TEHNICI NARATIVE N CONSILIEREA COPIILOR SI ADOLESCENTILOR Virginia-Claudia Neacsu*

Lucrarea de fata ti propune prezentarea unei noi abordari n asistenta psihologica preventiva si curativaconsilierea si psihoterapia de tip narativ. n prima parte am expus aspectele teoretice ale acestui tip de interventie-originile constructiviste, scopurile, caracteristicile relatiei consilier-pacient, tehnicile utilizate si terminarea demersului terapeutic. n partea a doua am ilustrat una dintre tehnicile specifice (dialogul deconstructiv), cu aplicatie la doua categorii de varsta-scolaritatea mica si adolescenta. Fragmentele de interviu au fost redate cu acordul subiectilor evaluati si, respectiv, al parintilor acestora. I. Interventia de tip narativ-caracteristici generale Terapia narativa are drept obiectiv general reconstruirea povestilor de viata ale clientilor, astfel nct acestia sa si poata interpreta experienta de viata dintr-o perspectiva diferita, cu efecte benefice asupra experientelor lor prezente si viitoare. Nici o poveste de viata nu este "eronata", doar diferita, incompleta sau inutila clientului n satisfacerea nevoilor sale. Din punct de vedere al psihologiei narative, termenul de "povestire/naratiune" reprezinta un "mod de a organiza episoadele, actiunile si relatarile despre actiuni; este un demers care aduce laolalta evenimente de zi cu zi si creatii fantastice si care ncorporeaza dimensiunea timp-spatiu. Povestirea poate include si motivele oferite de actori asupra actiunilor proprii ct si cauzele actiunilor". (Sarbin, 1986) Povestirile sunt compuse din: -evenimente -organizate secvential -pe secvente temporale -n baza unui scenariu (plot) Naratiunea se tese pe doua nivele, deci: Tarmul actiunii (faptele brute propriu zise) Tarmul reflectarii lor n constiinta povestitorului Povestea de viata are o influenta deosebita n realizarea unei identitatii de sine si a unei teorii asupra lumii iar daca povestea este saturata de probleme, atunci si identitatea de sine si stilul de actiune al clientului au de suferit. Pentru a "decristaliza" aceasta identitate si a o transforma ntr-una benefica persoanei, se procedeaza mai inti la o de-constructie a povestii initiale cu care vine clientul. Ulterior, prin accentuarea aspectelor trecute cu vederea se contureaza o noua povestire, care orienteaza clientul catre dezvoltarea unor strategii de coping adecvate situational si chiar catre asumarea unei noi identitati de sine. Clientul care a avut experienta terapiei narative nvata o modalitate mai flexibila de interpretare a realitatii. Terapia narativa ncurajeaza independenta clientului fata de terapeut. n final, clientul devine el insusi consultant n calitate de specialist n rezolvarea problemei sale si i se cere contributia n a impartasi solutiile gasite si altora care s-ar putea confrunta cu o problema asemanatoare. Avantajul - acest mod de lucru seamana mult cu modul n care "consultanta" se desfasoara natural: de obicei, oamenii tind sa i sfatuiasca pe cei din jur sa actioneze n moduri verificate pe "propria piele". Aceasta abordare nu transforma terapia ntr-o simpla vehiculare de solutii ncercate de altii, doar ofera alternative pe care se poate broda, asa cum este, de pilda, nsusirea rezolvarii de probleme n grupurile de terapie cognitiv-comportamentala.
TERAPIA NARATIV Colaborativ, atitudinea terapeutului este aceea de curiozitate, pacientul i terapeutul se aliaz ca s rezolve o problem cu care se prezint pacientul

