CURS: EXPLORAREA PSIHOLOGICA.

Examinarea psihologică se constituie ca o activitate complementară in scopul integrării si

nuanţării diagnosticului psihiatric. El are ca scop adunarea unor date care să confirme
diagnosticul psihiatric şi să evidenţieze personalitatea premorbidă ca şi modificările suferite
de aceasta prin procesul morbid.
În cazul examenului psihologic se vor avea in vedere următoarele aspecte: nivelul de
inteligenţă, starea de conştiinţă, percepţia, memoria, gândirea, formele de expresie, sfera
emoţional-afectivă, tipul de contact, interesele şi preocupările pacientului, integrarea sa în
realitate etc.
Trebuie însă subliniat faptul că examenul psihologic completează examenul clinico-
psihiatric dar nu-l poate înlocui. Prin aplicarea testelor psihologice, nu se poate stabili un
diagnostic clinico-medical, ci numai un profil psihologic care se adaugă la examenul clinic.
În psihopatologie, psihodiagnosticul utilizează următoarele metode şi tehnici de
investigare:
1.Teste de eficienţă (teste de inteligenţă, de percepţie simplă şi de memorie ) urmăresc
punerea in evidenţă a unor situaţii de deficienţă de intelect sau a unor stări de deteriorare
(leziuni organice cerebrale, demenţe etc.), precum şi a unor stări defectuale post-
procesuale(de regulă post-psihotice);
2.Teste de personalitate (vor fi utilizate fie chestionare, fie teste proiective);
3.Scalele de evaluare-reprezintă un mijloc standardizat de evaluare a datelor furnizate de
examenul clinic şi ele sunt reprezentate prin următoarele: inventare generale de
simptomatologie, scale de evaluare pentru pacienţii psihotici internaţi, scale special adaptate
pentru investigarea unei anumite tulburări clinice(anxietate,depresie ,tulburări nevrotice).

I METODE DE INVESIGARE ŞI OBSERVARE

1.Anamneza;
2.Observaţia.

II TESTE PSIHOLOGICE
1.Teste de investigare a personalităţii
a. Chestionare de personalitate
- chestionarul Woodworth;
- inventarul de personalitate Eysenck;
- chestionarul de anxietate Cattel;
-M.M.M.P.I., etc.
b. Teste proiective
- Testul Rorschach;
- T.A.T.;
- Testul Rosenzweig;
- Testul Szondi;
- Testul Luscher.
2.Teste de eficienţă
- Investigarea atenţiei;
- Investigarea memoriei;
- Evaluarea nivelului intelectual;
- Teste folosite pentru stabilirea Q.I.:
- Bateria Weschler;
- Matricele progresive Raven;

1
 - Teste investigând gândirea conceptuală.
ANAMNEZA
- sondează longitudinal evenimentele şi dezvoltarea psihologica a subiectului, precum şi
cadrul de desfăşurare ;
- ea permite o dezvăluire parţială a cauzelor ce au determinat şi întreţinut o anumită
evoluţie psihică.

OBSERVAŢIA
- constă in urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor
manifestări comportamentale ale individului ca şi a contextului situaţional al
comportamentului;
- înregistrarea critică cu mult discernământ, directă sau indirectă ,a multiplelor aspecte
privind conţinutul şi forma de manifestare a diverselor trăsături psihice psihopatologice ale
persoanei investigate (urmărite in timpul examinării şi pe parcursul internării).

1.TESTE DE PERSONALITATE
O împărţire frecventă se face în - teste de personalitate analitice (studiază caracteristici
delimitate ale personalităţii-chestionarele şi sintetice – interpretează structuri complexe ale
personalităţii – testele proiective.

A.CHESTIONARELE DE PERSONALITATE
- sunt probe verbale alcătuite dintr-un număr de întrebări structurate logic (itemi), care
se solicită răspunsuri strict delimitate ex.:DA, NU sau răspunsuri libere şi care se diferenţiază
în funcţie de aria trăsăturilor de personalitate pe care tind să le exploreze.

CHESTIONARUL
- satisface anumite exigenţe: varietatea situaţiilor considerate, rapiditatea obţinerii datelor,
standardizarea condiţiilor de aplicare şi prelucrare cantitativă.

