INTRODUCERE

Cea mai frumoasă vârstă a copilăriei vine întotdeauna cu marile și micile ei

provocări, atât pentru părinți cât și pentru educatori. Aceștia din urmă, mediatori și facilitatori
ai învățării, adevărați ghizi în drumul spre cunoaștere ai copilașilor preșcolari, s-au văzut în
ipostaza de a experimenta ei înșiși adevăratele provocări ale noului Curriculum care vine cu
schimbări majore în 2019, promovând un învățământ integrat, diferit de cel clasic, integrând
sinergic și contextual domenii, strategii, metode, mijloace.
Adevărata provocare o reprezintă modalitatea prin care încercăm să însoțim copilul
preșcolar pe drumul cunoașterii prin experimentare, prin descoperire, prin ”a face” și prin
cooperare. Pornind de la o secvență din viața cotidiană, de la o poveste sau de la un proverb
sau o sărbătoare, educatorul poate lua acest copil de mână și îi va facilita călătoria plină de
surprize, de întâmplări, de secvențe care se regăsesc în cotidian și cu care copilul va fi
familiarizat.
Proiectul tematic reprezintă unul din ajutoarele pedagogului educator, care va stabili
o temă, va pune la punct o strategie și va implica preșcolarii în acest demers, începând cu
tema dată și terminând cu metodele de abordare. Că vorbim despre o poveste sau o simplă
întâmplare, puteam crea, prin intermediul acestui proiect tematic, o întreagă lume pe care o
vom dezvălui copilașilor sub toate formele ei, abordând strategii moderne, interactive, care să
aibă în centrul lor copilul și preocupările sale de cunoaștere, nevoile sale, competențele și tot
ceea ce îl reprezintă pe el.
Astfel, cu ajutorul proiectului tematic, copilul va colabora, va experimenta, va
descoperi și va învăța prin joc și joacă, tot ceea ce are el nevoie pentru a se dezvolta armonios,
pentru ca mica lui personalitate să se formeze natural, constant și cu efectele dorite.
Pentru aceasta, am încercat în prezenta lucrare, să elaborez și să dezbat anumite
aspecte pe care proiectul tematic le aduce în prim plan, la grupa mare de preșcolari, pornind
de la teme universale, ușor de întâlnit și identificat, cum ar fi primăvara, prietenul preferat sau
cel mai bun cățel.
De la beneficiile acestui proiect tematic și până la etapele sale de realizare și punere
în aplicare, am fost însoțită de preșcolarii mei de la Grădinița cu Program Prelungit nr. 2 din
Caransebeș, care au conlucrat, colaborat, experimentat și descoperit fericirea de a se bucura
de primăvară, de la primul ghiocel și până la Sărbătorile Pascale.

1
 Capitolul I
PREDAREA DIN PERSPECTIVA NOULUI CURRICULUM

I.1. Noutăți curriculare

În anul 2019, noul curriculum pentru învățământul preșcolar lansa educatorilor o

adevărată provocare: implicarea activă a copiilor în activitățile educative desfășurate, precum
și pregătirea acestora pentru o societate bazată pe cooperare, acțiune și comunicare.
Una dintre recomandările lansate de noile educații a vizat organizarea conținuturilor
învățării într-o manieră nouă, integrată.
Noul Curriculum pentru educația timpurie a fost modificat potrivit anexei ordinului
ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019, și aduce în prim plan o adaptare la
schimbările majore europene, fapt ce a dus cu siguranță la o evoluție în domeniu și la
”racordarea politicilor educaţionale ale României cu politicile la nivel european”.
Acest document și-a propus să realizeze o reactualizare şi o restructurare majoră a
curriculumului naţional clasic pentru educaţia timpurie; cadrele didactice pentru învățământ
preșcolar au preluat această inițiativă menită în fapt să vină în ajutorul copiilor care sunt
nevoiți să se adapteze la exigențele societății actuale, chiar dacă această misiune implică, pe
lângă realizarea, punerea în practică a argumentelor noului curriculum, și o pregătire
corespunzătoare și constantă în plan profesional. Pentru că în acest proces de adaptare sunt
implicați toți participanții la actul educațional: educatorii și copiii.
Argumentele în favorarea noului Curriculum din 2019 sunt menționate după cum
urmează:
”- necesitatea corelării cu prevederi și recomandări din documente promovate la nivel
European, cu impact și cu implicaţii semnificative, cum ar fi Recomandarea Parlamentului
European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele-cheie din perspectiva
învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC);
- corelarea permanentă cu legislaţia în vigoare, îndeosebi cu prevederile care vizează
domeniul educaţiei timpurii din: Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și
completările ulterioare; Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.263/2007 privind înființarea,
organizarea și funcționarea creșelor, cu modificările și completările ulterioare; Hotărârea de

2
Guvern nr.1252/2012 de aprobare a Metodologiei de organizare și funcționare a creșelor și a
altor servicii de educație timpurie antepreșcolară;
- necesitatea unei abordări sistemice a educaţiei timpurii, care înglobează atât educaţia
antepreşcolară cât și cea preşcolară, evitându-se pe cât posibil abordarea fragmentată de până
acum;
- corelarea cu schimbările inițiate la niveluri învățământului preuniversitar, pentru
construirea unei concepţii curriculare unitare şi coerente, având ca referinţă competenţele
cheie care determină profilul de formare al elevului, definite la nivel european şi statuate de
Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011;
- atingerea unor obiective și implementarea unor măsuri din strategiile europene și
naţionale de referinţă pentru domeniul educațional, cum ar fi: Strategia Europa 2020,
Strategia naţională privind reducerea părăsirii timpurii a școlii (HG nr.417/2015), Strategia
națională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (HG nr.383/2015); Strategia
națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului (HG 2 Potolea, D, Toma, S.,
Borza, A. (coord.). Coordonate ale unui nou cadru de referinţă al curriculumului naţional,
CNEE, Bucureşti, 2012, p.12 3 nr.1113/2014);
- adoptarea unor schimbări importante, constructive, pornindu-se de la reuşitele şi
progresele realizate până acum.” 1

I.2. Organizarea conținuturilor din perspectivă monodisciplinară

Piaget constata că în învățământul clasic, de multe ori obiectivele și metodele

utilizate de pedagogi pentru asimilarea tuturor conținuturilor puneau copiii în fața unui regal
de informații. De multe ori s-a ajuns la o segmentare a culturii transmise copiilor, adică la
izolarea unei discipline față de celelalte, fiecare dintre ele aflându-se în propriul său cadran.
Constantin Cucoș definea monodisciplinaritatea ca fiind o ”formă tradițională de
organizare a conținuturilor învățării, pe discipline predate relativ independent unele de
altele”2, fiind centrată pe obiecte de studiu independente, care nu se aflau în corelație, pe
specificitatea acestora, promovându-se astfel o adevărată supremație a disciplinelor.

1
Curriculum pentru educația timpurie, Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4.694/2.08.2019
2
Cucoș, C., Pedagogie, editura Polirom, București, 2014, pag. 187

3
 Legendre spunea chiar că abordarea monodisciplinară reprezintă ”acțiunea de a
aborda un proiect sau de a rezolva o problemă prin limitarea la datele unei singure
discipline3.”
Până în anul școlar 2012-2013, monodisciplinaritatea a reprezentat o axă prioritară a
Curriculumului tradițional, după care s-a produs cunoașterea. Din anul 2012 însă, Ministerul
Educației a beneficiat de un program de formare continuă, de tip ”blended learning”, pentru
educatori, program care a promovat organizarea interdisciplinară a ofertelor de învățare, în
defavoarea organizării disciplinare, moment în care a fost prezentat noul Curriculum și noua
sa formă de abordare. De asemenea, a apărut școlarizarea de la 6 ani, începând cu clasa
pregătitoare, ca parte integrantă a ciclului de aciziții fundamentale.
Elementele de integrare se pare că au existat încă de la acest nivel, prin integrare
intradisciplinară fiind definită acea ”operație care constă în conjugarea a două sau mai multe
conținuturi interdependente ale învățării, aparținând aceluiași domeniu de studiu, pentru a
rezolva o problemă sau a dezvolta unele deprinderi4.”, după cum spunea Legendre.

I.3. Abordarea integrată a învățării

Curând s-a ajuns la conștientizarea necesității promovării interdisciplinarității

deoarece marile probleme ale societății contemporane, problematica economică, estetică sau
morală se pretau în mod special la abordări interdisciplinare, aceasta din urmă apărând ca o
consecință logică a integrării tuturor tipurilor de conținuturi în perspectiva educației
permanente.
Trei categorii de factori și condiții influențează conținuturile educației moderne:
 Modificările în structura finalităților educației;
 Multiplicarea tuturor surselor și mesajelor societății actuale;
 Necesitatea construirii unității și integralității personalității copiilor.
Abordarea integrată a disciplinelor și a domeniilor experențiale poate fi catalogată ca
o adevărată inovație în organizarea conținuturilor. Se observă desigur tendința din ce în ce
mai accentuată în organziarea de tip integrat.

3
Legendre, R. (ed.). Dictionnaire actuel de l'éducation, (1993), Ed. a II-a. Montréal, PQ: Guérin, pag. 46
4
Legendre, R. (ed.). Dictionnaire actuel de l'éducation, (1993), Ed. a II-a. Montréal, PQ: Guérin, pag. 57

4
 I.4. Curriculum integrat – caracteristici, proiectare

Curriculum integrat presupune crearea de conexiuni semnificative între teme sau

competențe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor discipline. Aceste
teme sau competențe au o puternică legătură cu viața cotidiană a copiilor și își propun, direct
sau indirect, să contribuie la formarea unor valori și atitudini.”, afirmă Ciolan.5

Curriculumul integrat prezintă anumite aspecte distincte, caracteristice și relevante

din punctul de vedere al aplicării treptelor de integrare. Astfel, vorbim despre:
 Centrarea se realizează pe activități integrate, de tip proiect;
 Obiectele de studiu sunt puse în relație și combinate într-un tot unitar;
 Sunt corelate rezultatele învățării cu realitățile cotidiene;
 Se stabilesc diferite relații între concepte, procese din domenii diferite;
 Se manifestă o anumită flexibilitate în gestionarea timpului școlar și în
gruparea elevilor;
 Unitățile tematice, conceptele sau problemele reprezintă principiile
organizatoare ale curriculumului;
 Se maximizează utilizarea timpului de învățare pentru ”împrumuturile” dintr-
o arie curriculară, pentru a putea fi utilizate ca sprijin în altă arie;

Principiile fundamentale cae au stat la baza elaborării noului Curriculum pentru

educaţia timpurie sunt următoarele:
 Principiul respectării drepturilor copilului, dreptul acestuia la educație, la
liberă exprimare;
 Educația centrată pe copil, care presupune cunoașterea, valorizarea unicității
copilului, a nevoilor și trebuințelor lui, respectarea individualității acestuia.
 Principiul dezvoltării integrate (prin abordări noi, de tip integrat,
multidisciplinar/interdisciplinar;

5
Ciolan, L., (2012), Învățarea bazată pe proiecte din materialul “Metode de formare în didactica
specialității”, MECTS, București, pag. 191

5
  Învățarea activă – experiențe de învățare în care copilul are posibilitatea de a
participa activ, de a alege modalități de exprimare și exteriorizare și poate
influența modul de desfășurare a lecției;
 Principiul interculturalităţii, cunoașterea și respectarea valorilor naționale și a
altor etnii;
 Principiul echităţii şi nondiscriminării - un curriculum care să asigure
oportunităţi de dezvoltare tuturor copiilor, în mod egal; principiul educaţiei ca
interacţiune dintre cadre didactice şi copii.
Nu putem vorbi despre principiile care au stat la baza elaborării Curriculumului fără să
le menționăm și pe cele care stau la baza aplicării acestui curriculum.
Individualizare (activitățile se vor organiza în funcție de ritmul propriu de dezvoltare a
preșcolarului, de nevoile sale, se va ține seama și de acordarea libertății copilului de a alege el
însuși activități și sarcini în funcție de nevoile și preferințele sale); învățarea bazată pe joc
(jocul este activitatea preferată a copilului, el însușindu-și noțiuni și învățând natural prin
intermediul jocurilor ce stau la baza conceperii tuturor activităților didactice); diversitatea
contextelor și situațiilor diferite de învățare – existența unui mediu educațional potrivit,
situații de învățare de o mare varietate care să solicite implicarea preșcolarului sub cât mai
multe aspecte: emoțional, cognitiv, social, motric; principiul alternării formelor de organizare
a activității - frontal, pe echipe, în grupe sau perechi, individual - și a strategiilor de învățare;
principiul unui parteneriat cu familia și comunitatea (existența unor relații de parteneriat care
să asigure coerență și continuitate în demersul educațional).
Deoarece societatea reprezintă o puternică sursă dominantă în fundamentarea
proiectării curriculare, putem spune despre Curriculum că este proiectat având la bază
evoluția societății actuale, prospectarea acesteia cu scopul pregătirii copiilor de a face față și a
se adapta la cerințele societății moderne.
Astfel, obiectivele curriculare sunt proiectate în direcția devoltării capacității copiilor
de a pune în practică acele cunoștințe pe care le dețin, conținutul învățării fiind derivat din
viața socială, relevant și în acord cu evoluțiile actuale și de perspectivă a modernității,
activitățile didactice desfășurate având astfel un impact deosebit și un rol cu puternic accent
social, copiii fiind implicați în demersuri care implică ajutor, parteneriat, cooperare,
comunicare și găsire de soluții.

