RELAII INTERPERSONALE sunt un tip de relaii

sociale
caracterizate prin faptul c sunt stabilite ntre
persoane (nu grupuri,
instituii, colectiviti) i sunt regizate ntr-o
msur semnificativ de
logica necesitilor umane individuale. Multe necesiti
individuale sunt
satisfcute n relaiile dintre persoane: suport psihologic,
dragoste, stim,
reducere a incertitudinii i anxietii, afiliere, securitate,
statut, prestigiu.
Omul este o fiin social i n sensul c "are nevoie de
cellalt om".
Dinamica acestor necesiti orienteaz i tegieaz
relaiile dintre
persoane. Sunt relaii constituite n primul rnd
pentru satisfacerea
necesitilor de sociabilitate: relaiile de prietenie,
"distracia" n comun,
relaiile de dragoste. i n relaiile sociale (relaiile de
munc, politice)
componenta interpersonal este puternic.
Relaiile dintre o persoan i alte persoane sau relaiile
interpersonale se
numr n zilele noastre printre cele mai interesante i
mai pasionante
subiecte privitoare la viaa so cial, la interaciunea
dintre individ i
societate. Cercetrile teoretice i experimentale
efectuate pn n
prezent n acest domeniu, deosebit de complex i
dificil i totodat
insuficient de explorat, au stabilit ca relaiile
interpersonale au dublu
caracter: concret senzorial i logic-raional, astfel spus
ele ne apar mai
nti ca fenomene, ca forme specifice de manifestare a
realitii sociale i

apoi ca imagini abstractizate ale acestor

fenomene, concretizate n
concepte i teorii .
Fenomenele psihosociale interpersonale abordate de
diferite tiine, ca
sociologia, psihologia, antropologia, constituie obiectul
principal al noii
tiine interdisciplinare psiho - sociologia, format la
intersecia dintre
sociologie, psihologie i alte tiine umaniste, i care
reprezint, alturi
de fenomenele psihosociale de mas, ale colectivitilor
umane, unul
dintre cele mai importante capitole ale acestei
tiine. Problematica
raporturilor interpersonale poate fi abordat pe mai multe
ci : fie prin
intermediul studiului conceptului sau categoriei de
raporturi
interpersonale, ca i component important a sistemului
de categorii
proprii psiho - sociologiei, fie pe calea cercetrii
teoriei raporturilor
interpersonale, a sistemului unitar de idei i de concep
ii despre acest
gen de fenomene psihosociale.
Relaiile interpersonale se manifest ca interaciuni ntre
indivizi n urma
crora se realizeaz un schimb att material,
informaional dar i
sentimental. Exist mai multe tipuri de relaii
interpersonale, n funcie de
durata, intensitatea i specificul interaciunii dintre dou
sau mai multe
persoane. Astfel exist interaciuni de lunga
durat, i de o mare
intensitate afectiv, cum ar fi relaiile de prietenie, de
iubire, in familie,

dar i relaii de scurt durat i de o intensitate

afectiv mic sau
inexistent, cum ar fi relaia cumprtor- vnztor. n
oricare din aceste
situaii, starea individului este afectat, n mod
pozitiv sau negativ,
ducnd la o percepie mai bun sau rea asupra propriei
persoane sau
asupra mediului su de via.
Tipuri de relaii interpersonale:
a) Relaiile de intercunoatere presupun extragerea unor
informaii cu
privire la un alt individ, cu privire la felul su de a fi, cu
privire la personalitatea
acestuia. Aceste informaii trebuie s fie consistente i
foarte diverse pentru ca
un individ s-i formeze o imagine corect despre cellalt.
Relaiile de intercunoatere sunt importante pentru ca
profesorul s poat
anticipa rezultatul sarcinilor pe care le atribuie clasei.
Spre exemplu, n formarea
echipei, profesorul trebuie s tie n ce msur
membrii pot lucra i pot
comunica. n organizarea unei manifestri, profesorul
trebuie s tie ce abiliti
i ce talente dein elevii pentru a fructifica aceste caliti
n mod corespunztor.
b) Relaiile de intercomunicare apar din nevoia indivizilor
de a schimba
informaii, de a comunica. Tipurile principale de
comunicare sunt: comunicare
nonverbal (bazat pe limbajul paraverbal) i comunicare
verbal (bazat pe
limbajul verbal, pe cuvinte).
c) Relaiile socio-afective au la baz un schimb de emoii,
sentimente i
structuri de tip afectiv-simpatetic, creionndu-se astfel un
nou tip de relaii

