Cuprins

1.Problematica alegerii partenerului................................................................................................3 1.1. Motivatia alegerii..........................................................................................................3 1.2. Criterii de alegere..........................................................................................................5 1.3. Stadii in alegerea partenerului......................................................................................5 1.4. Filtre in alegerea partenerului.......................................................................................7 1.5. Concluzii.....................................................................................................................10 2. Tipuri de cupluri........................................................................................................................10 2.1. Cupluri stabile.............................................................................................................10 2.2. Cupluri problematice..................................................................................................11 2.3. Teoria casei armonioase..........................................................................................11 3. Disfunctii ale cuplului................................................................................................................13 3.1 Mecanismele schimbarii in cuplu si familie................................................................13 3.1.1. Procesari cognitive.......................................................................................13 3.1.2. Aspecte privind comunicarea si rezolvarea de probleme n cuplu..............15 3.2. Conflictul conjugal......................................................................................................17 3.2.1. Tipuri de conflict conjugal...........................................................................17 4. Sfarsitul unei relatii...................................................................................................................18 4.1. Motivele pentru care se sfarseste o relatie.................................................................18 4.2. Divortul si si cauzalitatea acestuia..............................................................................19 Bibliografie....................................................................................................................................21

1.Problematica alegerii partenerului conjugal

1.1. Motivaia alegerii Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala , arata specialistii in domeniu. Din perspectiv istoric, alegerea partenerului conjugal a parcurs o traiectorie supus unor permanente schimbari, de la cele de tip tradiional-instituional dominate de criterii economice, sociale, normativ-integrative, cultural-etnice, la cele de tip socio-afectiv, afectivsexual, de comunicare, competen psihosocial, de autorealizare prin intimitate. n cadrul societatilor traditionale, normele instituionale sunt cele care reglementeaz functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu: cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel,1989); pentru cine poate s opteze cel care este candidat la cstorie; sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din punct de vedere socio-economic (sa corespunda posibilitatii de a spori averea si de a asigura supravietuirea liniei familiale); necesitatea i rolul unor intermediari pentru sprijinirea prinilor i tinerilor n adoptarea unei decizii maritale; centrarea pe sexualitate de tip procreativ. Patternurile alegerii difer de la cultur la alta. i n prezent sunt multe culturi n care apartenena la o cast, statutul economic, descendena etnic, rasial primeaz. Astzi, n societatea modern, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale ale persoanelor, cu drepturi legale la satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor si participarea economica la viata familiala (V. Liciu, 1975). Asteptarile cuplurilor, in stransa legatura cu motivatiile alegerii partenerilor s-au schimbat si ele. Astfel, multumirea sexuala poate fi obtinuta si in afara casatoriei, copiii numai reprezinta scopul fundamental in viata multor oameni, iar numarul in crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic. Prin egalizarea statutului social si chiar a sex-rolului, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie (asteapta iubire, satisfactie sexuala, prietenie, respect, posibilitatea implinirii profesionale etc.). Barbatii isi transfera parte din raspunderea rolului
2

traditional economic in casatorie, preluand totodata o serie de sarcini domestice si egalizandusi investitia decizionala majora infamilie cu femeile (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002). Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula maritala cea mai dezirabila. La intrebarea de ce se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica: a) compatibilitate sexual, b) teama de singurtate, c) nevoia de prieten (companion), d) sigurana financiar, e) fuga de restriciile parentale, f) dorina de a fi important pentru cineva. El menioneaz, de asemenea, i cteva raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc(in cazul in care o fac, pot aparea tot atatea surse de distres care duc la disfunctii si la criza maritala): a) precauie fa de modelul tradiional al familiei, b) nencredere n sexul opus, c) frica i chiar refuzul de intimitate. Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuride motivaii maritale: 1) dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%); 2) conformism social i familial (36,3%); 3) depirea situaiei prezente (6,0%); 4) satisfacia actual (3, 0%); 5) sigurana unui viitor (3,0%). Este interesant diferena dintre sexe: astfel, brbaii n procent de 52,9% apreciaz ca determinant pentru decizia marital conformismul social, femeile doar 18,7% menioneaz acest motiv. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena copiilor, realizrile comune, obligaia (51,5%) din subieci, dorina comun de a-i continuaevoluia n sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana
3

