore
3
CALCULUL FI
Journal Citation Reports (JCRs) își bazează calculul pe o perioadă de
doi ani (precedenți) și implică împărțirea numărului de articole
citate la numărul de articole publicate citabile.
De exemplu:
Calculul factorului de impact al unui jurnal pentru anul 2017

A = numărul de articole publicate în 2016 și 2015 care au fost citate de reviste indexate
în Web of Science (Core Collection) pe parcursul anului 2017.
B = numărul total de articole publicate citabile publicate în 2016 și 2015 în jurnalul
respectiv.
A / B = Factor de impact 2017
ISI publică, de asemenea, rapoartele Journal Citation Reports, listează factorul de

impact pentru fiecare dintre revistele pe care le urmăreşte (12294 jurnale).
În cadrul comunităţii ştiinţifice, factorul de impact al unui jurnal joacă un rol important, dar
controversat, în evaluare ştiinţifică. 4
Journal Citation Reports, este o publicație anuală a Clarivate

Analytics. Acesta a fost integrat cu Web of Science și este accesat
din Web of Science-Core Collections.
Oferă informații despre revistele academice din științele naturii și
științele sociale, inclusiv factorii de impact.
Clarivate Analytics este o companie care deține și administrează o

colecție de servicii bazate pe abonament, concentrată în mare parte
pe analize, inclusiv cercetarea științifică și academică, analiza
brevetelor, standardele de reglementare, protecția mărcii comerciale,
inteligența farmaceutică și biotehnologică, protecția mărcii de
domeniu și managementul proprietății intelectuale. Serviciile includ
Web of Science, Cortellis, Derwent Innovation, Derwent World
Patents Index, CompuMark, MarkMonitor, Techstreet, Publons,
EndNote și Kopernio.

Clarivate Analytics a fost anterior parte a Thomson Reuters, ca

Intellectual Property and Science business.
Thomson Reuters este o corporație de presă care a cumparat și

gestionat Institute for Science Information.
Institute for Science Information(ISI) a fost înființat de Eugene

Garfield în 1960. A fost achiziționat de Thomson Scientific &
Healthcare în 1992, devenind cunoscut sub numele de Thomson
ISI, parte din Corporația Healthcare & Science a Thomson
Reuters.

Dr. Eugene Garfield

a pioneer in information science
(1925-2017)
https://projecthome.org/posts/2017/03/spirit-generosity-dr-eugene-gene-garfield
”Clarivate Analytics este una dintre cele mai importante surse
de documentare științifică la nivel mondial.
Scopul acestei baze de date este de a oferi informații despre
recunoașterea științifică a articolelor științifice și de identificare a
noilor tendințe și tehnologii la nivel mondial”.
(https://www.anelisplus.ro)
Web of Knowledge este autoritatea recunoscută pentru

evaluarea ISI a jurnalelor științifice, creat în colaborare cu
prestigiosul I nstitute for Scientific I nform ation din
Philadephia, SUA.
Baze de date gestionate:

Web of Science
Journal Citation Reports
Derwent Innovation Index
8
9
10 10
Pentru un jurnal:
11
12
13
SCOPUS (numit oficial SciVerse Scopus)
• este o bază de date bibliografice care conţine rezumate şi

citări pentru articole de reviste academice.
• acoperă aproape 18.000 de titluri de la mai mult de 5.000 de
edituri internaţionale, inclusiv acoperirea a 16.500 de reviste
din domeniul ştiinţelor ştiinţifice, tehnice, medicale şi sociale
(inclusiv arte şi umaniste) domenii
• aparţine Elsevier şi este furnizată pe Web pentru abonaţi
• căutarea în SCOPUS include căutări de pagini web ştiinţifice
prin Scirus, un alt produs Elsevier, precum şi baze de date
pentru brevete
• oferă şi profile autor care acoperă afilieri, numărul de
publicaţii şi a datelor lor bibliografice, referinţe şi detalii
privind numărul de citări pentru fiecare articol publicat.
14
CiteScore
15
SCImago
SCImago & Country Rank Jurnals este un portal care

include indicatori științifici pentru reviste și ţări dezvoltați din
informaţiile conţinute în baza de date Scopus ® (Elsevier BV).
Aceşti indicatori pot fi folosiți pentru a evalua şi analiza
domenii ştiinţifice.
Această platformă iși are numele de la SCI m ago Journal

