UN MODEL SINTETIC DE ABORDARE A  

  
CUNOASTERII SI ASISTENTEI PSIHOLOGICE
ÎN SITUATII OBISNUITE SI DE CRIZA
CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

UN MODEL SINTETIC DE ABORDARE A CUNOASTERII SI ASISTENTEI

PSIHOLOGICE ÎN SITUATII OBISNUITE SI DE CRIZA
Comandor psiholog dr. Constantin-Edmond CRACSNER,
maior psiholog Adrian PRISaCARU, psiholog principal Giulia NEGURA*

Argument
Combinând observatiile personale cu cele efectuate de diferiti specialisti privind
activitatea psihologica în teatrul de actiuni militare si facând apel la precizarile unor
autori consacrati cu referire la asistenta si consilierea psihologica a personalului, atât
în situatii obisnuite, dar mai ales în cele complexe, propunem unele modalitati
sugestive, care ar putea orienta, explica sau macar activa procesul cautarii, în sensul
gasirii celor mai adecvate metode de optimizare individuala sau a relatiilor interumane,
prin asistenta psihologica de suport, consiliere si psihoterapie.

Cuvinte-cheie: asistenta psihologica de suport; consiliere psihologica; psihoterapie.

1. Ciclul si stadiile activitatii de cunoastere, asistenta si consiliere psihologica.

Ratiuni care cauta alinierea practicii psihologice la normele internationale, respectiv ale
membrilor care compun comisiile de specialitate din cadrul Colegiului Psihologilor din
România, determina însusirea conceptelor si respectarea limitelor acestora, referitoare la
competentele privind consilierea psihologica si psihoterapia.

Având în vedere noile orientari, vom încerca definirea si prezentarea conceptelor,

notiunilor si limitele acestora, prin prisma unui ciclu de activitati, împartit în stadii si
etape ale interventiei psihologului de U/M.U. si a celui din policlinica/spital.

Obiectivul general al actiunii comune a unor specialisti, precum medici, preoti, ofiteri de
personal, lideri militari, dar mai ales psihologi, consta în întelegerea comportamentului
uman si, la nevoie, în interventia pentru modificarea acestuia, astfel încât dificultatile
esentiale de adaptare la mediu sa fie înlaturate sau macar diminuate. Pentru aceasta, se
încearca o evaluare a personalitatii, punând în evidenta particulatitatile psihice. Apoi,
dupa caz, demersul psihologic poate avea ca sarcina eliberarea subiectului de anxietate,
depresie sau alte trairi afective, care împiedica adaptarea acestuia la mediu, trairi care
afecteaza si perturba comportamentul, dezvoltând efecte negative atât pentru individ
(activitatea profesionala, viata sexuala, imaginea de sine si autoaprecierea), cât si pentru
cei din jurul sau (relatiile interpersonale).

1.1. Asadar, prima interventie a psihologului de U/MU consta în cunoasterea psihologica

a subiectului, urmarind evaluarea caracteristicilor psihice si valorificarea optima a
potentialului de care acesta dispune, în vederea atingerii a doua finalitati:
- adaptarea si integrarea subiectului în mediul militar, inclusiv pentru teatrul de actiune,
care apare ca element de noutate datorita particularitatilor sale, prin modificarea
obisnuintelor personale dobândite anterior, în functie de cerintele si caracteristicile
organizatiei militare si ale sarcinii;
- instruirea rapida si eficienta pentru obtinerea unor performante superioare.

Cunoasterea prin intermediul testelor psihologice se finalizeaza prin formularea unui

psihodiagnostic sau a unui profil psihologic. Utilizarea acestora trebuie sa tina seama de
faptul ca, în procesul de cunoastere, o serie de factori ramân nemasurati, ca atare
psihodiagnosticul va avea o functie predictiva relativa si limitata.

Astfel, apare nevoia unei cunoasteri longitudinale a subiectului, urmarindu-se evolutia

acestuia pe întreaga perioada a ramânerii în organizatia militara. Cunoasterea
longitudinala se realizeaza atât prin aplicarea unor baterii de teste standardizate, dar mai
ales prin: observatie, ca metoda psihologica, interviuri si analiza muncii sau produselor
unor activitati în care este implicat subiectul, completându-se astfel tabloul cunoasterii
psihologice a personalitatii sale.