interpersonale, relaii afectiv-simpatetice, care presupun

relaii de simpatie i
antipatie, de preferin i de respingere reciproc ntre
membrii clasei de elevi.
Relaiile afectiv-simpatetice sunt o condiie pentru
dezvoltarea
personalitii elevilor.
d) Relaiile de influenare sunt determinate de pozi ia pe
care o ocup
fiecare individ n ierarhia grupului clas. Din
punct de vedere al
managementului clasei de elevi, influena educaional
se poate analiza din dou
perspective: influena personal a profesorului, att ca
lider, ct i ca factor
exterior, i influena de grup, determinat de factori
formali sau nonformali.
Dc sunt relatiile interpersonale atat de importante?
Omul este o fiinta sociala.nu poate trai singur.
Relatiile sunt cleiul care incheaga unitatea dintre oameni.
Cu
cat relatiile sunt mai solide,cu atat unitatea
e mai
puternica.
Rei inter
persrespectful,increderea,reciprocitatea,bucuria
reciproca,
Managementul relatiilor interpersonale
Relatiile
interpersonale
au
dintotdeauna
mediul
optim
asta,
ma
de
refer
dezvoltare
la
acel
asemeni
tip
oricarei
deconstituit
relatie
fiinte
interpersonala
umane.
Si
cnd
definita
spun
ca
desfasoara
o
relatie
interpsihologica,
att
n
plan
constient
directa,
reciproca,
ct
sinormal
care
nacelor
plan
se
oameni
n
afara
de
copiii
relatiilor
crescuti
cu
de
alti
animale
confirma
de-ai
nostri.
aceasta
Cazurile
ipoteza:
rare
lipsa
abilitati
interactiunilor
specific
umane,
umane
gndirea,
duce
la
nedezvoltarea
sociabilitatea
etc.
Deasemeni,
unele
cazuri
de
institutionalizati,
ntre
intim
copil
sipoate
un
adult,
prezent
n
mod
constant,
duce
la
o
slaba
institutionalizati
dezvoltare
aveau
psihologica
adesea
o copii
si
greutate
chiar
sub
fizica.
Copii
sin
repere
psihologice
de
dezvoltare
sub
vrsta
cronologica.
foarte
copiii
mici,
privati
afectiunea
silimbajul,
atentia
materna.
"Omul
nu
trai
singur,
izolat,
rupt
de
ceilalti
oameni.
Dimpotriva, el se raporteaza permanent la altii,
actioneaza
impreuna cu ei, stabileste relatii cu cei din jur. Aceste
relatii
sunt foarte multiple, variate si actioneaza in planuri
diferite.
Ele se intind de la relatia de simpatie dintre doua
persoane,

pana la cea de rudenie sau de vecinatate.

