Curs 6 Metode cvasi-experimentale

Cvasi-experimentele reprezintă o alternativă importantă atunci când experimentele

propriu-zise nu pot fi folosite. Deoarece cvasi-experimentele nu au gradul de control întâlnit în
experimentele propriu-zise, cercetătorii trebuie să caute dovezi suplimentare pentru a elimina
ameninţările asupra validităţii interne, atunci când folosesc cvasi-experimentele în locul
experimentelor propriu-zise.
Prefixul cvasi semnifică „asemănător”. Cvasi-experimentele implică proceduri care se
aseamănă cu cele ale experimentelor reale. În general, cvasi-experimentele includ tipuri de
intervenţie sau tratament, fac comparaţii, dar le lipseşte distribuirea aleatorie în grupe, marcă a
experimentelor reale. Cea mai serioasă limitare cu care se confruntă cercetătorii este aceea că nu
pot distribui la întâmplare participanţi în grupe. Acest lucru apare atunci când un grup specific
este individualizat pentru tratament sau când deciziile administrative şi/sau consideraţiile
practice împiedică alegerea aleatorie a participanţilor. De exemplu, copiii dintr-o clasă/şcoală sau
muncitorii dintr-o companie reprezintă grupuri prestabilite/preexistente care pot primi un anumit
tratament, fără a exista posibilitatea desemnării la întâmplare a participanţilor în condiţii. Cvasi-
experimentele sunt folosite atunci când cercetătorii nu deţin controlul necesar pentru a realiza un
experiment propriu-zis. Cercetătorii trebuie să cunoască neajunsurile specifice procedurilor
cvasi-experimentale şi trebuie să lucreze pentru a oferi dovezi în scopul depăşirii acestora.
Înainte de a înfrunta problemele de interpretare care rezultă în urma folosirii procedurilor cvasi-
experimentale, cercetătorul trebuie să depună efort pentru a apropia cercetarea de condiţiile unui
experiment real.

În continuare vom discuta despre design-urile de cercetare care descriu cercetările

experimentale şi cvasi-experimentale. Un design de cercetare ne ajută să vizualizam variabila
independentă, nivelurile acestei variabile independente şi când va avea loc măsurarea variabilei
dependente.
Cele două metode, experimentală şi cvasi-experimentală, conţin o variabilă independentă
manipulată, cel puţin un nivel al acesteia fiind un tip de intervenţie sau manipulare a
participanţilor din grupul experimental sau de intervenţie. De obicei, aceste grup se compară cu o
condiţie de control sau o condiţie de tratament, care reprezintă un alt nivel al variabilei
independente. Se pot folosi mult de două niveluri sau grupuri. Din nefericire, in unele design-uri
cvasi-experimentale slabe există doar un singur nivel al variabilei din acest motive neputându-se
realiza comparaţii.

Înainte de a discuta planurile specifice vom prezenta terminologia ce ne va ajuta la

conceptualizare design-urilor.

Terminologia designului
R = distribuire aleatorie a grupului
NR = distribuire nealeatorie a grupului
O = observarea variabilei dependente
X = intervenţia (un nivel al variabilei independente)
~X = nici o intervenţie sau o altă intervenţie obişnuita (alt nivel al variabilei
independente)

1
 E: = grupul 1 experimental sau de intervenţie
C: = grupul 2 de control sau comparaţie
M = echivalare

DESIGN-URI CVASI-EXPERIMENTALE CU LIMITAŢII MAJORE

Toate cele trei planuri de cercetare cvasi-experimentale pe care le vom prezenta în
această secţiune au limite serioase, de aceea sunt considerate ca planuri pre-experimentale. Din
nefericire, aceste planuri sunt relativ comune mai ales în cercetarea aplicata. Uneori aceste
planuri de cercetare sunt folosite datorita preplanificării inadecvate a designului, ceea ce conduce
la apariţia unor probleme neanticipate. Alteori nu este posibil să existe un grup de comparaţie sau
un pretest.