CHESTIONARUL WOODWORTH
- prima încercare de evaluare a tendinţelor psihonevrotice;
- se referă la excesiva fatigabilitate, adaptarea faţă de mediu, frici anormale, dispoziţii
afective, moduri de conduită asociale, obsesii, impulsii, agresivitate, etc.;
- totalul răspunsurilor nefavorabile reprezintă cota individuală care capătă semnificaţie
patologică dacă depăşeşte valoarea 200.

INVENTARUL DE PERSONALITATE EYSENCK

- evidenţiază două dimensiuni fundamentale - stabilitatea şi instabilitatea emoţională;
- chestionarul cuprinde două forme paralele A şi B, care permit retestarea subiectului fără ca
rezultatele să fie influenţate de factori de memorie;
- fiecare formă a chestionarului cuprinde câte 57 de întrebări grupate pe trei scări: scara
extroversiune-introversiune (E), nevrotism (N) si de minciună (L), scara(L) permite
identificarea gradului de sinceritate a subiectului.

CHESTIONARUL DE ANXIETATE CATTEL

- este o scară de anxietate care cuprinde 40 de itemi, fiecare cu trei posibilităţi de alegere;
- proba oferă şi informaţii privind modificările anxietăţii sub influenţa tratamentului (între
anxietatea manifestată simptomatic şi anxietatea difuză, mascată între structurile personalităţii
implicate in anxietate).

2
INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA(M.M.P.I.
- furnizează evaluări precise ale principalelor elemente ale personalităţii precum şi aprecieri
privind sindroameleremarcate la subiecţii cu probleme clinice minciuna, hipocondria,
depresia, isteria, deviaţia psihopatică, paranoia, psihastenia, schizofrenia, hipomania).

B. TESTE PROIECTIVE

Proiecţia reprezintă o formă de exteriorizare, o manifestare externă prin care o senzaţie a

corpului este raportată la un fenomen care se produce în spaţiul înconjurător în afara
persoanei umane; pentru psihanaliză, proiecţia este unul din mecanismele esenţiale ale vieţii
psihice inconştiente; dacă ar fi să combinăm punctul de vedere psihanalist cu cel al
observaţiilor psihiatrice, ar trebui să considerăm proiecţia ca pe mecanismul prin care un
subiect se eliberează de unele situaţii afective penibile sau intolerabile proiectând în afară
subiectele propriilor sale sentimente sau constituind un delir organizat pe teme relative la
conflictele sale afective; proiecţia favorizează stabilirea unui acord între conţinutul intrapsihic
subiectiv al personalităţii şi situaţiile obiective impuse de mediu într-un moment sau altul, cu
valoare în cadrul comportamentului
Folosirea metodelor proiective caută să exploreze personalitatea ca ansamblu, confruntând
subiectul cu o situaţie slab conturată, căreia îi răspunde conform tendinţelor sale profunde şi
modului de organizare a propriei personalităţii; sunt considerate metode de explorare ale
personalităţii care constau în confruntarea subiectului cu o situaţie la care el reacţionează în
virtutea sensului pe care această situaţie o are pentru el.
Tehnicile proiective pot fi grupateastfel:
- asociative (Rorschach, Stern);
- constructive (T.A.T., MAPST);
- de completare (propoziţii, imagini, fabule);
- de alegere (Szondi);
- expresive (desenul familiei, arborele Koch etc).
TESTUL RORSCHACH
- este compus din 10 planşe reprezentând imagini nedefinite, negre sau colorate, simetrice faţă
de ordonată;
- va trebui să descifreze ceea ce vede în figurile prezentate;
- fiecare răspuns va fi cotat sub trei aspecte: mod de înţelegere, conţinutul interpretării,
determinantul răspunsului; persoanele care dau un număr mic de răspunsuri se caracterizează
prin depresie, lipsă de energie, de amabilitate sau, în cazuri patologice, denotă existenţa unor
atingeri organice cerebrale; cele care dau un număr mare de răspunsuri se caracterizează
printr-o dispoziţie bună, fantezie bogată şi activitate crescută ;
- testul pune în evidenţă personalităţile dizarmonice, o serie de simptome schizofrenice
(autism, de realizare, simbolizare) şi simtome nevrotice.