-Care credeti ca este rolul relatiilor interpersonale in
formarea
personalitatii?
relatiile il forteaza pe om sa perceapa , sa comunice, sa
se
exteriorizeze afectiv si comportamental etc.Lumea
launtrica a
persoanei umane este profound dinamizata de
relatiile
interpersonale.
De aceea, RELATIILE INTERPERSONALE OCUPA UN
LOC CENTRAL IN STRUCTURA PERSONALITATII.
Relatiile interpersonale
Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere,
exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia
fata de altul (iubire, atasament afectiv), prin ura, datorita
unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si
prin solidaritate umana si angajament. Studiul relatiilor
interpersonale poate fi abordat din doua perspective:
teoria armoniei cognitive si teoriile intaririi. Prima teorie
sustine ca oamenii incearca sa-si mentina o oarecare
armonie cu ceilalti datorita fricii ca, in lipsa acesteia, s-ar
instaura o stare de indispozitie, inconfort, rau. De aceea
indivizii incearca sa stabileasca relatii de comunicare
pozitive (echilibru, simetrie, armonie) si sa evite pe cele
negative. Aceasta teorie a fost influentata de studiile lui
Heider (1958) asupra echilibrului, de teoria simetriei a lui
Newcomb (1961) si de teoria disonantei cognitive
(Festinger, 1957). Conform acestor teorii, pentru a ne
mentine armonia interioara avem nevoie de cei cu care
ne asemanam si-i pretuim pe cei ce ne impartasesc
acest sentiment (principiul reciprocitatii). Teoriile intaririi
isi extrag substanta din studiul perceptiei reciproce a
partenerilor. Intarirea poate veni din exterior, din partea
mediului social sau a acelorlalti cu care venim in contact;
(teoriile cognitive pun accentul pe rolul individului si a

rolului sau in "armonizare".

Postulatele teoriilor intaririi sunt urmatoarele:
a) existenta umana este hedonista, ceea ce inseamna
ca scopul vietii este de a cauta si obtine placerea, binele
propriu, respingand greutatile si durerile si reducand cat
mai mult costurile;
b) existenta umana este rationala, adica capabila sa
selecteze informatiile, sa evalueze probabilitatile si sa
ajunga la decizii bune. Efortul individului este acela de a
maximiza aceasta competenta, reducand costurile.
Potrivit acestei ultime teorii relatia interpersonala este un
schimb social (Homans, 1961). Interactiunile umane ar
semana deci cu niste tranzactii economice. Pentru a
ajunge la resursele pe care le considera
valoroase,
individul incearca sa obtina aprobarea celorlalti,
afectiunea lor. Daca resursele sunt rare sau dificil de
atins, el va intreprinde numeroase schimburi
sociale
pentru a ajunge la sentimentul de "satietate", de
satisfactie a implinirii personale. Dupa Homans oamenii
sunt recompensati, in efortul lor, in functie de
"investitiile" sociale. Exista deci o justitie distributiva in
functie de costuri si profit.
Teoria interdependentei sociale (Thibaut si Kelley, 1959)
postuleaza interdependenta intre indivizi: fiecare
depinde de ceilalti; individul se compara continuu cu altii
pentru a obtine noi informatii privind standardele
de
comportament ale grupului. In functie de aceste
informatii obtinute prin comparare isi augmenteaza
oferta si isi poate dezvolta un sentiment pozitiv.
Forme de relatii interpersonale
Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele
si pot lua diferite forme. Astfel se poate
identifica
contactul zero, cand individul suporta prezenta altuia dar

nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala

presupune existenta unor centre de interes
comune
(cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta.
Acestea sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii,
cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna impartasirea in
comun a unor credinte, valori sau sentimente,
atasamentul unuia fata de altul sau chiar iubirea.
Teoriile prezentate mai sus ne sugereaza si formele in
care relatiile interpersonale se manifesta.
Afilierea exprima natura sociala a existentei
umane,
aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a conta pe suportul
colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru
a putea trai intre ceilalti; obtinerea resurselor existentei,
in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor
orientari atitudinale. Omul este deci dependent de altii,
iar aceasta interdependenta se manifesta prin nevoia de
afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne
pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa
depasim
incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care
provoaca anxietate, sa inlaturam frica.
Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre
doua persoane. De exemplu, relatia mama-copil
se
sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau
suras). Au fost identificate trei tipuri de
atasament
mama-copil: a) relatia de securizare, cand mama este
atenta, disponibila, capabila sa raspunda nevoilor
copilului. Prin mama copilul exploreaza si
descopera
apoi mediul inconjurator; b) relatia de evitare
cand
mama respinge copilul in cautarea de contacte fizice si
afective. In acest caz copilul se detaseaza de mama, o

