ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

PROFESOR CONSILIER SCOLAR

PENTEA-POP RODICA
“Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista
cand ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa
se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea
realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea
personalităţii preşcolarilor si scolarilor.

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea

elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
potenţialul intelectual.

În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte

copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea
de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară.
Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia mea,
activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea şi
completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta şi
explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii participă
într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu
plăcutul.

Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O activitate
desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor aptitudini speciale şi
facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent ce metodă se adopă in educaţia
tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată
sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim:
taberele, excursiile, piesele de teatru, spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele,
spectacolele în aer liber, vizitele la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot
imbogăţi imaginaţia creatoare şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative,
participând la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin
implicarea în desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul
rând o gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a
găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important
ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia copiilor săi tipuri de
activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa
necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din
natură, artă si cultură.

Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare. Este
foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.

Bibliografie :

* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului
primar, în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;