TTTTEHNICI NARATIVE IN CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR

Lucrarea de fata iti propune prezentarea unei noi abordari in asistenta

psihologica preventiva si curativa-consilierea si psihoterapia de tip narativ. in
prima parte am expus aspectele teoretice ale acestui tip de interventie-originile
constructiviste, scopurile, caracteristicile relatiei consilier-pacient, tehnicile
utilizate si terminarea demersului terapeutic. in partea a doua am ilustrat una
dintre tehnicile specifice (dialogul deconstructiv), cu aplicatie la doua categorii
de varsta-scolaritatea mica si adolescenta. Fragmentele de interviu au fost
redate cu acordul subiectilor evaluati si, respectiv, al parintilor acestora.
I. Interventia de tip narativ-caracteristici generale
Terapia narativa are drept obiectiv general reconstruirea povestilor de viata ale
clientilor, astfel incat acestia sa isi poata interpreta experienta de viata dintr-o
perspectiva diferita, cu efecte benefice asupra experientelor lor prezente si
viitoare. Nici o poveste de viata nu este "eronata", doar diferita, incompleta sau
inutila clientului in satisfacerea nevoilor sale.
Din punct de vedere al psihologiei narative, termenul de "povestire/naratiune"
reprezinta un "mod de a organiza episoadele, actiunile si relatarile despre actiuni;

este un demers care aduce laolalta evenimente de zi cu zi si creatii fantastice si

care incorporeaza dimensiunea timp-spatiu. Povestirea poate include si motivele
oferite de actori asupra actiunilor proprii cat si cauzele actiunilor". (Sarbin, 1986)
Povestirile sunt compuse din:
-evenimente
-organizate secvential
-pe secvente temporale
-in baza unui scenariu (plot)
Naratiunea se tese pe doua nivele, deci:
Taramul actiunii (faptele brute propriu zise)
Taramul reflectarii lor in constiinta povestitorului
Povestea de viata are o influenta deosebita in realizarea unei identitatii de sine si
a unei teorii asupra lumii iar daca povestea este saturata de probleme, atunci si
identitatea de sine si stilul de actiune al clientului au de suferit.
Pentru a "decristaliza" aceasta identitate si a o transforma intr-una benefica
persoanei, se procedeaza mai intai la o de-constructie a povestii initiale cu care
vine clientul.
Ulterior, prin accentuarea aspectelor trecute cu vederea se contureaza o noua
povestire, care orienteaza clientul catre dezvoltarea unor strategii de coping
adecvate situational si chiar catre asumarea unei noi identitati de sine.
Clientul care a avut experienta terapiei narative invata o modalitate mai flexibila
de interpretare a realitatii. Terapia narativa incurajeaza independenta clientului
fata de terapeut. in final, clientul devine el insusi consultant in calitate de
specialist in rezolvarea problemei sale si i se cere contributia in a impartasi

solutiile gasite si altora care s-ar putea confrunta cu o problema asemanatoare.

Avantajul - acest mod de lucru seamana mult cu modul in care "consultanta" se
desfasoara natural: de obicei, oamenii tind sa ii sfatuiasca pe cei din jur sa
actioneze in moduri verificate pe "propria piele". Aceasta abordare nu transforma
terapia intr-o simpla vehiculare de solutii incercate de altii, doar ofera alternative
pe care se poate broda, asa cum este, de pilda, insusirea rezolvarii de probleme in
grupurile de terapie cognitiv-comportamentala.

TERAPIA NARATIVA
Relatia
terapeutica

Colaborativa,
atitudinea
terapeutului este aceea de
curiozitate,
pacientul
si
terapeutul se aliaza ca sa
rezolve o problema cu care
se prezinta pacientul
Pozitia colaboratorilor este de
egalitate,
se
practica
consultarea pacientului
Pacientul este incurajat sa se
alature terapeutului intr-un
demers de critica literara a

propriei experiente
Obiectiv pe
termen
scurt

Reducerea
frecventei
simptomelor,
disparitie

Obiectiv pe
termen
lung

Rescrierea povestirii despre

experienta
negativa
a
pacientului si obtinerea unei
povestiri alternative coerente
si mai putin traumatice

Tehnici

intensitatii,
si
duratei
pana
la

Externalizarea
simbolizarea/denumirea

si

-problemelor pacientului
Problema este problema, nu
pacientul este problema
-resurselor pacientului
Dialogul deconstructiv

-intervievarea problemei
interventia
problemei
viata pacientului

in

factorii de mentinere actuali

efectele
asupra
vietii
pacientului (atat pozitive cat
si negative)
relatiile cu alte probleme ale
pacientului
(inclusiv
cu
credintele
irationale
din
orientarea rational-emotiva)

tacticile
problemei
-intervievarea
pacientului

si

strategiile
resurselor

evidenterea modului in
care pacientul le utilizeaza in
combaterea problemei
crearea
unei
povestiri
despre felul in care pacientul

si-a construit abilitatile de

care dispune

identificarea unei audiente

favorabile
aplicarii
si
dezvoltarii
resurselor
(persoanele
care
au
contribuit
la
constructia/constientizarea
lor)

identificarea
exceptiilor
(momentelor cand resursele
pacientului au
fost mai
puternice decat problema)
Ritualurile
de continuitate si stabilitate
conective
de tranzitie si rezolvare
utilizarea metaforelor

in

cadrul ritualurilor
Documentarea
prin:

schimbarii

scrisorile pacientului catre

problema
scrisorile problemei catre
pacient
scrisorile terapeutului catre
pacient
inregistrari audio, video,
jurnale, pe care terapeutul,
cu permisiunea pacientului,
le poate arata altui pacient
cu dificultati asemanatoare
[Epston & White, 1999]
Terminarea
terapiei

Pacientul se reintegreaza in
viata de zi cu zi la un alt
nivel, cu o noua identitate,
ca
dupa
o
experienta
initiatica [Epston & White,

1999]
Aplicabila
Anorexie, bulimie, enurezis,
cu succes in encomprezis,
victimele
lucrul cu:
abuzului fizic si sexual, [
adolescente cu tulburare de
conduita
[Kelley,
2000],
discordie
maritala
si
probleme
familiale,
fobii,
ADHD
[1997,
Epston,
Lobovitz
si
Freeman],
comunicarea parinti-profesori
in scoli [Kecsemety&Epston,
1995],
reabilitarea
psihoticilor [Vassallo, 2002]

II. Aplicarea asistentei de tip narativ la copil si adolescent

1. Caracteristici de baza ale copilariei ca etapa de viata
Am ales spre ilustrare perioada scolaritatii mici.
+Conform teoriei lui Erikson stadiul 6-11 ani, caracterizat prin conflictul
harnicie/perseverenta versus inferioritate
+Se dezvolta limbajul intern, cognitiile complexe, auto-reflectia, planificarea si
categorizarea

+Copilul este preocupat de intelegerea principiilor de baza ale lumii

inconjuratoare
+Conform teoriei piagetiene, in aceasta perioada se consuma stadiul operatiilor
concrete, copilul atinge capacitatea de conservare a categoriilor (greutate,
lungime, numar, volum, masa, arie) si reversibilitatea si se diminueaza
egocentrismul gandirii
+Sarcina specifica acestei perioade a copilariei (stadiul de latenta) este aceea de
a-si pune bazele auto-eficacitatii, a invata ca este capabil sa realizeze diverse
lucruri, sa duca la bun sfarsit o actiune intreprinsa
+Creste capacitatea de auto-evaluare prin comparatie sociala si oportunitatile de
a o face, odata cu inceperea ciclului educativ
+Prin interactiune sociala, acum copiii invata sa colaboreze si sa constientizeze
necesitatea diviziunii sarcinilor sau a rolurilor in joc, a egalitatii sanselor
+Deja poate constientiza continuitatea unui Eu pe axa trecut-prezent-viitor
+intre 8 si 10 ani, copilul incorporeaza in descrierea sinelui trasaturi psihologice
care il diferentiaza de cei din jur
+in jurul vastei de 10 ani apar primele povestiri autobiografice, in care copilul
incorporeaza relatari despre sine facute de parinti si alte persoane semnificative
+Ceea ce nu este inca pe deplin elaborat in aceasta etapa este acel "Eu viitor"
caruia ii lipseste realismul, copilul inca nu isi compara obiectiv capacitatile cu
situatiile de viata
+La sfarsitul acestei etape, copilul devine capabil sa se auto-evalueze utilizand
simultan atribute pozitive si negative [Vartanian, 2000]
2. Utilizarea tehnicilor narative in asistarea copiilor
+Se aplica in conformitate cu caracteristicile etapei de viata
+Externalizarea si intervievarea unei entitati imaginare seamana mult cu jocurile
"de-a.." pe care copii le initiaza in mod natural

+Dez-identificarea de simptom faciliteaza eliminarea rusinii si (auto)blamarii

+Cresterea gradului de rezilienta prin identificarea si actualizarea resurselor
personale
+Managementul emotiilor negative intense [Epston & White, 1997]
3. Caracteristici de baza ale adolescentei ca etapa de viata
+Principala sarcina de dezvoltare (conform teoriei lui Erik Erikson) este
structurarea unei identitati
Din punctul de vedere al psihologiei dezvoltarii, Erik Erikson a definit
adolescenta ca reprezentand perioada de viata in care persoana are de rezolvat
conflictul dintre formarea identitatii si difuzia de roluri. Conform acestei teorii,
in perioada 13-21 ani, "tinerii sunt preocupati de compararea modului in care
apar in ochii celorlalti fata de modul in care simt ca sunt cu adevarat".
Erikson surprinde rolul socialului in formarea identitatii. "Identitatea se stabileste
gradat, prin sinteze si re-sintetizarea Eului in copilarie. Pentru a se percepe ca pe
un tot, tanarul trebuie sa simta o continuitate progresiva intre ceea ce a devenitiin
timpul lungilor ani ai copilariei si ceea ce promite sa devina in viitor; intre felul
in care se autopercepe si ceea ce considera ca vad si asteapta ceilalti de la el"
Adolescentii exploreaza ceea ce se numeste "Euri posibile" (ceea ce ar putea
deveni si ceea ce ar dori sa devina). Uneori, aceste identitati alternative se
exploreaza prin implicarea in comportamente riscante. [Fornari & Pelcovitz,
1996]
"A. Giddens, considera ca pericolul in aceasta etapa a postmodernitatii este ca
oamenii sa-si piarda identitatea de sine sau increderea in sine; solutia ar fi ca
tinerii sa invete sa-si construiasca propria traiectorie de tip yo-yo... admitand

provocarea de a face si reface mereu propriile structuri." (Modrea M., 2006)

