Test Managementul clasei

Nume si Prenume cursant:

Serban Mihai Sorin

1. Care sunt calitatile unui diriginte eficient si prin ce anume se deosebeste el de ceilalti profesori
care predau diverse discipine scolare a o clasa de elevi

Profesorul deţine o poziţie-cheie în organizarea şi conducerea procesului de învăţământ.

Cunoştinţele cuprinse în programele şi manualele şcolare constituie doar nişte premise latente, din
punctul de vedere al formării şi educării copiilor; ele capătă însă forţă formativ-educativă numai în urma
prelucrării şi transmiterii lor de către profesor. La fel se întâmplă şi cu mijloacele de învăţământ. Oricât
de perfecţionate şi de moderne ar fi ele, cel care pune în valoare întregul lor potenţial pedagogic este
tot profesorul; cel care dă viaţă manualului şcolar este profesorul.

2. Propuneti o activitate extracurriculara pe care ati dori sa o realizati cu elevii vostri atunci cand
veti fi diriginte si desctriecti modu acesteia

Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei

optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o
serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de
cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii (curriculum formal)
în practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în practică cunoştinţele teoretice
acumulate. Ateliere creative , turism vizual , tur al unei expozitii / muzeu , sport in aer liber.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.  Scopul activităţilor extraşcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în
conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar,
oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează
sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.
3. Ce ar trebui sa faca un profesor/diriginte pentru a creste gradul de coeziune al elevilor
 Profesorul diriginte realizeaza anual planificarea activitatilor conform proectului de dezvoltare
institutional si nevoilor educationale ale colectivului de elevi pe care il coordoneaza.Planificarea
se avizeaza de catre directorul de invatamant.
Activitatile de support educational ,consiliere si orientare profesionala sunt obligatorii si sunt
desfasurate de profesorul diriginte astfel:
- In cadrul orelor din aria curiculara consiliere si orientare;
- In afara orelor de curs, in situatia in care in planul –cadru nu este prevazuta ora de consiliere
si orintare.in aceasta situatie dirigintele stabileste consultand colectivul de elevi , un interval
orar in care se va desfasura activitatile de sport educational , consiliere si orientare
profesionala , care va fi adus la cunostinta elevilor, parintilor si celorlalte cadre didactice.

4. Cum poate un profesor diriginte sa stimuleze motivatia elevilor sai pentru invatarea scolara

Motivația învățării se subsumează sensului general al conceptului de motivație și se

referă la totalitatea factorilor care îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă
la asimilarea unor cunoștințe, la formarea unor priceperi și deprinderi. În accepția
specialiștilor ,,motivația constituie ansamblul motivelor unei persoane, iar  motivul este o
structura psihică ce provoacă orientarea, inițierea și reglarea acțiunilor în direcția unui
scop mai mult sau mai puțin precizat.

Există  mai multe modalități de stimulare a motivației învățării. Modalitățile specifice cadrului
didactic sunt:

 acceptarea unui punct de vedere realist privind aspectele reale ale funcționalității
motivației învățării. Profesorii trebuie să accepte că motivația extrinsecă și motivația
intrinsecă pot duce prin întrepătrunderea lor la  creșterea randamentului școlar.
 evaluarea motivelor învățării. În cazul în care unui elev nu i se poate capta atenția și
interesul cu procedee obișnuite de motivare extrinseca, profesorul trebuie să detecteze
și să evalueze exact structura și funcționalitatea sistemului motivațional, emoțiilor și
sentimentelor cognitive ale elevului respectiv, conjugându-le cu sarcinile didactice.
Astfel, trebuie create situații  de predare- învatare în cadrul cărora  elevul să trăiască
sentimentul succesului, care devine factor motivațional.
 dezvoltarea impulsului cognitiv, pe baza stimulării și orientării trebuinței de activism și a
trebuinței de explorare, de afirmare puternica eului, paralel cu stimularea și dezvoltarea
curiozității, care, potrivit lui J. Bruner este un adevărat prototip al motivației intrinseci, a
bucuriei descoperirii adevărului.
 punerea in funcțiune a unui nivel adecvat al motivației.  S-a constatat că în cazul
anumitor elevi, supramotivarea poate avea aceleași efecte neadecvate ca și
submotivarea, și anume apariția descurajării și a demobilizării la primul eșec, sau chiar
după primul succes se poate demobiliza un anumit elev.
 desfășurarea de activități  extrașcolare care să îi implice pe toți elevii, în funcțiile de
preferințele lor și de poziția pe care doresc să o ocupe în cadrul unui anumit proiect
educativ: (serbări școlare organizate la diverse ocazii: 8 Martie, înaintea Crăciunului, de
Paște, la sfârșitul anului școlar, implicarea lor în editarea revistei școlii, participarea la
diverse festivaluri, concursuri, proiecte etc.,  realizarea de drumeții, vizite și excursii
școlare, organizarea de întâlniri cu părinții și copiii pentru desfășurarea unor activități
comune etc.
5. Ce credeti ca ar trebui sa faca un profesor pentru a corecta comportamentele deviante
ale elevilor sai

Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările de relaţionare a

elevilor în cauză cu părinţii, profesorii, colegii şi încălcarea regulilor colectivităţii şcolare sau
extraşcolare. Paleta acestor tulburări este largă, ea cuprinzînd atît modificări comportamentale mai
puţin grave sub raport juridic (penal), dar supărătoare, de tipul: minciună, inconsecvenţă
comportamentală, violenţe verbale, copiatul la ore, fumatul ostentativ, bruscarea de către băieţi a
fetelor, refuzul de a saluta, diferite atitudini non-conformiste; cît şi abaterile grave de la normele
morale şi legislaţia penală, cum sunt: furtul repetat, vagabondajul, actele de spargere sau tîlhărie,
consumul curent de alcool sau droguri, prostituţie etc. Profesorii se confruntă de obicei cu
tulburările de conduită mai uşoare, neinfracţionale în sensul propriu al termenului; dar destul de
răspîndite sunt, în ultimul timp, şi abaterile severe de conduită, care cer mult timp şi efort pentru a fi
eradicate.