T.A.T-UL sau TESTUL APERCEPŢIEI TEMATICE

- este compus din treizeci de imagini în alb-negru, reprezentând personaje în acţiune, în
situaţii imprecise, cu un grad crescut de ambiguitate şi o planşă complet albă;
- ideea testului este aceea că subiectul se identifică cu personajul principal al povestirilor pe
care le brodează pe marginea fiecărei imagini prezentate;
- semne patologice ca: labilitate afectivă, depresie, reprezentări delirante, trăsături paranoice,
bizarerii schizofrenice, agresivitate.

3
TESTUL SZONDI
- el îşi propune investigarea în profunzime a personalităţii normale şi patologice, accentul
căzând pe surprinderea caracterului tensional (conflictual) al conţinuturilor (tendinţelor)
latente; pe dinamica psihismului profund;
- se solicită subiectului să aleagă conform preferinţelor sale câte 2 imagini de persoane care i
se par simpatice şi 2 antipatice; din 6 serii a câte 8 fotografii; se consideră că vor fi alese ca
simpatice imaginile saturate în factorul pulsional corespunzător tendinţei actualmente
premanifeste aprobate de EU şi ca antipatice, pe cele corespunzătoare trebuinţelor pe care
persoana le respinge (EU-l nu le aprobă sau satisfacerea lor este împiedicată de cauze
ansamblul grafic rezultat din totalitatea alegerilor este sintetizat în profilul pulsional al
persoanei, oferind posibilitatea unor multiple interpretări privind dinamica tendinţelor
pulsionale prezente la diverse nivele de manifestare şi pe multiple planuri ale vieţii psihice
(afecţional, afectiv, relaţional, atitudinile EU-lui şi mecanisme de apărare folosite
predominant).

TESTUL LUSCHER
- constă în ordonarea în mod preferenţial a 8 cartonaşe colorate; testul se bazează pe valoarea
diagnostică a culorii; cercetările efectuate au dus la conturarea unor corelaţii semnificative
între preferinţa sau antipatia pentru o anumită culoare şi tipul structural al bolii psihice.

TESTUL ARBORELUI
- se cere subiectului să deseneze un arbore cu excepţia unui brad;
- se disting 4 zone: în sus–zona intelectuală şi spirituală; central – Eu-l conştient,
sentimentele; în jos – sfera inconştientă erotică - sexuală, instinctele; în stânga – relaţiile cu
sinele, cu trecutul, introversiune şi fixaţiile infantile; în dreapta – relaţiile cu viitorul,
extroversia, autoritatea, tendinţele şi aspiraţiile viitoare ale individului;
- în aprecierea detaliilor formale se va ţine seama de următoarele aspecte: dimensiunea figurii
- mare (semn de vitalitate, expansiune, orgoliu) – mic [(timiditate, inhibiţie, descurajare);
presiunea creionului – este în raport cu energia subiectului; forma-ascuţită (iritabilitate,
impulsivitate), curbă (amabilitate, bunăvoinţă); ritmul de execuţie; direcţia de înclinare a
desenului.

2.TESTE DE EFICIENŢĂ (INVESTIGAREA PROCESELOR

COGNITIVE)

Procesele de inteligenţă desemnează un cadru destul de larg, dar bine delimitat, de

funcţii psihice superioare, cu caracter simbolic operaţional, fie că este vorba de un aspect de
factură conceptuală (procesele de gândire propriu-zisă), fie că este vorba de un aspect de
factură instrumentală (procesele de expresie propriu-zise).
Inteligenţa reprezintă aptitudinea mentală de a rezolva operaţii cu maximum de
randament şi fidelitate, în raport cu sarcina propusă şi cu posibilităţile personale ale
subiectului; desemnează o anumită categorie de acte deosebite de activităţile automate sau
instinctive; defineşte facultatea de cunoaştere sau de înţelegere; semnifică randamentul
general al proceselor de elaborare ideativă mentală.
Investigarea sferei cognitive se realizează în mod prioritar prin aplicarea testelor
analitice. Acestea îşi limitează investigaţia asupra unei singure variabile (memorie, atenţie,
gândire) sau uneori numai asupra unei caracteristici a acesteia (memorie vizuală, atenţie
distributivă, concentrată, gândire abstractă etc.) cu toate că în psihologie, izolarea este dificilă,
aceste teste contribuie la cunoaşterea fondului atitudinal al persoanei.