6
 I.5. Planul de învățământ la copiii preșcolari

Planul de învăţământ pentru educația timpurie reprezintă un produs curricular

fundamental, de bază și constituie componenta reglatoare esenţială a curriculumului pentru
educaţia timpurie, documentul oficial, normativ şi obligatoriu care canalizează organizarea de
ansamblu a procesului de predare-învăţare-evaluare, pentru fiecare nivel de vârstă şi tip de
instituţie de educaţie specifică perioadei aferente copilăriei timpurii.
Acest document cuprinde activităţile de învățare pentru fiecare grupă şi nivel de
vârstă, numărul de ore alocate săptămânal fiecărei categorii/ fiecărui tip de activități,
asigurându-se în acest mod tuturor copiilor același tip de educație și șanse egale în dezvoltare
și învățare.
Vârsta Activități Numărul de ore Ore pe săptămână
Jocuri și activități liber alese 2h 10h
Rutine și tranziții 2 ½ h (2 zile/săpt.) 14h
0-18 luni
Activități tematice 10/15min. 1h
TOTAL 25h
Jocuri și activități liber alese 2½h 12 ½ h
Rutine și tranziții 2h (4 zile/săpt.) 10 ½ h
19-36 luni
Activități tematice 20/25 min. 2h
TOTAL 25 h
Jocuri și activități liber alese 2h 10 h
Activități pentru dezvoltare
2h 10 h
37-60 luni personal
Activități pe domenii experențiale 1h 5h
TOTAL 25 h

Acest plan se aplică pentru toate tipurile de servicii de educaţie şi îngrijire oferite
copiilor de la naştere până la intrarea în școală, din unitățile de învățământ de stat, particulare
și confesionale și în care activitățile se desfășoară în limba română, în limba minorităților
naționale sau în limbi de circulație internațională.
El se aplică de asemenea în unitățile de educație timpurie care integrează copii cu
dizabilităţi, caz în care se va acorda mai multă atenție așteptării unui feed-back din partea

7
copilului și participării acestuia în mod spontan la activități alături de ceilalți copii, și mai
puțin numărului de activități pe care acesta le desfășoară.
Acest plan prezintă o abordare sistemică a tuturor demersurilor educaționale și le
asigură continuitatea. Intervalele de vârstă și categoriile și numărul de ore alocate activităților
sunt rezultat al corelării echilibrate a realităților din sistemul educațional cu Reperele
fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere până la șapte ani și
cu cerințele educaționale europene și mondiale.
Potrivit acestor principii, copilul este un subiect permanent activ al învățării, iar jocul
este activitatea fundamentală. Activitățile de învățare au caracter sistematic, sunt intensive,
sunt organizate și conduse de educator. Desfășurarea acestora reprezintă rezultatul coordonării
eficiente a celor trei părți angajate, copii, părinți și educatori dar și a părților terțiare
(comunitate, parteneri educaționali).
Tipurile de activități de învățare sunt, la nivel antepreșcolar, următoarele: Activități
tematice, Rutine și tranziții, Jocuri și activități liber alese, iar la nivel preșcolar sunt Activități
pe domenii experențiale (integrate sau pe discipline), Jocuri și activități liber alese și
Activități pentru dezvoltare personală.
Activitățile pe domenii experențiale (ADE) sunt activități integrate sau pe discipline,
desfășurate în cadrul unor proiecte tematice sau în cadrul săptămânilor independente și sunt
proiectate în funcție de temele propuse de curriculum sau în funcție de nivelul de vârstă,
interesele sau nevoile copiilor din grupă. Principalele mijloace de realizare sunt jocul,
povestirea, exercițiile cu material individual, observarea, lectura după imagini, experimentele,
povestirile create de copii, memorizările. Selectarea și structurarea logică a mijloacelor de
realizare a acestor activități trebuie să țină cont de mai mulți factori: activitatea de
comunicare, de asimilare de noi cunoștințe, formarea de deprinderi și priceperi, consolidarea
sau sistematizarea cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor, de verificare/evaluare. Când
este vorba de activitățile integrate aceste metode se succed și alternează în funcție de
obiectivele propuse, de teme sau alți factori determinanți (vârstă, potențial).
Jocurile și activitățile liber alese sunt activitățile pe care de obicei le aleg copiii, fapt
care îi ajută enorm să socializeze, să se inițieze în cunoașterea lumii, a mediului social și
cultural. Ele pot fi abordate în mod integrat, cu activitățile pe domenii experențiale și cu
activitățile pentru dezvoltare personală.
Educatorul va acorda o atenție deosebită amenajării spațiului pe centre, cum ar fi:
Bibliotecă, Joc de rol, Construcții, Știință, Arte, Nisip și apă sau altele. Organizarea acestor
centre se va realize în funcție de specificul locului, de spațiu și de nevoi. Copiii pot fi

8
implicați în alegerea acestor centre, pentru că ei au nevoie să se bucure de libertatea de
opțiune.
Activitățile pentru dezvoltare personală includ și rutinele și tranzițiile, o parte a
activităților liber-alese din perioada dimineții, activități de dezvoltare a înclinațiilor copiilor,
activități opționale sau extra-școlare.
Rutinele sunt activități-reper după care se derulează activitățile zilei. Ele înglobează
activități de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena personală,
masa de prânz, gustarea, plecarea către casă și se caracterizează prin faptul că se repetă în
fiecare zi, la intervale de timp aproximativ stabile, cu aproape aceleași conținuturi.
Tranzițiile sunt activități de durată mai scurtă și fac trecerea de la momentele de rutină
la activități de învățare sau de la o activitate de învățare la alta, în diferite momente ale zilei.
Ele pot fi activități muzicale, recitare, frământări de limbă, un joc cu text și cânt, mișcări déjà
cunoscute etc.
Programul anual de studiu se organizează în jurul a șase mari teme de integrare
curriculară: Cine sunt/suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici
pe pamânt?, Cine și cum planifică/organizează o activitate?, Cum exprimăm ceea ce simțim?,
Ce și cum vreau să fiu?. Astfel, se stabilesc proiectele/activitățile tematice care urmează a se
derula cu copiii.
Potrivit modificărilor din Curriculumul pentru educația timpurie, componentele
aptitudinii de preșcolaritate au la bază finalitățile educației timpurii, premise ale
competențelor-cheie formate, dezvoltate și diversificate, pe traseul școlarizării ulterioare,
începând de la dezvoltarea liberă, armonioasă a personalității copilului, la dezvoltarea
capacității de a interacționa cu ceilalți, pentru a dobândi cunoștințe, diferite atitudini și
deprinderi, la încurajarea explorărilor, încercărilor, experimentărilor, ca experiențe
independente de învățare, la descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități,
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, precum și la sprijinirea copilului în a achiziționa
cunoștințe, deprinderi și capacități necesare la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.
În plus, prin programa școlară se valorifică și modelul curricular centrat pe competențe
și care fundamentează demersurile educaționale pe copil și pe activitatea de învățare a
acestuia ca sistem, dobândirea unor anumite comportamente care să ducă la realizarea
premiselor competențelor-cheie mai târziu.
”În Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008
privind stabilirea Cadrului European al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții,
competența este descrisă din perspectiva responsabilității și a autonomiei, drept capacitate

9
dovedită de a utiliza cunoștințe, abilități și capacități personale, sociale și/sau metodologice
în situații de muncă sau studiu și pentru dezvoltarea profesională și personală.”6.
Cele cinci domenii de dezvoltare pe care se bazează premisele competențelor sunt:
Dezvoltarea capacităților și atitudinilor în învățare se centrează pe abilitățile copilului
de a înțelege relațiile dintre diferite obiecte, fenomene, persoane, dincolo de particularitățile
lor fizice. Acest domeniu cuprinde și abilitățile de gândire logică și rezolvarea de probleme,
cunoștințe elementare de matematică și cele referitoare la lumea înconjurătoare. În ceea ce
privește curiozitatea, interesul și inițiativa ca dimensiuni ale dezvoltării, copilul va manifesta,
la sfârșitul perioadei de preșcolaritate, o serie de comportamente, dintre care putem aminti
inițializarea de activități de învățare și interacțiuni cu alți copii din mediul apropiat, sau
manifestarea curiozității și a interesului pentru experimentarea și învățarea în diferite situații
nou apărute. Când vorbim despre finalizarea sarcinilor și a acțiunilor, ne referim la capacitatea
copilului de a realiza o sarcină de lucru cu consecvență și integrarea, aprecierea și
valorificarea ajutorului primit pentru realizarea unei sarcini de lucru. Tot atunci el va
manifesta creativitate în activiăți diverse, va demonstra simț muzical ritmic, joc cu text și
cântec, dans.
Dezvoltarea cognitivă, care reprezintă acea abilitate a copilului de a înțelege relațiile
dintre diferite persoane, fenomene, obiecte, dincolo de ceea ce le caracterizează din punct de
vedere fizic. Vorbim aici despre gîndirea logică, rezolvarea de probleme, cunoștințe
elementare despre lume, despre mediul înconjurător, noțiuni matematice generale. Din
perspectiva relațiilor, a operațiilor și a dedcuțiilor logice în mediul înconjurător, preșcolarul
va putea să identifice elementele care caracterizează un fenomen, o relațile din mediul
apropiat, un obiect, va compara diferite acțiuni, experiențe sau evenimente, va construi pe
baza lor ale experiențe, alte acțiuni, pornind de la cele cunoscute, va identifica anumite soluții
la situații diverse, întrebări, situații-problemă și va realiza, în mod dirijat, activități simple de
explorare a mediului, cu instrumente și metode cunoscute. O altă dimensiune o reprezintă
cunoștințele și deprinderile elementare matematice pentru rezolvarea de probleme și
cunoașterea mediului înconjurător, copilul putând să demonstreze, la sfârșitul ciclului
preșcolar, familiarizarea cu informații legate de mărime, greutate, înălțime, formă, lungime
sau volum, va identifica și va numi obiecte din mediul înconjurător, va demonstra
familiarizarea cu conceptul de număr și numerație, va rezolva situații-problemă pornind de la
acțiunea de sortare și reprezentare a unor date și va efectua operații de grupare, seriere,
clasificare a obiectelor.
6
Curriculum pentru educația timpurie, anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr. 4694/2.08.2019

