Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VERDE – CORECT
ALBASTRU – NU SUNT SIGURĂ
1. Etapa „formulării scopului” din deprinderea de structurare a interviului de consiliere se află între :
• *inventariere și *acțiune
• *inventariere și *prioritizare
• *prioritizare și *formularea planului de acțiune
4. Recunoaşteţi care este microabilitatea de intervievare folosită în enunţul următor: „Înţeleg că ai avut
câteva experienţe nefericite la locul de muncă”:
• parafrazarea
• confruntarea terapeutică
• feedbackul
ROȘU – GREȘIT
VERDE – CORECT
ALBASTRU – NU SUNT SIGURĂ
PORTOCALIU - EXPLICAȚII
Test Introducere în consilierea psihologică ID - IANUARIE 2021
2. Poţi parafraza:
1. pentru a realiza o introducere la o sesiune de interviu prin recapitularea interviului precedent
2. pentru a indica persoanei că înțelegi ce s-a spus, facilitând discuţia ce va continua
3. pentru a trece de la o fază la alta a interviului
4. când clientul îşi stabileşte scopuri nerealiste
5. pentru a ajuta clientul să se concentreze în mod clar şi exact pe problemele şi resursele disponibile
3. Foloseşte confruntarea: *
1. când recunoşti discrepanţele dintre cuvintele și acțiunile persoanei
2. când persoana exprimă modele de comportament constante si omogene
3. când persoana își stabilește scopuri realiste şi fezabile
4. pentru a promova comunicarea directă mutuală
5. REFLECTAREA EMOŢIILOR:
1. identifică emoţiile evocate de gândurile tale despre ceea ce îţi comunică clientul
2. ajută clientul să identifice şi să rezolve discrepanţele propriului comportament
3. ajută persoanele să înțeleagă trăirea consilierului
4. ajută persoanele să își accepte și să își exploreze propriile lor emoţii
5. se recomandă atunci când un persoana se simte amenințat dacă se discută despre emoţii şi
sentimente
6. Descrierea făcută clientului în care îi este explicat procesul terapeutic, etapele acestuia, procedurile
este:
1. Un Feedback
2. O recadrare
3. O instrucțiune
4. Un enunț de orientare
5. Un enunț informativ
7. Cărei faze a interviului (în modelul propus la curs) este specific: Obiectivul relațional ce urmărește
menținerea unei relații facilitative între intervievator și client care recunoaște responsabiliatea clientului?
1. Dezvoltare
2. Prioretizare
3. Formularea planului de acțiune
4. Acțiunea
5. Formularea scopului
8. REFLECTAREA EMOŢIILOR:
1. ajută consilierii să devină conştienţi de propriile lor emoţii
2. ajută consilierii să îşi accepte şi să îşi exploreze propriile lor emoţii
3. ajută consilierii să înțeleagă trăirea persoanei
4. ajută la realizarea unei relaţii puternice între consilier şi persoana
2. Organizarea învățării și exersării abilităților fundamentale terapeutice are la bază patru gupe de
abilități:
TEST DE AUTOEVALUARE 2.
1. Scott Miller (2003) și colaboratorii săi (Hafkenscheid, A., Duncan, B.L., Miller, S.D., 2010) au
dezvoltat:
2. Consimțământul informat:
3. Între primele cinci principii deontologice ale psihologului atestat în liberă practică la CPR sunt:
1. Componentele posturii care să sugereze atenția suportivă din partea unui profesionist într-o profesie de
ajutor sunt:
a) poziție în unghi
b) poziție față în față
c) poziție cu brațe sau picioare încrucișate
d) înclinare ușoară spre spate
e) o înclinare ușoară înainte
f) o postură relaxată
?????? NICIUNA
3. Încurajările minime:
a) Pot fi cuvinte repetate din tocmai ceea ce spunea persoana, cuvinte care exprimă urmărirea, înțelegerea și
îndemnul spre a continua;
b) Limitează spațiul conversațional și distribuie atenția asupra aspectelor laterale conversației
c) Atestă concentrarea și capacitatea de a accepta ceea ce a fost împărtășit;
d) presupun expresii verbale succinte încurajatoare pentru continuarea povestirii din partea
persoanei din terapie;
TEST DE AUTOEVALUARE 4.
TEST DE AUTOEVALUARE 5.
3. Parafrazările sunt:
1. Auto-dezvăluirea:
a. permite consilierului să împărtășească, la rândul său, material personal care are relevanță față de
ceea ce a fost discutat până atunci
b. este specificată prin utilizarea pronumelor personale
c. se poate folosi oricând în cursul unui interviu
2. Auto-dezvăluirea:
3. Confruntarea terapeutică:
TEST DE AUTOEVALUARE 8.
1. Există mai multe tipuri de oferire de informații:
2. Feedbackul este:
a. un enunț care permite persoanei să obțină informații despre performarea într-o activitate în raport
cu un sistem de referință
b. o întrebare închisă
c. descrierea unei alternative față de cea discutată în acel moment care provine din contextul oferit de către
persoană.
TEST DE AUTOEVALUARE 9.