Relaia terapeutic

Poziia colaboratorilor este de egalitate, se practic consultarea pacientului Pacientul este incurajat sa se alature terapeutului ntr-un demers de critic literar a propriei experiene Reducerea intensitii, frecvenei i duratei simptomelor, pn la dispariie Rescrierea povestirii despre experiena negativ a pacientului i obinerea unei povestiri alternative coerente i mai puin traumatic Externalizarea i simbolizarea/denumirea -problemelor pacientului Problema este problema, nu pacientul este problema -resurselor pacientului Dialogul deconstructiv -intervievarea problemei intervenia problemei n viaa pacientului factorii de meninere actuali efectele asupra vieii pacientului (att pozitive ct i negative) relaiile cu alte probleme ale pacientului (inclusiv cu credintele iraionale din orientarea raional-emotiv) tacticile i strategiile problemei -intervievarea resurselor pacientului evidenierea modului n care pacientul le utilizeaz n combaterea problemei crearea unei povestiri despre felul n care pacientul i-a construit abilitile de care dispune

Obiectiv pe termen scurt Obiectiv pe termen lung Tehnici

identificarea unei audiene favorabile aplicrii i dezvoltrii resurselor (persoanele care au contribuit la construcia/contientizarea lor) identificarea excepiilor (momentelor cnd resursele pacientului au fost mai puternice decat problema) Ritualurile

de continuitate i stabilitate conective de tranziie i rezolvare utilizarea metaforelor n cadrul ritualurilor Documentarea schimbrii prin: scrisorile pacientului ctre problem scrisorile problemei ctre pacient scrisorile terapeutului ctre pacient nregistrri audio, video, jurnale, pe care terapeutul, cu permisiunea pacientului, le poate arta altui pacient cu dificult i asemntoare [Epston & White, 1999] Pacientul se reintegreaz n viaa de zi cu zi la un alt nivel, cu o nou identitate, ca dup o experien iniiatic [Epston & White, 1999] Anorexie, bulimie, enurezis, encomprezis, victimele abuzului fizic i sexual, [ adolescente cu tulburare de conduit [Kelley, 2000], discordie marital i probleme familiale, fobii, ADHD [1997, Epston, Lobovitz i Freeman], comunicarea prini-profesori in coli [Kecsemety&Epston, 1995], reabilitarea psihoticilor [Vassallo, 2002]

Terminarea terapiei Aplicabil cu succes in lucrul cu:

II. Aplicarea asistentei de tip narativ la copil si adolescent 1. Caracteristici de baza ale copilariei ca etapa de viata Am ales spre ilustrare perioada scolaritatii mici. +Conform teoriei lui Erikson stadiul 6-11 ani, caracterizat prin conflictul harnicie/perseverenta versus inferioritate +Se dezvolta limbajul intern, cognitiile complexe, auto-reflectia, planificarea si categorizarea +Copilul este preocupat de ntelegerea principiilor de baza ale lumii nconjuratoare +Conform teoriei piagetiene, n aceasta perioada se consuma stadiul operatiilor concrete, copilul atinge capacitatea de conservare a categoriilor (greutate, lungime, numar, volum, masa, arie) si reversibilitatea si se diminueaza egocentrismul gndirii +Sarcina specifica acestei perioade a copilariei (stadiul de latenta) este aceea de a-si pune bazele auto-eficacitatii, a nvata ca este capabil sa realizeze diverse lucruri, sa duca la bun sfrsit o actiune ntreprinsa +Creste capacitatea de auto-evaluare prin comparatie sociala si oportunitatile de a o face, odata cu nceperea ciclului educativ +Prin interactiune sociala, acum copiii nvata sa colaboreze si sa constientizeze necesitatea diviziunii sarcinilor sau a rolurilor n joc, a egalitatii sanselor +Deja poate constientiza continuitatea unui Eu pe axa trecut-prezent-viitor +ntre 8 si 10 ani, copilul ncorporeaza n descrierea sinelui trasaturi psihologice care il diferentiaza de cei din jur +n jurul vrstei de 10 ani apar primele povestiri autobiografice, n care copilul ncorporeaza relatari despre sine facute de parinti si alte persoane semnificative +Ceea ce nu este nca pe deplin elaborat in aceasta etapa este acel "Eu viitor" caruia i lipseste realismul, copilul nca nu si compara obiectiv capacitatile cu situatiile de viata +La sfrsitul acestei etape, copilul devine capabil sa se auto-evalueze utiliznd simultan atribute pozitive si negative [Vartanian, 2000]

