LICEUL TEHNOLOGIC „DRAGOMIR HURMUZESCU”, MEDGIDIA

SCOALA POSTLICEALA DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST

SOCIOLOGIE
PSIH. TAMARA NICHITA
Planul lecției:
 Comportamentul colectiv
- Ce este comportamentul colectiv?
- Criteriile comportamentului colectiv
- Tipuri de multimi
- Cauzele comportamentului colectiv
- Teorii despre dinamica multimiilor
 Relațiile sociale ca relații interpersonale
- Definitie si trasaturi ale relatiilor interpersonale
- Tipuri de relatii interpersonale
- Locul si rolul relatiilor interpersonale in structura personalitatii
CE ESTE COMPORTAMENTUL COLECTIV?

 Comportamentul colectiv este un comportament spontan, ghidat de

norme (adesea) divergente faţă de cele general acceptate, create de
participanţi în situaţia dată.

 Se consideră că un număr mare de oameni, aflați în același timp și

într-un spațiu restrâns, tind să aibă un comportament oarecum uniform,
deseori neorganizat, încărcat de emoții și, cel mai des, opus normelor
sociale general acceptate în societate.
 În anumite împrejurări, şi numai în acestea, o
aglomerare de oameni capătă caracteristici noi, extrem
de diferite de ale fiecăruia din indivizii ce o compun.
Personalitatea conştientă dispare, sentimentele şi ideile
tuturor elementelor componente fiind orientate într-o
aceeaşi direcţie. Se formează un suflet colectiv, desigur
temporar, dar prezentând caracteristici foarte clare.
Colectivitatea devine atunci ceea ce vom numi, în lipsa
unei expresii mai potrivite, o mulţime structurată sau,
dacă preferaţi, o mulţime psihologică. Ea constituie o
unică fiinţă şi se supune legii unităţii mintale a
mulţimilor.
 CRITERIILE COMPORTAMENTULUI COLECTIV:
 Scopul:
- expresive;
- instrumentale.
 Gradul de organizare:
- organizate;
- semiorganizate;
- neorganizate.
 Durata:
- îndelungată;
- scurtă.
 CE ESTE MULŢIMEA ?
Un număr mare de persoane reunite spontan într-un spaţiu delimitat,
pentru o perioadă de timp redusă.

 Mulţime/Masă
O masă este un ansamblu tranzitoriu de indivizi
egali, anonimi şi asemănători în cadrul căruia ideile
şi emoţiile fiecăruia tind să fie exprimate spontan.
TIPURI DE MULŢIMI

 Întâmplătoare

Caracteristici:
- Durată scurtă;
- Număr de persoane variabil;
- Produse de evenimente neaşteptate;
- Neplanificate.
 TIPURI DE MULŢIMI

 Convenţionale

Caracteristici:
- Au un scop;
- Interacţiune slabă;
-Se ghidează după norme
sociale existente;
- Durată relativ scurtă.
 TIPURI DE MULŢIMI

 Expresive

Caracteristici:
-Produse de evenimente cu
mare emoţionalitate;
- Sunt slab organizate;
-Normele după care se
ghidează se constituie “aici şi acum”.
 TIPURI DE MULŢIMI

 Active

Caracteristici:
- Se manifestă puternic
emoţional;
- Au scop instrumental;
- Urmăresc adesea
sancţionarea violentă.
 TIPURI DE MULŢIMI

 Protestatare

Caracteristici:
Prezintă o combinație între
mulțimile conveționale și
cele active, ele fiind slab
organizate și au caracter
distructiv.
 CAUZELE COMPORTAMENTELOR COLECTIVE

 Cauze variate pentru fiecare tip de mulţime.

 Pentru mulţimile protestatare:

- Tensiunile sociale;
- Deprivarea relativă;
-Nemulţumirile;
-Factori ambientali.
TEORII DESPRE DINAMICA MULŢIMILOR

 Teoriile contagiunii
Explicaţia:
● Contagiunea mintală – se pierde individualitatea
(temporar) – si, sub actiunea aceleiasi legi psihologice
a unitatii mintale, este determinata forta de „contagiune
mintala”;
● Contagiunea comportamentală - mulțimea are un
impact comportamental asupra individului.
Teoriile convergenţei

Centrarea pe caracteristicile comune ale celor care formează mulţimea:

indivizii au aceeaşi stare de spirit.

Facilitarea socială este cauza reacţiilor disproporţionate ale mulţimilor (F. H.