+Dificultati in managementul emotiilor
+Constientizarea existentei unui Eu social, diferit de cel privat, accesibil numai
lor insile
+Prezenta unei "audiente imaginare", asa cum este definita de Elkind - "tendinta
de a se considera obiectul atentiei permanente a celor din jur" sau a "fabulei
personale -"credinta adolescentului ca este unic, invulnerabil si omnipotent" sau,
asa cum sustine noua teorie emisa de Lapsley in 1993 si verificata ulterior de alte
studii
+Tendinta de a se visa cu ochii deschisi in diverse situatii si interactiuni
interpersonale [Vartanian, 2000]
+Nevoia unei audiente suportive reale, de unde si relatiile pline de secrete cu
prietenii de aceasi varsta, mai ales la fete
+Din punct de vedere cognitiv, experimentele piagetiene demonstreaza atingerea
stadiului operational formal, adolescentii devenind capabili sa utilizeze in
gandire notiuni cu inalt grad de abstractizare si dezvoltandu-si abilitatea de a
reflecta teoretic, dupa tiparul "Daca.atunci".
+Datorita acestei noi achizitii, adolescentul este apt de a evalua optiunile de
viata, de a-si compara ipotetic sansele in alegerea uneia sau a alteia dintre ele
+Acum isi pot contempla multiplele manifestari comportamentale proprii, in
diferite situatii, cu diferite persoane si in relatie cu aceleasi persoane, la momente
de timp diferite
+Habermas si Bluck (2000) au aratat ca nivelul normal de dezvoltare psihica a
adolescentului si ofera acestuia motivatia si abilitatile de integra informatiile pe
care le are despre sine intr-o povestire de viata coerenta: o poveste cu un trecut,
un prezent si un viitor care se organizeaza in jurul unor teme explicative si a unei
teorii plauzibile despre sine
+Capacitatea si tendinta de a intelege si utiliza metaforele in surprinderea

aspectelor mai complexe si dificil de redat conform unei logici formale (in
special emotiile)
4. Utilitatea tehnicilor narative in asistarea adolescentilor
+Se aplica in conformitate cu caracteristicile etapei de viata
+Cresterea gradului de rezilienta prin identificarea si actualizarea resurselor
+Managementul emotiilor negative intense
+Facilitarea relatiilor armonioase cu egalii/adultii
+Flexibilizarea modului de gandire prin luarea in considerare a posibilitatilor de
structurare a unor viziuni alternative asupra evenimentelor
+Atingerea unei coerente a identitatii inclusiv a celei vocationale
+Ajutor in planificarea si luarea deciziilor
+Rolul incontestabil al "martorilor" in formarea identitatii, de aici nevoia si
practica unor "documente" de genul mesajelor scrise la sfarsitul clasei a VII-a
sau al liceului, pe diverse suporturi- carnet, baloanele de la ultimul bal, tinerea
unui jurnal sau a unei pagini personale, mai nou.
5. Exemple de utilizare a tehnicilor narative in preventia aparitiei
dezechilibrelor psihice
5.1. La copil
A. este un baietel de 8 ani, care de cateva luni trece prin experienta stresanta a
divortului parental, mama fiind cea care a initiat despartirea. A. locuieste in
prezent cu tatal, unchiul si bunicii paterni. in primele sedinte, cel care ofera
informatii despre problemele comportamentale ale copilului este tatal, in mod
evident ingrijorat de impactul situatiei asupra copilului.

Acesta se teme de actualul partener al mamei, o evita pe aceasta, incercand sa o

impiedice chiar sa comunice cu tatal, are momente de iritabilitate crescuta, de
tristete in care se izoleaza si incearca sa evite subiectul traumatic, abatand
discutia pe alte cai, ori de cate ori il abordez. Mai mult, copilul percepe tristetea
tatalui si incearca sa ii faca fata luand asupra sa responsabilitatea de a cauta o
"noua mama", pe care a gasit-o temporar in persoana invatatoarei din clasa intai.
In urma pronuntarii deciziei de divort, odata ce tatal si copilul au parasit casa,
acesta a trebuit sa se mute la o scoala din apropiere. Deoarece, din cauza unor
complicatii de procedura, decizia de incredintare se afla in reevaluare, copilul se
teme sa nu fie dat mamei si, totusi, in mod cert sufera din cauza abandonului
acesteia.
Pentru a putea accesa emotiile pe care baietelul le evita si a putea discuta despre
ceea ce s-a petrecut cu el, am utilizat o tehnica de tip narativ, care ii permite
acestuia exteriorizarea problemelor sale, pastrand maniera detasata, la inceput.
Am incercat explorarea modului sau de a conceptualiza situatia, transformand
relatarea evenimentelor intr-o emisiune cu mai multe episoade, al carei
protagonist este.
Lucrul cu emotia neplacuta, in dialog de tip White si Epston
in acest caz, problema care trebuie controlata este o emotie-FURIA
Nu stie sa o deseneze, dar poate sa o reprezinte chinestezic, abordand o postura
corporala de om furios, cu expresia faciala corespunzatoare.
-"Cand vine la tine Furia?"
A: "Cand ma bate cineva, cand ma ciupeste verisoara mea cu unghiile, cand nu
se da cineva la o parte, cand nu merge telefonul fix sau mobil, cand nu imi gasesc
mapa",
-Este intrebat cum se manifesta ea, cum stie ca Furia se afla alaturi de el
-Este intrebat cine ajuta Furia sa vina la el-verisoara care nu il lasa in pace cand

vrea sa stea singur sau sa se uite la televizor

Identificarea resurselor prin care pacientul influenteaza problema:
-Este intrebat cum face fata Furiei
"Ce faci sa alungi Furia?"
A: "ii spun bunicii.
Ii dau ceva sa se joace in schimb.
Ma duc in baie.
Ii dau si eu una.
Ma duc si ii cer scuze si promit ca nu mai fac (in sensul ca nu mai riposteaza).
Ma incui in alta camera si imi bag niste dopuri in urechi.
Ii spun unchiului meu (lui tata) si o pedepsesc ei."
Dintre solutiile generate de copil am rugat tatal si bunica sa monitorizeze pe care
o aplica si daca acesta a reusit sa genereze si altele, dovedind o toleranta mai
mare la frustrare si noi capacitati de rezolvare a conflictelor.
5.2. La adolescent
O.V., de 16 ani, se prezinta la cabinetul psihologic pentru a se autocunoaste.
Prezinta perioade de tristete, uneori plange sau se izoleaza, nu intruneste criteriile
pentru o tulburare depresiva majora, are insa o structura de personalitate cu
elemente de fragilitate.
In acest caz, problema este un simptom-IZOLAREA
Urmatoarea sectiune reprezinta un interviu de tip narativ . Etapele au fost
urmatoarele:
Externalizarea problemei
Problema discutata a fost "izolarea" pacientei, pe care aceasta a vizualizat-o si
reprezenat-o grafic printr-o bula. Asa si-a si denumit problema-"Bula"
Identificarea efectului Bulei asupra vietii pacientei

"-Cum ai reusit sa-i scoti pe ceilalti din viata O.?

Bula: -Micsorandu-ma, i-am facut si pe ei sa se indeparteze, dezamagindu-I,
inchizand-o pe O in mine"
-Cine te ajuta sa te simti bine?"
B.: -Muzica, singuratatea, tristetea, neputinta O de a mi se opune"
-Ce te face sa te simti bine?"
B.: -Faptul ca am devenit atat de mica incat nu ma mai poate distruge nimeni,
muzica care ruleaza non-stop in mine; faptul ca, desi nu pot fi vazuta (sunt
invizibila), sunt un zid pe care nu poate nimeni sa-l distruga, sa vada dincolo de
el"
-Cum te-a lasat O sa intri in viata ei?"
B. -M-a acceptat atunci cand eu paream singura speranta, lucru care era o metoda
de a rezista situatiei, cand totul in jurul ei o ranea si voia sa nu mai sufere, cand
disperarea si neputinta erau mai puternice decat ea si cand voia sa moara"
Identificarea inamicilor problemei
"-Cand anume nu ai putere asupra O.?
B: -Cand ea se simte fericita, cand se simte iubita, inconjurata de prietene, cand
are speranta ca totul s-ar putea sa fie bine
-Care parte din viata O nu este afectata de prezenta ta?
B: -Partea in care ea se simte bine, stand singura si cu muzica si partea ei care
cere sa fie lasata in pace si nederanjata
-Ce te face sa te simti rau?
B: -Faptul ca desi ea m-a creat, acceptat, nu e fericita si faptul ca, nici macar eu
nu am reusit sa o fac sa nu mai sufere cand vede pe cei care.in mine, afara,
departe"
Identificarea modului de actiune al problemei
-"Cum ii faci rau lui O.?
B: -O fac sa se simta singura, o ingradesc, ea care are nevoia de a fi iubita,

inconjurata de cei dragi. Am indepartat-o de cei la care tinea si am scos si

persoanele care o faceau fericita"
-Cum ii faci bine lui O?
B: -Cand situatia devine insuportabila, eu ma fac mai puternica si pun stapanire
si o calmez pe moment, ii sterg tot din gand si, indepartandu-I pe ceilalti, cum a
vrut ea, sa nu o poata rani nimeni, sa nu fie nimeni langa ea care sa-i poata face
rau"
O.V. tine un jurnal pe o pagina personala construita in mod special in acest scop.
Avantajul acestui tip de documentare a formarii identitatii proprii consta in faptul
ca, spre deosebire de un jurnal clasic, sansa de a fi citit de altcineva este redusaputini parinti au abilitatea de a il descoperi.
Cand a fost solicitata sa descrie starea sa prezenta fata de cea din prima sedinta
de evaluare O.V. a ales sa o reprezinte prin cate o pereche de versuri ale formatiei
favorite:
In primele sedinte:
"Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntamplare si mi-e frig!"
(Pasarea Colibri-"Scrisoare de bun-ramas")
In prezent:
"E dimineata adevarat.
E dimineata in viata mea
Razele scalda inima"
(Phoenix-"Zori de zi")
Avantajul acestui tip de dialog apare la nu numai la nivelul unei interventii
corective ci si in orientarea catre un diagnostic, facilitand comunicarea prin
utilizarea unor formulari preluate din discursul pacientului si la identificarea unor

mecanisme de coping specifice.