evita; c) relatia anxios-ambivalenta apare atunci cand

mama este lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului
sau cand raspunsul sau e imprevizibil. O mama
nedispusa sau chiar inaccesibila trezeste protestele
copilului, anxietatea sa in final.
Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una
care considera relatia de atasament ca fiind instinctuala,
alta care o defineste ca o relatie sociala
invatata,
achizitionata. In ambele cazuri conduita celor doi
parteneri este interactiva, incurajand explorarea
anturajului, sustinerea prin numeroase semne exterioare
a acestui comportament.
Atasamentul comporta deci un raspuns activ la
solicitudinea celuilalt si creeaza legaturi afective: grija
fizica fata de copil si asigurarea securitatii sale afective.
Prietenia. Aterizat pe Pamant, Micul Print, ciudatul si
neprihanitul erou al lui Antoine de Saint-Exupry,
il
intalneste pe Sarpe. "De ce e atat de pustiu aici? Il
intreaba. Tare sunt singur. Unde sunt oamenii?"
Iar
Sarpele, cu intelepciunea sa, ii raspunde: "Singur
te
simti si printre oameni". Daca nu stii sa-i descoperi, daca
nu vrei sa-i cunosti, sa comunici cu ei, ramai singur. Si
un alt personaj il indruma pe Micul Print sa-i descopere
pe oameni. E Vulpea, care-l invata "imblanzitul", adica
valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leaga si-i
transfigureaza. "Caut prieteni", zice Micul Print, care nu
stie ce inseamna "a imblanzi". Atunci Vulpea ii spune: "E
un lucru care prea mult e dat uitarii. Inseamna a-ti crea
legaturi. Tu nu esti pentru mine decat un
baietas,
aidoma cu altii, iar pentru tine eu nu sunt decat o vulpe,
ca alte multe vulpi. Dar daca ma imblanzesti, tu vei fi

pentru mine fara seaman pe lume, viata mi se

va
insenina. Atunci pasul tau ma va chema din vizuina ca o
melodie . Va fi minunat cand ma vei fi imblanzit". Si-l
indeamna: "Te rog, imblanzeste-ma. Daca vrei sa ai
prieteni, imblanzeste-ma. Nu cunoastem decat ceea ce
am imblanzit".
La ora despartirii de Micul Print, Vulpea ii descopera
"taina" sa: ". limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu
pot sa patrunda in miezul lucrurilor. Numai
timpul
cheltuit cu un prieten face ca el sa fie atat de pretios.
Devii raspunzator pentru tot ceea ce ai imblanzit".
Legatura de prietenie, deci, il transforma pe om, il inalta,
exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre
perfectiune si implinire.
Relatia de prietenie presupune deci: a)
impartasirea
reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de
personalitate; b) satisfacerea unor nevoi sociale
sau
personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit, iubit); c)
inseamna adesea si o atractie fizica; d) dezvolta un
sentiment de placere, fericire, o stare de bine;
e)
semnalizeaza atractia reciproca, pretuirea la celalalt a
unor calitati intelectuale, fizice, morale etc.; f) se
manifesta prin nevoia de apropiere fizica de celalalt (prin
acordarea increderii si sentimentul de siguranta
ce-l
incearca in apropierea sa).
Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv,
sustinere in procesul de integrare sociala.
Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului
similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala.
Ea
apare si se dezvolta in timp, prin cunoastere reciproca,

prin parcurgerea impreuna a unor evenimente

deosebite, prin probe care trebuie mereu
reintarite.
Download
of 9

TIPURI DE RELAII INTERPERSONALE

by lazaroiu-alexandru-cristian
on Oct 14, 2015
Report
Category:
DOCUMENTS
Download: 41
Comment: 0
776