De asemenea, nu trebuie neglijat faptul ca în structurile militare nu patrund subiecti cu

afectiuni psihice care intra în zona patologicului, deoarece multiplele triaje si secvente
de selectie asigura o resursa umana fara afectiuni profunde. Totodata, cunoastem faptul
ca, prin bateriile de teste utilizate, se investigheaza persoane normale, pentru a surprinde
eventualele accentuari ale structurii lor de personalitate, care pot ramâne latente pâna la
aparitia unor factori favorizanti care ar putea declansa conduite inadecvate.

1.2. O alta forma de interventie a psihologului poate consta în asistenta psihologica de

suport. Aceasta se desfasoara prin asigurarea sistemului de suport cognitiv, emotional
sau de alta natura, în grupul de munca, cu sprijinul colegilor sau în cabinetul psihologic,
în functie de decizia psihologului, prin coordonarea directa sau indirecta a acestuia.

1.3. Urmatoarea forma de interventie care intra exclusiv în aria de raspundere a

psihologului o reprezinta consilierea.

Literatura de specialitate ofera mai multe variante de definire a consilierii psihologice si

psihoterapiei, însa am ales sa exemplificam doar printr-o definitie pentru fiecare, ca
punct de reper, fara a face vreo comparatie sau sinteza acestora, urmând ca fiecare
psiholog sa-si însuseasca sau sa adere la o orientare teoretica sau alta.

„Consilierea este utilizarea priceputa si principiala a relatiilor interpersonale, pentru a

facilita autocunoasterea, acceptarea emotionala, maturizarea si dezvoltarea optima a
resurselor personale. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în directia
unei vieti mai satisfacatoare si pline de resurse. Relatia de consiliere variaza în functie
de cerere, dar poate fi centrata pe aspecte ale dezvoltarii, pe formularea si rezolvarea
unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criza, dezvoltarea unui
insight personal, pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe
îmbunatatirea relatiilor cu ceilalti” (Dafinoiu Ion, 2001).

Consilierea se adreseaza omului sanatos aflat în dificultate si se orienteaza asupra

proceselor de dezvoltare si facilitare. Consilierea psihologica asista omul în gasirea
solutiei la o anumita problema sau în controlul unei stari de criza si se desfasoara numai
într-un cabinet psihologic.

Consilierea se poate asigura în urmatoarele situatii:

- ori de câte ori apare ca solicitare din partea subiectului cu astfel de nevoi sau a liderului
unui grup atunci când acesta constata situatii de conflict, criza relationala, stari
temporare de incapacitate, conflicte de grup;
- pentru formarea unor deprinderi de comunicare interpersonala, mentinerea unei stari de
sanatate, stabilirea unor scopuri în viata, deprinderi de dezvoltare a interesului
vocational, si de loissir.

1.4. În sfârsit, cea mai specializata forma de interventie o reprezinta psihoterapia.

Aceasta se întreprinde în limita competentelor obtinute prin pregatirea profesionala
urmata si a gradului de dezvoltare aptitudinala în lucru cu metodele si tehnicile
dobândite, desfasurându-se numai în cabinetele psihologice. În anumite situatii, actiunea
psihoterapeutica este asigurata de o echipa mixta, formata din: psihiatru, psiholog
clinician; psiholog terapeut si asistenti medicali, desfasurându-se numai în cabinetele de
psihoterapie.
„Psihoterapia este un proces interactional constient si planificat ce-si propune sa
influenteze tulburarile de comportament si starile de suferinta care, printr-un consens
(între pacienti, terapeut si grupul de referinta), sunt considerate ca necesitând un
tratament, prin metode psihologice (prin comunicare, cel mai adesea verbala, dar si
neverbala), în sensul unui scop bine definit, pe cât posibil elaborat în comun
(minimalizarea simptomelor si/sau schimbarea structurala a personalitatii), cu ajutorul
unor tehnici ce pot fi învatate în baza unor teorii a comportamentului normal si
patologic” (Dafinoiu Ion, 2001).
Asadar, psihoterapia este o forma de tratament aplicata de catre psiholog, fie însotit de o
medicatie prescrisa de psihiatru, fie doar prin tehnici si metode cu accent pe interventie
si reconstructie.
Psihoterapia se aplica în situatii de boala psihica sau tulburare afectiva, cum ar fi:
- anxietate cu formele sale: tulburare de panica; tulburare obsesiv-compulsiva; tulburare
anxioasa generalizata; fobie; tulburare de adaptare cu anxietate; tulburare de stres
posttraumatic;
- depresie cu urmatoarele forme: majora; secundara unei cauze medicale; tulburare de
adaptare cu dispozitie depresiva; cronica minora; reactii depresive de scurta durata;
depresie cu tulburare bipolara;
- schizofrenie;
- tulburari de personalitate.