R ank (SJR ) indicator, dezvoltat de SCImago pe baza
algoritmului Google PageRank ™ (pe baza căruia
funcționează motorul de căutare Google).
Acest indicator arată vizibilitatea revistelor incluse în baza de
date Scopus ® din 1996.
16
• SJR - SCImago Journal Rank (SJR) este un indicator care măsoară

impactul relativ al citărilor înregistrate de o anumită revistă.
• În determinarea acestui indicator se realizează o ponderare a citărilor, în
funcţie de importanţa (vizibilitatea) revistei.
• Dacă revista este una de top, înregistrând multe citări, atunci orice citare
pentru articolele din această revistă va fi supraunitară (va fi peste 1).
• Dacă revista se află mai la coada clasamentului, atunci o citare nouă va
avea o valoare subunitară (cu cât o revistă se află pe o poziție în fruntea
clasamentului, cu atât mai mult va conta orice citare acumulată).
• Practic, SJR pentru o revistă A în anul n va fi raportul dintre numărul
citărilor ponderate primite de revista A pentru orice articol publicat în
aceasta în anii n-1, n-2 sau n-3, împărţit la numărul total de articole
publicate în cei trei ani consideraţi.
• În acest mod se consideră că se realizează o evaluare a prestigiului mediu
al unui articol, fiind folosit pentru compararea jurnalelor în cadrul
procesului de evaluare științifică.
http://www.amfiteatrueconomic.ro/IndiciScientometrici.aspx
Portalul SCImago
18
Journal rankings
19
Country ranking
20
Alți indicatori
Scorul de influenţă (SI) reflectă influenţa medie a articolelor dintr-o

revistă stiintifica într-un interval de 5 ani după publicare, prin
luarea în considerare a numărului de citări primite de articolele din acea
revistă, ponderate cu influenţa revistelor care citează
articolele.
Hirsch I ndex H: lucrări publicate au cel puţin H citări fiecare şi

celelalte (Np−H) lucrări au cel mult H citări fiecare.
21
Citarea în textul unui material
științific a surselor de informare
Introducerea citărilor în text şi întocmirea

unei liste de referinţe bibliografice sunt o
dovadă a integrităţii ştiinţifice a autorului.
Nerespectarea acestei condiţii duce la

plagiat.
22 22
Referirea la sursa bibliografică este foarte
importantă pentru:
• parafrazarea sau rezumarea unor idei/cuvinte/lucrări, ale

altor autori;
• citarea (cu ghilimele) a unui paragraf, propoziţie, fragment,

dintr-o sursă de documentare.
23 23
Plagiatul
este definit in DEX ca fiind
„opera literară, artistică sau ştiinţifică a

altcuiva, însuşită (integral sau parţial) şi
prezentată drept creaţie personală”.
Plagiatul este un mod de a înşela auditoriul sau

grupul de cititori, fiind o ofensă serioasă la
adresa autorului lucrării plagiate, cu consecinţe
de ordin personal.
24 24
Cele mai cunoscute forme de plagiat sunt:
• copierea unor propoziţii sau paragrafe, cuvânt cu cuvânt

dintr-o sursă, fără a o cita;
• exprimarea cuvintelor, ideilor, gândirii cuiva cu cuvintele

proprii ale autorului (parafrazarea), fără a cita sursa
acestora;
• compilarea textului luat din una sau mai multe surse,

fără a le menţiona;
• copierea parţială sau totală a lucrării unui alt student
25 25
Moduri de citare a surselor de
informare și documentare
26 26
Stilul Harvard
(intext referencing, citarea în text)
Referirea la autorul de la care este preluată

ideea/textul se face în cuprinsul frazei din
materialul ştiinţific ce se elaborează, menţionând
numele acestuia (acestora) şi anul de apariţie a
publicaţiei.
Unele publicaţii cer şi menţionarea paginii la care
se află în articolul original textul citat .