2. Utilizarea tehnicilor narative in asistarea copiilor +Se aplica n conformitate cu caracteristicile etapei de viata +Externalizarea si intervievarea unei entitati imaginare seamana mult cu jocurile "de-a.." pe care copii le initiaza n mod natural +Dez-identificarea de simptom faciliteaza eliminarea rusinii si (auto)blamarii +Cresterea gradului de rezilienta prin identificarea si actualizarea resurselor personale +Managementul emotiilor negative intense [Epston & White, 1997] 3. Caracteristici de baza ale adolescentei ca etapa de viata +Principala sarcina de dezvoltare (conform teoriei lui Erik Erikson) este structurarea unei identitati Din punctul de vedere al psihologiei dezvoltarii, Erik Erikson a definit adolescenta ca reprezent nd perioada de viata n care persoana are de rezolvat conflictul dintre formarea identitatii si difuzia de roluri. Conform acestei teorii, n perioada 13-21 ani, "tinerii sunt preocupati de compararea modului n care apar n ochii celorlalti fata de modul n care simt ca sunt cu adevarat". Erikson surprinde rolul socialului n formarea identitatii. "Identitatea se stabileste gradat, prin sinteze si resintetizarea Eului in copilarie. Pentru a se percepe ca pe un tot, tnarul trebuie sa simta o continuitate progresiva ntre ceea ce a devenit n timpul lungilor ani ai copilariei si ceea ce promite sa devina in viitor; ntre felul n care se autopercepe si ceea ce considera ca vad si asteapta ceilalti de la el" Adolescentii exploreaza ceea ce se numeste "Euri posibile" (ceea ce ar putea deveni si ceea ce ar dori sa devina). Uneori, aceste identitati alternative se exploreaza prin implicarea n comportamente riscante. [Fornari & Pelcovitz, 1996] "A. Giddens, considera ca pericolul n aceasta etapa a postmodernitatii este ca oamenii sa-si piarda identitatea de sine sau ncrederea n sine; solutia ar fi ca tinerii sa invete sa-si construiasca propria traiectorie de tip yo-yo... admitnd provocarea de a face si reface mereu propriile structuri." (Modrea M., 2006) +Dificultati n managementul emotiilor +Constientizarea existentei unui Eu social, diferit de cel privat, accesibil numai lor nsile +Prezenta unei "audiente imaginare", asa cum este definita de Elkind - "tendinta de a se considera obiectul atentiei permanente a celor din jur" sau a "fabulei personale -"credinta adolescentului ca este unic, invulnerabil si omnipotent" sau, asa cum sustine noua teorie emisa de Lapsley n 1993 si verificata ulterior de alte studii +Tendinta de a se visa cu ochii deschisi n diverse situatii si interactiuni interpersonale [Vartanian, 2000] +Nevoia unei audiente suportive reale, de unde si relatiile pline de secrete cu prietenii de aceasi v rsta, mai ales la fete +Din punct de vedere cognitiv, experimentele piagetiene demonstreaza atingerea stadiului operational formal, adolescentii devenind capabili sa utilizeze n gndire notiuni cu nalt grad de abstractizare si dezvoltndu-si abilitatea de a reflecta teoretic, dupa tiparul "Daca.atunci". +Datorita acestei noi achizitii, adolescentul este apt de a evalua optiunile de viata, de a-si compara ipotetic sansele n alegerea uneia sau a alteia dintre ele +Acum isi pot contempla multiplele manifestari comportamentale proprii, n diferite situatii, cu diferite persoane si in relatie cu aceleasi persoane, la momente de timp diferite +Habermas si Bluck (2000) au aratat ca nivelul normal de dezvoltare psihica a adolescentului i ofera acestuia motivatia si abilitatile de integra informatiile pe care le are despre sine ntr-o povestire de viata coerenta: o poveste cu un trecut, un prezent si un viitor care se organizeaza n jurul unor teme explicative si a unei teorii plauzibile despre sine +Capacitatea si tendinta de a ntelege si utiliza metaforele n surprinderea aspectelor mai complexe si dificil de redat conform unei logici formale (n special emotiile) 4. Utilitatea tehnicilor narative n asistarea adolescentilor +Se aplica n conformitate cu caracteristicile etapei de viata +Cresterea gradului de rezilienta prin identificarea si actualizarea resurselor +Managementul emotiilor negative intense +Facilitarea relatiilor armonioase cu egalii/adultii +Flexibilizarea modului de gndire prin luarea n considerare a posibilitatilor de structurare a unor viziuni alternative asupra evenimentelor +Atingerea unei coerente a identitatii inclusiv a celei vocationale