Fig.1 Relatia dintre etapele activitatii psihologice

Din figura alaturata se pot desprinde urmatoarele:

-Cunoasterea psihologica longitudinala are caracter continuu si se adreseaza tuturor
componentilor organizatiei;
-Asistenta psihologica de suport se adreseaza unui numar restrâns de subiecti, la
recomandarea psihologului în urma procesului de cunoastere sau ca solicitare din partea
subiectului;
-Consilierea psihologica este asigurata subiectilor aflati în situatiile enumerate anterior
si se desfasoara de catre un psiholog consilier, care are pregatirea prevazuta în legislatie,
de obicei într-un cabinet psihologic specializat (policlinica, spital sau cabinet psihologic
de U/MU, numai daca psihologii respectivi au astfel de competente);
-Psihoterapia se adreseaza unui numar mai restrâns de subiecti care au parcurs etapa de
cunoastere si eventual asistenta de suport; se desfasoara numai de catre psihologul cu
competente pentru acest tip de interventie, de regula în cabinetele psihologice
specializate, eventual în echipe mixte formate din: psihiatru, psihoterapeut, asistent
social.
Etapele activitatii psihologice trebuie privite ca facând parte dintr-un ciclu continuu.
Baza activitatii o reprezinta etapa cunoasterii longitudinale, aceasta fiind deschisa atât
pentru iesirea/cuprinderea subiectilor în/din diferite programe de interventie, cât si
pentru reintrarea din nou în ciclu bazal, respectiv cunoasterea longitudinala.

2. Sugestie de prezentare a unei aplicatii practice, privind asigurarea asistentei

psihologice de suport (o varianta).

Tema: antrenamentul privind deprinderile de viata în situatii concrete.

Subiect: transferul si adaptarea deprinderilor de comportament însusit în cadrul unor
structuri sociale formatoare (familie, scoala, mediul militar) la o situatie noua, cum ar fi
participarea ca membru într-un nou grup militar, în conditii de campanie cu izolare
sociala accentuata.
Prezentarea cazului N (situatie reala):
Subiectul este repartizat, pentru sarcina de lucru, într-o echipa de sprijin logistic,
respectiv la blocul alimentar, unde trebuie sa interactioneze cu colegii români si
americani. Genereaza doua conflicte datorita deficientelor de relationare. A fost orientat
catre psiholog de catre consilierul microgrupului (consilierul pentru problemele
subofiterilor). Interviul anamnestic reliefeaza urmatoarele: crescut într-o familie
monoparentala, cu prezenta masculina, ulterior de bunici, acestia fiind foarte duri si
agresivi. Se casatoreste, sotia agresata verbal la rândul ei de bunici si ulterior sexual de
un prieten (informatii care nu s-au putut verifica). Se naste un copil, dar apare si o
situatie de boala a sotiei. Pe acest fundal dezvolta un comportament agresiv în relatia cu
colegii din echipa de lucru, considerându-se frustrat si chiar exploatat. Apar deficiente
de comunicare si relationare cu sefii. Muta conflictele în exterior, considerând ca nu-i
apartin. Este prezent, ca autor si martor, în diferite scene de conflict, ignora normele, da
dovada de agresivitate verbala repetata; nestapânit si cu pregnante nevoi de consum
energetic; sursa de conflict grupal. Rezultatele la examenul psihologic de selectie
confirma o structura cu tendinte agresive si cu un nivel mental scazut.

Cerinte ale comportamenului psihologului pe timpul întâlnirii:

- trebuie sa dispuna si sa-si foloseasca deprinderile de interpretare a celor relatate de
subiect; intervievare; tacere; ascultare; empatie; raspuns activ; instruire;
- afisarea unei atitudini pozitive, fara critici si reprosuri la adresa subiectului, caldura
afectiva.

Cerinte generale:
- acordarea unei atentii deosebite conceptualizarii si formalizarii unor comportamente
specifice;
- respectarea principiilor învatarii: observarea, discriminarea, întarirea, generalizarea si
modelarea;
- stimularea participarii active a subiectului în procesul învatarii;
- structurarea clara a programului si stabilirea unor obiective masurabile;
- urmarirea obligatorie a feed-back-ului.

