Reprezentările sociale ale grupului de referinţă despre grupul de apartenenţă / de origine au un

rol decisiv în construirea imaginii de sine a persoanelor din cadrul respectivului grup: aceste
persoane trec printr-un proces de internalizare a acestor reprezentări şi ajung să le considere
singurele valabile, mai mult, ajung să le perceapă ca fiind ale lor. Astfel, hetero-atribuirea devine
auto-atribuire, heteroidentificarea – auto-identificare şi hetero-imaginea – auto-imagine.
Perspectiva etică (abordare din exterior a unei realităţi sociale, psihosociale şi culturale) se
confundă şi înlocuieşte perspectiva emică (abordare din interior a unei realităţi sociale,
psihosociale şi culturale). În condiţiile în care individul aparţine unui grup considerat de succes
şi reprezentativ, în majoritatea cazurilor grupul majoritar, grupul său de origine / de apartenenţă
este şi grupul de referinţă pentru formarea reprezentărilor sociale. În cazul în care individul
aparţine unui grup considerat de eşec şi deviant, în majoritatea cazurilor grupul minoritar, grupul
său de origine / de apartenenţă nu coincide cu grupul de referinţă, acesta din urmă fiind grupul
majoritar. O reprezentare socială este şi stereotipul, ca „structură cognitivă stocată în memorie
care afectează percepţia şi comportamentul la nivel grupal”8, ca instrument colectiv de
reprezentare şi acţiune9, rezultat al categorizării, etichetării şi simplificării realităţii. Fiind un
mijloc de economisire cognitivă10 prin reducerea individualului la colectiv şi explicarea
schematică a lumii înconjurătoare, stereotipul este cel mai uşor mod de receptare a diferenţei sau
a alterităţii. Stereotipurile răspund principiul fundamental al imaginarului colectiv: ceea ce
seamănă cu ceva care are şi calităţile acelui ceva. Iată, în acest sens, un exemplu de formare a
stereotipurilor primare: negative – noaptea trezeşte teama de necunoscut, deci culoarea negru
reprezintă răul, de unde rezultă că persoanele închise la culoare sunt considerate rele şi
periculoase; pozitive – noaptea duce cu gândul la magie şi la puteri necunoscute, aşadar culoarea
negru reprezintă magicul şi marile secrete, de unde rezultă c ă persoanele închise la culoare sunt
considerate deţinătoare ale unor puteri oculte şi cunoscătoare ale ritualurilor şi doctrinelor
ezoterice.
4 Adrian Neculau (coordonator), 2004, Manual de psihologie socială, Iaşi, Polirom, p. 22. 5
Apud Adrian Neculau (coordonator), 2004, Manual de psihologie socială, Iaşi, Polirom, p. 86-
90. 6 Curelaru, Mihai, 2006, Reprezentări sociale, Iaşi, Polirom, p. 28. 7 Apud Curelaru, Mihai,
2006, Reprezentări sociale, Iaşi, Polirom, p. 30-33 şi p. 79. 8 Cernat, Vasile, 2005, Psihologia
stereotipurilor, Iaşi, Polirom, p. 25. 9 Apud Cernat, Vasile, 2005, Psihologia stereotipurilor, Iaşi,
Polirom, p. 60. 10 Apud Cernat, Vasile, 2005, Psihologia stereotipurilor, Iaşi, Polirom, p. 52.
Dacă grupul de origine / de apartenenţă este stigmatizat, minoritar, valorile acestuia nu sunt
recunoscute, nu este considerat de succes în societate, este dominat de sau subordonat unui grup
majoritar de succes, puternic, dominant, individul are o stimă de sine scăzută, mai ales în contact
cu grupul dominant. Chiar şi în contextul în care, în mediul securizant al grupului de origine / de
apartenenţă (mediul etnic securizant se defineşte prin aceea că asigură individului spaţiul de
manifestare a aspiraţiilor grupului etnic din care face parte şi asigură cadrul de manifestare a
normelor şi valorilor respectivului grup etnic), individul are o stimă de sine crescută, în
momentul în care iese din acest mediu propriu propice, stima de sine i se prăbuşeşte inevitabil.
Este starea de fapt a societăţii monocrome13, autosuficiente, care impune nediferenţiat normele
şi valorile grupului dominant tuturor celorlalte grupuri, desfiinţându-le individualitatea şi dreptul
la diferenţă.
Rromii, ca membri ai unui grup minoritar considerat deviant şi inferior, au ca grup de referinţă
grupul majoritar, privit ca de succes şi reprezentativ, de aceea vor internaliza reprezentările
sociale ale majoritarilor despre rromi şi le vor percepe ca aparţinând rromilor înşişi. Cum aceste
reprezentări sunt negative, imaginea de sine a rromilor devine şi ea negativă, iar stima de sine
scăzută. Mai mult decât atât, conform teoriei celor trei euri, ceea ce cred rromii despre ei înşişi
(eul actual perceput) se află, de cele mai multe ori, în opoziţie cu ceea ce ar dori rromii să fie (eul
ideal) şi cu ceea ce cred rromii că ar trebui să fie în conformitate cu dorinţa celor din jur (eul
dorit), situaţie care conduce la o stimă de sine distorsionată, cu tendinţe de scădere. Încercarea de
reglare a acestei scăderi a stimei de sine se manifestă, deseori, prin asumarea inconştientă a unui
eu scindat, schizoid, dual, care îşi ocultează şi îşi falsifică esenţa, pentru a-şi administra nevoia
de a crea o impresie pe care o crede cea dorită de societate, altfel spus, îşi dezvoltă o strategie de
adaptare la mediul social în care se află. Individul îşi respinge sau îşi ocultează identitatea reală,
profundă şi acţionează ca şi cum nu ar fi el însuşi, ci altcineva, eul fictiv ia locul eului autentic,
iar autoidentificarea se bazează pe diferenţierea reflectivă: sunt ceea ce alteritatea crede despre
mine, pentru că alteritatea îmi este superioară. Stima de sine scăzută la rromi se poate manifesta
în mai multe moduri: individul este mândru de el însuşi, aşadar are o stimă de sine individuală
crescută, însă stima lui de sine etnică este scăzută, aşadar percepţia despre grupul de origine / de
apartenenţă este una negativă; individul este mândru de sine şi de grupul restrâns din care face
parte (neamul, familia), aşadar stima lui de sine individuală şigrupală sunt crescute, dar stima lui
de sine etnică este scăzută; individul este mândru de el însuşi, inclusiv de grupul etnic din care
face parte, aşadar are o stimă de sine individuală, grupală şi etnică crescute, dar, cu toate acestea,
percepe grupul etnic majoritar ca fiind superior, în mediul nerrom având o atitudine şi un
comportament care denotă complexul. Stima de sine crescută la rromi se manifestă aproape în
exclusivitate în mediul etnic securizant, în spaţiul unde normele şi valorile grupului etnic de
origine / de apartenenţă sunt respectate şi puse în practică (comunitatea compactă de rromi,
şcoala cu limba de predare rromani etc