+Ajutor n planificarea si luarea deciziilor +Rolul incontestabil al "martorilor" n formarea identitatii, de aici nevoia si practica unor "documente" de genul mesajelor scrise la sfrsitul clasei a VII-a sau al liceului, pe diverse suporturi- carnet, baloanele de la ultimul bal, tinerea unui jurnal sau a unei pagini personale, mai nou. 5. Exemple de utilizare a tehnicilor narative in preventia aparitiei dezechilibrelor psihice 5.1. La copil A. este un baietel de 8 ani, care de cteva luni trece prin experienta stresanta a divortului parental, mama fiind cea care a initiat despartirea. A. locuieste in prezent cu tatal, unchiul si bunicii paterni. n primele sedinte, cel care ofera informatii despre problemele comportamentale ale copilului este tatal, n mod evident ngrijorat de impactul situatiei asupra copilului. Acesta se teme de actualul partener al mamei, o evita pe aceasta, ncercnd sa o mpiedice chiar sa comunice cu tatal, are momente de iritabilitate crescuta, de tristete n care se izoleaza si incearca sa evite subiectul traumatic, abatnd discutia pe alte cai, ori de cte ori l abordez. Mai mult, copilul percepe tristetea tatalui si ncearca sa i faca fata lund asupra sa responsabilitatea de a cauta o "noua mama", pe care a gasit-o temporar n persoana nvatatoarei din clasa inti. n urma pronuntarii deciziei de divort, odata ce tatal si copilul au parasit casa, acesta a trebuit sa se mute la o scoala din apropiere. Deoarece, din cauza unor complicatii de procedura, decizia de ncredintare se afla n reevaluare, copilul se teme sa nu fie dat mamei si, totusi, n mod cert sufera din cauza abandonului acesteia. Pentru a putea accesa emotiile pe care baietelul le evita si a putea discuta despre ceea ce s-a petrecut cu el, am utilizat o tehnica de tip narativ, care i permite acestuia exteriorizarea problemelor sale, pastrnd maniera detasata, la nceput. Am ncercat explorarea modului sau de a conceptualiza situatia, transform nd relatarea evenimentelor ntr-o emisiune cu mai multe episoade, al carei protagonist este. Lucrul cu emotia neplacuta, n dialog de tip White si Epston n acest caz, problema care trebuie controlata este o emotie-FURIA Nu stie sa o deseneze, dar poate sa o reprezinte chinestezic, abordnd o postura corporala de om furios, cu expresia faciala corespunzatoare. -"Cnd vine la tine Furia?" A: "Cnd ma bate cineva, cnd ma ciupeste verisoara mea cu unghiile, cnd nu se da cineva la o parte, cnd nu merge telefonul fix sau mobil, cnd nu mi gasesc mapa", -Este ntrebat cum se manifesta ea, cum stie ca Furia se afla alaturi de el -Este ntrebat cine ajuta Furia sa vina la el-verisoara care nu l lasa n pace cnd vrea sa stea singur sau sa se uite la televizor Identificarea resurselor prin care pacientul influenteaza problema: -Este intrebat cum face fata Furiei "Ce faci sa alungi Furia?" A: "i spun bunicii. i dau ceva sa se joace n schimb. Ma duc n baie. i dau si eu una. Ma duc si i cer scuze si promit ca nu mai fac (n senul ca nu mai riposteaza). Ma ncui n alta camera si mi bag niste dopuri in urechi. i spun unchiului meu (lui tata) si o pedepsesc ei." Dintre solutiile generate de copil am rugat tatal si bunica sa monitorizeze pe care o aplica si daca acesta a reusit sa genereze si altele, dovedind o toleranta mai mare la frustrare si noi capacitati de rezolvare a conflictelor. 5.2. La adolescent O.V., de 16 ani, se prezinta la cabinetul psihologic pentru a se autocunoaste. Prezinta perioade de tristete, uneori plnge sau se izoleaza, nu ntruneste criteriile pentru o tulburare depresiva majora, are nsa o structura de personalitate cu elemente de fragilitate. n acest caz, problema este un simptom-IZOLAREA Urmatoarea sectiune reprezinta un interviu de tip narativ . Etapele au fost urmatoarele: Externalizarea problemei Problema discutata a fost "izolarea" pacientei, pe care aceasta a vizualizat-o si reprezenat-o grafic printr-o bula. Asa si-a si denumit problema-"Bula"

