ETICA ȘI CONDUITA ÎN CERCETARE

Activitatea de cercetare ştiinţifică implică responsabilitate pe plan ştiinţific, moral,

social, politic etc. Cercetătorul ştiinţific care desfășoară o activitate de cercetare este
răspunzător în mod direct pentru descoperirea efectuată. Responsabilitatea cercetătorului faţă
de munca sa și de rezultatele acesteia reprezintă elementul central al eticii activităţii de
cercetare ştiinţifică. Cercetătorul ştiinţific trebuie să justifice actul de cercetare, utilitatea şi
valabilitatea rezultatelor obţinute, să încerce să aducă prin cercetarea sa un beneficiu
societăţii. Luând în considerare cele relatate orice cercetare ştiinţifică trebuie pusă sub semnul
unei cenzuri morale.
Activitatea de cercetare este o activitate de înalt prestigiu profesional, care presupune
obligatoriu un stil de muncă sau un model de conduită şi care implică mai multe aspecte:
seriozitate în alegerea şi tratarea temei de cercetare; respect faţă de muncă, faţă de tema
cercetată, faţă de cercetător; responsabilitate profesională și morală; o cooperare sinceră,
corectă în cadrul colectivului de cercetare; sinceritate şi modestie; respectarea ierarhiilor,
respectiv a statutelor şi rolurilor, in colectivul de cercetare; sinceritate şi modestie; o
cooperare sinceră, corectă în cadrul colectivului de cercetare; comunicarea rezultatelor
cercetării după o prealabilă şi serioasă verificare a acestora, comunicare ce trebuie să aibă
caracter de corectitudine şi valoare ştiinţifică.
Etica cercetării trebuie să cuprindă abaterile morale ale cercetătorilor ştiinţifici. Cele
mai des întâlnite aspecte referitor la abateri morale pot fi: cercetări cu caracter paralel care
urmăresc subminarea unei activităţi autentice de cercetare pentru a o devaloriza, a o face
lipsită de interes, de utilitate; utilizarea activităţii de cercetare ştiinţifică in scopuri contrare
intereselor sau securităţii umanităţii, in scopuri nocive, antisociale, distructive etc.; furtul de
idei; comunicarea unor rezultate incorecte, false din punct de vedere teoretic sau oferirea unor
produse nesemnificative, inutile sau chiar periculoase;
Etica cercetării oferă linii directoare pentru conducerea responsabilă a cercetării. În
plus, educă și monitorizează oamenii de știință care efectuează cercetări pentru a asigura un
standard etic ridicat. Rezumat general al unor principii etice cuprinde:
a. Onestitate: raportarea cu sinceritate a datelor, rezultatelor, metodelor și procedurilor
precum și starea publicării. Presupune ca datele să nu fie fabricate sau denaturate.
 b. Obiectivitate: încercarea de evitare a mijloacelor părtinitoare în proiectarea
experimentală, analizarea datelor, interpretarea rezultatelor, evaluarea, deciziile de
personal, redactarea granturilor, mărturia experților și alte aspecte ale cercetării.
c. Integritate: respectarea promisiunile și acordurile; acționarea cu sinceritate; depunerea
de eforturi pentru consecvența gândirii și acțiunii.
d. Grijă: evitarea erorilor neglijente și a neglijenței în general ; examinarea cu atenție și
spirit critic a propriei munci și a muncii colegilor. Păstrare unei evidențe
corespunzătoare a activităților de cercetare.
e. Deschidere: partajarea datelor, rezultatelor, ideilor, instrumentelor și resurselor
utilizate. Capacitatea de a fi deschis la critici și idei noi.
f. Respectul pentru proprietatea intelectuală: respectarea brevetelor, drepturilor de autor
și alte forme de proprietate intelectuală. Evitarea de a utiliza date, metode sau rezultate
nepublicate fără permisiune. Acordarea creditelor acolo unde este cazul. Interzicerea
plagiatului.
g. Confidențialitate: protejarea comunicațiile confidențiale, cum ar fi lucrările sau
subvențiile trimise spre publicare, înregistrările personalului.
h. Publicație responsabilă: publicarea pentru a promova cercetarea și bursa, nu doar
pentru a avansa în carieră. Evitarea publicării risipitoare și duplicat.
i. Mentorat responsabil: educarea, îndrumarea și consilierea studenților prin îndumarea
de a lua propriile decizii.
j. Respect pentru colegi: respectarea colegilor și tratarea corectă a acestora.
k. Competență: menținerea și îmbunătățirea propriei competențe și expertiză profesională
prin educație și învățare pe tot parcursul vieții; măsuri pentru promovarea competenței
în știință în ansamblu.
l. Legalitate: cunoașterea și respectarea legilor relevante și politicilor instituționale și
guvernamentale.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertăţii în ştiinţă, în cercetarea ştiinţifică şi în învăţământ;