De pilda, in cazul pacientei O.V., ultimul raspuns, orienteaza asupra a ceea ce
psihanalistii au numit beneficiu secundar iar cognitivistii-intarire negativa.
Pentru a evita un stimul aversiv, pacienta aplica un comportament care, la randul
sau devine o problema, dar la care nu poare renunta inca, deoarece, atunci ar
trebui sa se confrunte cu stimulul aversiv.
In cazul ei, stimulul aversiv consta in a fi ranita de cei din jur prin respingere iar
strategia de coping-evitarea interactiunii. Acest patern este specific unei structuri
de personalitate cu tendinte evitante. Daca nu se intervine la momentul
structurarii sale, se poate evolua in directia unei tulburari de personalitate
evitante.
Se poate deci conchide ca abordarea narativa isi dovedeste utilitatea, pentru
anumite cazuri, in diferite etape ale asistentei psihologice de preventie primara,
secundara si tertiara.

Bibliografie
1. DeSocio, Janiece E. (2005) "Accessing Self-development through Narrative
Approaches in Child and Adolescent Psychotherapy in "Journal of Child and
Adolescent Psychiatric Nursing", Apr.-Iun.
2. Epston David, White Michael (1999) "Termination as a Rite of Passage:
Questioning Strategies for a Therapy of Inclusion" in "Constructivism in
Psychotherapy", vol. editat de Neimeyer Robert A. si Mahoney Michael J.
3. Epston David, Lobovitz Dean, Freeeman Jennifer (1997), "ANNALS OF THE

NEW DAVE: Status: abled, disabled, or weirdly abled", articol in arhiva Dulwich
Centre http://www.narrativeapproaches.com
4. Fornari M., Pelcovitz David (1996) "Identity problem and borderline
disorders" cap. 49.10 Kaplan si Sadock, "Comprehensive textbook of Psychiatry"
Ed.a VII-a
5. Freeman Jennifer, Epston David, Lobovits Dean (1997) "Introduction to
Narrative Therapy with Children" articol in arhiva Dulwich Centre
http//www.narrativeapproaches.com
6. Gordon Maureen F. (1996) "Normal child development" cap. 32.2 in Kaplan si
Sadock, "Comprehensive textbook of Psychiatry" Ed.a VII-a
7. Kecskemeti Maria, Epston David (1995), "A proposal for an interview format
and practices of appreciation that value teachers' and students' knowledges in
schools", articol in arhiva Dulwich Centre http//www.narrativeapproaches.com
8. Kelley Patricia, Blankenbug Lou, McRoberts Judith (2002) "Girls fighting
trouble: Re-storying young lives" in "Families in Society"
9. Modrea Margareta (2006) "Adolescenta-traditie vs. modernitate (si
postmodernitate) in Jurnalul APR nr.1
10. Vartanian Lesa Rae (2000) Revisiting The Imaginary Audience And Personal
Fable Constructs Of Adolescent Egocentrism: A Conceptual Review in
"Adolescence Magazine"
11. Vassallo Tony (2002), "Narrative Group Therapy with the Seriously Mentally
Ill: A Case Study" in arhiva Dulwich Centre
http://www.narrativeapproaches.com

Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor

Tehnici de manipulare a consecintelor:

A. Metode de crestere a comportamentului citeste mai mult
B. Metode de stingere a comportamentului citeste mai mult
A. a. Intarirea pozitiva (recompensa): implica prezentarea stimulilor (un obiect sau
un eveniment recompensa) imediat dupa efectuarea comportamentului, fapt care
creste probabilitatea reluarii acestui comportament in viitor. Astfel, se genereaza
principiul conform caruia comportamentul depinde de consecintele sale.
Structura cognitiva creata este: Daca fac comportamentul X, voi primi ceva bun.
Se aplica cand:
1. un nou comportament urmeaza sa fie incorporat in repertoriul copilului
2. puterea unui comportament achizitionat descreste
3. scaderea puterii unui comportament particular are ca efect aparitia unui
raspuns indezirabil
A. b. Intarire negativa:comportamentul dezirabil este executat pentru elimina (a te
scapa) de un stimul sau o situatie neplacuta. Nu trebuie confundata cu pedeapsa,
care scade frecventa unui comportament indezirabil, in timp ce intarirea negativa
creste frecventa unui comportament dezirabil.
Structura cognitiva creata este: Daca fac comportamentul X, scap de stimulul
aversiv.
A. c. Clase de intariri:
1. furnizate de catre altii:
artificiale / tangibile (intariri materiale: dulciuri, obiecte, mers la film, etc)

 naturale/intariri sociale (atentie, imbratisari, zambete, incurajari). Atentia

adultului este o intarire secundara puternica. De fapt, copiii ii intaresc, de
asemenea, pe adulti. Relatia fericita parinte-copil rezulta din interactiuni de intarire
mutuala. Este de dorit ca treptat sa se treaca de la intaririle artificiale la cele
naturale pentru ca acestea sunt predominante in viata sociala a copilului.
2. furnizate de catre sine:
tangibile (activitati lejere)
intangibile (apreciere de sine)
3. In functie de momentul acordarii intaririi
imediata
la un interval de timp (regulat sau neregulat)
dupa ce comportamentul s-a executata de un numar de ori (numar fix sau
variabil)
Daca intarirea (sau pedeapsa) nu e aplicata imediat, trebuie specificata clar
copilului regula de acordare a ei, pentru ca acesta sa si-o interiorizeze.In invatarea
si mentinerea unui comportament este de dorit sa se avanseze treptat de la intariri
artificiale (acordate de altii) si imediate la cele naturale, acordate la intervale de
timp (sau numar de executii) variabile si la autointarire.
A. d. Modalitati de aplicare a intaririlor (Proceduri):
Shaping: este o intarire pozitiva aplicata gradat si cumulativ vizand acelasi
comportament. Mai pe scurt, este intarirea aproximarilor spre efectuarea unui act
corect. Stadiile succesive, pana la comportamentul final sunt intarite, respectand

anumite criterii riguroase. Shaping-ul implica intarirea diferentiala si criterii de

intarire. Pentru a incuraja copilul sa se comporte intr-un anumit fel, consilierul
lucreaza in pasi succesivi, astfel incat, copilul sa se apropie tot mai mult de
rezultatul final.
Instruire discriminativa: cand dorim sa invatam un copil sa se comporte intr-un
anumit mod in anumite conditii (dar nu si in altele) il ajutam sa identifice, sa
diferentieze circumstantele si le intarim pe cele potrivite.
Metoda consecintelor naturale: este de fapt o intarire negativa
naturala (si la propriu si la figurat) care survine atata timp cat
comportamentul
dezirabil
nu
este
realizat.
Tehnica Premarck: un comportament cu frecventa mare de
apariTehnici de interventie cognitiv-comportamentala
Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si a
comportamentelor care mentin problemele clientului. In functie de nivelul la care
se intervine sunt clasificare in: a) tehnici de interventie la nivel cognitiv, b) tehnici
de interventie la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la nivel biologic.

A.
Tehnicile de interventie la nivel cognitiv se clasifica in trei categorii: tehnici
de restructurare cognitiva, tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv
si tehnici de inoculare a stresului.

(1)Tehnicile de restructurare cognitiva

Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ganduri ce
devin tinta modificarii sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si
modul in care ele abordeaza modificarea gandurilor dezadaptative (irationale) ale
persoanelor sunt "Modelul cognitiv al lui Aaron Beck" si "Modelul cognitiv al lui
Albert Ellis'.
Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are
impact asupra emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta clarificarea
modelului pe care se bazeaza interventiile cognitive.
Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele
emotionale este discrepanta cognitiva. Daca apare o diferenta intre reprezentarea
realitatii interne/externe (ce cred eu despre, motivatia si expectantele noastre
despre cum trebuie sa arate acea realitate), si cum se prezinta realitatea, atunci
avem o discrepanta cognitiva externa/interna care va determina modificari la nivel
fiziologic si comportamental.
Discrepanta cognitiva se datoreaza urmatorilor factori:
(1)Reprezentari eronate ale realitatii interne sau externe (pe parcursul cursului
apar sub denumirea de credinte irationale/dezadaptative, scheme cognitive,
distorsiuni cognitive/erori in gandire)

Saltul la concluzii: extragerea unei concluzii fara a avea date

obiective

Cercetarile au aratat ca oamenii tind sa traga concluzii in functie de starea pe care o

au; daca sunt fericiti totul pare mai usor, mai roz, iar daca sunt tristi totul este parca
mai negru.
De exemplu, daca din cand in cand cineva are stari mai proaste si se simte grasa,
asta nu inseamna ca s-a ingrasat neaparat; daca se urca pe cantar observa ca de fapt
greutatea a ramas aceeasi.

Suprageneralizarea: generalizarea excesiva a concluziei

O persona cu anorexie considera ca daca a mancat o bucata de ciocolata, dieta ei sa dat peste cap, iar ea se va ingrasa si niciodata nu va mai fi in stare sa tina o cura
de slabire

Gandirea de tipul "totul sau nimic": interpretarea unei situatii ca

fiind ori foarte buna ori foarte rea

Un elev care urmeaza sa dea admitere la facultate poate gandi: "Daca nu iau nota
maxima inseamna ca nu sunt bun de nimic".

Exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente

Exista cazuri cand ponderea consecintelor negative ale unui eveniment este
exagerata, iar cea a consecintelor pozitive este minimizata. O persoana care
prezinta acest tip de eroare in gandire poate spune ca a luat o nota mare la test
deoarece profesoara a fost mai indulgenta.