Identificarea efectului Bulei asupra vietii pacientei "-Cum ai reusit sa-i scoti pe ceilalti din viata O.? Bula: -Micsorndu-ma, i-am facut si pe ei sa se ndeparteze, dezamagindu-I, nchiznd-o pe O n mine" -Cine te ajuta sa te simti bine?" B.: -Muzica, singuratatea, tristetea, neputinta O de a mi se opune" -Ce te face sa te simti bine?" B.: -Faptul ca am devenit att de mica nct nu ma mai poate distruge nimeni, muzica care ruleaza non-stop n mine; faptul ca, desi nu pot fi vazuta (sunt invizibila), sunt un zid pe care nu poate nimeni sa-l distruga, sa vada dincolo de el" -Cum te-a lasat O sa intri n viata ei?" B. -M-a acceptat atunci cnd eu paream singura speranta, lucru care era o metoda de a rezista situatiei, cnd totul n jurul ei o ranea si voia sa nu mai sufere, cnd disperarea si neputinta erau mai puternice dect ea si cnd voia sa moara" Identificarea inamicilor problemei "-Cnd anume nu ai putere asupra O.? B: -Cnd ea se simte fericita, cnd se simte iubita, nconjurata de prietene, cnd are speranta ca totul s-ar putea sa fie bine -Care parte din viata O nu este afectata de prezenta ta? B: -Partea n care ea se simte bine, stnd singura si cu muzica si partea ei care cere sa fie lasata n pace si nederanjata -Ce te face sa te simti rau? B: -Faptul ca desi ea m-a creat, acceptat, nu e fericita si faptul ca, nici macar eu nu am reusit sa o fac sa nu mai sufere cnd vede pe cei care.in mine, afara, departe" Identificarea modului de actiune al problemei -"Cum i faci rau lui O.? B: -O fac sa se simta singura, o ngradesc, ea care are nevoia de a fi iubita, nconjurata de cei dragi. Am ndepartat-o de cei la care tinea si am scos si persoanele care o faceau fericita" -Cum i faci bine lui O? B: -Cnd situatia devine insuportabila, eu ma fac mai puternica si pun stap nire si o calmez pe moment, i sterg tot din gnd si, ndepartndu-I pe ceilalti, cum a vrut ea, sa nu o poata rani nimeni, sa nu fie nimeni lnga ea care sa-i poata face rau" O.V. tine un jurnal pe o pagina personala construita n mod special in acest scop. Avantajul acestui tip de documentare a formarii identitatii proprii consta in faptul ca, spre deosebire de un jurnal clasic, sansa de a fi citit de altcineva este redusa-putini parinti au abilitatea de a l descoperi. Cnd a fost solicitata sa descrie starea sa prezenta fata de cea din prima sedinta de evaluare O.V. a ales sa o reprezinte prin cte o pereche de versuri ale formatiei favorite: n primele sedinte: "Asculta-ma si lasa-ma sa strig Mi-e frica de-ntmplare si mi-e frig!" (Pasarea Colibri-"Scrisoare de bun-ramas") n prezent: "E dimineata adevarat. E dimineata in viata mea Razele scalda inima" (Phoenix-"Zori de zi") Avantajul acestui tip de dialog apare la nu numai la nivelul unei interventii corective ci si n orientarea catre un diagnostic, facilitnd comunicarea prin utilizarea unor formulari preluate din discursul pacientului si la identificarea unor mecanisme de coping specifice. De pilda, in cazul pacientei O.V., ultimul raspuns, orienteaza asupra a ceea ce psihanalistii au numit beneficiu secundar iar cognitivistii-ntarire negativa. Pentru a evita un stimul aversiv, pacienta aplica un comportament care, la rndul sau devine o problema, dar la care nu poare renunta nca, deoarece, atunci ar trebui sa se confrunte cu stimulul aversiv. n cazul ei, stimulul aversiv consta n a fi ranita de cei din jur prin respingere iar strategia de coping-evitarea interactiunii. Acest patern este specific unei structuri de personalitate cu tendinte evitante. Daca nu se intervine la momentul structurarii sale, se poate evolua n directia unei tulburari de personalitate evitante. Se poate deci conchide ca abordarea narativa isi dovedeste utilitatea, pentru anumite cazuri, n diferite etape ale asistentei psihologice de preventie primara, secundara si tertiara.