2. Structurarea este:
a. William James
b. Walter Benjamin
c. Jean Baudrillard
d. Michel Foucault
a. structuraliste
b. social-construcționiste
c. postmoderna
2. Parafrazările sunt:
• un enunț al unei confruntări pe marginea unui aspect problematic descris de client;
• întrebări mixte despre evenimente, fapte, cogniții sau comportamente;
• enunțuri realizate păstrând sensul celor spuse de beneficiar, însă folosind alte cuvinte ale
consilierului;
3. Atunci când consilierul afirmă „În ceea ce mă privește, am o soră care a avut o experiență recentă
similară”, este un exemplu de:
• autodezvăluire;
• enunț informativ;
• reflectare de conținut;
5. „Ce fel de emoții ai trăit în acea situație?” este un exemplu de deprindere de:
• confruntare terapeutică;
• reflectare de emoții;
• întrebare deschisă;
9. Knapp a propus mai multe componente ale comportamentelor nonverbale din care:
• kinezica, proxemica, kinestezica;
• kinezica, comportamentele paraverbale, contactul fizic;
• kinestezia, sinestezia, proxemica;
1. CONTACTUL VIZUAL
a. Sugerează că ești atent la ce este comunicat
b. ar trebui să fie natural și direct fără a deveni privire insistentă
c. ar trebui să fie constant – întreruperi frecvente în contactul vizual sugerează neatenția
d. cel mai adesea este de așteptat a fi întrerupt atunci când apare o pauză în discuție sau
când clientul se gândește
3. RĂSPUNSURILE VERBALE
a. ar trebui să fie făcute cu un ton cald și expresiv, cu un ritm adecvat și să sugereze
implicare
b. ar trebui să urmeze pornind de la comentariile persoanei
c. ar trebui să nu schimbe subiectul sau să întrerupă persoana
d. ar trebui să fie legat de problemele exprimate anterior de către persoană, atunci când se
epuizează subiectul discutat
e. ar trebui să fie făcut ținând cont atât de comportamentele verbale (conținut și ton) cât și
de cele nonverbale (priviri, gesturi, și alte reacții fizice)
4. PERIOADE DE TĂCERE
a. se pot întâmpla, de vreme ce persoanele au nevoie deseori de timp de gândire
b. sunt adesea o formă pozitivă de comunicare
c. ar trebui să nu devină excesive fără un răspuns din partea intervievatorului
NU UITA SĂ ADAPTEZI contactul vizual, postura, comportamentul verbal după apartenența culturală,
rasială sau diferențele individuale ale persoanelor.
Traducere si adaptare din: Evans, D. R., Hearn, M. T., Uhlemann, M. R., Ivey, A. E. (1989). Essential interviewing.
A programmed approach to effective communication. (Third ed.). Pacific Grove, CA: Brooks/Cole Publishing
Company
INDICAȚII PENTRU ANTRENAMENT D2 Punerea întrebărilor și încurajările minime - ÎD, ÎÎ, ÎM
Punerea întrebărilor este o modalitate foarte utilizată în intervievare. Este important să reținem
prioritatea pe care o are persoana de a iniția subiectele conversației, în consilierea decizională.
Aceasta înseamnă că interviul de consiliere decizională nu este în nici un caz un „interogatoriu”!
Pentru a permite persoanei elaborarea și exprimarea cât mai completă a problemei și pentru
creșterea calității relației terapeutice, nu se recomandă folosirea întrebărilor închise.
Întrebările deschise vor permite clientului să aducă materialul nou, în forma și ordinea considerată
de acesta
1. ÎNTREBĂRILE DESCHISE
a. pune o întrebare care să nu poată avea un răspuns „Da” sau „Nu”, sau un simplu fapt
b. pune o întrebare care este la subiect
c. întrebările „Ce...” sunt orientate adesea către fapte, contexte, situații, evenimente
d. întrebările „Cum...” sunt orientate adesea către procese, acțiuni, comportamente
e. întrebările „Poți să...”, „Ai putea să...” și „Ai putea să mă ajuți să înțeleg... ” pot ofer cea
mai mare flexibilitate de răspuns
f. întrebările “De ce...” pot provoca reacții defensive – nu sunt recomandate.
Primele deprinderi vizează recunoașterea și reflectarea unor emoții simple. Totuși, în practică suntem
puși în situația de a reflecta emoții complexe, multiple, uneori contradictorii („mixte”), alteori
ambigue.
Pentru interpretarea cât mai corectă a acestora e nevoie să fim foarte atenți la comportamentul
nonverbal și paraverbal al persoanei. Emoțiile pot fi exprimate direct, descrise și denumite de către
client, sau pot fi doar trădate de gestică sau de alte aspecte ale comportamentului cum ar fi cel
paraverbal (ton, ritm voce, etc.).
Se recomandă folosirea unor propoziții introductive cât mai variate („Se pare că te simți…”;
„Din câte înțeleg crezi că te simți...” ; „Am impresia că ești cuprins de mai multe emoții…”; „Cu alte
cuvinte, te simți…”; „Înțeleg din ceea ce spui că te simți…”; „De fapt tu simți în principal…”, etc.)