Personalizarea: atribuiri eronate asupra propriei persoane a

cauzelor unor fenomene din realitate

O persoana care este la o petrecere si vede un grup de tineri care incep sa rada
atunci cand trece pe langa ei va spune "Sigur rad de mine! Cum m-am putut
imbraca asa !?"
(2)Expectante (asteptari), motivatii si credinte nerealiste despre realitatea
externa/interna
Aceste cognitii sunt caracterizate printr-un stil de gandire absolutist,
imperativ, rigid si inflexibil, care impiedica adaptarea la situatiile de viata (ex.
trebuie sa castig intotdeauna, trebuie sa-i pun pe ceilalti la respect, nu se poate sa
gresesc, etc.).

Modelul cognitiv al lui Aaron Beck

Conform lui Beck (1976), problemele noastre emotionale sunt consecinta
unor distorsiuni si scheme cognitive care se dezvolta in functie de experientele din
perioada primei copilarii. Experientele timpurii duc la formarea unor convingeri
despre propria persoana, viata si ceilalti. De exemplu, in cazul in care copiii
beneficiaza de suport si afectiune din partea parintilor, ei isi vor forma convingeri
cum ar fi "Ceilalti ma iubesc", "Sunt competent", ceea ce va duce la o imagine
pozitiva asupra propriei persoane.
Persoanele care au avut experiente negative cu parintii isi pot forma
convingeri de genul "Nu pot fi iubit", sau "Sunt un ratat" si pot dezvolta in
perioada adulta probleme psihologice.
Conceptele esentiale ale modelului lui Beck sunt gandurile automate,
distorsiunile cognitive si schemele cognitive. Toate acestea reflecta intr-un mod sau
altul aspecte ale interpretarii realitatii externe/interne.

Componentele modelului
a. Gandurile automate
Acestea sunt gandurile care apar involuntar si automat cand ne aflam intr-o
anumita situatie. In cazul problemelor emotionale, aceste ganduri sunt inacurate.
De exemplu, in momentul in care Sorin a auzit intrebarea pusa de profesor la
examen, a avut urmatoarele ganduri: "voi pica examenul, sunt un prost,
incompetent, nu am nici o sansa". Aceste ganduri automate sunt grupate in scheme
cognitive care au grad de generalitate mai mare. Sorin are de exemplu o schema
cognitiva de tipul "Sunt incompetent".
b. Schemele cognitive
Schemele cognitive sunt convingerile bazale pe care persoanele le au despre
ei, lume si ceilalti. Sunt doua tipuri de scheme cognitive: adaptative si
dezadaptative. Anumite scheme cognitive dezadaptative sunt asociate cu
vulnerabilitatea spre anumite tulburari sau probleme emotionale si
comportamentale. De exemplu persoanele depresive au scheme de genul:"Nu pot
sa fac nimic bine", " Nu sunt in stare de nimic", Nu merit nimic", "Ceilalti sunt
mult mai buni decat mine" etc.
c. Distorsiunile cognitive
Distorsiunile cognitive sau erorile in gandire sunt: saltul la concluzii,
suprageneralizarea, , exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente,
personalizarea si gandirea de tipul totul sau nimic.
In terapie, modelul lui Beck vizeaza modificarea gandurilor automate, a
schemelor cognitive si a distorsiunilor cognitive. Astfel se atinge doar prima

componenta implicata in discrepanta cognitiva si anume modul distorsionat in care

persoanele vad realitatea.
Modelul cognitiv al lui Albert Ellis - ABC
Acest model pleaca de la asumptia ca exista doua tipuri de credinte referitoar
la sine, lume si ceilalti: rationale si irationale. Credintele rationale sunt cele care
ajuta persoana sa isi atinga scopurile propuse, sunt conforme cu realitatea in care
traim si sunt formulate in termeni de preferinte (mi-ar placea sa, mi-as dori"); ele
duc la emotii ca tristete, ingrijorare, regret, iritare - emotii functionale (adaptative).
Credintele irationale impiedica adaptarea omului la conditiile de viata (Dryden,
1984), sunt formulate in termeni absolutisti (trebuie, este obligatoriu) si duc la
emotii ca depresia, anxietatea, vinovatia, furia - emotii disfunctionale.
Aceste credinte se manifesta cand apare o stare conflictuala si, deoarece sunt
imposibil de satisfacut intotdeauna, dau nastere la emotii dezadaptative. De
exemplu, o persoana care are credinte irationale de genul "Ceilalti trebuie sa ma
respecte intotdeauna", va avea dificultati in relatiile interpersonale deoarece va
interpreta orice neglijenta sau greseala a celorlalti ca o lipsa de respect fata de
persoana sa, va avea o multime de conflicte cu acestia si, in consecinta, de multe
ori va fi nefericit. In schimb, o alta persoana care are credinte mai rationale, de
genul "Mi-as dori foarte mult ca ceilalti sa ma respecte, chiar daca uneori nu o fac;
pot sa suport lucrul acesta intrucat inteleg ca si ei sunt oameni si pot gresi". Asadar
"irationalitatea" credintelor se refera la faptul ca aceste nu ajuta individul ci,
dimpotriva, impiedica adaptarea eficienta a acestuia la mediul in care traieste,
facandu-l nefericit.
Componentele modelului ABC:

a. Elementul activator - A
Elementele activatoare pot fi situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de
evenimente, ganduri si amintiri din trecut, care se reflecta in situatia actuala.
b.Convingerile persoanei - B
Convingerile irationale sunt formulate sub forma unor regului, generale, absolute
(trebuie) si din ele rezulta 4 tipuri principale:

"este ingrozitor"- cand o persoana evalueaza un eveniment ca fiind mult prea

ingrozitor fata de cum ar trebui sa fie; ex. "Este ingrozitor sa pici la un examen"

"nu suport" - toleranta scazuta la frustrare; ex. "Nu suport sa fiu muscata de
caine"

deprecierea - cand clientii sunt excesiv de critici cu ei insisi, ceilalti sau

evenimentele de viata

gandirea de tipul "totdeauna sau niciodata" ex. "niciodata nu o sa intalnesc pe

cineva care sa ma iubeasca"

c. Consecintele (raspunsuri comportamentale, emotionale, fiziologice,

cognitive)
Sunt in primul rand afecte si comportamente, dar pot fi si ganduri (ex.,
obsesiile).
Un mod de gandire absolutist nu duce automat la emotii negative. Astfel, atunci
cand conditiile de viata confirma asteptarile irationale ale persoanei, aceasta

experientiaza trairi pozitive disfunctionale. Cand conditiile de viata contrazic

asteptarile irationale ale individului, acesta va trai emotii negative disfunctionale.
La fel, in cazul unei persoane cu un mod de gandire preferential confirmarea
asteptarilor duce la emotii pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza
emotii negative, insa functionale.
Emotii negative functionale
Emotia

Convingeri rationale

Emotii negative disfunctionale

Emotia

Depresie

Convingeri
irationale

Tristete

"E neplacut ca am
suferit o astfel de
pierdere, dar pot
merge mai departe"

"Nu ar fi trebuit sa
ma paraseasca si asta
inseamna ca nu ma
iubeste nimeni"

Ingrijorare

"Mi-as dori sa nu
Anxietate
pierd locul de munca
dar nu inseamna ca
trebuie sa nu mi-l
pierd"

"Nu trebuie sa-mi

pierd locul de munca
si va fi groaznic daca
mi-l voi pierde"

Regret

"Chiar daca am dorit Vina

sa fac totul bine nu

"Trebuia sa stiu ca va
face asta. Este numai

inseamna ca trebuia
sa fie asa"
Iritare

"As fi dorit sa-mi

raspunda la
intrebare"

vina mea"

Furie

"De fiecare data cand

il intreb trebuie sami raspunda".

In forma de terapie cognitiv - comportamentala propusa de Ellis, terapia

rational-emotiv-comportamentala (REBT) terapeutul se focalizeaza pe inlocuirea
credintelor irationale, absolutiste, cu cele rationale care faciliteaza adaptarea
persoanei la situatiile de viata. Astfel, modelul lui Ellis vizeaza doar a doua
componenta implicata in discrepanta cognitiva si anume modul irational in care
persoanele evalueaza realitatea.
Luand in considerare cele doua modele precum si cauzele care duc la
discrepanta cognitiva, pentru a avea o eficienta mare in terapie este important sa
tinem cont de modificarea ambelor tipuri de credinte dezadaptative (Lazarus, 1991;
David si McMahon, 2002).
Nu toate credintele irationale devin tinta restructurarii cognitive, ci doar
acele convingeri care stau la baza problemei emotionale, problema care
interfereaza cu sarcinile zilnice ale clientului si il impiedica sa se adapteze la
mediul din care face parte; de exemplu, daca o persoana are fobie de serpi si ea
traieste la oras unde probabilitatea de a intalni unul este foarte mica, atunci nu
intervenim.

