CONVERSATIILE

EXTERNALIZATOARE
HARTA 1
DECLARAREA POZITIEI

CEREMONIA DEFINITORIE
Utilizarea practicii MARTORULUI
NEIMPLICAT
Conversaţiile Externalizatoare
• O cartografiere, o hartă conversațională care permite:

1. O descriere externalizată a problemei

2. Recunoașterea tuturor efectelor problematice asupra
vieții unei persoane
3. Separarea persoanei de efectul curent, imediat acut, al
problemei
4. Identificarea unui loc sau spațiu neafectat de problemă
de pe care persoana să poată să se prezinte și sa
relaționeze
 Conversaţiile Externalizatoare

Se folosesc patru categorii de întrebări pentru a putea

crea spaţiul în care persoana/grupul să intre în
conversaţii externalizatoare.

1. Negocierea unei definiţii empirice, apropiate de

experienţa practică, o definiţie specifică (ne-
structuralistă) a problemei sau preocupării persoanei
 Conversaţiile Externalizatoare
2. Cartografierea efectelor sau efectelor potenţiale a
problemei în domeniile vieţii în care ar putea fi
identificate:

– acasă, la şcoală sau la locul de muncă, în contextul

relaţiilor de colegialitate, al relaţiilor de familie, al
prieteniilor,

– scopuri, speranţe, vise, aspiraţii şi valori

– orizonturi ale vieţii, posibilităţile viitoare de realizare

personală
 Conversaţiile Externalizatoare
3. Evaluarea efectelor sau a efectelor potenţiale ale
problemei în acele domenii ale vieţii găsite relevante
pentru persoană

• Îţi convin aceste efecte?

• Cum te simţi în această situaţie?
• Cum ţi se pare?
• Care e poziţia ta în legătură cu asta?
• Este o dezvoltare pozitivă sau negativă a situaţiei?
Sau poate este şi pozitivă şi negativă, în acelaşi
timp, ambivalentă?
 Conversaţiile Externalizatoare
4. Justificarea acestor evaluări

• De ce este (sau nu este) bine pentru tine?

• De ce, cum de simţi aşa în legătură cu această

dezvoltare a situaţiei?

• Cum de ai această poziţie?

• Ai putea să îmi spui o poveste despre viaţa ta care

m-ar ajuta să înţeleg de ce ai lua o astfel de poziţie
în legătură cu această dezvoltare a situaţiei?
 PRACTICA Hărţilor
Conversaţiilor Externalizatoare
• Aceste patru categorii de interogare creează o „schelă”
de sprijin, un mecanism de organizare al identificării şi
explorării problemelor.

• Travaliul parcurge etapele interogaţiilor 1 – 4, în

această ordine, aceasta fiind structura conversaţiilor
externalizatoare practicate de terapeutul narativist.
 PRACTICA Hărţilor
Conversaţiilor Externalizatoare
• În etapa a 4-a persoana ajunge să descrie concluzii
personale cu privire la scopuri, vise, dorinţe,
angajamente şi valori preferate.

• Aceste exprimări personale pot să contrazică

concluziile legate, de regulă, de problemele indicate la
început. Aceste exprimări descriu concluzii valorizate
despre viaţa şi identitatea persoanelor.
 PRACTICA Hărţilor
Conversaţiilor Externalizatoare
• La acest nivel al 4-lea al conversaţiilor externalizatoare
se deschid posibilităţi pentru identificarea rezultatelor
unice:

• „Ai ajuns la această concluzie fără prea multă ezitare.

Ai putea să îţi aminteşti vreun eveniment din viaţa ta
care ar reflecta această concluzie la care ai ajuns
acum?”
 Cartografia Conversaţiilor
Externalizatoare:
Posibil de a fi cunoscut
4 Conştientizarea
experienţei şi
înţelegerea acelor
Peisajul
aspecte valorizate
identităţii
3 Experienţa acestei
dezvoltări
2 Problema la nivelul
Peisajul relaţiilor
acţiunii 1 Caracterizarea
problemei Cunoscut şi familiar
Timp in minute
Conversaţiile Externalizatoare

• Karl Tomm (1989): “tehnica externalizării este atât

simplă cât şi extrem de complicată. E simplă pentru că
presupune separarea lingvistică a problemei de
identitatea personală a persoanei”.

• E complicată, pentru ca trebuie să realizezi acest lucru

“din interior”, creând doar cadrul în care persoana să
ajungă acolo, eliberaţi de povestea dominantă
supărătoare, şi capabili să îşi recunoască, să îşi accepte
şi să îşi asume o nouă traiectorie din poveştile
alternative posibile
Conversaţiile Externalizatoare
• Când o problemă este externalizată şi i se determină o existenţă
separată de a persoanei se poate pune întrebarea:
– Problema câştigă mai multă influenţă asupra persoanei, sau
persoana are mai multă influenţă asupra problemei?