4
 a. investigarea atenţiei
- însuşirile structurale ale atenţiei sunt reprezentate de: volum (suma unităţilor
informaţionale relevate concomitent în planul conştiinţei), concentrare (contrară distragerii-se
poate realiza în diverse grade ), stabilitate ( ca o caracteristică temporară a concentrării);
distributivitate ( plurifocalizare a atenţiei, un sistem al reflexiei în care momentan se impune o
singură dominantă, dar care este în legătură cu subsisteme automatizate ce se pot actualiza şi
trece pe prim plan foarte rapid ), comutativitate sau flexibilitate (capacitatea de restructurare
rapidă a atenţiei);
- poate în general să solicite mai ales concentrarea subiectului pe o singură sarcină de
rezolvat, sau pe mai multe; reprezentative pentru primul caz sunt testele de baraj de cifre, de
litere, figuri geometrice (ex. testele Bourdon, Toulouse-Pieron);
- în toate testele de baraj se înregistrează volumul şi precizia activităţii solicitate; în cel de-
al doilea caz, semnificativ pentru atenţia distributivă este testul Praga.

b. investigarea memoriei
- funcţia adaptativă a memoriei, constă în stocarea experienţei individuale şi în evocarea
trecutului în raport cu necesităţile prezentului, operând implicit distincţia dintre trecut şi
prezent, dintre real şi imaginar;
- se poate distinge o memorie social – istorică şi o memorie personală; sub aspectul
intenţional: o memorie involuntară şi una voluntară; sub raportul înţelegerii semnificaţiilor: o
memorie mecanică şi una logică; în funcţie de conţinut memoria poate fi: senzorială
(imagistică), cognitivă (verbal-logică), afectivă, motorie; se distinge o memorie imediată sau
spontană (secunde, minute), memoria de scurtă durată (ore,zile), şi memoria de lungă durată,
care asigură continuitatea Eu-lui (luni,ani)
- testele de memorie modelate de particularităţile a acestui proces psihic permit investigarea
fixării şi reproducerii mnezice; astfel memoria imediată, în care reproducerea sau
recunoaşterea unui material are loc intr-o perioadă de până la10 secunde, perioadă ce asigură
continuitatea acţiunii, memoria recentă cu durata de câteva ore şi memoria de lungă durată;
- există tehnici de investigare a capacităţii de retenţie-cuvinte cu şi fără sens, imagini
complete sau lacunare, simple sau complexe, numere, figuri geometrice etc. Aceste tipuri de
probe pot fi folosite izolat sau sunt cuprinse în baterii de teste ca de exemplu mozaicul lui
Rene Gille, bateriile lui A .Binet şi ale lui D. Weschler;
- cel mai complet test de explorare a capacităţii mnezice este scala Weschler, care cuprinde
probele de informaţie generală, de orientare, de control mintal (receptarea alfabetului sau
memorarea în sens invers), memorarea unui paragraf, memorarea imediată a cifrelor,
memorarea perechilor de silabe etc.

c. evaluarea nivelului intelectual

- se realizează practic cu ajutorul testelor de inteligenţă-probe psihometrice standardizate şi
validate, care solicită subiectului să realizeze diverse operaţii şi acţiuni cognitiv-intelectuale
(raţionamente aritmetice, memorări de cifre, cuvinte, figuri, etc. recunoaşterea unor analogii
sau diferenţe conform diverselor criterii etc.);
- rezultatele obţinute se apreciază în funcţie de gradul de dificultate, de numărul şi
rapiditatea operaţiilor efectuate de obicei într-un timp limitat;
- indici psihometrici de evaluare şi exprimare a nivelului intelectual sunt: vârsta mentală
(V.M.), coeficientul intelectual (C.I.) sau (Q.I.), coeficientul standard de inteligenţă (C.I.
standard).