Atunci când realizezi această deprindere ai în vedere două etape, identificarea emoțiilor și exprimarea
într-o aserțiune a reflectării de emoții:
3. REFLECTAREA EMOŢIILOR:
a) ajută persoanele să devină conștiente de propriile lor emoții
b) ajută persoanele să își accepte și să își exploreze propriile lor emoții
c) te ajută să arăți că înțelegi trăirea persoanei
d) ajută la realizarea unei relații puternice dintre tine și persoană
Traducere si adaptare din: Evans, D. R., Hearn, M. T., Uhlemann, M. R., Ivey, A. E. (1989). Essential interviewing.
A programmed approach to effective communication. (Third ed.). (pp. 74-75). Pacific Grove, CA: Brooks/Cole
Publishing Company
INDICAȚII PENTRU REALIZAREA D4. REFLECTAREA CONȚINUTURILOR
semnificațiile
INDICAȚII PENTRU REALIZAREA D5. COMUNICAREA EMOȚIILOR – CE-
INDICAȚII PENTRU REALIZAREA D6. CONFRUNTAREA TERAPEUTICĂ – CT-
INDICAȚII PENTRU REALIZAREA D7. AUTODEZVĂLUIREA – AD-
INDICAȚII PENTRU REALIZAREA D8. OFERIREA INFORMAȚIILOR – OI-
INDICAȚII PENTRU ANTRENAMENT D1 – Ascultarea atentă și urmărirea AAU
1. CONTACTUL VIZUAL
d. cel mai adesea este de așteptat a fi întrerupt atunci când apare o pauză în discuție sau când clientul se
gândește
3. RĂSPUNSURILE VERBALE
a. ar trebui să fie făcute cu un ton cald și expresiv, cu un ritm adecvat și să sugereze implicare
d. ar trebui să fie legat de problemele exprimate anterior de către persoană, atunci când se epuizează
subiectul discutat
e. ar trebui să fie făcut ținând cont atât de comportamentele verbale (conținut și ton) cât și de cele
nonverbale (priviri, gesturi, și alte reacții fizice)
4. PERIOADE DE TĂCERE
NU UITA SĂ ADAPTEZI contactul vizual, postura, comportamentul verbal după apartenența culturală,
rasială sau diferențele individuale ale persoanelor.
➢ Punerea întrebărilor este o modalitate foarte utilizată în intervievare. Este important să reținem
prioritatea pe care o are persoana de a iniția subiectele conversației, în consilierea decizională. Aceasta
înseamnă că interviul de consiliere decizională nu este în nici un caz un „interogatoriu”!
➢ Pentru a permite persoanei elaborarea și exprimarea cât mai completă a problemei și pentru creșterea
calității relației terapeutice, nu se recomandă folosirea întrebărilor închise.
➢ Întrebările deschise vor permite clientului să aducă materialul nou, în forma și ordinea considerată de
acesta
1. ÎNTREBĂRILE DESCHISE
a. pune o întrebare care să nu poată avea un răspuns „Da” sau „Nu”, sau un simplu fapt
c. întrebările „Ce...” sunt orientate adesea către fapte, contexte, situații, evenimente
b. strânge informații și ajuta persoanele să exploreze și să clarifice propriile trăiri, concepții, probleme,
resurse...
d. începe un interviu
a. pune întrebări care pot primi drept răspuns un “Da”, un “Nu”, sau un simplu fapt.
b. specific, atunci când ai nevoie de informații care este importantă pentru derularea
interviului.
a. Folosește semnale verbale că ești atent și urmărești precum „înțeleg...“, „Aha”, „...şi atunci...”, „da...”,...
➢ Primele deprinderi vizează recunoașterea și reflectarea unor emoții simple. Totuși, în practică suntem
puși în situația de a reflecta emoții complexe, multiple, uneori contradictorii („mixte”), alteori ambigue.
Pentru interpretarea cât mai corectă a acestora e nevoie să fim foarte atenți la comportamentul
nonverbal și paraverbal al persoanei. Emoțiile pot fi exprimate direct, descrise și denumite de către
client, sau pot fi doar trădate de gestică sau de alte aspecte ale comportamentului cum ar fi cel
paraverbal (ton, ritm voce, etc.).
➢ Se recomandă folosirea unor propoziții introductive cât mai variate („Se pare că te simți…”; „Din câte
înțeleg crezi că te simți...” ; „Am impresia că ești cuprins de mai multe emoții…”; „Cu alte cuvinte, te
simți…”; „Înțeleg din ceea ce spui că te simți…”; „De fapt tu simți în principal…”, etc.)
➢ Atunci când realizezi această deprindere ai în vedere două etape, identificarea emoțiilor și exprimarea
într-o aserțiune a reflectării de emoții:
a) utilizează o propoziție introductivă adecvată urmată de o descriere clară și concisă a emoțiilor exprimate
de persoană
3. REFLECTAREA EMOŢIILOR:
b) indiferent de direcția emoției (către client, către intervievator, sau către alții)
c) atunci când clientul are trăiri legate de interviu care pot împiedica progresul acestuia