Relatii interpersonale si de munca

Principala preocupare a psihologiei sociale este interactiunea intre actorii sociali, relatiile intre personalitati intr-un camp social (grup, organizatie). Relatia sau legatura - modalitatea de a se exprima a individului uman, plasat intr-un context. Prin interactiune se dezvolta inteligenta umana, se valorizeaza competentele, se exercita influente sau se realizeaza socializarea umana. Relatia cu altul (altii), fie acestia parinti, frati, grupuri de prieteni, institutii si organizatii, angajeaza pe fiecare individ intr-o retea de legaturi, il insereaza, il solicita si-l stimuleaza sa-si dezvolte competentele. Avem nevoie de altul pentru a ne confirma identitatea sau pentru a evalua critic atitudinile si comportamentele noastre. Prin altul ajungem sa ne cunoastem mai bine; altul este imaginea noastra in oglinda, un Alter-Ego. In acelasi timp altul reprezinta un suport pentru fiecare dintre noi: ne influenteaza nivelul de aspiratii si ne imbogateste prin cunostintele sale si cultura sa, prin comportamentele si atitudinile sale intelectuale; ne ajuta sa depasim situatiile critice, ne impune idei prin autoritatea sa sau prin opozitia fata de unele dintre atitudinile si gesturile noastre inadecvate. Relatiile interpersonale se pot infatisa ca simpla afiliere, exprimata prin cooperare sau sociabilitate, prin atractia fata de altul (iubire, atasament afectiv), prin ura, datorita unor sentimente de inferioritate si de culpabilitate, dar si prin solidaritate umana si angajament. Forme de relatii interpersonale Relatiile intepersonale se pot desfasura la diferite nivele si pot lua diferite forme. Astfel se poate identifica contactul zero, cand individul suporta prezenta altuia dar nu cauta sa intre in relatie cu acesta; relatia superficiala presupune existenta unor centre de interes comune (cinema, muzica, fotbal) dar intr-o maniera neangajanta. Acestea sunt relatiile noastre cotidiene cu colegii, vecinii, cunoscutii. Nivelul reciprocitatii inseamna impartasirea in comun a unor credinte, valori sau sentimente, atasamentul unuia fata de altul sau chiar iubirea. Afilierea exprima natura sociala a existentei umane, aceea de a fi cu ceilalti, nevoia de a conta pe suportul colectiv. Individul uman este obligat sa coopereze pentru a putea trai intre ceilalti; obtinerea resurselor existentei, in atingerea unor scopuri este imposibila in afara acestor orientari atitudinale. Omul este deci dependent de altii, iar aceasta interdependenta se manifesta

prin nevoia de afiliere cu grupuri, structuri sociale sau indivizi care ne pot sustine. Contactele sociale ne ajuta sa depasim incertitudinea sau stresul, sa controlam o situatie care provoaca anxietate, sa inlaturam frica. Atasamentul poate fi definit ca o relatie afectiva intre doua persoane. De exemplu, relatia mama-copil se sprijina pe contactul fizic si expresia faciala (plans sau suras). Au fost identificate trei tipuri de atasament mamacopil: a) relatia de securizare, cand mama este atenta, disponibila, capabila sa raspunda nevoilor copilului. Prin mama copilul exploreaza si descopera apoi mediul inconjurator; b) relatia de evitare cand mama respinge copilul in cautarea de contacte fizice si afective. In acest caz copilul se detaseaza de mama, o evita; c) relatia anxios-ambivalenta apare atunci cand mama este lenta in raspunsurile sale la nevoile copilului sau cand raspunsul sau e imprevizibil. O mama nedispusa sau chiar inaccesibila trezeste protestele copilului, anxietatea sa in final. Teoria atasamentului cuprinde doua mari tendinte: una care considera relatia de atasament ca fiind instinctuala, alta care o defineste ca o relatie sociala invatata, achizitionata. In ambele cazuri conduita celor doi parteneri este interactiva, incurajand explorarea anturajului, sustinerea prin numeroase semne exterioare a acestui comportament. Atasamentul determina un raspuns activ la actiunile celuilalt si creeaza legaturi afective: grija fizica fata de copil si asigurarea securitatii sale afective. Determinantii psihosociali ai relatiei Relatia interpersonala este favorizata de urmatorii trei factori: a) proximitate sau apropierea fizica, ca si distanta geografica diminuata ne apare ca un incitator al relatiei. Cercetarile lui Festinger, Schachter si Back (1950) au dovedit ca locuirea in apartamente vecine faciliteaza contactele. Aceasta situatie creeaza familiaritate, multiplica ocaziile de intalniri. Dupa stabilirea relatiei, partenerii isi delimiteaza frontierele si - de regula - rezista "invaziei" unui strain in acest spatiu intim. b) Factorul similitudine-complementaritate actioneaza ca o reciprocitate de interese, opinii, gusturi, mod de comunicare. Indivizii care au mai multe in