În tabelul care urmeaza, sunt redate fazele si continutul pe scurt al activitatii

psihologului si subiectului.
Tabelul 1. Fazele si continutul acordarii ajutorului

Activitatea psihologului Activitatea subiectului

Faza 1 – Descrierea
* Fiind prima întâlnire s-au adresat întrebări de * Se prezintă la psiholog în urma
genul: recomandării şi îndemnului
consilierului subunităţii.
- Este o iniţiativă proprie de a se prezenta la
psiholog sau la recomandarea cuiva? * Participă activ la discuţie prin
formularea răspunsurilor.
- Ce crede că ar putea obţine de la psiholog?
* Pentru început solicită un sfat
* Asigură condiţii facilitatoare prezentării de către referitor la sprijinul familiei din
subiect a problemelor cu care se confruntă, ţară.
respectiv: empatie, respect, autenticitate.
* Descrie situaţia cu multe
* Urmăreşte surprinderea „agendei ascunse” prin amănunte însoţite de un
dirijarea discuţiei, solicitând detalii şi acumulând comportament emoţional şi motric
informaţii. evident, dar şi multe justificări sau
disculpări.
* Încurajează exprimarea propriilor nevoi a
subiectului, formulând întrebări de genul: * Răspunde la întrebări, îşi
formează încrederea în psiholog.
- Tu te simţi mai puţin aprobat sau luat în seamă de
către partenerii de echipă ? * Dezvoltă diferite explicaţii din
care rezultă că ceilalţi sunt vinovaţi.
- Tu te străduieşti, însă găseşti mai greu calea
pentru a te face înţeles şi plăcut, în vederea * Nu reuşeşte să înţeleagă şi nu
depăşirii obstacolelor ? identifică problemele sale, se află
prins într-o capcană a punctelor sale
* Identifică factorii care menţin problema, respectiv: de vedere neproductive şi nu
deficienţele de comunicare şi relaţionare. găseşte soluţia de rezolvare.

* Sintetizează elementele comune ale reclamaţiilor,

aparent dispersate, şi stabileşte prioritatea, pornind
de la întrebarea: Care dintre probleme trebuie
rezolvată mai întâi ?
 Faza a II-a -Definirea operaţională a problemei
* Formulează împreună cu subiectul, pe baza celor * Nu este de acord că o mare parte
relatate, problema de fond care menţine climatul şi a conflictului îi aparţine şi dezvoltă
starea de conflict: „comportament deficitar, care acuzaţii asupra celorlalţi.
menţine starea de conflict şi generează, în plan
subiectiv, frustrare, nedreptate, manifestări * Formulează răspunsuri la
agresive”. întrebările adresate. De exemplu:

* Se evidenţiază deficitele de abilităţi care crează şi „... nu i-am raportat deoarece nu

menţin problema: trebuie să mă implic eu şi le-am
cerut colegilor să facă şi altceva”.
- comunicarea – întrebare: Cum i-ai raportat şefului
tău că sarcinile nu sunt distribuite echitabil ? * Recunoaşte că şi-a asumat prea
multe roluri care nu sunt în acord
- relaţionarea - întrebare: Cum ai reacţionat când cu structura sa de personalitate.
colegii tăi au refuzat ori s-au amuzat când tu le-ai
cerut astfel de...... ? * Verbalizează nemulţumirile sau
ezitările privind acceptarea
- agresivitatea - întrebare: Crezi că uneori trebuie deficienţelor de abilităţi
folosită forţa pentru a impune o regulă sau un punct menţionate.
de vedere ?

* Se ţine cont de fiecare ezitare sau nemulţumire a

subiectului faţă de concluziile enunţate.
Faza a III-a - Stabilirea scopurilor
* Iniţiază: * Acceptă şi îşi însuşeşte scopurile,
dar solicită ajutor pentru aplicarea
- învăţarea comunicării pe relaţia şef – subordonat, acestora.
în vederea obţinerii informaţiilor adaptate la nivelul * Comunică cu şeful şi partenerii
de înţelegere şi eventual a nevoilor suplimentare din echipa de lucru după planurile,
privind desfăşurarea acţiunii şi a repartiţiei acţiunile stabilite de comun acord
echitabile a sarcinilor în rândul membrilor echipei; cu psihologul.