10
 Dezvoltarea socio-emoțională are în vedere debutul vieții sociale a preșcolarului,
capacitatea lui de a stabili și menține diferite interacțiuni cu alte persoane, capacitatea de a-și
exprima emoțiile, de a înțelege emoțiile celorlalți, dezvoltarea conceptului de sine și a
imaginii de sine, care influențează procesul de învățare. Dintre dimensiunile dezvoltării, vom
face referire la interacțiunile cu adulții și cu copiii de vârste apropiate, copilul manifestând
interes în persoanele cunoscute, demonstrând și abilități de solicitare și primire a ajutorului în
diferite situații-problemă și va participa la activități agreabile cu copiii de vârsta lui. În ceea
ce privește comportamentele prosociale, de acceptare și de respectare a diversității, la finalul
perioadei preșcolare, copilul își va putea exprima recunoașterea și respectarea asemănărilor și
deosebirilor dintre oameni, va respecta reguli și înțelege efectele acestora în planul relațiilor
sociale, în diferite context cunoscute, va exersa cu susținere abilitățile de negociere și
participare la luarea de decizii, va demonstra toleranță și înțelegere față de celelalte persoane
din mediul apropiat. În ceea ce privește conceptul de sine, el va exersa autoaprecierea în mod
pozitiv, în situații educaționale variate și își va putea promova imaginea de sine cu
caracteristicile sale specifice. Va recunoaște și exprima emoții de bază, va recunoaște piese
muzicale, obiecte de artă, texte literare și va demonstra abilități de autocontrol emoțional.
Dezvoltarea fizică, a sănătății și igienei personale are în vedere deprinderi și abilități
privind mișcarea fizică, coordonarea, dezvoltarea senzorială, precum și cunoștințe referitoare
la îngrijirea personală, reguli diferite de igienă, nutriție și alte metode de menținere a
securității personale. La finalul grădiniței, copilul va reuși să își coordoneze mușchii în
desfășurarea diferitelor activități coordonate, potrivite vârstei lui, va participa activ la
activitățile fizice propuse și își va utiliza mâinile și degetele pentru a realiza diferite acțiuni
fizice inițiate. În ceea ce privește conduita sa senzorială și cea motorie, preșcolarul va învăța
să își utilizeze simțurile în interacțiunea cu mediul apropiat, se va putea orienta în spațiu pe
baza simțurilor și își va coordona mișcările în funcție de ritm, cadență, melodii, diferite
semnale sonore. În plus, el va putea să demonstreze abilități de autoprotecție față de obiecte
sau situații care îl pot pune în pericol, va manifesta deprinderi pentru păstrarea igienei
personale, va lua cunoștință de unele principii de bază specifice unei alimentații sănătoase și
va utiliza și respecta reguli de securitate fizică personală.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării este concentrată pe dezvoltarea limbajului
preșcolarului sub toate formele lui, gramatică, sintaxă, vocabular, înțelegerea semnificației,
dezvoltarea capacității de comunicare (cu abilități de comunicare scrisă, orală, nonverbală și
paraverbală) și preachizițiile pentru scris-citit. Dimensiunile dezvoltării copilului sunt
mesajele orale în context de comunicare variate cunoscute și premise ale citirii și scrierii în

11
diferite contexte, cu dezvoltarea comportamentelor de exersare, ascultare activă a unui mesaj,
în vederea înțelegerii și receptării acestuia și demonstrarea înțelegerii unui mesaj oral, în urma
valorificării ideilor sau emoțiilor trăite. Tot acum se va dezvolta și nuanța vocabularul, se va
pune accent pe respectarea regulilor de exprimare corectă, în diferite contexte ale comunicării
orale, se va demonstra capacitatea de comunicare clară a unor idei, nevoi, acțiuni sau emoții
proprii. Cât despre premisele citirii și scrierii, copilul va putea participa desigur la experiențe
de lucru cu diferite materiale, pentru cunoașterea și aprecierea acestora, va diferenția fonetic
cuvinte diferite, silabe sau sunete și va asocia sunetele cu literele, va identifica prezența
mesajului scris și îl va valorifica în diverse demersuri educative. În plus, el va reuși să
asimileze diferite elemente ale scrisului și va folosi modalități diverse de comunicare scrisă și
orală pentru a putea transmite un mesaj.
Pornind de la aceste domenii de dezvoltare, competențele cheie la nivel preșcolar snt
următoarele:

1. comunicare în limba maternă;

2. comunicare în limbi străine;
3. competențe matematice şi competențe de bază în ştiințe şi tehnologii;
4. competență digitală;
5. a învăța să înveți;
6. competențe sociale şi civice;
7. spirit de inițiativă şi antreprenoriat;
8. sensibilizare şi exprimare culturală.

Capitolul II
PROIECTUL TEMATIC – METODĂ MODERNĂ INTERDISCIPLINARĂ

II.1. Integrarea curriculară. Niveluri

În ultimii ani, progresul științei și tehnologiei a dus la o intensificare a preocupărilor

pentru regruparea domeniilor cunoașterii. În acest sens, un element definitoriu în progresul

12
cunoașterii îl reprezintă abordarea interdisciplinară care a trasat de-a lungul întregii istorii una
din marile axe ale cunoașterii.
L. D. Hainaut, în teza sa ”Programe de învățământ și educație permanentă” susține
că: ”Se acordă mai multă importanță omului care merge decât drumului pe care îl urmează.
Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbușă, care le abate de la drumul
lor simplificator și le închide în impasul hiperspecializării.”
Astfel, putem afirma că interdisciplinaritatea în sistemul educațional este o
necesitate. În vederea pregătirii copiilor pentru a face față provocărilor lumii contemporane,
școala trebuie să pună accentul mai ales pe formarea de competențe, atitudini transversale și
transferabile. Abordarea interdisciplinară presupune dezvoltarea capacității de a transfera
rapid și eficient, de a sintetiza și de a aplica cunoștințe, deprinderi, competențe acumulate prin
studiul diverselor discipline, pentru a rezolva anumite situații problemă care pot apărea.
Astfel, L. Ciolan spune că ”Succesul în viața personală, profesională și socială e dat
tocmai de capacitatea de ieși din cutia disciplinară, de capacitatea de a realiza conexiuni
care să conducă la realizarea eficientă a problemelor concrete.” (L. Ciolan, ”Dincolo de
discipline”).
Ideea centrală a interdisciplinarității pornește de la faptul că pe de o parte aspectele
conceptual si metodologic ale mai multor discipline sunt utilizate în strânsă legătură pentru a
examina o temă, un subiect, un conținut chiar, dar mai ales pentru a fi dezvoltate anumite
competențe interdisciplinare:
”Interdisciplinaritatarea implică (...) diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj
comun, permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic.”7
O altă abordare a interdisciplinarității pornește de la ideile lui Constantin Cucoș, care
spune că ”...este o formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a
cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă
a mai multor puncte de vedere.”8
Pedagogii spun că problemele cu care elevii se vor confrunta în viața profesională,
socială sau personală vor impune decizii care nu se vor regăsi în cadrele disciplinare, ci au un
caracter integrat iar rezolvarea lor depinde de corelații rapide și semnificative, sinergie și
acțiune contextualizată. Aceasta, dat fiind că elevii acumulează în procesul instructiv-educativ
și nu numai, un ansamblu de cunoștințe, atitudini sau deprinderi iar pentru a fi sprijiniți în

7
Văideanu, G., (1988), Educaţia la frontiera dintre milenii, Ed. Politică, Bucureşti, pag. 56
8
Cucoș, C., (1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iași, pag. 88

13
identificarea legăturilor între ideile și procesele dintr-un singur domeniu sau din domenii
variate, precum și din lumea exterioară școlii, se impune automat existența și aplicarea unui
curriculum integrat.
Astfel, integrarea presupune în sens larg punerea în relație, coordonarea și îmbinarea
unor părți separate într-un întreg unitar și armonios. În sens restrâns, ea reprezintă procesul
prin care un element nou introdus sau adus în ecuație devine ca o parte absolut integrantă în
cadrul unui ansamblu deja existent.
Dacă vom judeca această problemă din punct de vedere didactic, vom observa că
integrarea devine sinonimă cu asocierea diferitelor discipline de studiu dintr-un domeniu sau
din domenii strict diferite în una și aceeași planificare a învățării. Putem asocia cu succes
acest termen cu, încorporare, armonizare, unificare sau fuziune. La nivel de curriculum, prin
integrare înțelegem o stabilire de relații de convergență clare între capacitățile, cunoștințele,
atitudinile sau valorile care aparțin unor discipline distincte.

II.2. Interdisciplinaritatea

În procesul de abordare integrată a curriculumului putem distinge mai multe trepte:

monodisciplinaritatea, multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și
transdisciplinaritatea. Cu siguranță că Interdisciplinaritatea aduce o viziune asupra cunoașterii
și o abordare a întregului curriculum diferită, care aplică în mod constant și conștient
metodologia și limbajul din mai multe discipline, pentru a examina o problemă sau o temă
centrală dată.
Spre deosebire față de multidisciplinaritate, care presupune o simplă corelare a
disciplinelor, interdisciplinaritatea presupune de asemenea o intersectare a diferitelor arii
curriculare. De asemenea, ea mai implică interacțiunea deschisă între competențe sau diferite
conținuturi interdependente, specifice mai multor discipline.
Dintre ideile centrale pe care le promovează interdisciplinaritatea, spicuim:
 Această treaptă de integrare permite colaborarea directă și lucrul în echipă între
specialiștii mai multor discipline;
 Conceptele și organizarea conținutului din această perspectivă favorizează în primul
rând transferul și, prin urmare, rezolvarea de probleme noi dar și permite o vedere mai
generală și o decompartimentare a cunoașterii umane;
14
  Contribuie la crearea unor structuri mentale flexibile și integrate, cu un mare potențial
de adaptare și transfer;
 Constituie o abordare economică din punctul de vedere dintre cantitatea de informație
și volumul de învățare;
 Realizează conexiuni între discipline, punând în evidență coeziunea, unitatea,
globalitatea temei sau a problemei de studiat;
 Încurajează pedagogiile active și metodologiile participative: învățarea prin
descoperire, învățarea prin cooperare, învățarea pe bază de proiecte;
Aceste caracteristici însă nu anulează posibilitatea ca o serie de puncte slabe să
devină vizibile. În aces sens, trebuie să menționăm anumite dezavantaje pe care abordarea
interdisciplinară le expune la nivelul ariilor curriculare. Printre acestea, putem vorbi despre
faptul că tratarea interdisciplinară trebuie să evite tendința de generalizare abuzivă, de însușire
a unor cunoștințe și deprinderi dezlânate, precum și faptul că perspectiva interdisciplinară
realizată strict la nivel de grupe de discipline conexe sau percepută sub o formă și mai
radicală nu implică neapărat abandonarea noțiunii de disciplină.
Distingem însă și o abordare diferită a acestei trepte de integrare curriculară, ca fiind
”transferul metodelor dintr-o disciplină în alta”9, potrivit căruia găsim un nivel de aplicație,
unul epistemologic și unul generator de noi discipline (de exemplu, transferul metodelor
utilizate în matematică în fizică au condus la apariția unor noi câmpuri de investigație și la
apariția fizicii matematice).
Dintre competențele generale pe care le urmărește programa școlară la disciplina
Istorie, menționăm utilizarea diferiților termeni istorici în contexte diverse de comunicare
scrisă sau orală, formarea unei imagini pozitive față de sine și față de ceilalți, explorarea unor
surse sugestive pentru a înțelege anumite fapte din trecut și din prezent, localizarea în timp și
spațiu a unor întâmplări, evenimente istorice studiate, întâmplări care au marcat evoluția unui
popor de-a lungul vremurilor.
La o analiză mai atentă a programei de educație timpurie, observăm că este
promovată, ca modalitate de însușire a cunoștințelor, lectura după imagini, cu cele două
scopuri principale ale ei: lectura cu scop literar și lectura în scopul achiziționării și utilizării
informației. Textele istorice, sursele, datele pot să asigure copiilor depăsirea stadiului de
achiziționare de cunoștințe, în scopul dezvoltării gândirii și a modului de acțiune. Metodele

9
Nicolescu, B., La transdisciplinarité (manifeste), Éditions du Rocher, Monaco, (trad.
rom. Transdisciplinaritatea (manifest), Editura Polirom, Iași, 1999), pag. 134

15
utilizate pentru studierea acestor surse, lecturarea după planșe ale acestor povești și întâmplări
sunt cele prin intermediul căruia se accentuează centrarea pe copil, pentru dezvoltarea
abilităților de învățare ale educabililor, de gândire critică într-un climat de respect în sala de
grupă.