Etape in restructurarea cognitiva

I.
Educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si
comportamente
II.

Identificarea gandurilor dezadaptative

III.
Modificarea gandurilor dezadaptative
IV. Formularea unor ganduri alternative adaptative
V. Aplicarea lor in situatiile de viata
I. Educarea clientului
Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum functioneaza ea si de
ce este potrivita pentru problema lui. Inainte de a incepe restructurarea cognitiva
este necesara educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si
comportamente (Stallard, 2002). Pentru a intelege cat mai bine, i se va explica
aceasta relatie pe problema cu care se confrunta si pe mai multe situatii din viata
lui.
II. Identificarea gandurilor dezadaptative(irationale) se face prin urmatoarele
tehnici:
(1) discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate
intampla atunci cand ai vazut ca se apropie de tine cainele?")
(2) imagerie dirijata - consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in
detaliu ca o modalitate de a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea
gandurilor disfunctionale care apar in acea situatie. Daca clientul este un copil,
atunci consilierul poate folosi personaje imaginare care se afla intr-o situatie
similara sau planse cu desene in care personajele interactioneaza, dar nu sunt
prezentate replicile, ci ele trebuie completate de catre copil in norisorii desenati
deasupra fiecarui personaj. Replicile completate de catre copil permit cunoasterea

modului de gandire a acestuia despre sine sau despre anumite situatii. Daca de
exemplu, personajele sunt un soarece si o pisica, in functie de problemele sale,
copilul va proiecta o anumita stare: daca el este anxios poate spune ca soarecelui ii
este frica de pisica, sau dimpotriva, daca se simte singur, soarecele se bucura ca are
cu cine sa se joace.
De asemenea, pot fi introduse de catre consilier personaje simbolice care au rolul
de a-l ajuta pe copil sa-si identifice gandurile: "Vanatorul de Ganduri", "Detectivul
de sentimente", etc. (Stallard 2002)
(3) joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica.
In consilierea copiilor acest lucru se poate face folosind papusi.
(4) automonitorizarea gandurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de
monitorizare dupa exemplul de mai jos. Deoarece in viata de zi cu zi nu suntem
obisnuiti sa fim atenti la ceea ce gandim, completarea tabelului ajuta clientul sa
constientizeze mai bine relatia intre modul in care gandeste si felul in care se simte.
Data

Emotiil
e

Ganduril Comportame
e
ntele
disfunctio
ulterioare
nale

- tipul
de
emotie
Descrierea in detaliu a
intensit
situatiei
atea
trairii
emotiei

- gandul
- masura
in care
crede
clientul in
gandul
respectiv
(0-100)

(0-100)
01.02
.04
ora
16

Acas anxietat E groaznic Am inceput

a,
e
ca sunt
sa mananc
sing
singura
80
ura
Nu se
fara
poate sa
sa
raman
fac
singura de
nimi
Valentines
c
,
90%

(1) sugerarea gandurilor.

In cazul in care nici una dintre tehnicile de mai sus nu merg, se pot sugera
gandurile disfunctionale. Acest lucru trebuie facut pe baza teoriei consilierului
despre problemele clientului si intr-un mod colaborativ. In cazul copiiilor trebuie
sa fim foarte atenti deoarece ei sunt obisnuiti sa dea raspunsurile pe care ei cred
ca ceilalti le asteapta.
(6) tehnica asociatiilor libere
Se cere clientului ca pornind de la situatia prezentata de catre consilier sa
verbalizeze toate evenimentele ca ii vin in minte fara nici o restrictie. Acestea sunt
inregistrate iar pe urma sunt supuse interpretarii.
III. Tehnici de modificare a gandurilor disfunctionale
Obiectivul principal al disputei gandurilor disfunctionale este de a-l face pe
client sa realizeze ca gandurile sale disfunctionale si irationale sunt nefolositoare,
ilogice sau inconsecvente cu realitatea, si ca alternativele lor sunt folositoare,
logice sau consecvente cu realitatea. Sunt trei strategii principale de disputare a
gandurilor dezadaptative.
(1)Disputa empirica
Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe fondul
dovezilor existente se genereaza o noua alternativa rationala. Pentru disputare se
folosesc intrebari de genul "Ce evidente aveti ca este asa cum spuneti?", sau "Pe
ce va bazati ceea ce afirmati?".
Exemplu de disputa empirica
Credinta

irationala:Nu

Viata mea e un dezastru

trebuie sa ma paraseasca
CONSILIER: Ce dovezi ai ca CONSILIER: Ce vrei sa spui
nu trebuie sa te paraseasca.
prin dezastru?
CLIENT: E prietenul meu, nu CLIENT: Niciodata nu obtin
se poate.
ce vreau.
CONSILIER: Vrei sa-mi spui CONSILIER: Niciodata?
ca, pentru ca e prietenul tau,
atunci nu trebuie sa te CLIENT: Aproape.
paraseasca?
CONSILIER: Aproape sau
niciodata sunt doua lucruri
CLIENT: Da.
diferite. Poti sa-mi spui cateva
CONSILIER: Ai mai avut lucruri pe care le-ai vrut si leprieteni pana acum?
ai obtinut?
CLIENT: Nu foarte multi, vreo CLIENT: Da, ar fi licenta..
5.
CONSILIER: Poti sa-mi spui
CONSILIER:
Si
ce
s-a mai multe?
intamplat. mai esti impreuna cu
CLIENT: Da, m-am casatorit,
toti?
copilul meu, mi-am terminat
CLIENT: Nu, cum sa fiu.?
liceul.
CONSILIER: Pai, mi-ai spus CONSILIER: Luand in calcul
ca daca sunt prietenii tai, ce mi-ai spus, cum ai putea

atunci nu trebuie sa te vedea viata ta?

paraseasca, altfel nu ai avea
CLIENT: Ei, nu e chiar un
nici o dovada ca este asa.
dezastru, nu am obtinut cateva
CLIENT: Dar, nu vreau. lucruri si sunt suparata.
(plange)
CONSILIER: Cred ca este
foarte greu sa fii parasita, ca
nu vrei sa se intample lucrul
acesta, dar e o dorinta, se
poate intampla si altcumva?
CLIENT: Da, din pacate.
(2)Disputa logica
Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata ca aceste
ganduri nu sunt logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este logic?", "E
adevarat?", "De ce nu e asa?", "Unde e scris ca e asa?", "Exista vreo legitate care
spune ca e asa?".
Nu trebuie sa ma paraseasca

Viata mea e un dezastru

CONSILIER: Din cate imi spui imi CONSILIER: Cand ti-a

dau seama ca e un fel de regula gandul acesta in minte?
absoluta pe care ai stabilit-o.

venit

CLIENT: Da, nu trebuie sa se CLIENT: Cand

intample asa ceva in nici un caz.
examenul.
CONSILIER: Inteleg ca vrei foarte
mult sa nu fii parasita, dar poti sami spui cum decurge logic din
faptul ca vrei ceva foarte mult ca
trebuie sa fie asa?

mi-am

cazut

CONSILIER: Cred ca acel examen

era foarte important pentru tine..
CLIENT:Da, a fost la o materie la
care am vrut foarte mult sa trec

CONSILIER: Poti sa-mi spui cum

decurge logic din faptul ca n-ai
CONSILIER: Nu crezi ca ar mai trecut acel examen faptul ca viata
fi nevoie de o premisa adevarata ta e un dezastru?
care sa spuna: daca vreau ceva
atunci acel ceva se va intampla ca CLIENT: Pentru ca era lucrul cel
sa tragi concluzia ca pentru ca mai important.
vreau sa nu ma paraseasca atunci
trebuie sa fie asa? La tine aceasta CONSILIER: Da asa este, dar cand
spui ca viata e un dezastru
premisa e adevarata?
inseamna ca toata viata ta e acel
CLIENT: Nu, chiar in ultimul timp examen. Altfel nu ar fi logic. crezi
s-au intamplat putine dintre ca e vorba de o suprageneralizare?
Nu mai e nimic in viata ta?
lucrurile pe care le-am dorit.
CLIENT: E logic pentru ca vreau..

CONSILIER: Crezi ca am putea CLIENT:De fapt in ultim timp am

cunoscut cateva persoane la care
vedea lucrurile mai logic?
tin foarte mult..
CLIENT:Adica?..
CONSILIER: Deci nu e adevarat ca

CONSILIER: In loc de nu trebuie

sa ma paraseasca, crezi ca ar fi
mai logic daca am spune: "As vrea
foarte mult ca sa nu ma
paraseasca, dar nu este absolut
necesar?

viata ta e un dezastru..
C. Acum incep sa cred ca nu e asa..
CONSILIER: Cum crezi ca am
putea vedea lucruri fara sa
generalizam excesiv?

CLIENT: Da, asa pare mai logic.

CLIENT: Chiar daca am rata un

CONSILIER: Si cum te-ai simti examen important e foarte rau dar
viata mea inseamna si altceva nu e
daca te-ai gandi asa?
un dezastru.
CLIENT: Mai putin deprimata.
CONSILIER: Sau foarte trista...
(3)Disputa pragmatica
Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se utilizeaza
intrebari de tipul: "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod acum sau in alte
momente?", "Ce consecinte pozitive are acest gand?", "Aceasta convingere ne
ajuta sa rezolvam problema practica, sa ne atingem scopurile, duce la consecinte
pozitive, reduce starea afectiva neplacuta ?, Ce se intampla cand te gandesti in
acest mod?, Cum te simti cand te gandesti in acest mod?".
Exemplu de disputa pragmatica
Nu trebuie sa ma paraseasca

Viata mea e un dezastru

CLIENT: Nu trebuie sa ma CONSILIER: Cum te simti cand te

paraseasca!
gandesti ca viata ta e un
dezastru?
CONSILIER: Imi spui te rog
la ce te ajuta sa te gandesti CLIENT: Deprimata.
asa?
CONSILIER: Te ajuta la ceva sa
CLIENT: Nu ma ajuta la te gandesti asa?
nimic, nici macar nu pot
vorbi coerent cand ma CLIENT: Nu, din contra, nu ma
mai pot bucura nici macar de
intalnesc cu el..
lucrurile de care ma bucuram mai
CONSILIER: Cum crezi ca demult.
ne-am putea gandi cand te-a
parasit prietenul, astfel incat CONSILIER: Cum crezi ca ne-am
putea gandi astfel incat sa nu mai
sa te ajute..
te simti atat de deprimata?
CLIENT: Nu stiu
CONSILIER: Crezi ca te-ar
ajuta sa te gandesti ca, chiar
daca vrei foarte mult sa nu te
paraseasca, lucrul acest se
poate intampla si reflecta ca
oamenii pot sa faca propriile
alegeri, chiar daca nu suntem

de acord cu asta.
CLIENT: Da
CONSILIER: Si cum te-ar
ajuta acest gand?
CLIENT: M-as simti doar
iritata si trista, dar nu
furioasa sau deprimata.
Alegerea unui anumit tip de disputa se face in functie de tipul de argumentare pe
care vedeti ca il foloseste clientul. De exemplu, daca observati ca un client
foloseste o disputa logica pentru a-si sustine punctul de vedere e indicat sa folositi
si dumneavoastra acelasi tip de disputa. De multe ori cele 3 moduri se folosesc
combinat.
In disputarea credintelor irationale terapeutul poate folosi mai multe stiluri:
Stilul socratic - consilierul se foloseste mai mult de intrebari pentru a
identifica aspectele ilogice, inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale
gandurilor disfunctionale. Astfel clientul va ajunge singur la concluzia ca aceste
ganduri nu ii folosesc si este ajutat sa genereze alternative rationale.
Stilul didactic - consilierul explica clientului de ce anumite ganduri sunt
disfunctionale sau irationale si de ce altele sunt rationale.
Stilul umoristic- se refera la folosirea umorului pentru a schimba gandurile
si credintele irationale. Necesita o buna relatie terapeutica, clientul sa aiba simtul