Bibliografie 1. DeSocio, Janiece E. (2005) "Accessing Self-development through Narrative Approaches in Child and Adolescent Psychotherapy n "Journal of Child and Adolescent Psychiatric Nursing", Apr.-Iun. 2. Epston David, White Michael (1999) "Termination as a Rite of Passage: Questioning Strategies for a Therapy of Inclusion" n "Constructivism in Psychotherapy", vol. editat de Neimeyer Robert A. si Mahoney Michael J. 3. Epston David, Lobovitz Dean, Freeeman Jennifer (1997), "ANNALS OF THE NEW DAVE: Status: abled, disabled, or weirdly abled", articol n arhiva Dulwich Centre http://www.narrativeapproaches.com 4. Fornari M., Pelcovitz David (1996) "Identity problem and borderline disorders" cap. 49.10 Kaplan si Sadock, "Comprehensive textbook of Psychiatry" Ed.a VII-a 5. Freeman Jennifer, Epston David, Lobovits Dean (1997) "Introduction to Narrative Therapy with Children" articol n arhiva Dulwich Centre http//www.narrativeapproaches.com 6. Gordon Maureen F. (1996) "Normal child development" cap. 32.2 n Kaplan si Sadock, "Comprehensive textbook of Psychiatry" Ed.a VII-a 7. Kecskemeti Maria, Epston David (1995), "A proposal for an interview format and practices of appreciation that value teachers' and students' knowledges in schools", articol n arhiva Dulwich Centre http//www.narrativeapproaches.com 8. Kelley Patricia, Blankenbug Lou, McRoberts Judith (2002) "Girls fighting trouble: Re-storying young lives" n "Families in Society" 9. Modrea Margareta (2006) "Adolescenta-traditie vs. modernitate (si postmodernitate) in Jurnalul APR nr.1 10. Vartanian Lesa Rae (2000) Revisiting The Imaginary Audience And Personal Fable Constructs Of Adolescent Egocentrism: A Conceptual Review n "Adolescence Magazine" 11. Vassallo Tony (2002), "Narrative Group Therapy with the Seriously Mentally Ill: A Case Study" n arhiva Dulwich Centre http://www.narrativeapproaches.com