views

Share
Tipuri de Relaii Interpersonale

RELAII INTERPERSONALE sunt un tip de relaii sociale caracterizate prin faptul c sunt stabilite
ntre persoane (nu grupuri, instituii, colectiviti) i sunt regizate ntr-o msur semnificativ de
logica necesitilor umane individuale. Multe necesiti individuale sunt satisfcute n relaiile dintre
persoane: suport psihologic, dragoste, stim, reducere a incertitudinii i anxietii, afiliere, securitate,
statut, prestigiu. Omul este o fiin social i n sensul c "are nevoie de cellalt om". Dinamica
acestor necesiti orienteaz i tegieaz relaiile dintre persoane. Sunt relaii constituite n primul
rnd pentru satisfacerea necesitilor de sociabilitate: relaiile de prietenie, "distracia" n comun,
relaiile de dragoste. i n relaiile sociale (relaiile de munc, politice) componenta interpersonal
este puternic. Relaiile dintre o persoan i alte persoane sau relaiile interpersonale se numr n
zilele noastre printre cele mai interesante i mai pasionante subiecte privitoare la viaa social, la
interaciunea dintre individ i societate. Cercetrile teoretice i experimentale efectuate pn n
prezent n acest domeniu, deosebit de complex i dificil i totodat insuficient de explorat, au stabilit
ca relaiile interpersonale au dublu caracter: concret senzorial i logic-raional, astfel spus ele ne
apar mai nti ca fenomene, ca forme specifice de manifestare a realitii sociale i apoi ca imagini
abstractizate ale acestor fenomene, concretizate n concepte i teorii . Fenomenele psihosociale
interpersonale abordate de diferite tiine, ca sociologia, psihologia, antropologia, constituie
obiectul principal al noii tiine interdisciplinare psiho - sociologia, format la intersecia dintre
sociologie, psihologie i alte tiine umaniste, i care reprezint, alturi de fenomenele psihosociale
de mas, ale colectivitilor umane, unul dintre cele mai importante capitole ale acestei tiine.
Problematica raporturilor interpersonale poate fi abordat pe mai multe ci : fie prin intermediul
studiului conceptului sau categoriei de raporturi interpersonale, ca i component important a