umorului, umorul sa vizeze gandurile si nu clientul, si o sincronizare buna a

revenirii la problema. Autodezvaluirea - se refera la dezvaluirea unui exemplu
personal al consilierului in care a disputat aceeasi credinta sau o credinta similara.
Stilul metaforic - se refera la folosirea metaforelor in procesul de disputare,
pentru a-l ajuta sa inteleaga aspectul disfunctional al gandurilor sale. De exemplu,
credintele irationale pot fi comparate cu niste ochelari prin care vedem doar
aspectele negative ale lucrurilor. Folosirea metaforelor este foarte importanta in
consilierea copiilor pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine cum functioneaza
gandirile irationale.
(4) Tehnica reatribuirii
Aceasta tehnica se refera la modificarea gandului disfunctional prin
modificarea interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza mai ales pentru
modificarea erorii de personalizare.
CLIENT: Totul s-a intamplat din vina mea!!!
CONSILIER:Adica?
CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu sotia
CONSILIER: Si sotia a fost calma tot timpul?
CLIENT: Nu,. de fapt incepe sa ma tachineze si daca nu fac ce vrea
ea ridica vocea..
CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul
amandurora?

CLIENT: Cred ca da..

CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca sotia te tachineaza si
ridica vocea cum ai putea vedea responsabilitatea pentru certuri
CLIENT: Da cred ca e vina amandurora, de fapt au fost multe
probleme si la mine la serviciu si la ea, nu am avut destul timp sa
stam impreuna si lucrurile au evoluat
CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in loc de
totul s-a intamplat din vina mea.
CLIENT: Mai putin deprimat..
(5) Analiza costurilor si beneficiilor
Clientului i se cere sa realizeze o lista cu costurile si beneficiile pe care le are
gandul disfunctional. Pe urma se analizeaza aceste costuri si beneficii cu scopul
schimbarii gandului disfunctional. Pentru a intelge mai bine se recurge la
integrarea perespectivei altei persoane. De exemplu, copilul este rugat sa spuna ce
ar gandi / crede alta persoana despre respectivul punct de discutie (ex.: el este o
persoana rea, o persoana in care nu poti avea incredere etc.) sau ce ar crede el
despre asta daca ar fi o alta persoana sau este rugat sa ceara opinia altor persoane
(Thompson & Rudolph, 1992). Un rol important il au povestile terapeutice.
Aceste povesti pot fi construite impreuna cu copilul sau daca sunt adecvate, pot fi
direct citite copilului sau oferite copilului sa le citeasca. Scopul acestor povesti este
acela de a prezenta personaje care au moduri de gandire diferite (adaptative si
dezadaptative) si care trec prin aceleasi situatii. Consecintele diferite, ca urmare a
modului de gandire diferit, sunt analizate impreuna cu copilul pentru a extrage
dezavantajele modului dezadaptativ de gandire si a pentru a elabora modalitati
alternative, mai avantajoase, eficiente de gandire (Simos, 2002).

(6) Tehnica listei

Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care sustin
gandul disfunctional si evenimentele care infirma acest gand. Dupa ce se
analizeaza aceste evenimente si se observa ca sunt mai multe evenimente care
infirma gandul disfunctional se genereaza un alt gand care este in conformitate cu
lista realizata.
(7) Tehnica experimentului
Modificarea gandurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea
unor "experimente" prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi.
Gandul este considerat ca fiind o ipoteza ce urmeaza sa fie testata printr-un
experiment. Secventa acestei tehnici este urmatoarea: notarea gandului
disfunctional (Daca vorbesc cu el ma va respinge) cat la % crede in acesta,
realizarea unui experiment prin care testeaza acest gand (se duce si il intreaba ce
face dupa serviciu), observarea si explicarea rezultatelor (de ce nu m-a respins?) si
extragerea concluziilor in care se reevalueaza gandul disfunctional si se genereaza
o ipoteza alternativa. De exemplu, copilul este rugat sa realizeze actiuni pe care
considera ca nu le poate face sau pe care le evalueaza ca fiind sub standardele
dorite (ex.: citirea unei carti, redactarea unui eseu, realizarea unor exercitii fizice,
crearea de noi prieteni etc.).
Se foloseste atat pentru modificarea gandurilor disfunctionale cat si pentru
cresterea increderii in alternativa rationala.
(8) Tehnica celor trei intrebari
Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o secventa de
trei intrebari ce faciliteaza modificarea gandurilor disfunctionale.

Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?

Cum ati putea interpreta situatia altfel ?
Daca e adevarat ca este asa(gandul disfunctional), ce implicatii (consecinte) sunt?
CONSILIER: Simona, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te vor respinge daca
afla ca ti-ai inselat sotul. Ce dovezi ai ca te vor respinge?Te-au respins pana
acum?
CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.
CONSILIER: Simt. ai putea privi altcumva situatia?
CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.
CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te vor respinge, ce s-ar
intampla atunci?
CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atat timp cat voi avea pe
cineva care m-ar intelege si nu m-ar respinge
CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?
CLIENT: Da, Alex..
CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gandesti astfel.
CLIENT: Suparata.
CONSILIER: ..dar nu deprimata..
(9) Decatastrofarea

Aceasta tehnica mai este numita si tehnica intrebarii " Si daca..?"Se foloseste in special
pentru modificarea gandurilor care implica exagerarea consecintelor unor evenimente,
explorandu-se aceste consecinte si modul in care clientul le poate face fata sau este afectat de
acestea.
CLIENT: Nu mai suport cand sotul meu intarzie, ma gandesc ca i se va intampla ceva
rau.
CONSILIER: Ce se poate intampla rau?
CLIENT: Sa faca accident si sa mearga in spital.asta e groaznic nici nu ma pot gandi..
CONSILIER: Si daca face accident si este internat?
CLIENT: Nu ma pot gandi la asta.
CONSILIER: Hai sa incercam totusi, ce va fi atunci.?
CLIENT: Ar putea sa-si rupa ceva.
CONSILIER: Si daca si-ar rupe picioarele?
CLIENT: N-ar mai putea merge o perioada.
CONSILIER: Si cat de rau ar fi asta?
CLIENT: Ar trebui sa reduc cheltuielile..sa am grija de el.
CONSILIER: Si e groaznic sa ai grija de sotul tau?
CLIENT: Nu ar fi, am sta mai mult timp sa stam impreuna si ar fi dificil..
CONSILIER: Deci chiar daca se intampla ceva rau ati putea trece peste asta,,,,

CLIENT: Da cred ca am reusi.

(10) Clarificarea semnificatiei
Anumite cuvinte au intelesuri diferite in functie de schemele cognitive ale clientilor.
Chestionarea acestor termeni uneori vagi sau formulati intr-un mod absolutist ajuta la clarificarea
intelesului lor si la modificarea in functie de dovezile empirice existente.
CLIENT: Sunt un ratat. Tot ce fac imi arata ca sunt un ratat.
CONSILIER: Imi spui ca esti un ratat. Ce intelegi mai exact prin asta?
CLIENT: Sa nu realizezi niciodata ce vrei, sa ratezi totul.
CONSILIER: Imi spui te rog ce ai ratat?
CLIENT: Daca ma gandesc bine nu foarte multe.relatia mea.
CONSILIER: Este singurul lucru pe care l-ai dorit vreodata?
CLIENT: Nu sunt mult mai multe lucruri..
CONSILIER: Atunci va trebui sa-mi spui ce lucruri ai rata pentru ca mi-e greu sa inteleg
de ce esti un ratat...

2)Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv

Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre relatiile
interpersonale. In acest caz discrepanta cognitiva apare deoarece clientul nu are
abilitatile necesare rezolvarii unor situatii din realitate.
Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:

1. identificarea problemei. Care este problema?

2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?
3. generrarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?
4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intampla daca fac asta?
5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?
6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cand? Unde? Cu cine?
Cat timp?
7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la
incercarea altei solutii. In cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia intregul
proces insistandu-se asupra fazei de generare a solutiilor si de implementare.
In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de
rezolvare de probleme sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica folosita
pentru control si planificare comportamentala, la copii, este tehnica "semaforului".
Copii sunt invatati planificarea raspunsurilor comportamnetale urmand regulile de
de circulatie impuse de semafor: rosu-STOP; galben-GANDESTE; verdeACTIONEAZA (Stallard, 2002).

3)Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful este foarte
critic) clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei respective diminuand
sau chiar eliminand starea subiectiva neplacuta. Astfel, tehnica restructurarii

cognitive vizeaza, in acest caz, nu modul in care clientul percepe realitatea externa
ci modul eronat in care isi percepe starea de distres nemodificabila. Tehnica
rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv vizeaza nu modul de control al
situatiilor din realitatea externa ci modul de control si gestionare ale starii de
distres.
Etapele tehnicii de inoculare a stresului:

identificarea situatiei problematice si a starii subiective declansata de

aceasta (seful este, foarte critic, iar clientul este stresat din acesta cauza )

analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii respective

(mecanisme de coping) si a consecintelor lor- se insista asupra costurilor cat
si asupra beneficiilor

inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping

adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de coping adaptativ
trebuie sa fie incompatibile cu cele dezadaptative, sa fie acceptate de catre
client si sa aduca aproximativ aceleasi beneficii ca si mecanismele de coping
dezadaptativ

evaluarea noilor mecanisme de coping

confruntarea cu distresul in noile situatii

generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile

B.
Pentru aprofundarea tehnicilor de interventie la nivel comportamental se
recomanda parcurgerea cursului de "Modificari cognitiv-comportamentale"
(Miclea, 2003) anexat acestui modul.

C.