II.3. Metode tradiționale, metode interactive de predare

După cum știm, metodele de învățământ reprezintă un ansamblu de căi pe care cadrul
didactic le folosește în grădiniță pentru a-i sprijini pe copii să descopere viața, mediul
înconjurător, lumea, lucrurile de care sunt înconjurați.
Ele reprezintă în același timp mijloace prin intermediul cărora se formează și se
dezvoltă deprinderile, priceperile, capacitățile preșcolarilor de a acționa asupra lucrurilor,
asupra naturii, de a-și folosi roadele cunoașterii, transformând exteriorul în facilități
interioare, în acest mod formându-li-se și dezvoltându-se caracterul și personalitatea. După
cum spunea Sorin Cristea, ”calitatea pedagogică a metodei didactice presupune
transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de profesor într-o cale de
învățare realizată efectiv de preșcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale și non-
formale, cu deschideri spre educația persomanentă.”10
De la metodele de învățământ realizăm foarte ușor tranziția către metodele didactice,
de organizare și conducere a învățării, într-un tot unitar în care sunt angrenate atât eforturile
educatorului cât și cele ale copiilor, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului –
informarea și formarea educaților.
Metodele se clasifică în metode tradiționale și activ-participative, dar despre relațiile
dintre ele și necesitatea îmbinării lor în procesul de predare-învățare-evaluare vom detalia în
capitolul următor.
Deocamdată ne vom rezuma la prezentarea unor metode care se pot aplica cu succes
la preșcolari, în vederea unei abordări interdisciplinare.

10
Cristea, S., (2000), Dicționar de pedagogie, București, Editura Didactică și Pedagogică, pag. 303

16
 Vorbim astfel de o varietate de metode de comunicare orală, care sunt metode cu
caracter expozitiv și conversațional, constând în transmiterea sistematică a unui volum mare
de cunoștințe cu ajutorul cuvântului educatorului. Aceste metode sunt:
Explicația sau clarificarea, aducerea la lumină a unui adevăr științific, cu ajutorul
argumentelor. Și această metodă se poate preda cu succes în manieră interdisciplinară,
pornind de exemplu, de la această secvență de învățare: (realizarea sensului în modelul de
proiectare didactică E.R.R.):
O echipă formată din mai mulți copii va realiza un desen cu titlul Uniți, suntem mai
puternici. Explic pe rând regulile care trebuie urmate pentru realizarea acestui colaj de desene
și rog copiii să țină cont de normele care trebuie respectate în acest sens. De asemenea, le
explic copiilor că o echipă formată din mai multe persoane, mai multe caractere, înseamnă o
echipă de copii care au același țel, chiar dacă se comportă diferit, există astfel mai multe
opinii și mai multe dezbateri și, prin urmare, mai multe idei. Că sunt creative sau nu, aceste
idei sunt variate și avantajoase. Explicația constă în expunerea regulilor jocului, timpul alocat
desenului, ideea centrală și respectarea cerințelor.
Povestirea. Ea constă în derularea prin narare a unor fapte, evenimente, într-o formă
liniară, armonioasă, expresivă, care are rolul de a declanșa stări afective la preșcolari. Din
perspectivă interdisciplinară, această metodă se bucură de un real succes daca educatorul va
ști să abordeze tema în strânsă legătură cu alte discipline, realizând tranziția în mod discret,
abordând subiectul în mod integrat.
Abordarea de tip interdisciplinar face ca atmosfera la sala de grupă în care se
desfășoară activitatea de învățare să fie una cât mai puțin oficială. Astfel, cadrul didactic
poate asigura un mediu prietenos așa încât copiii să se simtă în elementul lor atunci când
ascultă povești. Povestirea se aplică cu succes la toate grupele de copii și succesul aplicării
unei asemenea metode depinde foarte mult de talentul de povestitor al educatoarei. Puterea
magică a cuvintelor meșteșugite poate atinge limite nebănuite iar copilașii pot asimila noțiuni
și cunoștințe prin intermediul unei povestiri care ajunge la inima fiecăruia, făcând posibile
realizarea sensului și reflecția fără un efort suplimentar. După cum observăm, multe domenii
sunt perfect îmbinate în manieră integrată iar anumite teste cu termeni opuși sau asemănători,
precum și anumite cerințe privind realizarea unor eseuri pe această temă dirijează învățarea
spre competențe lingvistice, favorizând astfel comunicarea în lecția dată.
Descrierea. Prin intermediul acestei metode sunt evidențiate părțile componente sau
caracteristicile unui obiect, a unui fenomen, uneori în prezența obiectului descris. Atunci când

17
pedeagogul descrie un peisaj, el poate utiliza atât planșe sau fotografii cât și mijloace tehnice
moderne.
Conversația. Această metodă valorifică dialogul, creând astfel contexte favorabile
dezvoltării vocabularului copiilor, încurajându-i să se exprime și această metodă se dovedește
a fi extrem de utilă la orice grupă și la orice oră. Astfel, prin intermediul acetei metode, putem
să ne încadrăm perfect în modelul de proiectare E.R.R., conversația făcând parte efectiv din
viața zilnică și nu din cadrele strict disciplinare. Conversația poate fi utilizată atât la evocare,
cât și la realizarea sensului sau reflecție și reprezintă o modalitate clară și obiectivă prin
intermediul căruia cadrul didactic poate realiza o evaluare obiectivă. Observarea sistematică a
comportamentului copiilor include, după cum știm, observarea sistematică a vocabularului
acestuia și acest lucru se poate realiza numai în contextul în care, anumite discipline, utilizate
și aplicate în mod armonios, pun în evidență nivelul de înțelegere atins de elev, vocabularul pe
care va ști să îl folosească, resursele sale de orice tip și punerea în aplicare, sub formă orală, a
tuturor competențelor dobândite.
Problematizarea. Prin intermediul acestei metode, se creează o situație-problemă
care solicită preșcolarilor utilizarea, solicitarea și completarea unor cunoștințe, în vederea
soluționării unor situații-problemă, pe baza efortului personal și a experienței. Această metodă
se poate aplica cu succes având ca temă bullying-ul, de pildă. Educatorul poate pune această
problemă pe tapet și, sub forma unei dezbateri combinate cu conversația, se poate
problematiza un subiect legat de acest aspect social atât de actual. Cu siguranță, abordarea
interdisciplinară a subiectului poate atrage după sine o mulțime de alte probleme demne de
dezbătut însă acest lucru nu poate fi decât util copiilor prin aspectele sociale pe care le
implică.
Dezbaterea reprezintă un schimb organizat de opinii și idei în jurul unei teme
centrale. Astfel, la orice disciplină, prin abordare interdisciplinară, educatoarea poate aduce în
discuție o temă legată de educație civică sau chiar limba română, căutând astfel să îmbine
într-o discuție unitară anumite aspecte ce formează caractere și dezvoltă personalități.
Această metodă poate fi foarte bine combinată cu metoda interactivă Acvariul, în
care copiii, așezați în cercuri concentrice, fac schimb de opinii și, cu argumente, își mențin și
susțin punctele de vedere. În acest caz, educatorul va fi un fel de facilitator care va conduce cu
abilitate discuția astfel încât să-și atingă scopul său informativ și formativ.
Metode de explorare a realității.
Realitatea, directă sau indirectă, oferă un material inepuizabil de resurse pentru orice
fel de activitate de învățare. Astfel, se pune accent pe antrenarea elevilor în cunoașterea

18
realității și pe însușirea unei experiențe personale pe baza contactului cu obiectele și
fenomenele lumii.
Observația. Aceasta este atât activitate cât și metodă în dezvoltarea limbajului
copiilor. De asemenea, poate fi și un exercițiu de bază din punct de vedere formativ. În urma
aplicării acestei metode, copiii vor dobândi un sistem clar de reprezentări cu privire la
obiectele și fenomenele lumii, la formarea caracterelor, la dezvoltarea personalității, la
anumite aspecte din viața cotidiană cu care se vor întâlni ulterior, în societate. Sub aspect
interdisciplinar, această metodă își poate găsi utilizatea și își poate dovedi valoarea prin
următorul exemplu de activitate:
Metode bazate pe acțiuni – reale sau simulate
Se știe că learning-by-doing sau learning-by-discovery reprezintă metodele cele mai
agreate în învățământul modern, în care copilul nu mai este un simplu obiect ci devine subiect
și obiect în centrul procesului de învățământ. Acest tip de învățare prezintă o importanță
majoră pentru formarea personalității elevului și întărirea caracterului, pentru că acesta trebuie
pregătit pentru o viață creatoare, activă, ceea ce va solicita din partea copilului capacitatea de
valorificare a cunoștințelor teoretice pe care le va aplica în rezolvarea diferitelor probleme cu
care acesta va intra în contact. Acest lucru a dus la o promovare constantă a metodelor bazate
pe acțiune, prin care elevul este provocat nu numai să știe ci și să acționeze, prin transferul de
cunoștințe teoretice în planul practic.
Jocul de rol. Din punct de vedere interdisciplinar, această metodă modernă se
dovedește a fi extrem de eficientă prin însuși caracterul ei. Ea are la bază caracteristica sa
ludică, având în vedere ca preșcolarul este un copil care dorește să învețe mai ales prin joacă,
această metodă fiind astfel foarte eficace. Nu este o simplă metodă ci una ”compozită” 11, are o
structură complexă care cuprinde ea însăși metode aparținând altor categorii, care au devenit
între timp procedee: explicația, instructajul, observarea, dezbaterea etc.
Foarte sugestiv pentru această metodă este faptul că, punându-se în pielea unui
personaj, copiii vor trăi experiențe diverse, vor avea sentimente foarte variate și vor încerca să
facă față acestora în modul lor caracteristic, totul, desigur, sub îndrumarea cadrului didactic.
Aceste scenete, create de copii sau extrase din texte literare, pun în practică comportamente în
contexte familiare (grupuri de prieteni, locuri publice, familie, școală etc).
Specialiștii sunt de acord că metodele moderne dezvoltă gândirea critică și
creativitatea și contribuie semnificativ la dezvoltarea personalității și întărirea caracterului. Și
11
Cucoș, C., (2009), Psihopedagogie pentru examene de definitivat și grade didactice, Polirom, pag. 129

19
acest lucru este valabil în toate ariile. Metodele aplicate în învățământul modern provoacă
copilul să gândească, să învețe să se descurce în anumite situații, să găsească soluții la
probleme date sau apărute.
Una din metodele aplicate cu succes în abordarea interdisciplinară îl reprezintă
Brainstormingul. Această metodă, denumită și ”asaltul de idei” sau ”furtună în creier”,
stimulează creativitatea prin enunțarea spontană a cât mai multor idei pentru a găsi soluții la
anumite probleme. Punctul de plecare al acestei metode îl reprezintă neutralizarea blocajului
gândirii și stimularea noilor idei sub formă concretă și spontană.
Această metodă debutează cu anunțarea și formularea unui subiect, a unei teme,
identificarea copiilor care vor participa la activitate și enunțarea de către aceștia a tuturor
ideilor care le vin în legătură cu tema dată. Elevii vor răspunde în timp cât mai scurt, fără a
argumenta alegerea făcută și fără a fi judecați de ceilalți.
Model de activitate: profesorul va nota pe tablă cuvântul ”prietenie” iar copiii vor
spune toate ideile sau noțiunile care le vin în minte legate de această noțiune. Din punct de
vedere interdisciplinar, aplicarea acestei metode interactive se dovedește a fi de un real folos,
urmând exemplul vieții care nu se încadrează în tipare disciplinare. Copiii vor putea da
răspunsuri felurite, atingând discipline variate.
Bulgărele de zăpadă sau ”piramida” reprezintă o modalitate armonioasă de
îmbinare a activităților individuale cu cele de tip grup sau echipă. Acest lucru, deoarece are
rolul de a încorpora activittea unui copil în cadrul unui proiect mai amplu, de echipă, chiar la
nivelul întregii clase. Evaluarea elevilor se va face în funcție de aportul fiecăruia la activitate.
Desfășurarea activității: pornind de la o poveste, copiii vor avea ca sarcină
individuală să formuleze o trăsătură caracteristică unui personaj. La nivel de grupă, vor fi
identificate atât însușirile pozitive câ și cele negative, iar la nivelul întregii clase se vor realiza
și concretiza anumite concluzii cu privire la caracteristicile găsite.
O altă metodă care dezvoltă creativitatea și gândirea critică este ”cubul”. Este o
metodă interactivă care se aplică unei clase care va fi împărțită în șase grupe. Fiecare față a
cubului va avea notată pe ea o cerință, care va începe cu cuvintele-cheie: ”descrie”,
”compară”, ”asociază”, ”argumentează”, ”analizează”, ”aplică”. Este o formă de muncă
independentă care antrenează copiii la muncă, îi provoacă să îndeplinească problemele date și
îi integrează cu succes în societate.