5
COEFICIENTUL DE INTELIGENŢĂ Q.I.

- este un indice de vârstă care constă în raportul dintre două performanţe,performanţa reală
a subiectului (V.M.) şi cea aşteptată,in funcţie de etatea sa :

Q.I.= V.M./V.C. x 100 V.C.= vârsta cronologică

Sau Q.I.1x100/Q.I.2
Ex: subiectul =50 ani ; Q.I. 2=82 conform tabelului de vârstă cronologică
Nota brută( N.B.)=40;Q.I.= 95
Q.I.= 95x100/82

CLASIFICAREA INTELECTUALĂ PE CRITERIUL Q.I.

- peste 140 –inteligenţă extrem de ridicată
-120-140- inteligenţă superioară
-110-119-inteligenţă deasupra nivelului mediu
-100-109-inteligenţă de nivel mediu (bună)
-90- 99-inteligenţă de nivel mediu (slabă)
-80- 89-inteligenţă sub medie
-70- 79-inteligentă de limită
-50- 69-deficienţă mintală uşoară-I
-20- 49-deficienţă mintală medie-II
- 0- 19-deficienţă mintală profundă-III
Întârzierea mintală uşoară-cuprind subiecţi ce ating un Q.I. de 50-70, respectiv vârsta
mentală de 9-10 ani .
- neasociată de obicei cu anomalii fizice, această deficienţă trece neobservată până la
vârsta preşcolară sau şcolară, când dificultăţile de învăţare atrag atenţia asupra
dezvoltării deficitare a gândirii; gândirea îşi păstrează caracterul concret, operaţiile de
generalizare, abstractizarea, coordonare sistematică a datelor fiind imposibile, sfera
intereselor este mult limitată, afectivitatea e săracă, cu caracter instabil; subiectul îşi
însuşeşte limbajul oral şi scris şi, în absenţa unei dizarmonii în dezvoltarea
personalităţii, el poate avea o existenţă independentă prin integrare socială şi
profesională; totuşi, imaturitatea afectivă, discernământ scăzut îi fac deosebit de
vulnerabili, sunt uşor influenţaţi de factori negativi.

Întârzierea mentală medie-corespunde unui Q.I. de 35-49

- deficienţa este evidenţiată din mică copilărie, prin dezvoltarea psihomotorie încetinită,
precum şi asocierea de anomalii fizice discrete; atenţia, memoria şi gândirea ating un nivel de
dezvoltare corespunzător vârstei de 5-7 ani, permiţând o minimă şcolarizare; îşi însuşeşte
limbajul oral, vocabularul rămânând foarte sărac, mai puţin limbajul scris redus la câteva
cuvinte scurte; pe plan afectiv domină emotivitatea puţin controlată, labilitatea afectivă;
obţine o oarecare pregătire profesională, de obicei munci cu caracter de rutină.

Întârzierea mentală gravă-corespunde unui Q.I. 20-34

- reprezintă o formă severă de deficienţă psihică, asociată întotdeauna cu malformaţii
multiple, tulburări somatice diverse – neurologice (motorii: pareze, paralizii, stereotipii), ale
sensibilităţii, ale senzorialităţii (surditate etc.); limbajul nu este însuşit comunicarea
reducându-se la sunete nearticulate care indică trebuinţele esenţiale şi starea afectivă; se poate
conduce la dobândirea deprinderilor elementare de autoservire, însuşirea unui limbaj minim şi
uneori chiar la executarea unor operaţii simple, stereotipe sub supraveghere.

6
Întârzierea mentală profundă-corespunde unui Q.I. sub 20
- subiecţii sunt reduşi de obicei la o viaţă vegetativă cu incapacitate de formare a reflexelor
condiţionate; durata vieţii este de obicei scăzută (20-30 ani) pe de o parte datorită multiplelor
complicaţii somatice, iar pe de alta, prin îmbolnăvirile ce survin prin incapacitate de
autoîngrijire; ei necesită supraveghere şi îngrijire continuă.

TESTE FOLOSITE PENTRU STABILIREA Q.I.

