Curs 1: PERSONALITATEA

Personalitatea poate fi abordata la mai multe niveluri:

La nivel general uman fiecare individ prezinta anumite caracteristici comune tuturor
oamenilor
La nivel de grup cei care apartin unui anumit grup social au trasaturi specifice
La nivel particular fiecare individ este unic dpdv al configuratiei trasaturilor sale

In acceptiunea clasica, personalitatea este alcatuita din 3 componente:

1. Aptitudinile = sistemul instrumentar operational
2. Temperamentul = latura dinamica energetica
3. Caracterul = sistem de atitudini si trasaturi
Temperamentul rezulta din particularitatile constitutionale morfo-functionale. Se
manifesta prin: rezistenta la efort, rezistenta la stres, echilibrul si dinamica proceselor afective.
Se observa in comportament: modul de miscare, vorbire, gestica. Este bazal, nespecific,
neutru fata de valorile morale. Acelasi tip de temperament poate exista la tipuri de personalitati
diferite, la nivele diferite de inteligenta si nivele diferite de creativitate.
4 fluide: sange, limfa, bila galbena si bila neagra.
Flegmatic:
Coleric:
- Lipsa de echilibru in manifestari
- Lent in miscari
- Lipsa de stapanire
- Stabil afectiv
- Exploziv
- Stapan pe sine
- Impetuos
- Rezistent la stimuli tonici
- Oboseste repede
Melancolic:
Sanguin:
- Sensibil
- Vioi in miscari
- Energie slaba
- Se adapteaza bine la situatii
- Rezistenta scazuta
- Stapan pe sine
- Stabil in manifestari afective
- Capabil de efort sustinut
- Nu ia decizii singur
Tipologia lui Pavlov la baza ei stau particularitati de excitatie si inhibitie:
- Forta
- Echilibrul
- Mobilitatea procesului nervos superior
Tipuri:
a) Neechilibrat, excitabil colericul
b) Puternic, echilibrat, mobil sanguin
c) Puternic, echilibrat, inert flegmatic
d) Slab melancolic

Tipologia lui Jung: oamenii se nasc cu o anumita perspectiva:

a) Extravertit
Orientat spre lumea exterioara
Usor adaptabil la mediu
Abil in activitati
Capacitate de a stabili situatiile care ii solocita interesul
b) Intravertit
Izolati, reflexivi, timizi
Putin abili in activitati

O alta latura a personalitatii este latura instrumentara si executiva:

= sisteme operationale care stau la baza indeplinirii cu succes a unei activitati
- Sunt evaluate dupa criteriul performantei
- Se manifesta precoce
- Se dezvolta in mod continuu
- Are la baza anumite premize native
- Asigura competenta intr-un anumit domeniu
Clasificare:
a) Dupa complexitate:
- Aptitudini simple
- Aptitudini complexe (ex: aptitudini tehnice, muzicale; pictura)
b) Dupa specificitate:
- Aptitudini generale utile in toate domeniile de activitate (ex: inteligenta)
- Aptitudini speciale (ex: sport, muzica, pictura)
Inteligenta ocupa un loc aparte se refera la capacitatea de adaptare.
Talentul ocupa tot un loc aparte asigura realizarea unei activitati superioare
Caracterul = latura relational valorica
- este dobandit se invata
- perspectiva = conceptia generala despre lume si viata, aspiratiile, idealurile
- se invata din anii timpurii
ex: sentimentul religios este invatat la 4-5 ani
Cand vorbim de caracter, ne referim la un anumit fel de atitudini = o modalitate de
raportare a individului fata de anumite situatii.
Opinia = atitudine exprimata in mod verbal
Caracteristicile atitudinii:
- directia
- intensitatea
- gradul de organizare

Intre atitudine si manifestarea externa nu exista intotdeauna o concordanta perfecta

fenomenul de dedublare.
Clasificare:
- atitudinea fata de sine elaborata pe baza evaluarii celor din jur
Autoevaluare realista incredere in sine, modestie, demnitate, amor propriu
Supraestimare complexe de superioritate / complexe de inferioritate
- atitudinea fata de societate
- atitudinea fata de munca
Curs 2: STRESUL