20
 II.4. Proiectul tematic – caracteristici

Proiectul este înțeles ca o temă de acțiune-cercetare care deține un scop bine precizat
care se realizează firesc prin îmbinarea teoriei cu practica. Astfel, reprezintă și o variantă a
învățării prin descoperire.

El pune copilul într-o situație autentică de acțiune și de cercetare, declanșând o

efervescență pe plan mintal, invită la căutare, iar aplicarea acestuia întărește spiritul de
răspundere proprie, apropie copilul de lumea complexă, înconjurătoare și contribuie la
maturizarea gândirii.

Un proiect reprezintă un ansamblu de activități care se fesfășoară, la nivel preșcolar,

pe parcursul unei zile, a unei săptămâni sau a unei perioade întregi de timp, urmărindu-se
evoluția firească a evenimentelor în vederea achiziționării unor informații deja existente sau
fixării unora deja achiziționate.

În teoria și practica abordării curriculare contemporane, proiectul tematic reprezintă

o modalitatea ideală de lucru, fiind din ce în ce mai des utilizată.

Printre caracteristicile definitorii ale acestei metode aplicate la copiii preșcolari,

menționăm următoarele:

 Identificarea diferitelor probleme și definirea acestora

 Înțelegerea și căutarea de noi semnificații privind o secvență din realitate
 Activarea și utilizarea cunoștințelor și abilităților achiziționate anterior,
precum și aplicarea acestora în lumea exterioară imediată
 Identificarea și utilizarea frecventă a diferitelor situații de învățare, corelate
direct cu realitatea
 Formularea de întrebări, explicarea acestora, explicarea răspunsurilor și
aplicarea acestora în contexte cotidiene reale
 Construcția de produse de cunoaștere viabile și aprecierea utilității lor.

Pornind de la temele de integrare curriculară se pot construi proiectele tematice, care

se pot construi, in funcție de nivelul copiilor din grupă, fie pe principiul implicării intr-un

21
număr mare de proiecte (ceea ce este recomandat), și atunci se vor concepe proiecte de
amploare mai mică, putand exista săptămâni in care copiii nu sunt implicați în nici un proiect,
săptămâni in care sunt proiecte săptămanale independente, ori grupe de 1-3 săptămâni
organizate pe același proiect tematic, fie pe principiul implicării lor într-un număr mai mic de
proiecte, putând exista maxim 7 proiecte cu o durată de maxim 5 săptămani per proiect, ori un
singur proiect transsemestrial, în funcție de complexitatea temei abordate și de interesele
copiilor pentru această temă.

II.5. Conținutul proiectului tematic

Proiectul tematic conține argumentul, un exemplu fiind menționat mai jos:

”Primăvara este anotimpul revenirii naturii la viaţă. Ghioceii îşi clatină clopoţelul
sub razele călduţe ale soarelui şi-n curând, pe crengile pomilor apar muguraşi, apoi frunzuliţe
şi flori. Păsările revin voioase la cuiburile lor, bucurându-se de vremea frumoasă şi însorită.
Şi copiii sunt mai vioi, mai zburdalnici, mai doritori de a observa, cerceta, descoperi
transformările care au loc în natură primăvara. Priveste chipul fericit al unui copil, atunci cand
descopera unele dintre aceste minuni si frumuseti si vei fi si tu, la randul tau, fericit!”
Este menționată apoi tema de studiu, cu subtema, la alegerea educatoarei. În acest caz,
este vorba de “Cȃnd, cum şi de ce se intȃmplă?”
Urmează apoi menționarea titlului proiectului, “Hello, primăvară, timp frumos, bine-
ai revenit!”
Se specifică subtema sau subtemele:
1. ,,Primăvară, bun sosit!” – se trece perioada
2. ,,Bine ați revenit, dragi păsări călătoare!”– se trece perioada
3. ,,O mireasmă a florilor de primăvară” – se trece perioada
4. ,,De pe-o buna dimineata...a iesit un bondărel!” - se trece perioada
Se trec apoi obiectivele pe domenii experentiale:
Domeniul limbă şi comunicare:
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere si utilizare corectă a semnificaţiei
structurilor verbale orale;
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.
Domeniul Știinţelor
22
 Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură,
întrebuinţând un vocabular adecvat;
 Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare;
 Dezvoltarea capacității de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi
stimularea curiozitătii pentru investigarea acestuia;
 Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul
înconjurător;
 Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
Domeniul Om şi societate:
 Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;
 Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător;
 Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti şi utilizarea vocabularului specific.
Domeniul Estetic şi creativ:
 Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea de desene, picturi, modelaje;
 Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;
 Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii;
Domeniul Psihomotric:
 Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitar-aplicative;
 Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării
independente a deprinderilor însuşite;
 Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate;

Obiective pe domenii experenţiale:

Domeniul Limbă şi comunicare:
 Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor,
cât şi în calitate de auditor;
 Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea;
 Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles
 Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia;

Domeniul Știinţe:

23
 Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori
găsite de el însuşi: triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare, apreciere a
cantităţii prin punere în corespondenţă;
 Să numere de la 1 la 9 recunoscând grupele cu 1-9 obiecte şi cifrele corespunzătoare;
 Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa,
solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii),
precum şi interdependenţa dintre ele;
 Să recunoască şi să descrie verbal anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat.
Domeniul Om şi societate:
 Să cunoască şi să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice;
 Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice;
 Să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură şi sintetice;
Să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din natură şi viaţa cotidiană, valorificând
deprinderile de lucru însuşite;
 Să-şi formeze deprinderi practice şi gospodăreşti.
Domeniu Estetic şi creativ:
 Să redea teme plastice specifice desenului;
 Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii;
 Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice;
 Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici
diverse alese de el
 Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului;
 Să diferenţieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor muzicale.
 Să diferenţieze auditiv înălţimea sunetelor muzicale
 Să asculte şi să recunoască fragmente din creaţii muzicale naţionale, corespunzătoare
specificului de vârstă al copilului preşcolar;
 Să intoneze cântece pentru copii.
 Să cânte acompaniaţi de educatoare
 Să acompanieze ritmic cântecele.
 Să asocieze mişcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia

Domeniul Psihomotric:

24
 Să fie capabil să execute mişcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri, rostogoliri,
căţărări
 Să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând şi în deplasare
 Să manifeste în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie,
fair-play
Se vor menționa apoi resursele utilizate:
Umane -educatoarele, copiii, parintii, comunitatea locală;
Materiale -culegeri cu texte literare, carti ilustrate pentru copii, flori, fructe legume timpurii
de primăvară, planșe cu imagini specifice anotimpului, fise individuale de lucru, CD-uri
muzicale, combina muzicala, materiale puse la dispozitie de catre parinti, caiete speciale
pentru activitati
Procedurale -conversatia, observarea spontana si dirijata, demonstratia, povestirea, explicatia,
experimentul, jocul , exercițiul, problematizarea, Brainstorming, munca independenta, lucrul
in echipa, verificarea.
Se precizează și resursele de timp, de exemplu 5 săptămâni.
Evaluarea poate îmbrăca mai multe forme și se poate realiza sub o varietate de
metode:
- ,,Hello primăvară, timp frumos, bine-ai revenit”- poate fi o expoziţie cu
lucrările pe care le-au realizat copilașii.
- ,,Carnavalul culorilor și florilor”.
Apoi, educatorul va elabora o hartă a proiectului tematic, ocazie cu care va
menționa tema și subtema acestui proiect, precum și, dacă dorște, o sumară trecere în revistă a
activităților de învățare, cărora le va da câte un nume atractiv.
Urmează detalierea proiectului, pe săptămâni, pe zile, în funcție de durata acestui
priect ales.
De exempu, săptămâna 2-7 mai:
ADP: “Cum ne îmbrăcăm?”; calendarul naturii, prezenţa; tranziţii: “Cuminţi să fim, de lecţii
să ne pregătim”;
Opțional I: Limba engleză: Sweet spring
ALA: Artă: “Imagini de primăvară”-colorare;
Joc de masă: puzzle cu flori;
 Joc de mişcare:,,Țăranul e pe câmp”;
ADE:DS: ,,Cine vorbește?”-joc didactic;
DLC: “ Prima primăvară” de Violeta Dumitrescu-memorizare;
25
26
 Capitolul III
ABORDAREA INTEGRATĂ A ÎNVĂȚĂRII
PRIN INTERMEDIUL PROIECTELOR TEMATICE. CERCETARE

Argument

Am apelat la această cercetare pentru a veni în sprijinul teoriei potrivit căreia un

proiect tematic, având ca temă și subiect un aspect relevant, dar totuși cât se poate de accesibil
din realitatea cotidiană poate influența pozitiv evoluția preșcolarului în ceea ce privește
dezvoltarea capacității sale de receptare a mesajului, de povestire, de experimentare și
descoperire, prin intermediul jocului, singura modalitate pe care o cunoaște el la această
vârstă.

Proiectele tematice au marele avantaj de a se regăsi în viața cotidiană iar copilul va

asocia aproape inconsțient aceste aspecte ale secvențelor de învățare în sala de grupă cu cele
din realitatea cotidiană de care se lovește zilnic.

Desigr că și rolul părinților aici este unul esențial, ei reprezentând, prin intermediul
căminului, prima școală a copilului. Astfel, ei vor sprijini preșcolarul în asimilarea unor
informații și asocierea lor cu cele din viața de zi cu zi.

În sprijinul acestor fapte vin metodele utilizate, jocul fiind intermediarul, iar
educatorul facilitatorul. Aceste proiecte au darul de a provoca copilul să descopere el însuși
elemente din realitate cu care se poate identifica, poate coopera, inventa, participa și își poate
aduce contribuția la reușita acestui proiect cu ideile sale, cu maniera sa de a povesti, dacă are
talent de narator, cu abilitățile sale fizice, emoționale și intelectuale și cu marele său dar de a
absorbi orice informație cu nesaț și a pune întrebări naturale, cu privire la orice aspect alvieții.

Am încercat, prin intermediul acestui demers de cercetare, să scot în evidență

avantajele pe care proiectul tematic le aduce în activitatea de zi cu zi a preșcolarului, acesta
din urmă bucurându-se de joc și joacă și asimilând, aproape fără să-și dea seama, informațiile
primite, furnizând, la rândul său, anumite noțiuni știute și pe care la va împărtăși cu ceilalți,
într-un demers de colaborare, cooperare, ajutor reciproc și învățare pe care proiectul tematic le
facilitează, cu ajutorul constant al mediatorului în întregul proces, educatorul.

27
28
 III.1. Scopul cercetării. Obiective

Scopul cercetării
Evidențierea și stimularea creativității copiilor și dezvoltării competențelor de
comunicare prin intermediul și cu ajutorul proiectului tematic, prin intermediul abordării
interdisciplinare, utile pentru formarea și dezvoltarea unei gândiri flexibile, a unei exprimări
autonome, stimulând și participarea activă deplină, fizică, psihică, atât individuală cât și
colectivă a copiilor preșcolari în întregul demers educațional.