sistemului de categorii proprii psiho - sociologiei, fie pe calea cercetrii teoriei raporturilor
interpersonale, a sistemului unitar de idei i de concepii despre acest gen de fenomene
psihosociale. Relaiile interpersonale se manifest ca interaciuni ntre indivizi n urma crora se
realizeaz un schimb att material, informaional dar i sentimental. Exist mai multe tipuri de relaii
interpersonale, n funcie de durata, intensitatea i specificul interaciunii dintre dou sau mai multe
persoane. Astfel exist interaciuni de lunga durat, i de o mare intensitate afectiv, cum ar fi
relaiile de prietenie, de iubire, in familie, dar i relaii de scurt durat i de o intensitate afectiv
mic sau inexistent, cum ar fi relaia cumprtor- vnztor. n oricare din aceste situaii, starea
individului este afectat, n mod pozitiv sau negativ, ducnd la o percepie mai bun sau rea asupra
propriei persoane sau asupra mediului su de via. Tipuri de relaii interpersonale: a) Relaiile de
intercunoatere presupun extragerea unor informaii cu privire la un alt individ, cu privire la felul su
de a fi, cu privire la personalitatea acestuia. Aceste informaii trebuie s fie consistente i foarte
diverse pentru ca un individ s-i formeze o imagine corect despre cellalt. Relaiile de
intercunoatere sunt importante pentru ca profesorul s poat anticipa rezultatul sarcinilor pe care le
atribuie clasei. Spre exemplu, n formarea echipei, profesorul trebuie s tie n ce msur membrii
pot lucra i pot comunica. n organizarea unei manifestri, profesorul trebuie s tie ce abiliti i ce
talente dein elevii pentru a fructifica aceste caliti n mod corespunztor. b) Relaiile de
intercomunicare apar din nevoia indivizilor de a schimba informaii, de a comunica. Tipurile
principale de comunicare sunt: comunicare nonverbal (bazat pe limbajul paraverbal) i
comunicare verbal (bazat pe limbajul verbal, pe cuvinte). c) Relaiile socio-afective au la baz un
schimb de emoii, sentimente i structuri de tip afectiv-simpatetic, creionndu-se astfel un nou tip de
relaii interpersonale, relaii afectiv-simpatetice, care presupun relaii de simpatie i antipatie, de
preferin i de respingere reciproc ntre membrii clasei de elevi. Relaiile afectiv-simpatetice sunt o
condiie pentru dezvoltarea personalitii elevilor. d) Relaiile de influenare sunt determinate de
poziia pe care o ocup fiecare individ n ierarhia grupului clas. Din punct de vedere al
managementului clasei de elevi, influena educaional se poate analiza din dou perspective:
influena personal a profesorului, att ca lider, ct i ca factor exterior, i influena de grup,
determinat de factori formali sau nonformali. Dc sunt relatiile interpersonale atat de importante?
Omul este o fiinta sociala.nu poate trai singur. Relatiile sunt cleiul care incheaga unitatea dintre
oameni. Cu cat relatiile sunt mai solide,cu atat unitatea e mai puternica. Rei inter
persrespectful,increderea,reciprocitatea,bucuria reciproca, Managementul relatiilor interpersonale
Relatiile interpersonale au constituit dintotdeauna mediul optim de dezvoltare a oricarei fiinte umane.
Si cnd spun asta, ma refer la acel tip de relatie interpersonala definita ca o relatie interpsihologica,
directa, reciproca, care se desfasoara att n plan constient ct si n plan inconstient. Nu putem sa
ne dezvoltam ca oameni n afara relatiilor cu alti semeni de-ai nostri. Cazurile rare de copiii crescuti
de animale confirma aceasta ipoteza: lipsa interactiunilor umane duce la nedezvoltarea acelor
abilitati specific umane, gndirea, limbajul, sociabilitatea etc. Deasemeni, unele cazuri de copii
institutionalizati, n trecut, au aratat ca lipsa unui contact psihologic intim ntre copil si un adult,
prezent n mod constant, duce la o slaba dezvoltare psihologica si chiar fizica. Copii institutionalizati
aveau adesea o greutate sub normal si repere psihologice de dezvoltare sub vrsta cronologica.
Depresia anaclitica este un fenomen descris la copiii foarte mici, privati de afectiunea si atentia
materna. "Omul nu poate trai singur, izolat, rupt de ceilalti oameni. Dimpotriva, el se raporteaza
permanent la altii, actioneaza impreuna cu ei, stabileste relatii cu cei din jur. Aceste relatii sunt foarte
multiple, variate si actioneaza in planuri diferite. Ele se intind de la relatia de simpatie dintre doua
persoane, pana la cea de rudenie sau de vecinatate. -Care credeti ca este rolul relatiilor
interpersonale in formarea personalitatii? relatiile il forteaza pe om sa perceapa , sa comunice, sa
se exteriorizeze afectiv si comportamental etc.Lumea launtrica a persoanei umane este profound
dinamizata de relatiile interpersonale. De aceea, RELATIILE INTERPERSONALE OCUPA UN LOC