= ansamblul raspunsurilor nespecifice ale organismului la oricare solicitare si care se

evidentiaza in sindromul general de adaptare
= dezechilibru intens perceput subiectiv dintre cerintele impuse organismului si
capacitatea de raspuns a persoanei
O persoana este stresata cand ea se simte amenintata, frustrata si incapabila sa faca fata
solicitarilor psihice si fizice. Raspunsul la astfel de stresuri este diferit de la o persoana la
alta.
Clasificare:
a) Natura agentilor stresori:
De natura fizica stres fizic
De natura sociala
De natura psihica
b) Durata de actiune a agentilor stresori:
Stres posttraumatic
Stres acut
Stres cronic
c) Intensitatea agentilor stresori:
Suprastimulare
Substimulare
d) Dupa consecinte:
+ : eustres
- : distres
Surse de stres:
Individul: stare fizica si diferite caracteristici psihice:
Trairi emotionale: furie, anxietate, depresie -
succese neasteptate +
Procese cognitive

Tipuri de personalitate:
a) Tipul A: agresiv, ambitios, spirit competitiv, obsesia trecerii timpului, susceptibil,
rigid, tendinte de perfectionism, autoafirmare vulnerabilitate la stres = punctul slab
al unei persoane (depinde de gradul de percepere)
b) Tipul B, tipul C
Mediul:
- Fizic: zgomot, noxe etc.
- Familial
- Profesional
Mediul familial:
- Conditii dificile de viata
- Situatie financiara precara
- Probleme de comunicare
Probleme de adaptare:
- Probleme de solicitare fizica, mentala
- Conflicte cu sefii, colegii
- Responsabilitate ridicata
- Dependenta crescuta
Cercetarile arata ca nivelul redus de stres duce la performante slabe.
Nivelul foarte inalt de stres determina anxietate, teama de esec, suprasolicitare.
Nivelul moderat de stres implicatie maxima in rezolvarea sarcinilor
Organizarea muncii de catre sef cauta indivizi dinamici, de aceea sefii folosesc stresori
(comparatie, sarcini diferite); daca nu exista tensiune, activitatea este slaba.
Cauze de stres:
- Evenimentele traumatice:
a) Pericole extreme: dezastre naturale, dezastre produse de om, accidente, agresiuni
fizice (furturi, violuri)
b) Griji, blocarea in trafic
- Schimbarile din viata: casatoria (adaptare, dezacordul intre pateneri), divortul, pedepse
judiciare, pensionare, somaj, nasterea unui copil, schimbarile de domiciliu
- Nesiguranta politica
- Conditii economice slabe
Stresul depinde de caracteristicile agentului stresor:
- Intensitate
- Dimensiune (marimea evenimentului in raport cu cele considerate mici sau medii)
- Durata evenimentului:o experienta scurta, dar intensa efect devastator
- Previzibilitatea anticiparea producerii evenimentului pregateste individul pentru a face
fata situatiei
- Actiunea simultana a stimulilor
- Provocarea imaginii de sine (invatarea)