- învăţarea prin imitaţie a modului de organizare a

muncii de la coechipieri şi, la nevoie, solicitarea de
ajutor;

- învăţarea modului de relaţionare privind

distribuirea sarcinilor şi acceptarea/negocierea celor
care sunt în acord cu abilităţile şi deprinderile
motrice ale subiectului, cu consum mare de energie.
Faza a IV-a Intervenţia
* Construieşte şi aplică bazele acordării ajutorului * Devine factor activ în deblocarea
mergând pe „orientarea către rezolvarea de procesului de îndrumare, în vederea
probleme” prin: trecerii şi acceptării rolului de la
„conflictual” la „responsabil”.
- pregătirea sistematică cu privire la adevăratele
probleme care menţin conflictul; * Schimbă brusc subiectul discuţiei.

- învăţarea unor tehnici adaptative: îmbunătăţirea * A răspuns foarte bine la

abilităţilor sociale; administrarea situaţiilor de criză; administrarea situaţiei de criză prin
utilizarea relaxării; renunţarea la agresivitate. A folosit
cu succes relaxarea, după învăţarea
- învăţarea modelului de acţiune: încercare şi eroare. unor proceduri.

* Se propun soluţii de tipul: realism – şanse de * Nu a obţinut rezultate, modelul

succes; preferinţă manifestată de subiect (în urma nu se potriveşte pentru această
celor negociate); fără presiuni din partea etapă sau chiar pentru acest tip de
psihologului; personalitate.

* Se ajunge la metoda contractului cu sancţiuni şi * Acceptarea greoaie a atitudinii şi

recompense; gândirii raţionale.

* Împărtăşeşte informaţii pentru schimbarea * Neîncrezător în forţele sale şi

concepţiei despre situaţie, sugerând acceptarea sau afirmă de multe ori că nu se poate
solicitarea unor sarcini de execuţie cu solicitări face nimic (gândire negativă).
fizice mari (pentru consumul energetic);
* Acceptă cu multă uşurinţă
* Împreună cu subiectul stabileşte soluţii pentru sugestia şi învaţă modul de
negocierea cu ceilalţi a rolurilor şi sarcinilor. negociere.

* Pentru gândirea negativă foloseşte următoarele * Acceptă şi are rezultate.

metode:
* Întăreşte comportamentul, însă
- transmite încurajări: sunt alături de tine; te ascult; lupta motivelor persistă. Încă îşi
bine; excelent; este important; eşti puternic; am mai pune întrebări şi are urme de
încredere în tine; îndoială şi neâncredere în forţele
proprii.
- acordarea puterii – psihologul este doar
consultantul, tu eşti motorul transformării !

- stimularea imaginaţiei: cum ar trebui să se

comporte membrii grupului pentru a fi mai bine
pentru ei şi pentru tine ?
Faza a V-a - Consolidarea abilităţilor de autoajutor
* Răsplăteşte prin aprecieri micile succese sau * Învaţă să analizeze problemele
schimbări produse. vieţii şi se bucură pentru succesele
obţinute.
* Repetă şi întăreşte aprecierea. * Împărtăşeşte succesele şi solicită
păreri ale prietenilor.
* Evaluează şi renunţă temporar la exigenţa
obiectivului privind comunicarea cu şeful, motivând * Se bucură pentru renunţarea la
că a fost o pretenţie prea mare. sarcina de comunicare cu şeful
deoarece o consideră dificilă
datorită lipsei de abilităţi privind
vorbirea şi afirmă că se jenează.
Faza a VI-a - Încheierea asistenţei de suport
* Activitatea a durat două săptămâni cu întâlniri la 2 * A acceptat, încercat şi probat:
zile.
- o gândire de tip pozitiv;
* A fost informat şeful, în legătură cu intervenţia
dezvoltată. S-a solicitat cooperarea în vederea - implicare în distribuirea rolurilor;
urmăririi comportamentului şi a distribuirii
sarcinilor. - comunicarea deschisă şi pozitivă
cu şefii şi colegii.
* Şeful a confirmat ameliorarea, dar a dovedit şi el
mai multă disponibilitate şi înţelegere. * Este mulţumit de rezultate şi
apreciază efortul depus de ambele
* Au fost întărite conduitele pozitive şi cele care au părţi.
dat rezultate.
* Recunoaşte că are mai multă
* S-a concluzionat: “Ai învăţat foarte repede să te încredere în forţele proprii şi se
descurci singur, ai deja realizări, colegii au valorizează mai bine.
observat şi apreciază, este timpul să întrerupem
programul nostru, la nevoie poţi să mă soliciţi”.