Designul cu doar un grup post-test

Este un plan de cercetare cu o singură încercare Un exemplu de acest design este
evaluarea unui nou curriculum în sistemul şcolar. Investigatorul introduce curriculumul (X) şi
apoi decide că ar fi de folos să determine dacă acesta funcţionează. La sfârşitul semestrului
investigatorul foloseşte câteva forme de măsurare (O) pentru a determina răspunsul elevilor la
noul curriculum. Designul va arăta astfel:

NR E: X O

Aceasta diagramă indică o secvenţa de timp. În primul rând toţi participanţii sunt
repartizaţi în grupul de intervenţie. Această distribuţie este, bineînţeles, nealeatorie. Apoi are loc
tratamentul şi in final are loc post-testul. Problema acestui design este că nu satisface nici cea
mai mica condiţie pe care trebuie să o îndeplinească problema de cercetare, care vizează în acest
caz investigarea relaţiei sau comparaţiei. În acest caz intervenţia nu este o variabila independentă
deoarece are doar un singur nivel. Ce valoare are un astfel de design? Este un bun studiu pilot
(sau explorator) care poate oferi informaţii pentru un studiu viitor. Investigatorul poate compara
rezultate cu informaţiile obţinute anterior de la un alt grup sau de la acelaşi grup la o măsurare
anterioară. Dacă se realizează aceste comparaţii planul nu va conţine doar un singur grup cu la
post-test.

Designul cu un grup pretest – post-test

Acest tip de plan arată precum urmează:

Pretest Intervenţie Post-test

NR E: O1 X O2

Acest design presupune că după ce toţi participanţii sunt distribuiţi în grupul

experimental, se realizează o primă observaţie în forma pretestării. Apoi are loc intervenţia şi in
final, o a doua observaţie sub forma post-testului. Acest design se foloseşte când se cercetează o
noua intervenţie pentru programele ce vizează o comunitate. De exemplu, o comunitate poate fi
interesată de creşterea activităţilor de siguranţa, cum ar fi folosirea căştilor de către biciclişti.
Intervenţia (variabila independentă) poate fi o campanie de publicitate creată pentru a demonstra

2
efectele de pozitive ale căştilor de protecţie pentru biciclişti. Variabila dependentă ar putea fi
atitudinea cu privire la siguranţă. De vreme ce nu există un grup de control, se poate compara
pre-testul cu post-testul.
Problema acestui timp de design este aceea că nu există o comparaţie cu un al doilea
grup. Singura comparaţie posibilă dintre pretest şi post-test se realizează pe acelaşi grup.
Deoarece nu este un grup de comparaţie nu este posibil să concluzionăm că schimbările dintre
pretest şi post-test se datorează intervenţiei şi nu altor variabile parazite. Evenimentele de mediu
sunt posibile ameninţări ale validităţii interne în acest design deoarece lipsa unui grup de control
împiedica investigatorul să ştie, de exemplu, dacă celelalte activităţi din timpul intervenţiei au
efect de facilitare. Maturizarea reprezintă este o posibilă ameninţare a validităţii interne; pe
parcursul studiului studenţii se maturizează - se pot coordona mai bine şi devin mai puternici.
Echivalenţa grupurilor poate fi o problema dacă o parte dintre copii abandonează şcoala.

Îmbunătăţirea design-ului
În unele cazuri nu este practic sau etic să avem un grup de comparaţie care nu primeşte
tratamentul. Când asta se întâmplă, câteva lucruri ar putea fi făcute pentru îmbunătăţirea design-
ului. Uneori este posibil să face câteva pretestări sau posttestări sau să folosim un design cu un
singur subiect. Altă posibilitate, atunci când nu putem avea un grup care nu primeşte tratamentul,
este de a folosi design-ul cu grup de comparaţie de pe lista de aşteptare. În acest design toţi
participanţii au primit tratamentul, dar câţiva, preferabil jumătate vor fi repartizaţi aleatoriu pe o
listă de aşteptare. Ei sunt evaluaţi la începutul studiului şi de două ori mai târziu: o data după ce
aşteaptă aceeaşi durata de timp cât presupune intervenţia şi o dată după primirea intervenţiei. O
diagrama a design-ului cu grup de aşteptare comparativ este prezentata astfel:

Grupul de intervenţie imediata O1 X O2

Grupul listei de aşteptare O1 ~X O2 X O3

Acest design este singurul ce poate fi folosit atunci când intervenţia este relativ scurtă,
câteva luni cel mult, şi când este etic sau practic să presupunem ca potenţialii participanţi să
aştepte oportunitatea de a primi tratamentul.
Daca nu poate găsit un grup de comparaţie acceptabil pentru designul cu un grup pretest –
post-test, creşterea numărului variabilelor dependente este o alta opţiune care poate ajuta la
interpretarea rezultatelor. Se poate folosi un instrument de măsurare pentru câteva domenii - de
exemplu, competenţă şcolară, competenţă atletică şi comportament. Este de aşteptat că nu toate
aceste măsurători să se îmbunătăţească datorită intervenţiei. Se poate prezice la care măsurări vor
apărea schimbări datorită intervenţiei şi la care nu. Dacă apar schimbări numai la măsurările
anticipate, atunci putem avea încredere mai mare că intervenţia a fost responsabilă pentru acele
schimbările. Adăugarea de noi variabile la design-ul cu un grup pretest – post-test este denumit şi
design neechivalent cu variabile dependente (Shadish şi col., 2002).

Designul unor grupuri neechivalente din posttestare

Acest design reprezintă al treilea tip design cvasi-experimental cu limite majore. Poate fi
schiţat astfel:

NR E: O1 X O2

3
 NR C: O1 ~X O2

Deoarece nu există o distribuţie aleatorie în grupuri şi nici pretestare, este imposibil să

determinăm cât de asemănătoare au fost grupurile înaintea tratamentului. Să presupunem că un
investigator este interesat de un program de reducere a căderilor la persoanele vârstnice. Un grup
de participanţi (grupul de intervenţie) primeşte programul Tai Chi cunoscut pentru îmbunătăţirea
echilibrului persoanelor vârstnice. Alţi participanţi (grupul de comparaţie) nu au beneficiat de
program. La finalul studiului ambele grupuri a fost măsurat echilibrul cu ajutorul unui
instrument. Este posibil ca persoanele care au beneficiat de programul Tai Chi să aleagă să
participe la program, iar cei din al doilea grup să nu opteze pentru participare la program.
Această problemă este denumită ca bias-ul distribuţiei, deoarece este rezultatul distribuţiei
nealeatorii în grupuri, şi nu al selecţiei şi eşantionării. Problema apare deoarece participanţii care
au ales sau s-au oferit voluntar să participe la intervenţia pot fi diferiţi în termeni de motivare,
sănătate, dar şi multe alte caracteristici, faţă de grupul de comparaţie.

Îmbunătăţirea acestui design

Dacă este posibil, ar trebui să fie realizată o pretestare a variabilelor dependente la cele
două grupuri. Astfel, design-ul va fi înlocuit cu unul mai bun, design cu grup de comparaţie
neechivalent pretest – post-test. Chiar dacă grupurile au fost iniţial aceleaşi (pretestare) în
termeni de echilibru, ele pot să difere la nivelul altor variabile cum ar fi motivarea, sănătatea
prezentă sau caracteristici demografice.
Pentru a îmbunătăţi acest design atunci când pretestarea nu este posibilă sau când nu a
fost făcută, ar trebui văzut dacă grupurile diferă demografic sau în privinţa altor informaţii
disponibile. De obicei această verificare este făcuta după studiu. Negăsirea diferenţelor
semnificative între grupuri din punct de vedere statistic, de exemplu, la nivel de gen, etnie sau
statut social, furnizează dovada că grupurile sunt similare (Brothen & Wambach, 2004). “Nu in
mod semnificativ diferit” nu înseamnă acelaşi cu echivalent, dar nimeni nu poate măsura toate
caracteristicile potenţiale ale participanţilor.