Obiectivele cercetării
 Realizarea unui schimb real, constructiv și eficient de opinii prin intermediul
proiectului tematic, în cadrul unui grup de copii preșcolari;
 Administrarea și găsirea unor modalități de evitare a conflictelor;
 Identificarea și punerea în aplicare a unor strategii interactive de dezvoltare a
competențelor de comunicare;
 Importanța formulării de concluzii simple pe baza unor întrebări reciproce și a
găsirii elementelor semnificative pentru a susține o opinie;
 Sublinierea asocierii unor elemente dintr-un text povestit, audiat, material
video, cu experiențele proprii;
 Evidențierea importanței interesului pentru cunoaștere și explorare;
 Stimularea interesului pentru descoperite prin introducerea unor situații de
învățare interactivă;

III.2. Ipoteza cercetării

Ipoteza generală
Dacă voi aborda în mod organizat, la nivel interdisciplinar, la copiii preșcolari de
grupă mare, proiectul tematic, se vor dezvolta într-un timp foarte scurt și în mod eficient

29
competențe de comunicare expresive, li se va stimula crativitatea și se va dezvolta imaginația
și vor fi educate capacitățile creatoare ale copiilor în aflarea de soluții la anumite sarcini.

Ipoteze secundare
 Dacă voi aplica la grupa mare metoda proiectului tematic, se vor dezvolta
competențe de comunicare mult mai expresive.
 Dacă voi utiliza jocuri educative intractive, voi obține rezultate mult mai bune
într-un timp mai scurt.
 Dacă voi pune în aplicare un demers educațional interdisciplinar și voi
implica copiii și sub aspectul alegerii de către ei a modalităților de acțiune,
voi obține un feed-back pozitiv.
 Dacă voi utiliza mai mult tehnologia, copiilor le vor fi dezvoltate atât
capacitățile creatoare cât și abilitățile de soluționare a unor probleme
apărute.

III.3. Variabile de lucru

Variabila dependentă
Utilizarea sistematică, în mod constant, a metodelor de lucru, interactive, moderne,
în echilibru cu cele tradiționale, pentru stimularea exprimării copiilor oral sau prin desene și
pentru dezvoltarea armonioasă a personalității, prin intermediul proiectului tematic.
Variabila dependentă
Deprinderi pentru stimularea și dezvoltarea exprimării preșcolarilor, pentru
armonizarea personalității și formarea unor comportamente dezirabile, stimularea inițiativei și
a creativității și pentru interiorizarea valorilor și formarea de atitudini, deprinderi sociale,
deprinderi de utilizare a metodelor interactive ca instrumente pentru un proces de învățare
eficient, gradul de implicare al tuturor copiilor în rezolvarea tuturor cerințelor.

30
 III.4. Eșantionul de subiecți

Această cercetare s-a efectuat pe un eșantion de 20 de preșcolari de grupă mare, de la

Grădinița cu Program Prelungit nr. 3 din Caransebeș, dintre care 9 sunt băieți iar 11 sunt fete.
Copiii provin din familii cu venituri medii spre mari, sunt familii biparentale, iar părinții se
implică într-o oarecare măsură în procesul educativ.

Eșantionul experimental

Băieți Fete

III.5. Locul și durata cercetării

Cercetarea s-a realizat în perioada postpandemică, la Grădinița cu Program Prelungit

nr. 2 din Caransebeș, de-a lungul a patru săptămâni, pe parcursul anului școlar 2022-2023,
copiii având aceeași vârstă și aceleași preocupări. Toți copiii sunt de grupă mare.

III.6. Metode, tehnici și instrumente de cercetare

Metodele didactice alese și aplicate au fost selectate astfel încât să răspundă

principalelor cerințe ale unei cercetări riguroase pe care eu, în calitate de educator-inițiator,
am desfășurat-o în grădiniță.
Pentru a putea confirma sau infirma ipoteza acestei cercetări, am apelat la
următoarele metode de cercetare:

31
 - Metoda experimentului psihopedagogic, cu cele trei etape componente: etapa
pre-experimentală sau cea constatativă, etapa experimentală sau formativă si
etapa post-experimentală sau finală.
- Metoda observației, ocazie cu care am notat, în calitate de cercetător,
observațiile constatate de-a lungul activității;
- Pentru a obține informații relevante și obiective cu privire la opinia cadrelor
didactice cu privire la interdisciplinaritate și gradul de implicare al acesteia în întregul proces
educativ, dar și opinia lor cu privire la metodele interactive folosite, am apelat la metoda
chestionarului (anexa 1).

Metoda observației. Această metodă de

cercetare urmărește întregul demers experimental în
cadrul procesului instructiv-educativ, întocmai cum
se desfășoară el în condiții normale. Aplicând această
metodă, eu, inițiatorul cercetării, am reușit să
surprind date esențiale cu privire la aspectele
semnificative ce privesc acest demers, am putut lua
note date cu privire la etapa inițială a cercetării, am făcut observații cu privire la latura
instructiv-formativă și am putut decide concluzia acestui experiment, am putut constata dacă
ipoteza a fost sau nu confirmată și dacă există elemente importante, esențiale care pot fi
valorificate în practica pedagogică ulterior. Prin intermediul observației, am reușit să asimilez
anumite informații legate de eșantioanele de subiecți, am identificat anumite aspecte care fac
obiectul acestei cercetări, am observat și analizat atât educatorii cât și copilașii dar și întregul
proces instructiv-educativ în ansamblul său, reușind să obțin o imagine globală a întregului
demers și să identific anumite provocări la timpul potrivit.

Chestionarul. Această metodă de cercetare este un instrument principal de realizare a

unei anchete, ”o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau imagini grafice cu
funcție de stimuli în raport cu ipotezele cercetării care (…) determină din partea celui anchetat
un comportament verbal sau nonverbal ce urmează a fi înregistrat în scris.” (Chelcea, Strungă,
2000, pag. 105).
Această metodă s-a dovedit foarte utilă pentru că implică aplicarea acelorași întrebări
unor subiecți diferiți și permite colectarea unor informații relativ simple dar foarte importante
în cadrul unui demers de cercetare.

32
 Această metodă s-a aplicat cu succes asupra cadrelor didactice, dorind în acest mod să
am o imagine cât mai clară asupra întregului demers de cercetare și să abordez problema
interdisciplinarității din mai multe unghiuri. Respondenții au răspuns sincer la întrebările
adresate, întrebări cu mai multe variante de răspuns, din care doar unul trebuia consemnat.
Cadrele didactice respondente la acest chestionar au fost în număr de 13, cu diferite
grade didactice și vechime în învățământ diferită, însă am constatat că majoritatea abordează
problema proiectului tematic în mod aproximativ egal, ceea ce nu face decât să ne bucure,
rezultând faptul că importanța interdisciplinarității, ca treaptă a abordării integrate, este una
bine pusă în valoare.

Grade didactice profesori

respondenți

Definitivat Gradul II Gradul I

De asemenea, am aplicat un chestionar și părinților (anexa 2), respondenții fiind în

număr de 19. Am aplicat acest chestionar cu scopul de a afla opinia familiilor cu privire la
aplicarea metodelor moderne de învățare la grupa de copii.
Experimentul psihopedagogic. Această metodă reprezintă o variantă a experimentului
natural deoarece are loc în cadrul obișnuit de desfășurare a unei activități instructiv-
educative, clasa de elevi. Cu această ocazie se urmăresc efectele introducerii schimbărilor
produse asupra copiilor. Intervenția cerlui care cercetează se realizează în cadrul natural de
desfășurare a procesului de învățământ, așa că putem deduce că scade gradul de artificialitate
caracteristic metodei experimentului în general. Experimentul psihopedagogic a cuprins trei
etape: etapa constatativă, etapa care consemnează o anumită stare de fapt înainte de aplicarea
cercetării și a metodelor folosite, etapa experimentului formativ, care prezintă activitățile
efective aplicate prin abordare interdisciplinară și etapa postexperimentală, care consemnează
fidel diferențele între stările de fapt dinainte și caracteristicile gupei după aplicarea metoelor
interdisciplinare.

33
 III.7. Designul experimental

Etapa inițială

În această etapă, care a avut un caracter constatativ, am stabilit practic nivelul educativ
existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, la ambele eșantioane de
subiecți.

Această etapă s-a desfășurat la începutul lunii

aprilie, în anul școlar 2022-2023. Această perioadă am
dedicat-o culegerii de informații despre potențialul
copiilor, despre preocupările lor, despre nivelul general
al grupei, despre atitudinea preșcolarilor față de
învățare și despre trăsăturile generale de caracter ale
subiecților. În cadrul acestei cercetări am propus și
desfășurat o serie de activități în parteneriat cu părinții preșcolarilor. În fiecare lună am
realizat activități sub formă de diferite proiecte educaționale. De notat este faptul că și părinții
au propus diverse teme care pot fi tratate în mediul formal, în colaborare cu familia și
comunitatea. Multe dintre ideile cu care au venit părinții s-au regăsit în propunerile
educatoarei, semn că și familia înțelege, preîntâmpină problemele cu care se pot confrunta
copiii în mediul școlar și pot veni cu idei, soluții, în gestionarea situațiilor-problemă. O
dovadă în plus că valoarea formativă a grădiniței cu orientare către școlaritate este pusă și mai
mult în valoare și chiar prinde un culoar nou prin parteneriatele cu familia.

TEMA DE STUDIU: “CȂND, CUM ŞI DE CE SE INTȂMPLĂ”

PROIECT TEMATIC: “MINUNATA PRIMĂVARĂ!”
SUBTEME ALE PROIECTULUI
1. ,,Sărbătorim Învierea Domnului!”
2. ,,Miresme de primăvară”
3. ,,În lumea celor care nu cuvântă”

34
OBIECTIVE PE DOMENII EXPERENȚIALE
Domeniul Limbă şi comunicare:
 Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere si utilizare corectă a semnificaţiei
structurilor verbale orale;
 Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.
Domeniul Ştiinţelor
 Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură,
întrebuinţând un vocabular adecvat;
 Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare;
 Dezvoltarea capacităţi de cunoaştere şi înţelegere a mediului înconjurător, precum şi
stimularea curiozitătii pentru investigarea acestuia;
 Utilizarea unui limbaj adecvat în prezentarea unor fenomene din natură şi din mediul
înconjurător;
 Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
Domeniul Om şi societate:
 Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;
 Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător;
 Formarea deprinderilor practic-gospodăreşti şi utilizarea vocabularului specific.
Domeniul Estetic şi creativ:
 Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea de desene, picturi, modelaje;
 Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;
 Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii;
Domeniul Psihomotric:
 Formarea şi dezvoltarea deprinderilor
motrice de bază şi utilitar-aplicative;
 Stimularea calităţilor intelectuale, de
voinţă şi afective în vederea aplicării
independente a deprinderilor însuşite;
 Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate;

Competențe pe domenii experențiale:

Domeniul Limbă şi comunicare:

35
 Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor,
cât şi în calitate de auditor;
 Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea;
 Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles
 Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia;
Domeniul Știinţe:
 Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori
găsite de el însuşi: triere, grupare/regrupare, comparare, clasificare, ordonare, apreciere a
cantităţii prin punere în corespondenţă;
 Să numere de la 1 la 9 recunoscând grupele cu 1-9 obiecte şi cifrele corespunzătoare;
 Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, aerul, apa,
solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii),
precum şi interdependenţa dintre ele;
 Să recunoască şi să descrie verbal anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat.
Domeniul Om
şi societate:
 Să cunoască
şi să utilizeze
unelte simple
de lucru pentru
realizarea unei
activităţi practice;
 Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice;
 Să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din natură şi sintetice;
Să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din natură şi viaţa cotidiană, valorificând
deprinderile de lucru însuşite;
 Să-şi formeze deprinderi practice şi gospodăreşti.
Domeniu Estetic şi creativ:
 Să redea teme plastice specifice desenului;
 Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii;
 Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice;

36
 Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici
diverse alese de el;
 Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului;
 Să diferenţieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor muzicale.
 Să diferenţieze auditiv înălţimea sunetelor muzicale
 Să asculte şi să recunoască fragmente din creaţii muzicale naţionale, corespunzătoare
specificului de vârstă al copilului preşcolar;
 Să intoneze cântece pentru copii.
 Să cânte acompaniaţi de educatoare
 Să acompanieze ritmic cântecele.
 Să asocieze mişcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia

Domeniul Psihomotric:
 Să fie capabil să execute mişcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri, rostogoliri,
căţărări
 Să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând şi în deplasare
 Să manifeste în timpul activităţii atitudini de cooperare, spirit de echipă, de competiţie,
fair-play
Resursele utilizate:
UMANE - educatoarea, copiii, parintii, comunitatea locală, biserica.
MATERIALE - culegeri cu texte literare, carti ilustrate pentru copii, oua de polistiren,
coșulețe, planșe cu imagini specifice Sărbătorilor Pascale, flori naturale, fise individuale de
lucru, CD-uri muzicale, caiete speciale pentru activități.
PROCEDURALE - conversatia, observarea spontana si dirijata, demonstratia, explicatia,
experimentul, jocul, povestirea, exercitiul, problematizarea, brainstormingul, munca
independenta, lucrul in echipa, verificarea.
DE TIMP - 5 săptămâni
EVALUARE -Turul Galeriei, expoziție cu lucrările tuturor copiilor, observare sistematică a
vocabularului și comportamentului preșcolarilor.