CENTRAL IN STRUCTURA PERSONALITATII. Relatiile interpersonale Relatiile interpersonale se

pot infatisa ca simpla afiliere, exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia fata de altul
(iubire, atasament afectiv), prin ura, datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si
prin solidaritate umana si angajament. Studiul relatiilor interpersonale poate fi abordat din doua
perspective: teoria armoniei cognitive si teoriile intaririi. Prima teorie sustine ca oamenii incearca sasi mentina o oarecare armonie cu ceilalti datorita fricii ca, in lipsa acesteia, s-ar instaura o stare de
indispozitie, inconfort, rau. De aceea indivizii incearca sa stabileasca relatii de comunicare pozitive
(echilibru, simetrie, armonie) si sa evite pe cele negative. Aceasta teorie a fost influentata de studiile
lui Heider (1958) asupra echilibrului, de teoria simetriei a lui Newcomb (1961) si de teoria disonantei
cognitive (Festinger, 1957). Conform acestor teorii, pentru a ne mentine armonia interioara avem
nevoie de cei cu care ne asemanam si-i pretuim pe cei ce ne impartasesc acest sentiment (principiul
reciprocitatii). Teoriile intaririi isi extrag substanta din studiul perceptiei reciproce a partenerilor.
Intarirea poate veni din exterior, din partea mediului social sau a acelorlalti cu care venim in contact;
(teoriile cognitive pun accentul pe rolul individului si a rolului sau in "armonizare". Postulatele teoriilor
intaririi sunt urmatoarele: a) existenta umana este hedonista, ceea ce inseamna ca scopul vietii este
de a cauta si obtine placerea, binele propriu, respingand greutatile si durerile si reducand cat mai
mult costurile; b) existenta umana este rationala, adica capabila sa selecteze informatiile, sa
evalueze probabilitatile si sa ajunga la decizii bune. Efortul individului este acela de a maximiza
aceasta competenta, reducand costurile. Potrivit acestei ultime teorii relatia interpersonala este un
schimb social (Homans, 1961). Interactiunile umane ar semana deci cu niste tranzactii economice.
Pentru a ajunge la resursele pe care le considera valoroase, individul incearca sa obtina aprobarea
celorlalti, afectiunea lor. Daca resursele sunt rare sau dificil de atins, el va intreprinde numeroase
schimburi sociale pentru a ajunge la sentimentul de "satietate", de satisfactie a implinirii personale.
Dupa Homans oamenii sunt recompensati, in efortul lor, in functie de "investitiile" sociale. Exista deci
o justitie distributiva in functie de costuri si profit. Teoria interdependentei sociale (Thibaut si Kelley,
1959) postuleaza interdependenta intre indivizi: fiecare depinde de ceilalti; individul se compara
continuu cu altii pentru a obtine noi informatii privind standardele de comportament ale grupului. In
functie de aceste informatii obtinute prin comparare isi augmenteaza oferta si isi poate dezvolta un
sentiment pozitiv. Forme de relatii interpersonale Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite
nivele si pot lua diferite forme. Astfel se poate identifica contactul zero, cand individul suporta
prezenta altuia dar nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala presupune existenta
unor centre de interes comune (cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta. Acestea
sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii, cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna
impartasirea in comun a unor credinte, valori sau sentimente, atasamentul unuia fata de altul sau
chiar iubirea. Teoriile prezentate mai sus ne sugereaza si formele in care relatiile interpersonale se
manifesta. Afilierea exprima natura sociala a existentei umane, aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a
conta pe suportul colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru a putea trai intre ceilalti;
obtinerea resurselor existentei, in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor orientari
atitudinale. Omul este deci dependent de altii, iar aceasta interdependenta se manifesta prin nevoia
de afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa
depasim incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care provoaca anxietate, sa inlaturam
frica. Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre doua persoane. De exemplu, relatia
mama-copil se sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau suras). Au fost identificate trei
tipuri de atasament mama-copil: a) relatia de securizare, cand mama este atenta, disponibila,
capabila sa raspunda nevoilor copilului. Prin mama copilul exploreaza si descopera apoi mediul
inconjurator; b) relatia de evitare cand mama respinge copilul in cautarea de contacte fizice si
afective. In acest caz copilul se detaseaza de mama, o evita; c) relatia anxios-ambivalenta apare
atunci cand mama este lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului sau cand raspunsul sau e