DESIGN-URI CVASI-EXPERIMENTALE MAI BUNE

Design-uri pretest – posttest cu grup de comparaţie neechivalent

Design-urile pretest - posttest în cadrul metodei cvasi-experimentale se refera la design-

urile cu grup neechivalente de comparaţie. Procedura poate fi reprezentată astfel:

NR E: O1 X O2
NR C: O1 ~X O2

În acest design nu este vorba despre distribuţia aleatorie a participanţilor în cele două (sau
mai multe) grupuri. Operaţiile secvenţiale ale acestui plan sunt următoarele. Înainte de
intervenţie măsurările sunt făcute pe două grupuri diferite. Apoi un grup primeşte intervenţia iar
celălalt grup nu primeşte intervenţia. La finalul perioadei de intervenţie ambele grupuri sunt
măsurate din nou pentru a determina dacă sunt diferenţe între grupuri. Designul este considerat a
fi neechivalent. Chiar dacă cele două grupuri au acelaşi scor la pretestare, grupurile pot fi diferite

4
din perspectiva altor caracteristici importante care nu au fost măsurate. Aceste variabile pot
interacţiona cu tratamentul pentru a cauza diferenţe între grupuri. În exemplul anterior al
echilibrului la vârstnici, grupurile pot diferi în ceea ce priveşte motivaţia. În plus, grupurile nu au
aceeaşi proporţie de bărbaţi sau minorităţi etnice ca celalalt grup, sau grupurile pot fi diferite în
ce priveşte nivelul de educaţie sau alte caracteristici importante de personalitate. Cercetătorii nu
pot şti sau lua în considerare toate posibilele variabile care ar putea afecta variabilele
dependente.
Design-urile pretest – posttest cu grup neechivalent de comparaţie pot fi împărţite
în trei categorii. Acestea variază în ceea ce priveşte modul în care participanţii au fost distribuiţi
în grupuri sau condiţii si gradul de control pe care cercetătorii îl au asupra variabilelor
independente. În continuare, folosind un exemplu care vom distinge între metodele cvasi-
experimentale puternice, moderate, slabe între ele dar şi de cele două metode experimentale
propriu-zise. O serie de agenţii au fost interesate să crească numărul de profesori în domeniul
matematicii şi ştiinţei. S-a presupus că dacă învăţarea la nivelul colegiului va fi centrată pe
înţelegere, atitudinea şi interesul studentului faţă de matematică şi ştiinţe vor creste şi în final
mai mulţi studenţi vor lua în considerare o cariera în învăţământ. Vom lua în considerare cursul
de algebră din colegiu. Variabila independentă pentru acest exemplu va fi tipul de învăţare cu
două nivele: centrat pe înţelegere şi tradiţional. Variabila dependentă a fost atitudinea privind
matematica sau performanţa la testele de matematica. Variabila dependenta va fi măsurată la
începutul şi sfârşitul semestrului. Două grupe de la aceeaşi universitate au participat la studiu.

Design-uri cvasi-experimentale pretest - post-test puternice

În planurile cvasi-experimentale puternice investigatorul are control asupra variabilei
independente şi poate distribui aleatoriu metoda bazată pe înţelegere unei grupe iar abordarea
tradiţională celeilalte. Rezultatul acestui design este acela că este similar design-ului
experimental propriu-zis. Sunt situaţii, cum ar clasele într-o singură şcoala, în care repartizarea
studenţilor în clase este aproape aleatorie (nu a fost introduse nici o influenţă în evaluare). În
astfel de cazuri designul cvasi-experimental puternic este aproape echivalent designului
experimental aleatoriu.
Este studiul un experiment propriu-zis? A fost folosită o variabilă independentă
manipulată. Cercetătorul a avut control asupra celor ce au primit variabila independentă; acesta a
repartizat aleatoriu tratamentul unei grupe în timp ce cealaltă nu a primit intervenţia. Totuşi
cercetătorul nu a putut să distribuie aleatoriu participanţii în grupe, în consecinţă acest studiu nu
poate fi considerat un experiment randomizat. Nesatisfacerea acestei condiţii poate fi sau nu o
problemă majoră, în funcţie de modul în care studenţii au fost repartizaţi în grupe. Dacă
repartizarea a fost nebiasată şi similară şansei, studiul poate fi considerat aproape la fel de
puternic ca şi experimentul propriu-zis. Pe de altă parte dacă a existat un motiv pentru care un
student va fi distribuit mai curând într-o clasă decât în cealaltă (cum ar fi preferinţa pentru un
profesor sau momentul zilei) atunci apare un bias metodologic şi toate concluziile trebuie să ia
acest bias în considerare.