37
 HARTA PROIECTULUI

,,Sărbătorim “MINUNATA
Invierea
Domnului!” PRIMAVĂRĂ !”

,,Miresme de ,,In lumea celor

primăvară”
care nu cuvântă”

CENTRE DE INTERES DESCHISE ŞI MATERIALE

BIBLIOTECA
- cărţi şi reviste,
- fişe de lucru,
- enciclopedii, atlase
- imagini cu caracteristici ale plastic
anotimpului primăvara,
- jetoane,
- creioane colorate, carioca,
coli A4
puse la dispoziţia copiilor:
CONSTRUCŢII ARTĂ
- cuburi din plastic, - creioane colorate, carioca,
- chibrituri, tempera, pensule,
- forme geometrice din - plastilină, suport de lucru,
- hărtie, foarfece,
- cărţi de colorat,
- fişe,
- panou pentru expunerea
lucrărilor

38
JOC DE ROL ŞTIINŢĂ JOC DE MASĂ
- marionete, - imagini, - puzzle,
- jetoane, - enciclopedii, - joc cu cifre,
- păpuşi, - flori naturale - fişe de lucru,
- accesorii pentru realizarea - jetoane, - jetoane,
jocului de rol - calendarul naturii - pioneze

PROBLEME de dezbătut

CE ŞTIM ? CE NU ŞTIM ŞI VREM SĂ AFLĂM?

- că de Pasti vopsim ouă rosii - de ce se încălzeşte afară?
- că afară se încălzeşte - ce sarbatorim de Pasti?
- că începe să înverzească natura - ce fac insectele în timpul primăverii?
- că ne îmbrăcăm mai subţire - ce fac oamenii în general și ce fac copiii?
- că înfloresc pomii și florile - cum apar florile şi din ce sunt alcătuite?
- că se plantează răsaduri şi diferite seminţe de - cum să avem grijă de flori?
legume - cum se plantează răsaduri şi seminţe de
- că viețuitoarele şi insectele prind primăvara legume?
viaţă

Pentru fiecare dintre activitățile pe care le-am desfășurat cu copiii, am ales câte o
metodă de abordare, cu precădere metode moderne, complementare, interactive, ocazie cu
care copiii au fost atrași în toate etapele proiectului.
Metoda ”Schimbă perechea”. Reprezintă o metodă interactivă care constă în
rezolvarea unei sarcini de lucru în pereche. Ca prim obiectiv al acestei metode putem
identifica stimularea comunicării și rezolvarea de lucru în pereche, precum și acceptarea,
tolerarea unor răspunsuri diferite din partea colegilor.
Copiii au fost așezați în două cercuri concentrice, în două grupe. Ei vor primi în acest
sens diferite simboluri (fluturași, flocricele colorate, stegulețe etc) și se vor așeza în cercul
corespunzator simbolului primit. Educatoarea va comunica următoarea temă de educație
moral-civică: ”Ce evenimente crezi că se sărbătoresc de obicei primăvara?”
Copiii lucrează în perechi, cu fața spre cel care se află în dreptul lui. La un semn al
educatoarei, unul dintre cercuri se va mișca iar copiii vor fi puși în aituația de a da in răspuns,

39
diferit de cel dinainte, unui alt copil. Se fac shimburi de opinii, se dezbat idei, preșcolarii fiind
nevoiți să încerce să facă față unor personalități diferite de a lor și cu opinii felurite. La
semnalul ”schimbă perechea”, copiii s-au mișcat din nou și au avut posibilitatea de a răspunde
și de a afla lucruri noi de la ceilalți copii. De notat este faptul că doar unul dintre cercuri se
mișcă, celelalt rămânând static.
În calitate de cercetător, am notat interesul și capacitatea de a răspunde, a se adapta
situațiilor noi, am observat comportamente și atitudini, de fiecare dată când s-a dat o sarcină
nouă de învățare.
Dintre beneficiile acestei metode menționez: dezvoltă inteligențele multiple, educă
toleranța și înțelegerea, dezvoltă gândirea și limbajul, stimulează cu precădere învățarea în
perechi.
Cubul. Reprezintă o strategie modernă de învățare, care se aplică cu succes în
educația copiilor preșcolari prin diversitatea activității și atractivitatea ei. Ea urmărește un
anumit algoritm care se referă la comparația, asocierea, analizarea, aplicarea, descrierea și
argumentarea atunci când se urmărește tratarea unei teme noi sau chiar consolidarea uneia
deja achiziționate, din mai multe unghiuri sau perspective.
Se formează grupuri de câțiva copii, iar fiecare copil din grup va răspunde unei
cerințe formulate. Unul din copii va fi cel care va formula întrebarea, cerința la care vor trebui
să răspundă ceilalți, în cazul proiectului tematic cu iz de primăvară: ”Ce activități putem
desfășura în acest frumos anotimp?”.
Educatoarea a pus la dispoziția copiilor un cub pe ale cărui laturi a notat valențele
formative ale cubului, pe care le-a citit copiilor în urma formulării întrebării.
Copiii rezolvă sarcina individual într-un timp dat. Analizează răspunsul, comentează,
se stabilește un răspuns corect potrivit opiniilor lor, se aduc și completări. Această strategie
are un rol deosebit de important mai ales când educatoarea alege să lucreze cu copiii frontal,
având în acest mod pentru fiecare copil câte o sarcină. Cubul părinților sau al copiilor
ascultători de părinți va fi rostogolit în acest sens în sala de grupă iar educatoarea va îndemna
copiii să răspundă potrivit opiniilor lor cu privire la necesitatea ascultării de către copii a
indicațiilor primite de la părinți.
”Mai multe capete împreună”. Am constatat că această metodă reprezintă o tehnică
de rezolvare a unei situații-problemă atât individual cât și în grupuri mici. Obiectivele acestei
metode sunt reprezentate de aflarea unor soluții individuale dar șii cooperarea în cadrul unui
grup pentru formularea unui răspuns final.

40
 Se grupează copiii în patru echipe. Educatoare, sub formă ludică, atractivă, a extras
câte un bilețel de pe masă și a citit o cerință. În cadrul proiectului tematic am ales: ”Cum și-ar
fi dorit să fie tratat gândăcelul?”
Cerința e rezolvată întâi individual. Fiecare copil își va prezenta opțiunea și va da
răspunsul la care s-a gândit. Apoi copiii revin în grupa din care fac parte, vorbesc despre
răspunsurile propuse și decid care va fi răspunsul final ce va fi dat educatoarei. Această
tehnică se poate utiliza în diferite etape ale lecției și poate fi folosită și în combinații cu alte
strategii în diferite momente ale zilei.
Dintre avantajele acestei tehnici, menționăm faptul că preșcolarii sunt atrași să
rezvolce o cerință atât individual dar vor fi provocați și să își argumenteze în cadrul echipei
răspunsul pentru o eventuală selectare finală. Învățarea prin cooperare are astfel loc în condiții
optime, sub dirijarea atentă a educatoarei, care va monitoriza activitatea fiecărui grup în parte.
Metoda Mozaicului sau metoda grupurilor interdependente. Este o strategie
bazată pe învățarea în echipă, fiecare copil având o sarcină de lucru în care trebuie să devină
expert. Educatoarea a stabilit tema de studiu, ”Cele mai frumoase culori de primăvară” și a
împărțit-o în 3 sau 4 subteme.
Copiii sunt grupați în echipe de la 1 la 4 sau 5 copii și au ca temă studierea întrebării
puse de educatoare, la început individual. Apoi fiecare citește răspunsul pe care l-a dat. Apoi
copiii se reunesc în grupurile de experți pentru a dezbate problema împreună. Ei se gândesc la
cel mai bun prieten al lor, cum se păstrează un prieten, unde îl găsim, ce putem face pentru el,
ce prieten ne alegem sau cum procedăm când îi împrumutăm o carte. Copiii vor prezenta apoi
un raport. Scopul comun al fiecărui grup de experți este să se instruiască cât mai bine, având
resonsabilitatea propriei învățări și învățării colegilor din echipa inițială. Experții transmit mai
departe răspunsurile asimilate, rețin la rândul lor răspunsuri pe care le vor da mai departe, iar
această modalitate de transmitere trebuie să fie concisă, atractivă, scurtă, însoțită de suporturi
audio-vizuale etc.
Ca evaluare, grupele își vor prezenta raportul în fața celorlalți. Educatoarea poate
pune întrebări pe marginea subiectului, copiii vor fi provocați să răspundă. Este astfel
încurajată învățarea prin colaborare, prin cooperare, lucrul în echipă, copiii ajungând să învețe
unii de la ceilalți cum să se comporte atunci când au o carte, de unde să o cumpere, cum
trebuie să aibă grijă de ea și cum îi pot învăța și pe alții să folosească o carte.
Metoda ”Știu/Vreau să știu/Am aflat” este o metodă care se aplică cu succes în
procesul de învățare prin colaborare și urmărește implicarea participanților de dețin deja
anumite informații despre o temă dată și apoi se formulează întrebări la care se așteaptă