Allport, 1924).

Limitele teoriei convergenţei:

● Face abstracţie de factorii situaţionali.
● Nu poate explica de ce emoţiile negative sunt mai uşor de
produs în starea de mulţime decât emoţiile pozitive.
 TEORIA NORMEI EMERGENTE

 Comportamentul colectiv = un răspuns colectiv la situaţiile noi, foarte periculoase, pentru

care nu prea există expectaţii şi norme sociale.

- Nu sunt iraţionale şi emoţionale.

- Indivizii diferă între ei chiar şi în mulţime.
- Exită conformism (nu contagiune).

 Mărimea grupului şi relaţiile interpersonale anterioare

influenţează emergenţa normelor în situaţiile de criză.
CE SUNT RELATIILE INTERPERSONALE?

 Relatiile interpersonale sunt un tip de relaţii sociale caracterizate

prin faptul că sunt stabilite între persoane (nu grupuri, instituţii,
colectivităţi) şi sunt regizate, într-o măsură semnificativă, de logica
necesităţilor umane individuale. Multe necesităţi individuale sunt
satisfăcute în relaţiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste,
stimă, reducere a incertitudinii şi anxietăţii, afiliere, securitate, statut,
prestigiu.
TRASATURILE RELATIILOR INTERPERSONALE:
 Caracterul psihologic al relatiei – doua surse psihice specifice (doua
persoane).
 Caracterul constient al relatiei – exista constiinta de existenta, insusirile si
necesitatile specifice ale celorlalti.
 Caracterul direct al unei relatii – necesitatea prezentei in acelasi loc si
moment a celor doua persoane.

Pentru a exista o relatie interpersonala, trebuie sa se intruneasca toate cele trei

caracteristici mentionate mai sus.

Alte trasaturi ale relatiilor interpersonale:

 Caracter etic sau moral – se urmareste realizarea binelui sau a raului;
 Caracter formativ – depasirea propriilor limite si perfectionarea.
CLASIFICARE:

 Dupa nevoile si trebuintele psihologice resimtite de oameni:

1. nevoia de a sti, de a cunoaste detalii despre partenerul relatiei -

Relatii de intercunoastere;

2. nevoia de a se informa reciproc, de a comunica - Relatii de

intercomunicare;

3. nevoia de a se simti agreati de altii, de a li se impartasi emotiile si

sentimentele - Relatii afectiv-simpatetice.
 Dupa latura lor procesuala, dinamica, relatiile interpersonale pot fi:

- de cooperare (bazate pe coordonare in vederea realizarii unui scop comun);

- de competitie (bazate pe rivalitatea partenerilor);

- de conflict (opozitie mutuala raportata la un scop).

 LOCUL SI ROLUL RELATIILOR INTERPERSONALE IN STRUCTURA PERSONALITATII

Relatiile constituie nu doar continutul personalitatii, ci si esenta ei. Personalitatea va

fi, in ultima instanta, oglinda si expresia planului relational. De exemplu, un copil care
traieste intr-un mediu familial organizat, structurat, valorizat pozitiv, cu influente
educative, are toate sansele sa isi formeze o personalitate autentica, echilibrata,
valoroasa. Dimpotriva, un altul care traieste intr-un mediu relational viciat, imoral, cu
influente nocive, isi va forma o personalitate fragila, cu trasaturi instabile, cu dificultati de
adaptare si cu frecvente devieri spre conduite infractionale.
 Nu doar relatiile interpersonale influenteaza personalitatea. Exista si
influente de la personalitate inspre relatii. Personalitatea, daca este in
linii mari cristalizata, cu atat mai mult daca este bine formata, in
virtutatea unora dintre insusirile ei da nastere, isi apropie, selecteaza
anumite relatii, iar pe altele le evita sau le respinge, pe unele le accepta,
promoveaza, dezvolta si amplifica, pe altele le anuleaza.

 Persoanele flexibile, sensibile la schimbari, stabilesc usor contacte

interpersonale, se adapteaza rapid la situatiile noi, in timp ce
persoanele rigide, dogmatice, inchistate, orientate excesiv spre propria
lor persoana sunt aproape incapabile sa stabileasca si sa intretina relatii
normale.
 Cei incapabili de a întelege trăirile semenilor
și de a se acomoda la ele, se închid în sine, cad
într-o stare de autonemulțumire, îi transformă pe
alții în simple instrumente în vederea satisfacerii
trebuințelor personale, devin “tirani”.
MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!