• Externalizarea – Procesul externalizarii! - oferă şansa de a vedea

clienţii ca având părţi din ei înşişi care nu sunt contaminate de
simptome

• Astfel, se subliniază ideea că persoana nu este predeterminată a

fi ceea ce este, ci responsabilă de alegerile pe care le face în
legătură cu problema
„Persoana este persoana,
problema este problema”

P
p
P
p
 DIN ... TRUSA DE „SCULE”
• Conversaţii externalizatoare
• Identificarea rezultatelor unice (excepţiilor)
• Practica martorului neimplicat
• Co-cercetarea
• Re-afilierea
• Practica ceremoniilor definiţionale
• Absent dar implicit
CEREMONIA
DEFINIŢIONALĂ
– O practică narativă în slujba reconstrucţiei
identitare

Conf. dr. Ovidiu Gavrilovici

 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
• Metafora ceremoniilor definiţionale (CD) structurează
arena terapeutică ca şi un context de imbogăţire a
vieţii, identităţii şi relaţiilor persoanelor.

• Permite ritualuri care atestă şi validează „re-gradări”

ale vieţii persoanelor, în contrast cu ritualurile culturii
moderne de „de-gradare”, de alienare.

Barbara Myerhoff
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
• CD se bazează pe perspectiva poststructuralistă (non-
structuralistă) de exprimare a identităţii.

• Astfel, formarea identităţii:

a) este un rezultat public şi social,
– şi nu privat şi individual

• b) este influenţat de forţe istorice şi culturale

– mai degrabă decât de forţe naturale

• c) depinde de obţinerea unui sentiment al autenticităţii

care e un rezultat al proceselor sociale de identificare
şi validare a expresiilor preferate despre identitate şi
istoria personală
– mai degrabă decât de a fi rezultatul identificării prin
introspecţie a esenţelor sau elementelor „sinelui”
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale

• În spaţiu CD persoanele au ocazia de a opta pentru

povestirea vieţilor lor în faţa unui auditoriu de tip
„martor neimplicat” (outsider witness).

• Auditoriul neimplicat, prin membrul sau membrii

acestuia, răspund la expresiile din povestea persoanei
aflate in centrul CD, repovestind anumite aspecte
auzite.
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
CD au o structură multi-nivelară de povestiri şi re-povestiri ale vieţii
persoanelor:

• a) povestiri – realizate de cei ale căror vieţi sunt în centrul CD [P]

• b) re-povestiri ale povestirilor – realizate de obicei de martorul

neimplicat [Re-P1]

• c) re-povestiri ale re-povestirilor – realizate de regulă de cei ale

căror vieţi sunt în centrul CD [Re-P2]

• d) re-povestiri ale re-povestirilor re-povestirilor – realizate de

obicei de către martorii neimplicaţi sau de către un grup secundar
de martori neimplicaţi [Re-P3],

• e) etc.
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
• Este întrerupt orice dialog între interfeţele acestor serii
de povestiri şi re-povestiri. Fiecare persoană rămâne
strict în rolul de auditoriu sau de povestitor, pe rând,
nu intră în dialog sau polemică. Terapeutul narativ este
“păstrătorul” acestui proces.

• Prin povestiri şi re-povestiri se subliniază şi se

îmbogăţesc temele alternative şi contra-scenariile
emergente iar poveştile vieţii persoanelor se leagă prin
aceste teme şi prin valorile, scopurile şi angajamentele
exprimate de acestea.
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
• Re-povestirile din structura CD autentifică expresiile
preferate ale oamenilor despre propria lor viaţă şi
despre identitatea lor – contribuind astfel la crearea de
ocazii de a opta pentru acţiune în viaţa persoanelor,
acţiuni care nu ar fi fost disponibile altfel.

• Martorii neimplicaţi nu intervin ghidaţi de practici

contemporane de sprijin (încuviinţare, evidenţierea
aspectelor pozitive, răspunsuri de felicitare, etc.) şi
evită orice practici evaluative (nici negative, nici
pozitive).
 PRACTICA Ceremoniei
definiţionale
• Martorilor neimplicaţi nu li se permite să îşi exprime opinii
personale sau să facă declaraţii despre viaţa altora, nici
să se dea pe sine ca exemplu, ori să ofere parabole sau
poveşti moralizatoare.

• Practic, martorii neimplicaţi se angajează reciproc în

conversaţii despre ceea ce au auzit şi despre răspunsurile
lor la ceea ce au auzit – intervievându-se reciproc cu
privire la răspunsurile lor şi clădind astfel pe răspunsurile
celorlalţi membri ai grupului martorilor neimplicaţi.

• CD “mişcă”, “transportă” pe toţi participanţii într-un fel în

care le oferă posibilitatea de a opta să devină altfel decât
erau la început, de a fi altundeva în viaţă, ca urmare a
experienţelor la care au participat.
Răspunsurile martorilor neimplicaţi pot fi
de patru tipuri, după Michael White:

1. identificarea expresiilor

Pe măsură ce asculţi poveştile vieţilor oamenilor care sunt în

centrul CD, ce expresii ţi-au atras mai degrabă atenţia sau
ţi-au stârnit imaginaţia?

Ce a atins un punct sensibil în tine?