- respectarea principiilor bunei practici ştiinţifice;
- asumarea responsabilităţilor.
Buna conduita in cercetare-dezvoltare trebuie sa se desfasoare cu ocrotirea si refacerea
mediului natural si a echilibrului ecologic, asigurandu-se protectia acestora fata de eventualele
agresiuni produse de stiinta si tehnologie.
Buna conduita in cercetare-dezvoltare se asigura: - in conformitate cu reglementarile
internationale din domeniu, - legislatia Uniunii Europene
- si cu regulile de etica ale programelor de cercetare stiintifica ale acesteia.
Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude:
- ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite
- confectionarea de rezultate
- inlocuirea rezultatelor cu date fictive
- interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si deformarea
concluziilor
- plagierea rezultatelor sau a publicatiilor altor autori
- prezentarea deliberat deformata a rezultatelor altor cercetatori
- neatribuirea corecta a paternitatii unei lucrari
- introducerea de informatii false in solicitarile de granturi sau de
finantare
- nedezvaluirea conflictelor de interese
- deturnarea fondurilor de cercetare
- neinregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si inregistrarea
si/sau stocarea eronata a rezultatelor
- lipsa de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii proiectului,
cu privire la: drepturi salariale, raspunderi, coautorat, drepturi asupra
rezultatelor cercetarilor, surse de finantare si asocieri
- lipsa de obiectivitate in evaluari si nerespectarea conditiilor de
confidentialitate
- publicarea sau finantarea repetata a acelorasi rezultate ca elemente
de noutate stiintifica.
Motive pentru care se produc fraude stiintifice
- Presiunea in cariera, mediu competitiv, trebuie sa-ti mentii reputatia prin publicare-
fabricare de date - Teama ca alt grup care lucreaza in domeniu poate publica mai repede
Comoditatea – date falsificare vin in completatrea ipotezelor lucrarii, de obicei autorii cred in
experimentul imaginat dar nu au timp sa faca experimente similare Usurinta cu care se pot
fabrica date – unele experimente pot fi nereproductibile din motive obiective, se asteapta ca
datele falsificate sa fie neobservabile
Definitii
(potrivit legii 206/2004)
Frauda in stiinta - actiunea deliberata de confectionare, falsificare, plagiere sau
instrainare ilicita a rezultatelor cercetarii stiintifice;
Confectionarea de date - inregistrarea si prezentarea unor date din imaginatie, care
nu sunt obtinute prin metodele de lucru folosite in cercetare; Falsificare - masluirea
materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date
sau rezultate de natura a deforma rezultatele cercetarii;
Plagiat - insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor
sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au
fost obtinute, prezentandule drept creatie personala;
Conflict de interese - situatia de incompatibilitate in care se afla o persoana care are
un interes personal ce influenteaza impartialitatea si obiectivitatea
activitatilor sale in evaluarea, monitorizarea, realizarea si
raportarea activitatilor de cercetare-dezvoltare;
Conduita ştiinţifică necorespunzătoare se constată în două etape succesive: Ancheta – etapa
iniţială a cercetărilor asupra fraudei în cercetarea ştiinţifică care se declanşează după alegaţie*
si după informarea în scris a persoanei /persoanelor incriminate. Ancheta are rolul de a
verifica dacă alegaţia are o bază reală sau nu şi este realizată de un număr mic de persoane
Investigaţia – etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei, care urmează anchetei şi care se
bazează pe fapte dovedite; Investigatia se declanşează pe baza raportului comisiei de anchetă.
Comisiile de anchetă şi de investigaţie sunt aprobate de conducerea unităţii
sau instituţiei de cercetare-dezvoltare, la propunerea comisiei de etică.
-Publicarea multiplă, (auto-plagiat)
-un autor utilizează parţi substanţiale din propriile lucrări deja publicate fără a preciza
corespunzător referinţele - publicarea unui articol în multiple jurnale - adăugarea unor
cantităţi mici de date noi unui articol deja publicat (“salami-slicing”)
Abateri nedefinite de legislatia din Romania
- Manipularea imaginilor incluse intrun articol
-integritatea imaginilor - aspect reglementat de câteva standarde acceptate de toate
publicaţiile ştiinţifice- abaterea considerată fraudă

-Ghostwriting- autorul real nu este cel mentionat in articol

-Includerea de persoane pe lista de autori- nu au contributii substantiale la cercetare

- sunt persoane ciu notorietate care pot faciulita publicare