Reactii la stres:
- Modificari neuro-fiziologice: cresterea frecventei cardiace, a TA, a ritmului respirator,
incordarea musculaturii
- Reactii psihice:
a) Anxietate ( neliniste, tensiune, teama fara obiect) duce la depresie
b) Modificari pe planul gandirii deteriorare cognitiva (ganduri, griji)
Mecanisme:
a) Endocrine
b) Ale SN
- 3 etape:
1. Stadiul de alarma stresul actioneaza asupra SNV, hipotalamusului, gl, suprarenale
- reactii de tipul lupta sau fugi
2. Stadiul de rezistenta reactie de tipul lupta sau fugi continua
3. Stadiul de epuizare rezistenta organismului scade suferinta sau epuizare
Momente sau secvente caracteristice stresului:
- Amenintarea
- Stresul echilibrul dintre solicitarile percepute subiectiv ca fiind amenintatoare si
autoevaluarea capacitatii de raspuns
- Evaluarea prin intermediul perceptiilor, stimulii de stres pot fi: nocivi, benefici, neutri.
In evaluarea situatiilor periculoase:
a) Factori externi configuratia si volumul informatiilor
b) Factori interni structura psihica a individului
- Ajustarea se declanseaza atunci cand stimulul este evaluat ca fiind amenintator si real
Rezistenta la stres este realizata de:
- Implicarea in sarcina
- Acceptarea provocarii
- Credinta ca schimbarea este normala
Tulburari de stres:
a) Posttraumatic:
- Lipsa de interes, retrairea traumei
- Tulburari de somn
- Dificultate de concentrare si de hipervigilenta
- Apare retrairea interna crescuta violenta, consumul excesiv de medicamente, probleme
cu legea in familie
b) Acut cauze:
- Eveniment sever sau continuu care implica amenintarea integritatii si securitatii
persoanei: atacuri, violuri, accidente, incendii, decese in familie
- Apar la cateva minute de la impactul respectiv si dispare in cateva ore
c) Cronic

Strategii eficiente de coping:

Discutare cu altii
Planificarea eficienta a timpului
Reevaluarea situatiei dintr-o alta perspectiva
Evitarea gandirii la acel eveniment
Umplerea timpului cu diferite activitati
Strategii inadecvate: fumatul, consumul de alcool, drogurile
Curs 3: PSIHOSOMATICA

Domeniul principal al ei = analiza interactiunii dintre fizic si psihic.

Psihoneuroimunologia obiect de studiu modul in care psihicul si SN poate afecta sistemul
imunitar.
Preocuparea pentru acest domeniu s-a constatat ca unul din 3 pacienti si-a imbunatatit
sanatatea prin efectul placebo si medicamente alternative (naturiste). Unele conditii medicale
nu au o explicatie psihica.
Ex: starea de neliniste este insotita in general de pusee febrile (ex: copilul manifesta pusee
ciclice datorita plecarii tatalui de acasa, emotiile sunt insotite de stari fiziologice cum ar fi
furia; de asemenea frica este insotita de anumite stari fiziologice cum ar fi panica, lipsa de
dragoste materna furia, insecuritatea nu-si transmit sentimentele; bolile grave pot conduce
la anumite stari psihice, conditii sociale, familiale.
Afectiuni psiho-somatice:
a) Simptom de conversie = raspuns somatic secundar si dezvoltarea unui conflict nevrotic
- de obicei afecteaza organele de simt si de miscare (ex: paralizia isterica, orbirea, surzenia,
vomismente.
In cazul somatizarii, persoana simte durerea unui anumit organ leziuni de natura fizica
determinate de un raspuns la stres sau traumatism psihic
b) Tulburari functionale = modificari ale proceselor fiziologice ca urmare a unei stari
c) Tulburari psiho-somatice (astmul bronsic, colita ulceroasa, TA, artrita reumatoida,
ulcerul duodenal, anorexia)
Factorii care pot duce la astfel de manifestari:
- Rezistenta scazuta la stres
- Emotivitatea
- Sensibilitatea
- Sugestionalitatea
- Preocuparea excesiva pentru sanatate
- Ranirea emotionala, fizica, sexuala
- Sentimentele de vinovatie
- Izolarea sociala
- Tulburarea de personalitate dependenta, obsesiile