Tehnicile de interventie la nivel biologic cuprind tehnicile de relaxare si

tehnicile behavioriste pe principiul conditionarii clasice.
(1)Tehnicile de relaxare induc modificari la nivel biologic prin scaderi ale
dominantei sistemului nervos vegetativ simpatic. Astfel, se reduc parametrii
psihofiziologici (pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale), ai stresului si
anxietatii avand un impact pozitiv asupra tratamentului tulburarilor psihosomatice
si recuperarii dupa stres si anxietate (Catania si Brigham, 1987).
Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

trainingul (antrenamentul) autogen

relaxarea progresiva Jacobson

tehnica biofeedback

hipnoza

1. Antrenamentul autogen
Starea de relaxare se obtine printr-un antrenament de cateva luni in cursul
carora se efectueaza urmatoarele exercitii:
(1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;

introducere (1-2 sedinte)

exercitiul greutatii (2-3 sedinte)

exercitiul caldurii (2-3 sedinte)

exercitiul cardiac (2 sedinte)

exercitiul respirator (1 sedinta)

exercitiul plexului solar (1 sedinta)

exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)

(2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;

(3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;

(4). exercitiul meditatiei.

Vom prezenta in cele ce urmeaza una din variantele primului exercitiu in
scopul obtinerii relaxarii.
Exercitiul bazal
Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia, se alege
pozitia confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau intr-un fotoliu comod)
apoi intr-o ambianta linistita se spune:

acum te rog sa inchizi usor ochii si sa respiri adanc de 2-3 ori,

incepi sa fii calm si relaxat,

la inceput, incercand sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina in minte mai

multe ganduri decat erau inainte; lasa-le sa treaca, cum vin asa pleaca,

o liniste placuta te cuprinde,

esti tot mai calm si mai relaxat.

Exercitiul greutatii
Acum te concentrezi usor asupra mainii drepte (sau stangi in functie de
bratul dominant -se incepe cu bratul dominant).
Mana dreapta incepe sa devina mai grea.
Mana dreapta este mai grea.

O greutate placuta cuprinde mana dreapta.

Mana dreapta este grea.
Mana dreapta este grea ca plumbul.
Mana dreapta este grea ca un brat de statuie.
Mana dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mana stanga).
Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie. (repeta de 5-20
ori).
Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.
Picioarele incep sa devina mai grele.
Picioarele sunt mai grele.
O greutate placuta cuprinde picioarele.
Picioarele sunt grele.
Picioarele sunt grele ca plumbul.
Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.
Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).

Intregul corp este greu.

Greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
Intregul corp este greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul caldurii
Mana dreapta incepe sa devina mai calda.
Mana dreapta este mai calda.
O caldura placuta cuprinde mana dreapta.
Mana dreapta este calda.
Mana dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mana stanga).
Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).
Picioarele incep sa devina mai calde.
Picioarele sunt mai calde.
O caldura placuta cuprinde picioarele.

Picioarele sunt calde.

Sunt calm, relaxat.
Intregul corp este greu ca plumbul.
Bratele si picioarele sunt calde.
O liniste placuta ma cuprinde.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul cardiac
Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul respiratiei
Respiratia este adanca si linistita. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul plexului solar
Plexul solar este mai cald.
O caldura placuta cuprinde plexul solar.
Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul fruntii
O racoare placuta cuprinde fruntea.

Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).

Sunt calm, relaxat.
O liniste placuta m-a cuprins.
Orice senzatie neplacuta a disparut.
Sunt calm, relaxat.
Exercitiul de anulare a starii autogene
Respir adanc, linistit.
Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.
Deschid usor ochii, ma trezesc.
Misc bratele si picioarele.
Mecanismul antrenamentului autogen
Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod
natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara.
Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a
stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc
activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta il exercita
asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se
relaxeaza.

Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice. Acestea

indeplinesc doua functii:
(1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin mecanismele
amintite anterior; prin asocieri repetate se ajunge sa se poata declansa ulterior rapid
starea de relaxare ca urmare a conexiunii puternice existente la nivel cortical,
formate prin exercitiu, intre formulele verbale si starea de relaxare musculara.
Altfel spus, ulterior clientul isi genereaza prin formule verbale relaxarea
musculara.
(2) in primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale joaca de
asemenea rolul unor atributii eronate. Mai precis, clientul interpreteaza subiectiv
senzatiile musculare ca o stare de relaxare etichetata de formule verbale (vezi
teoria detectarii semnalului -alarme false). Aceasta etapa este esentiala in invatarea
trainingului autogen, deoarece ea invinge anxietatea de performanta care ar rezulta
in cazul in care clientul nu ar simti in scurt timp, la nivel subiectiv, senzatiile
sugerate. Mai mult, aceasta anxietate de performanta ar impiedica realizarea
relaxarii (David, 2003).
Indicatii: nu se recomanda la persoane cu tulburari psihotice, histrionice, la
persoanele cu tulburare de personalitate anankasta care pot ritualiza totul. La
persoanele cu probleme cardiace se evita realizarea exercitiului inimii.
2) Relaxarea progresiva Jacobson
Este o metoda de relaxare initiata de Jacobson. Ea consta in alternarea
relaxarii si tensionarii principalelor grupe de muschi pana la eliminarea
contractiilor musculare si obtinerea relaxarii.

1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile ei; se

alege o pozitie confortabila intr-un fotoliu sau culcat pe spate.
2. Acum inchide usor ochii si respira adanc de trei ori.
3. Strange puternic pumnul drept astfel incat sa simti tensiune in mana si
antebrat, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
4. Repeta 3.
5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stang.
6. Strange puternic pumnul drept si indoaie antebratul astfel incat sa simti
tensiune in antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti, acum relaxeaza.
7. Repeta 6.
8. Repeta 6 si 7 pentru mana stanga.
9. Acum repeta simultan 7 si 8.
10. Strange puternic muschii din jurul ochilor astfel incat sa simti tensiune in
jurul ochilor si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine, relaxeaza.
11. Repeta 10.
12. Strange puternic maxilarul, ridica barbia astfel incat muschii cefei sa fie
contractati, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
13. Repeta simultan 10 si 12.

14. Impinge puternic pieptul in fata si trage umerii in spate, astfel incat sa
simti tensiune in muschii spatelui, tine asa, foarte bine, acum relaxeaza.
15. Repeta 14 si in plus trage abdomenul astfel incat sa simti incordati
muschii abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
16. Repeti 15.
17. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.
18. Ridici degetele de la picioare astfel incat sa simti o puternica tensiune in
gamba si coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.
19. Repeta 18.
20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stang.
21. Repeta 20 si 19 simultan.
22. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.
Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.
1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori in decursul a 2 zile.
2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori in decursul a 2 zile.
3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori in decursul unei zile.
Mecanismul relaxarii progresive Jacobson

Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, clientul invata sa identifice starea

de relaxare si tensiune. Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste
conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare si starea efectiva pe care aceasta o
defineste, clientul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea
musculara (David, 2003).
3) Tehnica biofeedback
Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele Unite. Sintetic
prezentata, tehnica presupune utilizarea unor aparate electronice pentru detectarea
si amplificarea unor procese fiziologice inconstiente (ex. conductanta electrica a
pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale, etc.). Semnalul fiziologictransformat cu ajutorul acestor instalatii electronice in stimul auditiv sau vizual,
este prezentat clientului, care astfel constientizeaza indirect (cu ajutorul semnalului
vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconstiente. Aceasta constituie premisa
controlului pe care clientul il poate dobandi asupra proceselor fiziologice
inconstiente. Pe scurt spus, biofeedback-ul este o tehnica prin care ajungem sa
controlam functiile biologice interne ale organismului. In comparatie cu tehnicile
de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizeaza o mai mare discriminare a
proceselor fiziologice inconstiente. Spre exemplu, in trainingul autogen si in
relaxarea progresiva Jacobson clientul discrimineaza numai intre starea de relaxare
versus starea de tensiune. Sigur ca aceste stari presupun modificari specifice ale
proceselor fiziologice (ex. starea de relaxare presupune reducerea ritmului cardiac,
reducerea conductantei electrice a pielii, aparitia undelor alfa, etc.), dar clientul nu
constientizeaza si nu controleaza modificarea fiziologica specifica (ex. reducerea
ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex. starea de relaxare) care
presupune uneori implicit starea fiziologica specifica. Aceasta diferenta intre
tehnicile prezentate nu are importanta daca scopul pe care il urmarim este
inducerea unei stari generale de relaxare. Consecinta insa este alta daca urmarim
modificarea specifica a unor parametri fiziologici inconstienti, cum se intampla in

cazul unor tulburari psihosomatice-tinta (ex. reducerea tensiunii arteriale in cazul

hipertensiunii). In acest ultim caz, utilizarea tehnicii biofeedback pentru
modificarea parametrului fiziologic-tinta in opozitie cu utilizarea unei tehnici de
relaxare ce determina o modificare globala a tuturor parametrilor fiziologici se
exprima intr-o eficientizare a modificarii parametrului fiziologic de interes atat sub
aspectul vitezei, cat si al stabilitatii si intensitatii. Sigur ca si in cazul tehnicii
biofeedback, modificand un parametru fiziologic (ex. reducand ritmul cardiac),
influentam si parametrii altor procese fiziologice (ex. reducerea tensiunii arteriale)
dar tehnica se focalizeaza in principal pe parametrul care ne intereseaza, cu
consecintele pozitive amintite mai sus.
Mecanismul biofeedback-ului
Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze conceptul de
relaxare si/sau de modificare a unui parametru specific (ex. aparitia ritmului alfa).
Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta
lingvistica de relaxare si modificare specifica si starea efectiva pe care acestea o
definesc, clientul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea
musculara si/sau modificarea specifica.
Tehnica biofeedback este favorizata de urmatoarele premise:
(1)De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este liniara, ea
variind continuu intre anumite limite; in momentul in care terapeutul observa o
variatie a functiei in sensul urmarit, va administra intaririle ("Te descurci foarte
bine") care vor duce la cresterea frecventei modificarii dorite.
(2)Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod
natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara.
Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a

stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si organizarea mediului) reduc

activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta il exercita
asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se
relaxeaza.
(3)In cazul in care dupa mai multe incercari, modificarea dorita nu apare sau
nu se mentine nici macar un timp scurt, terapeutul poate schimba usor (in sensul
dorit si asteptat de subiect) si intentionat valoarea parametrului constientizabil (ex.
sunet) prin care functia interna se exprima. Aceasta duce la scaderea anxietatii de
performanta a clientului, care se presupune ca interfera cu aparitia modificarii
dorite. Mai mult, pentru a stimula aparitia modificarii dorite, terapeutul poate da
clientului sugestii asemanatoare celor din cadrul trainingului autogen; nu este insa
indicat a se abuza de aceste formule, deoarece astfel se elimina unul dintre
aspectele fundamentale ale biofeedback-ului, si anume acela care confera
individului sentimentul de independenta si autocontrol, cu efecte benefice asupra
eficientei terapiei (David, 2003).
Indicatii: tehnica biofeedback este indicata in special atunci cand dorim sa
modificam preponderent un proces fiziologic-tinta. De asemenea, este indicat in
cazul subiectilor cu o pregatire tehnica, in stiintele exacte.
Tehnicile de relaxare propuse se constituie in metode eficace de interventie
nu doar pentru remiterea simptomelor ci si pentru prevenirea acestora si
imbunatatirea performantelor subiectilor in situatii in care starea de relaxare este
un factor ce poate creste eficienta (ex. performante sportive - tir cu arcul, etc).
(2) Tehnici de control al comportamentului respondent (tehnici
behavioriste pe principiul conditionarii clasice). Aceste tehnici au fost elaborate
de terapia comportamentala in scopul modificarii efectelor biologice (activarea

SNV) ale stimulilor tinta. Altfel spus, se modifica legatura intre stimulul
conditionat si reactia neconditionata.
a. Tehnica flooding (tehnica epuizarii sau a inhibitiei de protectie)
Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimulul fobic -cainele) si
reactia neconditionata (reactia anxioasa exprimata prin dominanta simpaticului
-frica) se face pe baza inhibitiei de stingere. Clientul este expus stimulului fobic,
fiind lasat sa experientieze timp indelungat starea de anxietate pana la aparitia
inhibitiei de stingere. Inhibitia de stingere se refera la faptul ca daca stimulul
conditionat nu este insotit de stimulul neconditionat treptat acesta nu mai
determina raspunsul conditionat (intensitate anxietatii se reduce treptat in cursul
expunerii).
Exista cateva variante ale acestei tehnici:
(1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real)-integral sau gradat
(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat in imaginar -integral sau gradat.
Indicatii: fobii de intensitate subclinica; timpul de expunere cat mai mare.
Contraindicatii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurta durata.
b. Tehnica desensibilizarii progresive
Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimul fobic-liftul) si reactia
neconditionata (ex. anxietatea) se face pe baza inhibitiei reciproce. Stimulului
conditionat i se ataseaza un nou raspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reactia
anterioara (ex. anxietatea). Procedura presupune urmatoarele etape:

(1). se identifica stimulul anxiogen (ex. inaltimea in cazul fobiei de

inaltime);
(2). stimulul anxiogen este gradat (ex. gradatia 1- sa ma uit pe geam de la
etajul 1, gradatia 2 etajul 2, etc.); stimulul este evaluat pe o pe o scala de la 0
(stimul neanxiogen) la 100 (stimul extrem de anxiogen) astfel incat sa nu
depaseasca mai mult de 5 puncte gradatia imediat inferioara; Se fac aproximativ
15-20 de gradatii incepand de la gradatia 0 pana la 100 sau peste 100;
(3). clientul este invatat o tehnica de relaxare;
(4). clientului i se prezinta, pe fondul starii de relaxare, in mod gradat,
stimulul anxiogen in vivo sau in imaginar. Se incepe cu prima gradatie (ex. etajul
1). Clientul este expus timp de 10 secunde la acest stimul . Daca reactia anxioasa
nu apare (evaluarea gradatiei pe care o face clientul in aceasta conditie pe scala de
la 0 la 100 este 0 sau mai mica decat 5) se trece la gradatia 2. Daca apare reactia
anxioasa, atunci se efectueaza urmatorul algoritm:
(a) se repeta prezentarea gradatiei 1 pe fondul de relaxare. Daca nu apare
reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci
se trece la (b);
(b) se prezinta pe fondul de relaxare gradatia 1 timp de 20 secunde. Daca nu
apare reactia anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa,
atunci se trece la (c);
(c) gradatia 1 se descompune in alte componente mai putin anxiogene (ex.
gradatia 1a parter, gradatia 1b urc treptele catre etajul 1 etc.);
(d) se prezinta gradatia 1a si algoritmul se reia (David, 2003).

Indicatii: fobii clinice extrem de intense.

Daca desensibilizarea se realizeaza in imaginar, treptat, spre sfarsitul
terapiei, ea trebuie transpusa in vivo. Exista o diferenta cam de 5 situatii din cele
ierarhizate intre expunerea in vivo si expunerea in imaginar.
c. Tehnica expunerii gradate
Ruperea legaturii intre stimulul conditionat si reactia neconditionata se
realizeaza prin inhibitie de stingere. Mai precis, stimulul anxiogen este prezentat
gradat la o intensitate extrem de slaba, el neputand declansa raspunsul
neconditionat. Repetand aceasta procedura, stimulul fobic isi pierde valoarea de
stimul conditionat. O varianta a acestei tehnici este tehnica modelarii, in care
clientul este expus la stimulul fobic gradat si indirect, observand comportamentul
consilierului. Clientul urmeaza si imita comportamentul gradat al terapeutului fata
de stimulul fobic.
Indicatii: terapia copilului.
Tehnici de control al respiratiei
Tehnica expunerii interoceptive
Se cere clientului sa respire adanc si cu frecventa mare pe gura timp de 1-2
minute. Acest exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei si in consecinta la
declansarea unor simptome asemanatoare celor declansate in crizele anxioase (ex.
lesin, ameteala, ritm cardiac crescut etc.).

Indicatii: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul de panica,

cand clientul trebuie convins ca, crizele sale sunt declansate prin mecanismul
hiperventilatiei si nu se datoreaza unei boli grave, incurabile si incontrolabile.
Tehnica de control al respiratiei.
Clientul este invatat sa respire usor si lent pe nas (3-4 secunde inspiratia, 4
secunde expiratia).
Indicatii: Tehnica este utila cand dorim sa invatam clientul sa previna si sa
controleze hiperventilatia.
Sumar
Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si
factorilor care mentin problemele emotionale si comportamentale ale clientului.
Ele pot fi clasificate in functie de nivelul la care se intervine: a) tehnici de
interventie la nivel cognitiv, b) tehnici de interventie la nivel comportamental si c)
tehnici de interventie la nivel biologic. Tehnicile de interventie la nivel cognitiv pot
fi de trei tipuri: a) tehnici de restructurare cognitiva, care cuprind orice tehnici prin
care se urmareste modificarea inferentelor si evaluarilor ce au implicatii pentru
problemele emotionale ale clientilor, b) tehnici de rezolvare a problemelor si
antrenament care urmaresc dobandirea de abilitati pentru rezolvarea problemelor
practice si c) tehnici de inoculare a stresului care vizeaza modificarea
mecanismelor de coping emotional. Prin aceste tehnici se modifica factorii
cognitivi reducandu-se astfel discrepanta cognitiva.
Interventia la nivel comportamental cuprinde o serie de tehnici care se
bazeaza pe principiul conditionarii operante si vizeaza modificarea antecedentelor
si consecintelor cu scopul modificarii comportamentelor problematice.

Interventia la nivel biologic cuprinde tehnici care vizeaza modificari

biologice cum sunt tehnicile de relaxare. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si
tehnicile bazate pe principiile conditionarii clasice, cum ar fi: expunerea gradata,
flooding-ul, desensibilizarea progresiva si tehnicile de control al respiratiei.
In concluzie, terapia cognitiv-comportamentala la copii urmeaza aceleasi principii
ca si in cazul adultului: interpretarea cognitiva a evenimentelor determina reactiile
emotionale si comportamentale, care se intretin reciproc. Tehnicile de interventie
folosite la adulti sunt folosite si la copii, insa sunt ajustate varstei si aplicate intr-un
contextul familiar si prietenesc al jocului. Intreg principiul care ghideaza
interventia cognitiv-comportamentala poate fi sintetizat in schema de mai jos
(Stallard, 2002):

Adaptare si conflict in dubla

ipostaza: fata de sine si fata de
societate
Prezentare
Orice tulburare a starii de echilibru psihic duce la dezadaptarea persoanei,
urmat de dezorganizarea comportamentului acesteia. Dou elemente tulbur
echilibrul psihic i implicit, starea de sntate mintal: frustrarea i
conflictul. ( Constantin Enchescu) Raporturile persoanei cu ceilali sau cu
lumea sunt eseniale, iar de natura i modalitatea lor de realizare depind ntr-o
msur considerabil echilibrul sufletesc intern al individului, precum i
acordul extern al acestuia cu lumea. n ambele situaii vorbim de adaptare.
Adaptarea este rezultatul raportului individului cu lumea. Ea se prezint sub
dou aspecte:
1. raporturile de concuren i competiie, care presupun o confruntare a
individului cu ceilali, dorina de a-i gsi un loc printre ceilali, de a fi
precum ceilali, de a-i depi pe ceilali; aceasta reprezint o aciune de tip
deschis, ce promoveaz progresul i schimbarea prin depirea situaiilor
existente; se urmrete instituirea unor raporturi interpersonale noi i
avantajoase; astfel de raporturi caracterizeaz spiritul liberal.
2. raporturile de cooperare i sprijin mutual, care presupun o apropiere
prin asociere i conlucrare, o atitudine de susinere reciproc; aceasta
reprezint o aciune strict circumscris la un obiect, de tip nchis, care vizeaz
pstrarea unei situaii sau stri de fapt existente i considerate ca necesar i
pozitiv din punct de vedere valoric; astfel de raporturi vizeaz spiritul
conservator.
Cele dou tipuri de raporturi interumane nu sunt contradictorii, ci