SOCIOLOGIE

STRATIFICAREA SOCIALA

Stratificarea sociala cuprinde mai multe dimensuni care determina inegalitati economice si
diferentieri sociale. Acestea sunt determinate de bogatie si venit, bogatia reprezintă ceea ce-i aparţine
individului, iar venitul se referă la suma de bani pe care individul o primeşte.

Analizand stratificarea sociala determinanta de bogatie si venit putam sa ne dam seama de

starea psihiaca a membrilor unei societati. Inegalitatile si diferentierile intr- o societate determina
aparitia unei probleme actuale și semnificative a societății contemporane și anume anxietatea.
Anxietatea este umbra inteligenţei şi reflectă capacitatea omului de a se adapta şi a-şi planifica viitoru.
Oamenii parcurg anxietatea ca pe o entitate distinctivă . De- a lungul timpului s- a observat ca
persoanele care poseda bogatie si venituri satisfacatoare terc mai rar prin episoade de anxietate, sunt
mai relaxate si mai deschise, pot sa observe situatiile sociale si de viata personala cu mai multa
claritate. In schimb, persoanele care nu beneficiaza de aceste resurse sunt mai tematoare, anxioase,
paralizate de teama de a nu putea sa isi asigure traiul zilnic, uitand sa ia in seama bogatia individuala,
zestrea personala care le apartine. Studiile arata ca anxietatea este invers proprtionala cu bogatia si
veniturile, adica cu cat un individ este mai satisfacut de ,, bogatie si venituri,, cu atat nivelul anxietatii
este mai scazut.

Datorita acestor elemente putem sa ne dam seama si de nivelul de agresivitatea a individului,

care este un comportament central al speciei umane, prezent in diverse culturi si epoci. Agresivitatea
poate fi definită ca o încercare intenționată de a face rău altuia sau, dintr-un punct de vedere mai puțin
moral, ca fiind intenția de a îmbunătăți propria poziție întro ierarhie dominantă, în detrimentul altuia .

Prestigiul este o altă dimensiune a diferenţierii sociale. Prestigiul social poate fi atribuit datorită
moştenirii unor tradiţii şi ocupării unor statusuri sociale. De asemenea, el poate fi dobândit prin
performanţe recunoscute social. Câştigarea prestigiului este rezultatul unui proces de evaluare
cognitivă şi afectivă de către o comunitate sau un grup a rolului unei persoane sau al unui grup în
crearea unei noi direcţii teoretice şi de acţiune.

La indivizii care se bucura de prestigiu social putem sa analizam inteligenţa socială care se
referă la abilitatea individului de a se angaja în interacţiuni sociale cu un caracter adaptativ. Inteligenţa
socială este intalnita sub acronimu (conştiinţa situaţională, prezenţă, autenticitate, claritate şi empatie).
In mod normal, prestigiul inobileaza persoana atat cu calitati cognitive cat si cu calitati afective.
 Un element esenţial al diferenţierii sociale îl reprezintă puterea. Aceasta este capacitatea
individului sau a grupului de a-şi impune voinţa în cadrul relaţiilor interumane şi sociale chiar şi
împotriva voinţei altora şi indiferent de factorii care influenţează această capacitate.

Daca analizam elementul putere putem sa observam daca o persoana/grup in cadrul relatiilor
interumane si sociale manifesta empatia. Capacităţile empatice sunt direct dependente de posibilitatea
de însuşire a rolurilor, de contactare a unor relaţii sociale bogate, de trăire a situaţiilor sociale
diversificate care să permită frecvente preluări de roluri, de stabilire a unor relaţii de comunicare intimă
cu coloratură afectivă puternică, de analiză a motivelor/ acţiunilor proprii şi ale altora. Factorii
determinanţii empatiei ţin atât de factorii ereditari , cât şi de modul de socializare şi contextul
situaţional, existând o relaţie de interdependenţă între factorii individuali şi sociali. Empatia
interpersonală este adesea limitată fără o evaluare corectă a contextului. Luarea în considerare a
contextelor situaţionale ca factor determinant al empatiei este susţinut de numeroase cercetări care au
relevat rolul situaţiei în manifestarea comportamentelor empatice, acelaşi individ putând adopta
comportamente diferite în funcţie de context.

Din nefericire, in societatea contemporana, indivizii/ grupurile care detin puterea isi impun
vointa impotriva vointei altora, fara a da dovada de empatie. Acest fenomen este identificat aproape in
toate relatiile sociale si interumane.

. În cadrul societăţii, stratificarea este întruchipată şi de clasele sociale. Analizand clasele sociale
situate intr- o relatie ierarhica unele cu altele, putem analiza calitatea vietii din interiorul acestora, care
ocupa o pozitie privilegiata in cadrul societatii . De aici rezultă caracterul sintetic al calităţii vieţii, spre
ea converg şi cu ea se corelează toate celelalte aspecte ale sistemului social. Din acest punct de vedere
se poate afirma: calitatea vieții reprezintă oglinda în care se reflecta întreg sistemul socio-economic.
Factorii care definesc calitatea vieţii sunt grupati in cinci categorii majore: bunăstare fizică şi materială
(confort material şi securitate financiară; securitate personală şi sănătate); interrelaţionarea cu ceilalţi
(legăturile maritale; creşterea copiilor; relaţia cu alţi membrii ai familiei; relaţia cu prietenii apropiaţi);
activităţi civice, comunitare şi sociale (ajutorul şi încurajarea acordată celorlalţi; participarea la
interesele locale şi guvernamentale); dezvoltarea şi realizarea personală (dezvoltarea inteligenţei şi a
intelectului; autoconştientizare şi munca interesantă şi utilă; creativitate personală şi experienţă); timp
liber (socializarea cu ceilalţi; activităţile recreaţionale.
Pornind de la piramida lui Maslow, o persoana, indiferent de clasa sociala din care face parte,
urmareste satisfacerea trebuintele umane, incepand cu trebuintele fizice ( de aer, hrana, si apa) urmeate
de trebuintele psihice ( de securitate, dragoste, respect si de actualizare a Sinelui). Trebuintele
superioare sunt reale si fac parte integranta din natura noastra umana in aceeasi masura cu nevoia de
hrana.

Psihologul trebuie să poată atrage oamenii, sa- i simta, să se simtă liber în orice societate, să fie
capabil la empatie. Prioritatea este atitudinea binevoitoare şi tendinţa de a înţelege clientul şi de a-l
ajuta să-şi vadă laturile cele bune şi să-şi conştientizeze valoarea sa ca individualitate, indiferent de
clasa sociala/ stratificarea sociala din care face parte.
.