Tulburari de predispozitie: anxietatea, panica, depresia

Educatia medicala lineara
Necolaborarea cu alti specialisti
Tendinta de a cauta simptomul real
Relatia medic-pacient
Mecanisme de producere a acestor tulburari:
Conversie
Somatizarea
Reflexul conditionat coincidenta unei boli cu o situatie psihica traumatizanta
Distorsiuni cognitive (irationalitatea)
Amplificarea senzatiilor corpului
Vulnerabilitatea unui anumit organ
Predispozitia individului de a produce accidente
Imitarea unor modele familiale
Tratamente:
Pentru linistire, incurajare
Programari frecvente
Vizite scurte, focalizate
Discutii despre cauza care ar putea sa duca la suferinta lui
Psihoterapia
Efectul: consultatii repetate, costuri mari, ineficienta
Acesti pacienti = pacienti dificili caracteristici:
Negarea situatiei stresante : el nu crede ca sufera dpdv psihic
Incapacitatea de a-si exprima problemele emotionale
Preocuparea excesiva pentru tulburarea fizica si nu pentru cauza care o determina
Sunt nesatisfacuti de tratament
Aceste tulburari sunt mai frecvent la pacientii mai in varsta.
Efecte:
Tendinta de a se pensiona inainte de termen
Tendinta de a primi ajutoare
Se pot manifesta si in cadrul familial (caderea in boala = un mode de a-si rezolva anumite
probleme personale)
Curs 4: RELATIILE MEDIC-PACIENT

Sunt de un anumit tip: interpersonale

Se stabilesc intre persoane orientate de anumite necesitati individuale: suport psihologic,
securitate, dragoste, prestigiu
Grupul este definit o multime de indivizi care nu depaseste 30-40 persoane.

Dupa criteriul satisfacerii nevoilor:

Relatii de intercunoastere nevoia de a sti, de a obtine inforatii despre partener, de a-l
cunoaste
Relatii intercomunitare nevoia de a comunica
Relatii afectiv simpatetice pentru a satisface nevoia de a fi agreati
Caracteristicile relatiilor medic-pacient:
Sunt determinate de relatia de boala
Se realizeaza intr-un mediu institutionalizat
Medicul ocupa locul principal, coparticipand simpatetic cu pacientul
Este o relatie de comunicare
Este o relatie de cunoastere
Este o relatie psihologica cei 2 parteneri participa cu trairi psihologice diferite,
experiente diferite
Este o relatie sociala participa membri din medii sociale distincte dpdv al competentei,
profesiei, rolului, varstei, sexului, statutului
Statutul social al medicului:
Medicul este situat printre cele mai inalte din sociatate, fiind asociat cu valori: putere,
cunoastere, eroism, capacitate de sacrificiu
Rolul : reprezinta un model de comportare asociat statutului, respectiv punerea in actiune
a drepturilor impuse de statut.
Asteptari de la rolul profesional al medicului:
Sa manifeste un inalt nivel profesional de cunostinte si deprinderi specifice; indemanare
Sa actioneze pentru bunastarea pacientilor si a societatii
Sa fie obiectiv si detasat emotional
Sa se orienteze dupa normele practicii medicinei profesionale
Trasaturi profesionale ale medicului:
Eficienta in activitate
Cooperant cu alt specialist atunci cand problemele il depasesc
Capacitate de a armoniza tratamentul sau cu cel al altor specialisti
Cunoasterea propriilor limite
In discutia cu pacientul:
Sa dea dovada de intelegere a sentimentelor, de finete
Compasiune sentiment de iubire a aproapelui
Spirit de observatie
Capacitatea de a convinge
Capacitatea de educare a pacientului privind atitudinile fata de boala
Adaptarea atitudinii in functie de pacient
Psihologia pacientului:
Persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos, cu o anumita personalitat.

Repercursiunile bolii asupra persoanei:

Situatie marginala individul este intre sanatate si boala, situatia este noua, de primejdie
Dezvoltarea egocentrismului
Sporirea anxietatii
Principalele modificari psihologice si comportamentale ale pacientului:
Regresia primejdia duce la manifestarea unui comportament infantil (este determinata
de nivelul intelectual, de experienta de viata, de gravitatea amenintarii si a
prognosticului)
Situatii de dependenta, de inferioritate, de transfer pozitiv sau negativ, in sensul opozitiei
sau a sentimentului de neincredere
Agresivitatea manifestata in mod activ sau latent
Anxietatea stare de neliniste, teama, inferioritate
Predominarea proceselor emotionale de tip plans, furie
Depresie la cei cu suferinte cronice; determina esecuri terapeutice repetate
Atitudini ale pacientului legate de boala:
Dependenta fata de medic
Pasivitate executa ceea ce i se transmite
Exigenta fata de medic
Asteptari ale pacientului fata de medic:
Medicul sa fie profesionist
Medicul sa fie un sprijin in sensul de a fi incurajat
Medicul sa fie o persoana puternica si in acelasi timp paternala
Teama de a nu fi dominati
Etape: intalnirea dintre medic si pacient:
a) Discutia
Stimularea monologului trebuie dirijat atunci cand pacientul se refera la alte
evenimente
Este important ca medicul sa descifreze mesajele verbale si nonverbale transmise de
pacient
Se aduna informatii privind statutul, simptomatologie, atitudine
b) Observarea
Urmarirea diferitelor manifestari comportamentale: simptomatologia stabila ( inaltime,
greutate, aspect fizic, echilibru)
Trasaturile fizionomiei aspecte ale fetei, diferite parti ale corpului
c) Examenul fizic ofera o stare generala de siguranta pacientului
d) Stabilirea diagnosticului dureaza mult
e) Tratamentul
f) Convalescenta
Reluarea autonomiei
Rolul medicului de consiliere, de evaluare pozitiva a situatiei in care se afla pacientul

Informarea pacientului:
Cand, cum si cat informam?
Este determinat atat de personalitatea pacientului, cat si de natura bolii.
Pacientul cu suferinta acuta, organica, va trebui informat in mod obiectiv.
A-l face sa accepte situatia inc are se afla.
Boli grave se protejeaza pacientul de diagnostic.
Exista pacienti care vor sa stie li se va comunica dg, ca nu este absolut sigur, ca exista
posibilitatea unei evolutii foarte lungi.
Satisfactia pacientului fata de ingrijire:
Medicii care nu au inregistrat satisfactii pt neglijenta profesionala, manifesta:
Explicarea clara a starii de sanatate si succesul vizitelor
Durata relativ lunga a consultatiei
Incurajarea bunei dispozitii
Pacientul pune accent mai mult pe calitatile personale ale medicului, nu pe cele
profesionale.
Satisfactia se refera la perceptia pacientului privind masura in care cerintele lui au fost
indeplinite.
Cauzele comunicarii defectuoase:
Atitudinea: distanta mare dintre medic si pacient
Stilul de interviu
Incertitudinea diagnosticului si evolutiei bolii
Neincrederea pacientului
Perspectivele privind evolutia bolii
Dificultati de intelegere ale pacientului (folosirea unui limbaj tehnic de catre medic, lipsa
de solicitare a explicatiilor din partea pacientului, receptionarea dificila si selectiva a
informatiilor pacientul retine ceea ce nu trebuie)
Relatii conflictuale
Relatia medicului stomatologic cu pacientul:
Este un moment stresant asociat cu stare de anxietate
Apropierea fizica dintre medic si pacient
Este indicat pentru medic sa fie concentrat asupra pacientului, sa il priveasca in ochi.
Tratamentul copiilor, care sunt foarte excitabili, nu pot sa stea prea mult timp intr-un loc.
Pentru el, tratamentul este o stare de conflict; el nu vine din proprie vointa la medic.
Teama de tratament incepe sa scada dupa varsta de 9 ani
Il deranjeaza mirosul, zgomotul, cabinetul in sine
O problema importanta tratarea pacientilor cu tulburari psihiatrice:
Istericii teama exagerata
Nevroticii tensionati, inhibati, manifesta indoiala
Depresivii
Schizofrenicii neincredere, atitudine agresiva