41
găsirea răspunsului în lecție. Ca mijloc de realizare la grupa mare am ales observația, iar ca
temă ”De ce pot fi periculoase fenomenele naturii?”. Deoarece preșcolarii nu pot nota pe
caiete, vom lucra cu ajutorul unui panou pe care vom așeza o planșă cu imaginea unor
fenomene ale naturii, din care reies cunoștințele pe care copiii le au eja și cu privire la care
vor răspunde la întrebări. Următoarele imagini conțin poze cu fenomene pe care copiii nu le
știau prea bine sau chiar deloc, dar pe care le vor învăța: cum poate fi fulgerul periculos
pentru copiii adăpostiți sub un copac sau o masă sub care stau doi copii adăpostiți în timpul
unui cutremur etc. Discut cu preșcolarii despre fiecare planșă, le explic fenomenele și le dau
indicații. Copiii se uită și își însușesc noile informații. În partea cu ”Am invățat” voi cere
copiilor să explice celorlalți ce au învățat astăzi, cu cuvintele lor, sub dirijarea mea, despre
cunoștințele asimilare cu privire la fenomenele naturii ce pot fi periculoase.
Tehnica 6/3/5/. Este o tehnică asemănătoare ”furtunii de idei”, Brainstormingului.
Denumirea pornește de la ideea că există 6 participanți în echipă, 3 soluții fiecare, la o
problemă dată, timp de 5 minute. Grupa de copii se împarte în grupe a câte 6 membri fiecare,
se formulează ideea problemei (în cazul nostru ”Cum îngrijim curtea primăvara?”) iar copiii
vor avea la dispoziție câte 5 minute pentru a emite 3 soluții, 3 răspunsuri la întrebarea
formulată. Copiii își aleg dintr-un coșuleț câte un jeton și merg la masa unde găsesc jetonul
identic (referitor la tema noastră, reguli de comportament în mediul înconjurător). Apoi, pe o
fișă sub formă de copac, vor reda cu ajutorul unor culori sau a unor carioci, elemente specifice
temei date însă cu respectarea unor anumite reguli. Copiii de la o masă vor desena doar trei
elemente în cinci minute, apoi se vor roti fișsele spre dreapta, urmând ca fiecare copil să
deseneze și el trei elemente, până se ajunge la fișa inițială. Această metodă vine în sprijinul
copiilor mai puțin comunicativi, încurajează solidaritatea în grup și competiția amicală între
grupuri, îmbină munca individuală cu cea de echipă.
”Lectura cu predicții” poate fi și ea o metodă extrem de eficientă atunci când se
predă la grădiniță domeniul Om și societate. Educatoarea va citi copiilor un text cu privire la
tema ”Aș vrea să fiu altora de folos”. Pe măsură ce citește textul, educatoarea va privi copiii,
se va opri din lecturat și îi va întreba pe ce cred ei că se va întâmpla mai departe. Ulterior, ea
va compara aceste predicții cu continuarea de fapt a poveștii, dând indicații, făcând observații,
apreciind efortul copiilor și stimulându-i să își imagineze în continuare întâmplările care cred
ei că au loc atunci când vrei să ajuți pe cineva. Cadrul didactic va cere fiecărui copil să își
imagineze continuarea, permițând și altora să intervină sau să continue ideea unui coleg.
Aceasta este o metodă de lucru interactivă, copiii fiind în permanență angrenați în activitate,
provocați să răspundă și să își pună imaginația la treabă.

42
 ”Teoria inteligențelor multiple” (T.I.M.). Potrivit lui Gardner care critică sistemele
de învățământ care identifică doar două tipuri de inteligență, verbală și matematică, se pare că
acesta a identificat mai multe dimensiuni ale acesteia, care conduc ideal spre stilurile de
învățare. Astfel, copiii sunt încurajați să își utilizeze inteligențele preferate pentru învățare,
activitățile educaționale trebuie să facă apel la diferite tipuri de inteligență și stiluri de
învățare, evaluarea învățării trebuie să ajute la identificarea stilului de învățare a preșcolarului,
iar rolul educatoarei este de a îndruma, de a facilita activitatea de învățare.
Educatoarea propune câteva fișe din care vor lucra copiii, cu tema ”Aș vrea să fiu ca
ei”. Este vorba de personajele din poveste cu care copiii vor la un moment dat să se identifice,
pe baza unor considerații fizice sau morale preferate. Fiecare fisă ce oglindește un anumit tip
de inteligență va fi reprezentată diferit. De exemplu, fișa cu inteligența naturalistă va fi
reprezentată sub forma unui desen cu fluturi. Educatoarea va da indicații iar copiii vor fi
provocați să răspundă, sub coordonarea educatoarei, care va pune întrebările meșteșugit:
pentru stimularea inteligenței vizual-spațială, ea va cere copiilor să realizeze un colaj cu o
scenă din povestea preferată, pentru cea interpersonală, va concepe un dialog între o vrăjitoare
și Gretel, pentru inteligența intrapersonală va scrie un mesaj copiilor în numele Aurorei,
pentru cea muzical-ritmică va cere copiilor să fredoneze un cântecel de poveste, pentru cea
verbal-lingvistică va provoca copiii să povestească o secvență de basm iar pentru cea logico-
matematică va cere copiilor să așeze cartonașele în ordinea întâmplărilor din basm.

Cu siguranță că se pot utiliza multe alte metode de lucru interactive în cadrul

strategiilor didactice aplicate la grupa de preșcolari, mai ales că acum este momentul cînd un
cadru didactic bine pregătit va ști să speculeze nevoia de informație cu care copilul vine în
grădiniță, nevoia lui de acțiune, de asimilare de cunoștințe, de aplicare a unui comportament
cu care el vine din prima lui școală, familia.

III.8. Analiza și interpretarea datelor

În urma aplicării metodelor interactive cu ajutorul interdisciplinarității, am constatat că

toți copiii au răspuns pozitiv acestei metode integrate de proiect tematic.

43
 CHESTIONAR EDUCATORI
I. Bifați un singur răspuns, care se potrivește cel mai bine opțiunii
dumneavoastră, în calitate de cadru didactic.
1. Abordarea interdisciplinară reprezintă o modalitate de lucru mai ușor abordabilă decât
cea clasică?
o Complet de acord – 8 răspunsuri
o De acord – 3 răspunsuri
o Neutru – 2 răspunsuri
2. Considerați că integrarea curriculară promovează o viziune diferită asupra cunoașterii,
mai atractică, în comparație cu abordarea clasică, prin interdisciplinaritate?
o Complet de acord - 7 răspunsuri
o De acord – 3 răspunsuri
o Neutru – 3 răspuns
3. Proiectul tematic constituie o abordare avantajoasă în raportul cantitatea de informație
și volumul de învățare.
o Complet de acord - 4 răspunsuri
o De acord – 6 răspunsuri
o Neutru – 3 răspuns
4. Prin abordarea de tip interdisciplinar se realizeaza conexiuni între diferite discipline,
domenii, aspecte ale realității care fac parte integrantă din viața cotidiană
o Complet de acord – 9 răspunsuri
o De acord – 2 răspunsuri
o Neutru – 2 răspunsuri
5. Această abordare reprezintă în fond o simplă corelare a disciplinelor, a cărei punere în
practică depinde de abilitatea și tactul educatoarei de a aplica această metodă.
o Complet de acord – 10 răspunsuri
o De acord - 1 răspunsuri
o Neutru – 2 răspunsuri
6. Prin abordarea integrată, aplicând proiectul tematic, mediul educational devine unul
mai atractiv, mai ancorat în realitate.
o Complet de acord – 6 răspunsuri
o De acord – 5 răspunsuri

44
 o Neutru – 2 răspunsuri
7. Legătura între discipline se realizează firesc, fără rupturi.
o Complet de acord – 8 răspunsuri
o De acord - 1 răspunsuri
o Neutru – 4 răspunsuri
8. Proiectul tematic presupune un efort suplimentar în ceea ce privește resursele
materiale.
o Complet de acord – 10 răspunsuri
o De acord – 1 răspuns
o Netru – 2 răspunsuri
9. Tratarea din punct de vedere interdisciplinar va evita generalizarea abuzivă.
o Complet de acord – 6 răspunsuri
o De acord – 4 răspunsuri
o Neutru – 3 răspunsuri
10. Perspectiva interdisciplinară implică abandonarea noțiunii de disciplină.
o Complet de acord – 7 răspunsuri
o De acord – 2 răspunsuri
o Neutru – 4 răspunsuri

În cazul chestionarului aplicat părinților, aceștia, în număr destul de mare, au fost

foarte prompți atunci când au elaborat răspunsurile, dovada faptului că interdisciplinaritatea le
este și lor într-o oarecare măsură familiară iar anumite noțiuni pe care până acum nu le puteau
explica decât cu greutate copiilor, au putut fi acum expuse cu mai multă ușurință.

CHESTIONAR PĂRINȚI

Bifați un singur răspuns, care se potrivește cel mai bine opțiunii dumneavoastră,
în calitate de părinte/membru al familiei copilului.

45
 1. Considerați că integrarea curriculară este neapărat necesară mai ales că astfel
disciplinele se contopesc și se aliniază și că ea reprezintă o modalitate de învățare
mai eficientă?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.
2. Apreciați că atmosfera care se instalează între copii, aplicând metode interactive
de învățare, este mai prielnică și răspunde mai bine nevoilor lor?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.
3. Sunteți de părere că învățarea clasică limitează oarecum nevoia copilului de a
se exprima?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.
4. Considerați că parteneriatul grădiniță-familie este una de bun augur pentru
copilul dumneavoastră?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.
5. Credeți că atmosfera de învățare complementară, prin interdisciplinaritate, duce
către efecte mai rapide în procesul de învățământ?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.

Pentru această afirmație și pentru a răspunde cât mai concret la ea, menționez că
părinții au avut nevoie de lămuriri sulimentare în ceea ce privește interdisciplinaritatea.

6. Sunteți de acord că toți copiii se regăsesc în aceste cadre interdisciplinare în

aceeași măsură?
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.

46
 7. Copiii au în permanență nevoie de sprijinul părinților în educație.
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.

În privința acestei afirmații, părinții au fost de acord că trebuie să se implice constant

în educarea copilului și că prima școală a acestuia este familia.

8. Părinții ar trebui să răspundă nevoilor și sa cunoască interesele copiilor prin

apropierea de instituția de învățământ și sprijinirea acesteia.
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.
9. Interdisciplinaritatea este greu se aplicat în grupă, atunci când participă și părinții.
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.

La această afirmație, părinții au fost în parte de acord, mai ales că sunt foarte mulți
părinți care lucrează în schimburi iar alte familii sunt monoparentale.

10. Disciplina este mai dificil de păstrat, atunci când sunt și părinții de față.
a. Complet de acord.
b. De acord.
c. Nu știu.

În privința chestionarului pentru părinți, aceștia au fost de acord în marea majoritate

că un proiect tematic, orice subiect ar aborda, reprezintă o modalitate ideală de a aplica
interdisciplinaritatea la grupa de copii, mai ales că toate cadrele disciplinare dispar și că toate
activitățile de învățare sunt mult mai atractive, mai ușor de asimilat, iar informația devine
parte integrantă din viața cotidiană, pe care copilul o recunoaște cu ușurință.

47
 CONCLUZII

După toate aparențele, exigențele societății moderne atrag după ele exigențele școlii
iar cerințele și presiunea exercitate asupra copiilor tind să devină ele însele adevărate
provocări. Cu toate acestea, metodele prin intermediiul cărora putem veni în ajutorul copiilor
sunt la îndemâna pedagogilor, a educatorilor, a tuturor cadrelor didactice implicate în educația
preșcolarilor.

Fie că vorbim de integrare curriculară, fie că vorbim de metode clasice sau

interactive de predare, nu trebuie să neglijăm faptul că în centrul întregului sistem educațional
se află copilul, iar educația va fi centrată exclusiv pe acesta. Învățarea prin descoperire,
învățarea prin experimentare, cooperare și colaborare, toate acestea vor sprijini preșcolarul în
toate activitățile pe care acesta le desfășoară în sala de grupă, dirijat fiind în permanență de un
cadru didactic calificat, care se formează continuu și constant pentru ca aceste metode
moderne de predare și abordare curriculară să își atingă obiectivele și scopurile.

Pedagogii moderni sunt de părere că nu obiectivul este vizat cât modalitatea prin care
îl atingem, tot așa cum pentru un călător nu este atât de importantă destinația cât călătoria în
sine. Această călătorie îl formează, îl dezvoltă, îi lărgește orizontul și îl determină să se
autocunoască și să își depășească propriile limite.

Pornind de la această analogie, putem afirma că orice temă abordată, luată din
realitate, pornită de o simplă idee sau poveste sau efectiv sugerată de un copil, tratată
corespunzător și dezvoltată prin intermediul unui proiect tematic, poate lărgi universul unui
copil, ajutându-l să înțeleagă, să se dezvolte, să coopereze, să se autocunoască, să-și accepte
sentimentele și să învețe să facă față unor diferite caractere. Pentru aceasta va fi nevoie de
măiestria și tactul pedagogic al educatorului, care va ghida copilul preșcolar de-a lungul
acestui demers și îi va facilita învățarea de noi cunoștințe viitoare, pentru a-l pregăti pentru o
viață școlară plină de provocări și ipostaze cu care el va veni în contact, pe drumul formării
personalității sale, în scopul integrării într-o societate modernă plină de provocări și exigențe.

48