Tabel 6. Aspecte ce determină puterea design-urilor cvasi-experimentale

Puterea planului Evaluarea Probabilitatea ca participanţii
randomizării tratamentului să aibă caracteristici similare
grupelor
Planuri cu limite majore Nu Nu, pentru că nu există grup de
5
 Foarte slabe comparaţie sau pretest
Planuri neechivalente
pretest-posttest
Slabe Nu Puţin asemănători, pentru că
participanţii decid la care grup să se
alăture (auto-distribuire în grupe)
Moderat Nu Posibil, dacă participanţii nu se
auto-distribuire în grupe (self-assign to
groups) şi nu apare un bias cunoscut
Posibil, dacă participanţii nu se
auto-distribuire în grupe (self-assign to
Puternic Da groups) şi nu apare un bias cunoscut

Tabelul 6 rezumă cele două aspecte care determină puterea design-ului cvasi-
experimental: control asupra variabilei independente (indicat de distribuirea aleatorie a
tratamentelor în grupe) şi echivalarea caracteristicilor participanţilor. De reţinut este fapt că nu
există o distribuire aleatorie în grupe în nici un design cvasi-experimental, în consecinţă
grupurile nu sunt niciodată total echivalente.
Chiar dacă grupurile variază în ceea ce priveşte o serie de aspecte importante, dacă există
un număr suficient de mare de grupuri disponibile, distribuirea aleatorie a tratamentelor la
jumătate din grupuri este echivalent cu distribuirea aleatorie a participanţilor. Totuşi, cu excepţia
câtorva studii naţionale, nu este posibil să fie incluse mai mult de câteva clase, aşa că este
important ca acestea să fie similare dacă planul vrem să fie considerat un cvasi-experiment
puternic.

Design-uri cvasi-experimentale moderate ca putere

Acest design implică mai puţin control din partea experimentatorului asupra variabilei
independente, şi la fel ca în toate cvasi-experimentele participanţii nu sunt distribuiţi aleatoriu.
Acest plan se încadrează între design-ul cvasi-experimental slab şi cel puternic în funcţie de cât
de similare sunt grupele anterior primirii intervenţiei. In acest design, participanţii nu decid (self-
assign) grup din care vor face parte: ei nu se oferă voluntar să participe la studiu deoarece nu vor
să primească un tratament specific, trening etc. Grupul din care fac parte este intact înainte de
studiu datorita altor factori care nu au legătură cu intervenţia. Astfel de factori ar putea fi orarul
grupelor de studenţi, alegerea spitalelor datorita convenienţei geografice. Diferenţa critică dintre
aceste planuri şi cvasi-experimentele puternice este aceea că investigatorul nu este capabil să
repartizeze aleatoriu tratamentul anumitor grupuri deoarece acesta profită de o situaţie despre
care se ştie din timp (şcoala sau spital) în care un grup este programat să primească intervenţia
(sau un nou curriculum) în timp ce un alt grup nu va primi intervenţia.
Întorcându-ne la exemplul precedent, al studiului efectelor învăţării bazate pe înţelegere,
se presupune că aceleaşi două grupe sunt fost folosite - o grupă primind intervenţia şi cealaltă
primind metoda tradiţională. Variabilele independente şi dependente sunt aceleaşi. În planul
cvasi-experimental moderat cercetătorul nu poate atribui aleatoriu tratamentele.
Întruneşte acest plan criteriile pentru a fi un experiment propriu-zis? Chiar dacă există o
variabilă independentă manipulată (tipul de metodă), investigatorul nu a repartizat aleatoriu
participanţii în grupe. Clasele au fost existat înainte de intervenţie. În acest exemplu
investigatorul nu a putut repartiza aleatoriu tratamentul unei clase iar lipsa tratamentului unei alte
clase. Clasele au fost selectate deoarece cercetătorul ştia că o clasa va primi metoda bazată pe