3. Situatia înregistrata a interventiilor psihologului în teatrul de operatii militare

pentru o perioada de 6 luni (pentru pastrarea confidentialitatii nu se precizeaza
perioada).

Activitatea psihologului care însoteste un detasament într-un teatru de operatii militare

poate si trebuie sa fie foarte diversificata. Pornind de la prezentarea unor concluzii sau
informari în cadrul activitatilor de pregatire sau de analiza postactiune, continuând cu
consultanta de specialitate asigurata liderului si echipei operative, pâna la interventia
specializata pentru remiterea unor episoade depresive, considerate ca fiind cazuri de
dificultate crescuta, psihologul trebuie sa fie prezent si pregatit pentru interventie.
Pentru formarea unei imagini de ansamblu, prezentam o sinteza a interventiilor care au
fost consemnate în „Registrul de asigurare a consilierii si asistentei psihologice”.
 

Tabelul 2. Sinteza interventiilor psihologului în teatrul de operatii

  

Gruparea pe categorii de probleme şi Modalităţi de solicitare a Număr de

tipuri de intervenţie intervenţiilor cazuri
Consultanţă asigurată liderului Iniţiativa psihologului; Săptămânal
solicitare lider
Consiliere de grup pe probleme de Iniţiativa psihologului,
relaţionare/comunicare/sarcină solicitare comandant
9
subunitate sau consilieri de
subunitate
Accentuări de personalitate (asistenţă Recomandare comandant,
psihologică de suport în mai multe şedinţe) consilieri de subunitate şi 9
iniţiativa psihologului
Dificultăţi adaptare/comunicare/relaţionare Iniţiativa subiecţilor,
3 grupuri
(asistenţă psihologică de suport în mai multe recomandare/ solicitare
5 subiecţi
şedinţe) comandant subunitate
Tulburări afective/depresive (asistenţă
Recomandare medic şi
psihologică de suport, consiliere, intervenţie 4
colegi
echipă medic)
Consiliere familială (în mai multe şedinţe) Iniţiativa subiecţilor 3
Întocmire profile de personalitate Iniţiativa subiecţilor 36

Încercând o analiza a fiecarui caz, din cele cuprinse în tabelul anterior, prin prisma
rezultatelor obtinute la selectia psihologica pentru plecarea în misiune, se desprind
urmatoarele concluzii:
- Subiectii, cu nevoi de asistenta/interventie, provin din rândul celor cu accentuari,
labilitati emotionale sau niveluri mentale încadrate în limitele notelor standard de
granita;
- Factorii favorizanti, din teatrul de lupta, activeaza manifestari latente ale
comportamentului subiectilor cu accentuari si dezvolta dificultati de adaptare sau
tulburari afective de diferite intensitati.

4. Consideratii finale.

a) Interventia specializata a psihologului în cadrul ciclului de asigurare a cunoasterii si

asistentei psihologice este limitata de competentele dobândite prin cursurile de formare
si de obtinere a atestatului de libera practica.
b) Eficacitatea interventiilor psihologului poate fi ridicata daca acesta are o pregatire de
specialitate riguroasa, dar si de modul de relationare cu membrii grupului. Din
observatiile empirice si constatarile anterioare, se poate afirma ca un psiholog cu o
personalitate extraverta va fi mai acceptat si va relationa mai bine cu toti membrii
organizatiei.
c) Activitatea de prevenire trebuie sa vizeze, pe de o parte domeniul determinarilor
sociale (relationare, comunicare, cooperare, acceptare), iar pe de alta parte, cel al
individualutatii, centrat pe consultanta de specialitate asigurata liderilor, interventia
pentru optimizarea individuala sau pentru eliberarea subiectului de trairile afective
negative.
d) Etiologia dificultatilor de adaptare/comunicare/relationare vizeaza cauze care pot fi
legate de particularitatile psihice individuale si de factorii sociali, cum ar fi: repartitia
sarcinilor si rolurilor, izolarea accentuata, posibilitatile restrânse de refacerea fortei de
munca.

BIBLIOGRAFIE

1. Dafinoiu, I. - Elemente de psihoterapie integrativa, Iasi, 2001.

2. Holdevici I. - Elemente de psihoterapie, Bucuresti, 1996.
3. Oancea, C. - Tehnici de sfatuire/consiliere, Bucuresti, 2002.