•Grieshop and Stiles (1989) reveal
that „a US study ….”;
•Grieshop and Stiles reveal that „a
US study ….”(1989);
•„A US study showed that almost….”
(Grieshop and Stiles , 1989).
Citarea în text este introdusă, în general, printr-o frază
explicativă, înainte de ghilimele.
Ghilimelele pot lipsi.
28 28
În cazul unei lucrări citate ce are un singur autor, citarea
este de forma:
...... (Gavrilescu, 2004).
sau
Gavrilescu (2004) ......
29 29
Pentru lucrare citată cu doi autori:
-lucrări scrise în limba română:
.............(Gavrilescu şi Chisti, 2005).
sau:
Gavrilescu şi Chisti (2005)...........
-lucrări scrise în limba engleză:
...........(Gavrilescu and Chisti, 2005).
sau:
Gavrilescu and Chisti (2005)................... 30

30
Pentru o lucrare citată, cu trei sau mai mulţi autori :
-lucrări scrise în limba română:
..........(Gavrilescu şi colab., 2001).
sau
Gavrilescu şi colab. (2001)..........................
-lucrări scrise în limba engleză:
.............. (Gavrilescu et al., 2001).
sau
Gavrilescu et al. (2001)............... 31 31

Avantaje ale stilului Harvard
- este foarte convenabil pentru cel care redactează

materialul ştiinţific, deoarece referinţele nu sunt numerotate
şi pot fi adăugate cu uşurinţă altele sau pot fi şterse cele
existente
- lista de referinţe bibliografice poate fi modificată ori de

câte ori autorul trebuie să facă acest lucru
- dacă acelaşi autor sau grup de autori au publicat mai

multe lucrări în acelaşi an şi acestea sunt citate în text,
diferenţierea se face prin litere adăugate după anul
publicării:
Smith and Jones (1998a);
Smith and Jones (1998b). 32 32
Citarea în ordinea apariţiei în text
Referinţele bibliografice sunt citate printr-un număr, în ordinea
în care apar în textul ce se elaborează.
Sistemul evită cheltuielile mari de publicare implicate de stilul

Harvard, iar cititorii pot găsi mai uşor referinţele bibliografice
din listă.
Sistemul este avantajos pentru jurnalele care publică lucrări

scurte (note journal), în care, fiecare lucrare conţine numai
câteva referinţe.
Pentru lucrările lungi , cu numeroase referinţe, citarea în

ordinea apariţiei în text este mai greoaie pentru autor. De
asemenea, nu este întotdeauna nici în avantajul cititorului
pentru că lucrările aceluiaşi autor nu sunt grupate. 33 33
Citarea prin numere a autorilor prezentaţi
în ordine alfabetică în lista de referinţe
Este o combinaţie a variantelor precedente: se citează, prin

numere, autorii ordonaţi în lista de referinţe în ordine
alfabetică şi nu în ordinea apariţiei în text.
Modul de redactare a listei de referinţe

bibliografice
Este de regulă, dependent de politica jurnalului
sau editorului.
34 34

Teza de doctorat la Universitatea Tehnică ”Gheorghe

Asachi” din Iași
REGULAMENT PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA

ACTIVITĂȚILORR DE STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT REG.11
http://www.doctorat.tuiasi.ro/doc/Regulamente/Revizia_11_2017/REG.11%20
EPDFRO%20ROF-CSUD-semnat.pdf
REGULAMENTUL ȘCOLII DOCTORALE
http://www.doctorat.tuiasi.ro/doc/Regulament%20semnat.pdf
PROCEDURA PENTRU SUSȚINEREA TEZEI DE DOCTORAT

https://www.tuiasi.ro/uploads/files/PO.CSUD_.01_E1R0_Procedura_s
ustinere_teza_Revizia_1_.pdf

Bibliografie
Academic Integrity at MIT, Plagiarism. A Handbook for Students, Massachussets
Institute of Technology, On line: https://integrity.mit.edu/handbook/what-plagiarism.
Cargill M., O’Connor P., (2009), Writing Scientific Research Articles. Strategy and Steps,
Wiley-Blackwell, Hoboken, USA.
Code of Hammurabi, On line at: https://en.wikipedia.org/wiki/Code_of_Hammurabi
Cozma C., (2004), Etică – suport de curs, în vol. Filosofie şi Ştiinţe Politice, Editura
Universităţii „Al.I.Cuza”.
Gavrilescu M., (2018), Elaborarea, evaluarea și prezentarea materialelor științifice.
Strategii, etică și deontologie, Editura Politehnium, Iasi.
Guide to the classics: the Epic of Gilgamesh, On line:
http://theconversation.com/guide-to-the-classics-the-epic-of-gilgamesh-73444
Hartley J., (2008), Academic Writing and Publishing. A Practical Handbook, Routledge,
New York.
Josephson M.S., (2002), Making Ethical Decisions, Ingram Publishing House.