6
înţelegere iar cealaltă va primi metoda tradiţionala. Acest design este mai slab comparativ cu
designul precedent deoarece investigatorul nu a putut distribui aleatoriu intervenţia. Instructorii
aleseseră deja ce abordare vor folosi.
Puterea relativă a acestui design constă în faptul că membrii grupei care a primit
intervenţia erau diferiţi de cei din clasa care nu a primit intervenţia. Daca nu există nici un motiv
pentru a suspecta un bias relativ al variabilei dependente, atunci designul este aproape la fel de
puternic ca şi cvasi-experimentul pretest – post-test puternic. Pe de alta parte, designul este slab
dacă există motive să credem ca există diferenţe între cei care au primit şi cei care nu au primit
tratamentul, cum ar fi diferenţe anterioare în ceea ce priveşte performanţa sau cunoştinţele de
matematică.

Designul cvasi-experimental slab

Acest design apare atunci când se încercă să se evalueze o intervenţie la care participarea
este voluntară. Apar câteva din problemele cvasi-experimentelor fără un pretest. Ca în toate
cvasi-experimentele, cercetătorul nu poate distribui aleatoriu participanţii în grupe. Mai mult,
participanţii aleg dacă vor primi sau nu intervenţia; ei îşi aleg grupurile. Cercetătorul nu are
control asupra variabilei independente şi nu distribuie aleatoriu tratamentul unui grup.
Participanţii aleg să fie membri unui grup particular pentru a primi o anumită intervenţie sau
tratament. Revenind la exemplu nostru, studenţii vor să facă parte dintr-un grup care va primit
intervenţia pe baza de înţelegere sau tradiţională deoarece ei ştiu din timp cum va fi predat
cursul. Astfel intervenţia va fi biasată. Deoarece cel puţin un grup s-a oferit voluntar, cercetătorul
nu poate distribui aleatoriu metodele. Prin urmare, eventualele diferenţa dintre grupe care au
primit intervenţia şi cele care nu au primit intervenţia sunt moderate de acest potenţial bias.

Design-uri cu serii de timp

A doua categorie generală de planuri cvasi-experimentale mai bune este numită design-
uri cu serii de timp. Asemenea tuturor planurilor cvasi-experimentale, nu există o distribuire
aleatorie a participanţilor în grupuri. Cele mai comune două tipuri de design-uri cu serii de timp
sunt planurile cu serii de timp cu singur grup şi cele cu grupuri multiple. În fiecare tip de design
cu serii de timp exista design-uri cu tratament temporar şi design-uri cu tratament continuu.

Design-uri cu serii de timp cu un singur grup

Logica din spatele acestor planuri cu serii de timp, implică a convinge pe ceilalţi că o
linie de bază este stabilă (la preteste) înaintea unei intervenţii astfel încât să se poate concluziona
faptul că schimbarea variabilei dependente se datorează intervenţiei şi nu altor factori externi. Ca
exemplu putem prezenta design-ul cu un singur grup pretest – post-test prezentat ca design cvasi-
experimental cu limitări majore. Designul unui singur grup pretest – post-test poate fi văzut
astfel:

Pretest Intervenţie Post-test

NR E O1 X O2

Problema acestui design este aceea că apare o diferenţă între scorul obţinut la pretest şi
cel de la post-test, dar nu se ştie dacă schimbarea s-a datorat intervenţiei sau altor evenimente
care s-ar fi putut întâmpla în acelaşi timp. Acum să presupunem că adăugam câteva observaţii

7
(pretest 1, 2 şi 3 fiecare două luni anterior studiului). Presupunem, de asemenea, că apar doar
mici schimbări între pretest 1, 2 şi 3 înaintea intervenţiei. După intervenţie, însă, o schimbare a
fost observată la post-test. Acest design poate fi mai convingător au loc mai multe observaţii
înaintea introducerii variabilei independente şi dacă nu apar schimbări între aceste observaţii.
Aceste planuri cu serii de timp pot conţine multiple măsurări înainte si după intervenţie, dar
trebuie să existe pretestări multiple (cel puţin trei) pentru a stabili o linie de bază. Designul serii
de timp pentru un singur grup cu un tratament temporar este prezentat astfel:

NR E: O1 O2 O3 O4 X O5 O6 O7 O8

Un astfel de design ar putea fi folosit de o companie interesată de efectele unui workshop

asupra jocului în echipă. Observaţiile unor aspecte relevante cum ar fi interacţiunile de
cooperare, ar trebui să aibă loc înainte de workshop. Workshop-ul are loc după patru măsurări
de bază în fiecare săptămână cu privire la interacţiunilor cooperative. Workshop-ul este o
intervenţie temporară, observaţiile fiind înregistrate imediat după intervenţie şi de trei ori mai
târziu. Ne putem aştepta ca workshop-ul să aibă succes atunci când va apărea o creştere imediată
după intervenţie faţă de perioadelor precedente din perioada de bază, însă efectele pot sau nu să
fi de lungă durată.

Designul unui singur grup cu serii de timp cu tratament continuu reprezintă o variantă
a design-ului cu tratament temporar. Acest design este prezentat astfel:

NR E: O1 O2 O3 O4 X O5 X O6 X O7 X O8

Un exemplu de acest plan ar putea fi implementarea unui nou curriculum în şcoală.

Observaţiile asupra vechiului curriculum pot avea loc folosind scorurile standardizate la citire
din semestrele precedente. Aceleaşi măsurări pot fi examinate în timpul intervenţiei noului
curriculum. Noul curriculum nu este o intervenţie temporara, cum este cazul workshop-ului,
acesta poate avea loc continuu pana ce este înlocuit. Acest plan este folosit atunci când există
înregistrări ale multor măsurători repetate ale studenţilor care pot fi folosite pentru observaţii şi
atunci când nu este posibil sau practic să se folosească un grup de control.

Design-ul cu serii de timp cu grupuri multiple

Deşi sunt similare planurilor cu un singur grup, aceste design-uri sunt mai puternice
datorită adăugării unui grup de comparaţie pe care se aplică acelaşi număr de măsurări fără a
primi intervenţia.
Design-ul serii de timp cu grupuri multiple cu tratament temporar poate fi prezentat
astfel:

NR E: O1 O2 O3 O4 X O5 O6 O7 O8
NR E: O1 O2 O3 O4 ~X O5 O6 O7 O8

Ca exemplu poate fi folosit design-ul studiul care a presupus folosirea workshop-ului

prezentat la planul cu serii de timp cu un singur grup. Presupunând că se încearcă promovarea
cooperării prin folosirea workshop-ului lucrului în echipă, se stabileşte un grup de comparaţie

8
pentru examinarea interacţiunilor de cooperare înintre cei care nu au urmat workshop-ul. O
variantă ar putea fi examinarea participanţilor de la o companie similara (poate altă ramură) care
nu a fost expus workshop-ului.

Design-uri serii de timp cu grupuri multiple cu tratament continuu reprezintă ultimul

design serii de timp pe care îl vom prezenta. Designul poate fi prezentat astfel:

NR E: O1 O2 O3 O4 X O5 X O6 X O7 X O8
NR C: O1 O2 O3 O4 ~XO5 ~XO6 ~XO7 ~XO8

Daca revenim la exemplul curricumului şcolar, acest tip de plan cu singur grup cu serii de
timp cu tratament continuu poate fi extins ca plan cu grupuri multiple prin adăugarea unui grup
de comparaţie, care poate fi un alt district şcolar. Acest grup de comparaţie poate primi doar un
curriculum tradiţional.

Planurile cu serii de timp (în mod special cele cu un singur grup) au devenit importante în
studiile educaţionale unde nu este practic să se introducă un grup de control. Avantajul acestui
design cu serii de timp cu grupe multiple în contrast cu designul cvasi-experimental cu un singur
grup pretest – post-test îl reprezintă folosirea repetată a observaţiilor sau măsurătorilor care ne
asigurară că schimbările nu sunt datorate altor evenimente de mediu sau maturizării.