 Cartografia Re-povestirilor Martorului
Neimplicat (outsider witness):

Posibil de a fi cunoscut

4 Catharsis/”transport”/”a fi
Peisajul mişcat”
identităţii 3 Rezonanţa

2 Imaginea şi speculaţia cu privire

la ceea ce semnifică aceasta
(despre conştientizarea
experienţei şi înţelegerea acelor
Peisajul aspecte valorizate)
acţiunii
1 Particularităţile expresiilor

Cunoscut şi familiar

Timp in minute
Răspunsurile martorilor neimplicaţi pot fi
de patru tipuri, după Michael White:

2. Descrierea imaginii

Ce imagini ale vieţii sau identităţii persoanelor sau a lumii, în

general, ţi-au evocat aceste expresii?

Ce îţi sugerează aceste expresii despre scopurile, valorile,

credinţele, speranţele, visele şi angajamentele
persoanelor?
 Cartografia Re-povestirilor Martorului
Neimplicat (outsider witness):

Posibil de a fi cunoscut

4 Catharsis/”transport”/”a fi
Peisajul mişcat”
identităţii 3 Rezonanţa

2 Imaginea şi speculaţia cu
privire la ceea ce semnifică
aceasta
Peisajul (despre conştientizarea
acţiunii experienţei şi înţelegerea
acelor aspecte valorizate)
1 Particularităţile expresiilor

Cunoscut şi familiar
Timp in minute
Răspunsurile martorilor neimplicaţi pot fi
de patru tipuri, după Michael White:

3. întruparea răspunsurilor

Ce anume din propria ta viaţă pot explica de ce ţi-au atras

atenţia aceste expresii ale persoanelor?

Înţelegi cum au intrat în rezonanţă anumite experienţe

personale cu expresiile auzite sau cu imaginile evocate de
ele?
 Cartografia Re-povestirilor Martorului
Neimplicat (outsider witness):

Posibil de a fi cunoscut

4 Catharsis/”transport”/”a fi
Peisajul mişcat”
identităţii 3 Rezonanţa

2 Imaginea şi speculaţia cu privire

la ceea ce semnifică aceasta
(despre conştientizarea
experienţei şi înţelegerea acelor
Peisajul aspecte valorizate)
acţiunii
1 Particularităţile expresiilor

Cunoscut şi familiar
Timp in minute
Răspunsurile martorilor neimplicaţi pot fi
de patru tipuri, după Michael White:

4. Recunoaşterea “transportului”/”mişcării”

Cum ai fost “mişcat”, în ce fel, fiind prezent ca martor al

acestor expresii?

Unde “te-a dus” această experienţă de auditoriu la această

conversaţie?

Cum ai devenit altfel decât erai înainte de a fi martor la aceste

expresii şi la răspunsurile date la expresii?
 Cartografia Re-povestirilor Martorului
Neimplicat (outsider witness):

Posibil de a fi cunoscut

4 Catharsis/”transport”/”a fi
Peisajul mişcat”
identităţii 3 Rezonanţa

2 Imaginea şi speculaţia cu privire

la ceea ce semnifică aceasta
(despre conştientizarea
experienţei şi înţelegerea acelor
Peisajul aspecte valorizate)
acţiunii
1 Particularităţile expresiilor

Cunoscut şi familiar
Timp in minute
 Cartografia Re-povestirilor Martorului
Neimplicat (outsider witness):

Posibil de a fi cunoscut

4 Catharsis/”transport”/”a fi
Peisajul mişcat”
identităţii 3 Rezonanţa

2 Imaginea şi speculaţia cu
privire la ceea ce semnifică
aceasta (despre
conştientizarea experienţei şi
Peisajul înţelegerea acelor aspecte
acţiunii valorizate)
1 Particularităţile expresiilor

Cunoscut şi familiar
Timp in minute
 DIN ... TRUSA DE „SCULE”
• Conversaţii externalizatoare
• Identificarea rezultatelor unice (excepţiilor)
• Tehnica martorului neimplicat
• Co-cercetarea
• Re-afilierea
• Tehnica ceremoniilor definiţionale
• Absent dar implicit
Co-cercetarea – David Epston
• Epuizarea empatiei (proiectul iniţial: de la suspiciune la
compasiune) – renunţarea la poziţia de „expert” şi de
„resursă” (păstrător de soluţii)

• Co-producţia de cunoaştere realizabilă de către cei în

suferinţă împreună cu terapeutul (şi ceilalţi care îngrijesc)

• Crearea „comunităţilor de preocupări”

• Realizarea de scrisori-mărturie

• Arhivele Ligii Anti-anorexia/Anti-bulimia – o arhivă care

documentează cunoaşterea-în-timp-ce se realizează (în
dezvoltare continuă); realizată pentru a permite „intrarea
în rezonanţă”, inspiraţie, provocare...
• Carr, A. (2006). Family therapy: Concepts, process
and practice. (Second Edition). Chichester, England:
John Wiley & Sons.
• White, M. (2005). Workshop notes (Published on
www.dulwichcentre.com.au on September 21, 2005)