Kelley N., (2006), Sentence Structure of Technical Writing, On line:

http://web.mit.edu/me-ugoffice/communication/technical-writing.pdf.
King R.A.H. , Schilling D., (2011), How Should One Live?: Comparing Ethics in Ancient
China and Greco-Roman Antiquity, De Gruyter, Berlin.
Leferink F., (2012), Guide for writing technical reports and papers, On line:
https://www.utwente.nl/en/eemcs/te/education/assignments/manuals/guide.pdf.
Marrou H.I., Marrou H.I., (1982), A History of Education in Antiquity, Univ. of
Wisconsin Press.
Or D., (2015), Introduction to scientific communication, On line:
https://www.ethz.ch/content/dam/ethz/special-interest/usys/ibp/soil-terrestrial-env-
physics-
dam/education/sientific_comm/2015/Introduction_Scientific_communication_ETH_2
015.pdf
Office of Community Standards, What Is Plagiarism?, Student Affairs. University of
Stanford, On line: https://communitystandards.stanford.edu/student-conduct-
process/honor-code-and-fundamentalstandard/additional-resources/what-plagiarism

Saylor T., (2005), Creating an effective Powerpoint presentation, On line:

http://www.ncsl.org/legislators-staff/legislative-staff/legislative-staff-coordinating-
committee/tips-for-making-effective-powerpoint-presentations.aspx
Sercan E., (2017), Deontologie Academică: Ghid Practic, Editura Universității din
București.
The Oxford Thesaurus, (1997), Entry on Original and Originality, 2nd Edition, Oxford
University Press.
Ștefan E.E., (2018), Etică și integritate academică – curs universitar, Editura Pro
Universitaria.

VĂ MULȚUMESC ȘI VĂ
DORESC MULT SUCCES!

Curs Etica Integritate Academica 1 7 2020 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Etica Integritate Academica 1 7 2020 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Etica și integritatea academică

Etica și integritatea academică

Prof.univ.dr.ing. Maria Gavrilescu

Desfășurarea cursului și evaluarea cunoștințelor

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Obiectivul general al disciplinei

Familiarizarea doctoranzilor în legătură cu:

 conceptele eticii, deontologiei și integrității academice în activitățile educaționale și

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

I. Etica și integritatea – concepte și evoluția acestora

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

I. Etica și integritatea – concepte și evoluția acestora

Concepte-cheie: etică – morală – moralitate

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Dicționarul explicativ al limbii române (DEX):

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Moral, imoral, non-moral

• acțiuni care contravin cerințelor moralității („imorale”)

• acțiuni ce realizează o cerință morală („morale”, sau „moralmente dezirabile”)

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Aproape în fiecare epocă/etapă din evoluția societății umane există un context

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Epopeea lui Ghilgamesh

Tableta a cincea din

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Codul de legi al regelui semit Lipit-Iștar al orașului Isin, elaborat la

... să asigure dreptatea în acele locuri, să răspundă plângerilor, să elimine

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Codul lui Hammurabi al Babilonului (1728-1646 î.Hr.), reflectă mare parte

- Hammurabi a fost ales de zei pentru a asigura bunăstarea

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Etica în Egiptul antic

Ma’at Nefertari Ma’at Isis

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Mari tradiții etice

Etica chineză clasică

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Etica filosofică occidentală

Tradiția eticii filosofice occidentale a început odată cu grecii antici:

Aristotel este considerat primul gânditor care a folosit termenul

Potrivit lui Aristotel:

Etica Evului Mediu și a Renașterii

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Încercarea lui Toma d'Aquino de a media între

Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Filosofia morală/ etica modernă

S-au identificat trei etape majore:

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Michel de Montaigne Thomas Reid Jeremy Bentham Immanuel Kant

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

II. Valori și principii etice în contextul integrității

”Etica este o disciplină filosofică, îndrumătoare și prescriptivă, bazată pe principiile

”Morala reprezintă teoria etică, integrând valori și prescripții admise într-

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Școala Doctorală a Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi” din Iași

Pentru evaluarea corectă a integrității unei persoane, a unui

Lipsa unui sistem de valori și principii poate devia în afirmații