comun (sunt similari) sunt adesea legati si manifesta impreuna predilectii pentru cei ce le impartasesc preferintele. Similitudinile pot imbraca diferite forme: imbracaminte, emotii, statut social. Similitudinea poate dezvolta, celor doi parteneri, stima de sine si crea sentimente pozitive. Complementaritatea, la randul sau, poate si aceasta constitui un factor de relationare. Diferenta intareste adesea relatia, complementaritatea ne apare ca un mecanism compensatoriu. c) Atractia fizica constituie un alt factor al relatiilor intime. Aparenta fizica influenteaza evaluarea altuia si demonstreaza totodata caracterul irational al unui mare numar de judecati pe care le intreprindem. Persoanele fizice agreabile au mai mari sanse sa fie cautate, apreciate, evaluate pozitiv. Aceasta atractie este favorizata de urmatorul mecanism: oamenii care au o perceptie de sine pozitiva se identifica cu cei care, cred ei, le seamana.

Relatii interpersonale la locul de munca

Organizatia constituie, conform definitiei lui Dubois, o constructie sociala complexa nenaturala si modulabila, grupand un numar de personae independente, care muncesc impreuna pentru atingerea unui scop comun. Este mediul in care relatiile interpresonale au o anumita dinamica, scopul comun al organizitiei interesectand scopurile individuale ale participantilor. Rolul jucat in organizatie nu poate fi detasat de persoana, de aspiratiile si dorintele ei, ceea ce isi pune amprenta pe modul de interactiune interpersonala, creand relatii care pot creste eficienta organizatiei si a individului la locul de munca, sau dimpotriva. Efectul halo se constituie sub influena forei sugestive, putnd fi pozitiv atunci cnd o nsuire pozitiv a unei persoane, a unui grup sau organizaii se extinde i n aspectele n care nu exist acoperire. n mod analog, efectul analog va fi negativ, atunci cnd o nsuire negativ a unei persoane, a unui grup sau a unei organizaii se va extinde, de asemenea, la aspecte pentru care nu exist acoperire. Imaginile unei organizaii, a mrcii, a serviciilor i a produselor sale sunt complementare ntruct ntre ele funcioneaz efectul hallo . Acest efect explic faptul c imaginea de produs sau de serviciu se extinde i asupra imaginii de marc i asupra organizaiei, iar la rndul lor, imaginile de organizaie i marc se extind asupra produselor i serviciilor. O observaie de finee a lui Wittgenstein 33 este aceea conform creia ,,Imaginea nu poate s reprezinte forma ei de reprezentare; ea o indic (...)