imprevizibil. O mama nedispusa sau chiar inaccesibila trezeste protestele copilului, anxietatea sa in
final. Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una care considera relatia de atasament ca
fiind instinctuala, alta care o defineste ca o relatie sociala invatata, achizitionata. In ambele cazuri
conduita celor doi parteneri este interactiva, incurajand explorarea anturajului, sustinerea prin
numeroase semne exterioare a acestui comportament. Atasamentul comporta deci un raspuns activ
la solicitudinea celuilalt si creeaza legaturi afective: grija fizica fata de copil si asigurarea securitatii
sale afective. Prietenia. Aterizat pe Pamant, Micul Print, ciudatul si neprihanitul erou al lui Antoine de
Saint-Exupry, il intalneste pe Sarpe. "De ce e atat de pustiu aici? Il intreaba. Tare sunt singur. Unde
sunt oamenii?" Iar Sarpele, cu intelepciunea sa, ii raspunde: "Singur te simti si printre oameni". Daca
nu stii sa-i descoperi, daca nu vrei sa-i cunosti, sa comunici cu ei, ramai singur. Si un alt personaj il
indruma pe Micul Print sa-i descopere pe oameni. E Vulpea, care-l invata "imblanzitul", adica
valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leaga si-i transfigureaza. "Caut prieteni", zice Micul
Print, care nu stie ce inseamna "a imblanzi". Atunci Vulpea ii spune: "E un lucru care prea mult e dat
uitarii. Inseamna a-ti crea legaturi. Tu nu esti pentru mine decat un baietas, aidoma cu altii, iar
pentru tine eu nu sunt decat o vulpe, ca alte multe vulpi. Dar daca ma imblanzesti, tu vei fi pentru
mine fara seaman pe lume, viata mi se va insenina. Atunci pasul tau ma va chema din vizuina ca o
melodie . Va fi minunat cand ma vei fi imblanzit". Si-l indeamna: "Te rog, imblanzeste-ma. Daca vrei
sa ai prieteni, imblanzeste-ma. Nu cunoastem decat ceea ce am imblanzit". La ora despartirii de
Micul Print, Vulpea ii descopera "taina" sa: ". limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa
patrunda in miezul lucrurilor. Numai timpul cheltuit cu un prieten face ca el sa fie atat de pretios.
Devii raspunzator pentru tot ceea ce ai imblanzit". Legatura de prietenie, deci, il transforma pe
om, il inalta, exprima adevarata masura a aspiratiei omenesti spre perfectiune si implinire. Relatia de
prietenie presupune deci: a) impartasirea reciproca a unor opinii, valori sau trasaturi de
personalitate; b) satisfacerea unor nevoi sociale sau personale (de a fi incurajat, sustinut, pretuit,
iubit); c) inseamna adesea si o atractie fizica; d) dezvolta un sentiment de placere, fericire, o stare
de bine; e) semnalizeaza atractia reciproca, pretuirea la celalalt a unor calitati intelectuale, fizice,
morale etc.; f) se manifesta prin nevoia de apropiere fizica de celalalt (prin acordarea increderii si
sentimentul de siguranta ce-l incearca in apropierea sa). Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin
afectiv, sustinere in procesul de integrare sociala. Relatia de prietenie se sprijina pe trairea
sentimentului similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea apare si se dezvolta in timp, prin
cunoastere reciproca, prin parcurgerea impreuna a unor evenimente deosebite, prin probe care
trebuie mereu reintarite.
X

RECOMMENDED

Inventar de probleme interpersonale

Inventar pentru Probleme Interpersonale - Horowitz 1988 n chestionar (001-064) vei gsi o list a dificultilor
raportate n contextul relaiilor noastre cu cei

Campania de relaii publice

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCURESTI 2010 Delta Dunarii, mai mult decat un visun ideal! Gheta
Emil Tudor Cristina Tirliman Laura Campania