1.BATERIA WECHSLER
- cuprinde 11 teste: 6 teste verbale(informaţie generală, comprehensiune, raţionament
aritmetic, memorie imediată a cifrelor, similitudini, vocabular) şi 5 teste de performanţă
(completare imagini, aranjare imagini, asamblare figuri, cuburi Kochs, cod); fiecare dintre
aceste teste cuprinde un număr de subiecte (întrebări,probleme de rezolvat); notarea
rezultatelor se face în funcţie de corectitudinea ,calitatea şi rapiditatea răspunsurilor; notele
brute astfel obţinute sunt transformate în note standard, iar acestea sunt raportate la tabelele de
Q.I. calculate separat pentru scala verbală, scala de performanţă şi scala completă şi tot
separat pentru diferite probe de vârstă.

2. MATRICELE PROGRESIVE RAVEN

- cuprind 5 serii de câte 12 probleme testând aşa numita inteligenţă generală a subiectului;
este un test nonverbal, destinat să scoată în evidenţă capacitatea de abstracţie şi raţionament
logic.

3. TESTE INVESTIGĂND GÂNDIREA CONCEPTUALĂ

- constau în ordonarea de materiale concrete, figuri geometrice după un criteriu considerat
esenţial de către subiect; rezultatele la probe (Brody, Goldstein-Scheereer, Wisconsin etc.) nu
permit o estimare cantitativă, dar realizează investigarea operativităţii gândirii, a capacităţilor
de analiză, sinteză, abstractizare, generalizare, precum şi mobilitatea acestora.

VALOAREA ESTIMATIVĂ A TESTELOR PSIHOMETRICE ÎN DIVERSE

AFECŢIUNI PSIHICE

Schizofrenia – s-a remarcat de mai mult timp că schizofrenii dau rezultate sensibil
inferioare normalului; măsurarea deteriorării schizofrenilor, pune o serie de probleme dintre
care nu cea mai simplă este legată de indiferenţa subiectului faţă de problemele puse; timpul
de reacţie al schizofrenului – îl distinge net de normal fiind mult încetinit.
Leziunile S.N.C.- diagnosticul psihometric de leziune organică se face cu ajutorul testului
W.A.I.S.; de asemenea se mai foloseşte testul Bender (copierea unor figuri geometrice ) şi
testul retenţiei vizuale al lui Benton; măsurarea deteriorării este cea mai sensibilă la cazurile
organice;
Epilepsia-deteriorarea creşte cu durata bolii, odată constatată ea dă un pronostic
nefavorabil;
Demenţe senile-nivel intelectual mediu ar corespunde vârstei mentale de 8 ani; cei mai
mulţi autori insistă asupra tulburărilor mnezice, care sunt pe primul plan; dificultăţile pe care
subiectul le poate întâmpina pe timpul testării şi reacţia faţă de propria neputinţă impun
prudenţă şi tact în efectuarea examenului psihologic;
Demenţe presenile - se înregistrează o scădere a capacităţii de a susţine un efort intelectual
prelungit, o scădere a inteligenţei conceptuale şi a performanţelor obţinute la testele verbale.

7
 NOŢIUNEA DE DETERIORARE MINTALĂ
- este un concept operaţional, referindu-se la performanţele unui subiect plasat într-o
situaţie definită, care sunt diminuate faţă de cele ale unor subiecţi aflaţi în aceleaşi condiţii,
sau faţă de cele avute de el într-o perioadă anterioară; această definiţie implică faptul că
deteriorarea mintală nu poate fi luată drept sinonimă demenţei sau deficitului organic; pentru
a putea fi pusă în evidentă o deteriorare patologică, trebuie sa existe o diferenţă statistic
semnificativă între performanţele actuale şi cele pe care ar fi trebuit să le realizeze în funcţie
de vârsta şi nivelul său anterior; procesele patologice nu ating uniform diferitele probe de
eficienţă.

INTERES CLINIC
- examenul psihologic îşi propune o analiză şi o interpretare a unei structuri de
personalitate afectată patologic;
- investigaţia psihologică nu se desfăşoară conform unei scheme rigide – fiecare pacient îşi
are unicitatea sa de intersecţie patologic-normal, psihologului revenindu-i rolul de a arăta în
ce fel particularităţile personalităţii modifică conţinutul afecţiunilor;
- examenul psihologic este un examen în întâmpinare, decurgând dintr-o cerere, ca o
ofertă maximă a unui limitat număr de posibilităţi.