Imaginea reprezint obiectul ei din afar (obiectul sau este forma ei de reprezentare). Dar imaginea nu poate s se situeze ea singur n afara formei de reprezentare. Au fost descrise 4 stiluri" de relatii intre sefi si subordonati constand in: a) EU+, TU+ Aceasta este situatia cea mai favorabila si, in acelasi timp cea mai favorizanta. In cadrul ei persoana senzatiile, emotiile, ideile si valorile sunt percepute si valorizate. In acelasi timp, indivizii sunt corecti cu ei insisi si intre ei, actionand activ, productiv si cu maxima eficienta. b) EU-, TU+ Este o solutie stearsa", palida", de suprafata" si de complezenta. Persoana aflata in rolul EU-" cauta, cu orice pret, sa se faca iubita, placuta si/sau agreata de altii. Reflectia interioara este: As fi ++, daca ...! si imi lipseste atat de putin!". Se supune altora si depinde de acestia. Afectiunea sa nu este gratuita, deoarece respectiva persoana isi cultiva (mergand chiar pana la exagerare) sentimentele de neputinta si profunda suferinta, pozand" in victima permanenta (a soartei si a rautatii semenilor sai). Sentimentele ce domina "rolul EU-" sunt de inferioritate, nestapanire de sine, depresiune, stupiditate, chiar sinucidere, in acelasi timp, admira mandria si agresivitatea altora, simte nevoia de a fi mult ajutat(a) si nu ezita sa si-o exprime. Nu suporta sa fie singur(a) si interpreteaza viata in termeni de iubire. Fragil(a) din punct de vedere psihologic, cade" cu usurinta in melancolie, dar si in plasa" altor persoane. c) EU+, TUEste situatia in care rolul EU+" se exteriorizeaza ca expansiv si dominator. Se identifica usor cu maretia si gloria, cautand originalitatea, perfectiunea si/sau revansa fata de cei care, in alte situatii i-au fost superiori. Este extrem de susceptibil(a) la critici si cand acestea i se adreseaza, devine agresiv(a). In acelasi timp nu admite ca poate gresi, ii lipseste consideratia fata de semeni, devalorizandu-i si/sau neavand incredere in ei. Interpretand viata in termeni de putere, este dinamic(a) dar insensibil(a), prezentandu-se de pe pozitia unui persecutor sau, dimpotriva, de pe cea a unui salvator. d) EU-, TUEste situatia cea mai trista a carei solutie o constituie abandonarea luptei" si resemnarea. Individul se situeaza pe pozitia de spectator pasiv,

neimpresionandu-l si neatragandu-l nimeni si nimic. Se manifesta ingaduitor fata de propriile slabiciuni, lasa totul pe maine" si/sau uita extrem de usor. Prefera sa nu ceara nimic, decat sa fie refuzat(a), da dovada de aversiune fata de schimbari, nu este exclus sa manance si sa bea mult (din lipsa altor preocupari!). In acelasi timp este incapabil(a) sa fie fericit(a) si este distant(a) evitand inconvenientele propriei hipersensibilitati si neangajanduse niciodata. Este neproductiv(a), distructiv(a) si chiar autodistructiv(a).
Relatii interpersonal si de munca (efectul halo, trasaturi centrale, prima impresie, stereotipuri sexuale, rasiale, obedienta si conformism) Conformismul Definitie procesul prin care grupul exercita presiuni asupra membrilor pentru a respecta normele de grup. - este produsul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu grupul si in rand cu acesta, altfel existand amenintarea pierderii calitatii de membru al grupului sau identificarea ca a fi anormal. - Asch, care a realizat nenumarate experimente in domeniul influentei sociale a concluzionat ca nu este nevoie ca grupul care exercita influenta sa fie foarte mare (a constatat ca un grup de 4 subiecti are acelasi efect asupra unuia, ca si un grup de 15), insa e nevoie sa existe unanimitate in grup, deoarece, daca un singur subiect din grup raspundea ca si subiectul naiv (cel care trebuia convins sa admita parerea grupului, desi era gresita), acesta isi asuma parerea si nu se mai conforma parerii grupului, fapt explicat prin disparitia fricii de a fi altfel. Componentele unei atitudini: cognitiva, afectiva si comportamentala. Atitudinea a fost definita ca o dispozitie interna a individului care cuprinde perceptia sa si reactiile fata de un obiect sau un stimul, fiind rezultatul experientei si avand caracter stabil. Atitudinea, in conceptia lui Rosenberg si Hovland are trei componente: 1) componenta afectiva care se refera la raspunsul afectiv al individului fata de o anumita situatie sau persoana, fiind masurabil prin erorile verbale prin care subiectul isi tradeaza emotiile si starea de spirit, dar si cu ajutorul instrumentelor de care dispune medicina (eletrocardiograf, electromiograf, etc.) 2) componenta comportamentala care informeaza in legatura cu intentiile comportamentale ale subiectului sau observandu-i comportamentul fata de anumite persoane sau situatii (de exemplu in situatia unui pacient, acesta poate declara ca nu ii este frica de operatie, dar in momentul cand ajunge in sala de operatii face asistolie de emotie, care este masurata cu ajutorul monitorului EKG). 3) componenta cognitiva care se leaga de credinte, cunostinte, de raspunsuri si idei suscitate de o situatie sau persoana (in exemplul anterior, pacientul la nivelul

atitudinii cognitive se situa in afara oricaror temeri legate de interventie, insa emotional s-a observat alta atitudine).