Curs 5: IATROGENII

= ansamblul consecintelor negative asupra pacientului, ca urmare a efectelor necunoscute

ale actului medical
45% dintre pacienti au exprimentat cel putin o data erori de natura medicala.
17% evenimente ce au dus la spitalizare
Factori care conduc la iatrogenii:
Mediul
Medicamentul
Conditiile de management
Pacientul
Relatia medic-pacient:
Solicitarea exagerata de analize de laborator
Relatie medic-pacient defectuoasa
Explicare academica din partea medicului
Informatii incomplete
Transmiterea necontrolata a informatiilor care pot provoca reactii anormale
Nesterilizarea
Atitudinea pacientului fata de actul medical in general: refuz, aparare, nivel intelectual
scazut, concentrarea atentiei asupra propriului corp, egocentrism (analiza propriului
corp), temperament senzitiv emotional, nesiguranta de sine, imaturitate emotionala,
refugiul in boala, cultura medicala dobandita de pacient, problema bolnavilor dificili
(copii, batrani, persoane cu deficiente)
Tipuri:
Bolnavi dificili tulburari vagi, imprecise, grija, tendinta de a se pune la adapost de
anumite surprize
Bolnavi dificili forma severa: considera boala ca fiind grava, nemultumiti de modul in
care este tratat, considera vinovati medicii de suferintele proprii (bolnavii hipocondri)
Intermediari persoane care consulta medicii pentru suferinte banale (ex: studentii de la
medicina)
Managementul conditiile oferite pacientului
Ex: iatrogenia medicamentoasa: reactii adverse, intoleranta (asocieri cu alte
medicamente, doza incorecta), reactii alergice, soc anafilactic, leziuni hepatice, tulburari
cardiovasculare, diskinezii
Cauze: pregatire profesionala insuficienta, supraaglomerarea, atitudine superficiala a
medicului, automedicatia, polipragmazia (a oferi medicatie daca nu este cazul, numai
pentru a linisti pacientul)
Farmacovigilenta incearca sa studieze efectele medicamentelor, lupta impotriva unor
medicamente.
Iatrogenia psihica la baza ei sta comunicarea

Tacerea medicului pacientul devine anxios

Folosirea unui limbaj elaborat
Abordarea excesiv de familiara
Se poate merge pana la depresii:
Iatrogenia de interventie si explorare
Iatrogenia de spital:
factori de stres: izolarea, pierderea intimitatii, limitarea contactului cu familia, proceduri
si gesturi medicale, asteptarile, monotonia, pozitia de inferioritate
spitalizarea prelungita nevroze
Iatrogeniile au un caracter etic.
Medicul trebuie sa fie constient de erori, sa incerce sa le controleze.
Exista erori in diagnosticarea unor boli grave care duc pana la moartea pacientului.
Situatii in care se produc iatrogenii in MD:
astmul bronsic probleme cu anestezia
diabetici stari de hipoglicemie; parodontopatii frecvente
cresterea ritmului cardiac la administrare de anestezic
insuficienta renala
extractii realizate gresit
Psihoterapie
= interventie psihologica in scopul optimizarii autocunoasterii, dezvoltarii personale,
modificari ale factorilor implicati in tulburari psiho-somatice
Obiective:
Intelegerea comportamentului pacientilor
Ajutarea pacientilor sa gaseasca solutii pentru evitarea diferitelor probleme de anxietate,
depresie, trairi cu caracter emotional
Tipuri:
Psihoterapia individuala
Psihoterapia in grup
Psihoterapia de grup (ex: grupuri familiale)
Metode:
a) Psihanalize psihodinamice pun accent pe descoperirea proceselor psihice de natura
inconstienta ce stau la baza personalitatii
Conflicte inconstiente din copilarie, pacientul nu se mai intelege cu sine, este frustrat,
anxios
Psihanaliza lui Froyd are la baza metoda relaxarii:
Tehnica: interpretarea viselor
b) Psihoterapie de orientare comportamentala se ocupa de comportamentul observabil
al pacientului
Psihoterapia este privita ca un proces de invatare.

c) Terapii cognitiv-comportamentale schimbarea perceptiilor, rationamentelor,

comportamentelor
Terapia de grup pacientul este incurajat sa vorbeasca despre emotiile si sentimentele
proprii.
Consilierea medicala = un inceput spre o psihoterapie