unor viitoare schimbri cu implicaii pozitive. i n acest caz sunt diferene semnificative pe sexe. La brbati, motivul realizrilor comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l susin. n unele cazuri, motivele de alegere s-au transformat n motive de meninere. 1.2. Criterii de alegere a partenerului Deviza lui J. C. Coleman (1998): ca s poi alege trebuie s tii ce doreti. Pentru a decide alegerea partenerului, cel n cauz trebuie s-i clarifice mai intai dorinele, s tie ce dorete de la cel cu care dorete s se cstoreasc. n acest sens, Z. Wanderer i E. Fabian (1979) propun folosirea unei liste-evantai cu trasaturile dezirabile: 1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.) 2. trsturi de personalitate (inteligen, ncredere, umor) 3. potenial economic sau bogatie (carier potenial sau realizat, viitor posibil, moteniri etc.). 4. credinte i valori (atitudini fa de sex-rol, credin religioas, valori careorienteaz comportamentul individual), 5. interese speciale i abilitati (muzic, literatur, sport). Lista se compartimenteaz n 2 grupe de rspunsuri: a) trebuie - cuprinde itemi la care nu putem tolera nici o abatere, b) este bine i - cuprinde itemi cu o serie de particulariti la care putem i s renunm. 1.3. Stadii in alegerea partenerului Alegerea partenerului este o decizie importanta rezultat al unui proces complex, nu intotdeauna inteles si obiectivabil, bazat mai ales pe constientizarea propriilor sentimente, dar influentat esential de partinti, prieteni, conjuctura, societate. Decizia maritala este pregatita treptat prin perioada de prietenie erotica, intalniri ce ofera sansa de a cunoaste si de a testa compatibilitatea cu un potential partener de mariaj. Pe parcursul acestei perioade, fiecare individ isi creste intelegerea de sine, isi dezvolta si clarifica atractia initiala, exerseaza aptitudinile de relationare cu celalalt, ca si capacitatea de a comunica mai liber despre interese, optiuni, valori si filozofii de viata. Fiecare patrunde in spatiul personal al celuilalt si invata sa constientizeze compatibilitatea, recunoscand reactiile

emotionale, sociale si fizice mutuale. Propriile caracteristici determina atractia interpersonala atat direct, cat si indirect, prin autoperceptie si stima. Diversi autori au elaborat o serie de studii privind modelul general al alegerii

partenerului. Una dintre cele mai cunoscute este teoria stimul-valoare-rol a lui B. Murstein. El distinge 3 stadii succesive in procesul adoptarii deciziei maritale: stadiul stimulilor, precizeaza modalitatile in care oamenii se simt atrasi unii fata de ceilalti. Murstein atrage atentia asupra puterii primei impresii, bazata pe atractia fizica, care se vadeste foarte importanta in evolutia relatiei. Un alt tip de atractie este cea interpersoanala, care este un tip de relatie de afiliere, ce ii determina pe oameni sa se evalueze pozitiv mutual. Atractia interpersonala este influentat de mai multi factori : atractivitatea fizica, proximitate, similaritate, complementaritate, reciprocitate. Astfel, persoanele cu atractivitate fizica similara tind mai curand sa devina parteneri. Un factor care influenteaza decizia poate fi legat de posibilitatea de a fi resoins versus posibilitatea de a fi atras. Este cunoscut faptul ca persoanele atragatoare sunt investite cu caracteristici dezirabile (efectul de halo) si, de asemenea, ca ele sunt simboluri de statut (compania unei persoane atragatoare ridica statutul partenerului); stadiul valorilor, persoanele implicate descopera daca atitudinile si credintele lor sunt compatibile. Multe valori sunt in mare masura personale si sunt atat de strans legate de conceptia de sine, incat respingerea acestor valori este traita ca o rejectie a persoanei; stadiul rolurilor indica perioada de testare a compatibilitatii rolurilor, stabilind cat de bine se potrivesc doi parteneri. Decizia de casatorie survine, asadar, dupa o evaluare prealabila a sanselor celuilalt de a corespunde dezirabilitatilor si asteptarilor primului. Aceasta nu garanteaza insa ca testarea ulterioara a compatibilitatilor in jocul de rol marital va confirma pe deplin prognoza care a stat la baza alegerii. Reiss considera desfasurarea procesului de decizie maritala ca pe miscarea unei rosti, implicand patru elemente aflate in relatie intr-o relatie de succesiune: relationarea, evaluarea sinelui, dependenta mutuala si indeplinirea nevoilor personalitatii. P. Ilut (2005, pp. 102-109) a identificat mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie.

Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatorii intre persoane cu statute sociodemografice diferite, este statistic mai redusa. a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de aceeasi varsta sau de varsta apropiata. La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la femei si 26,9 la barbati, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani la femei si 28 de ani la barbati). b) statutul socioprofesional Homogamia socioprofesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital intre ei in acord cu clasa, statutul social sau cu categoria socioprofesionala din care fac parte si cu gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimentalca alegerea partenerului pe baza criteriului professional prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Exista si o homogamie de profesii specifice, dar ea este mult mai slaba (medici cu medici, de ex.). Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socioprofesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor. c) rasa, etnia si religia Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata ca legitimitate socioculturala atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre personae deculoare diferita este destul de rara). Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului. 1.4. Filtre in alegerea partenerului Cercetrile susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de filtrare , adic pe o selecie la nivelul mai multor paliere, in care cmpul alegerilor este succesiv ingustat pn cnd are loc alegerea final. Au fost propuse 5 paliere: - filtrul proximitii,
6

- filtrul similaritate-complementaritate, - filtrul atraciei personale, - filtrul compatibilitii. Filtrul proximitatii este prezent mai ales la familia extins/traditionala. i astzi, n medii rurale, n localiti izolate, partenerii se aleg, se cstoresc pe temeiul vecintii, apropierii; alii isi gasesc partenerul la coal, printre colegi, la locul de munc (40% dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981 de J.Erikson se afl n aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreuni s -au cstorit dup ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divordintre toate categoriile. n sprijinul acestor date sunt i opiniile lui Steve Duck care precizeaz c un trecut construit mpreun este un moderator important pentru aciuni prezente n relaii). In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice (etnie, statut socioprofesional, religie, varsta). Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala. Filtrul similaritate-complementaritate Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun (factori de varsta, rasa,religie, clasa sociala, interese comune, valori), iar complementaritatea, contrariile se atrag. nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca un factor de alegere maritala: persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare dect aleator; la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei pielii. Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, care au predispoziii similare pentru a interaciona patologic. Persoanele cu acelai tip de deficiene, surdo-muii, orbii tind s se cstoreasc ntre ele. Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus, n care alegerea partenerului se bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul. R. Winch,autorul teoriei nevoilor complementare(1958, 1967), apreciaz c operm preferenial n baza unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.: respectuoii, timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice). Criteriile psihologice ale alegerii partenerului influeneaz stabilitatea cstoriei. Cstoriile bazate pe similaritate psihologic, marcate de tendina identificrii sunt supuse
7

devitalizrii, uniformizrii vieii staionare (I. Mitrofan, 1989). Cele bazate pe complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas. Aici raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a misterului, aimprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate. A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii indescrierea si explicarea alegerii partenerului, in sensul ca, intr-o prima etapa, similaritatea devalori si atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de prietenie( daca seconstata o disimilaritate cu privire, de ex., la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte marisanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa), iar mai tarziu complementaritatea nevoilor devine mai importanta. Filtrul atraciei personale i al compatibilitii (sau al afinitilor elective) pot figenerate de mecanisme biochimice, armonie bioenergetic. C. G. Jung,influenat de cultura oriental, explic atracia sexelor prin satisfacerea mutual a proieciilor complementare de rol-sex n cadrul similaritii (animusul femeii se regsete n brbat, iar anima brbatului se recunoate i se identific n femeie). Iubirea reunific cele 2 arhetipuri Anima i Animus, transcend dualitatea, ntorcndu-se la marele Sine care este unic, acesta i conine pe amndoi (anima i animus)inseparabili. Atracia pentru cellalt poate fi provocat i de modaliti erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: - expresivitate senzitiv (coloratul ochilor, privire, conturul buzelor), - comunicare nonverbal (privire, gestic), - capaciti empatice - intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt sunt cteva din mecanismele psihologice i sexuale care justific afinitile elective. Asadar, atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire sicasatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica, cum ar fi: inteligenta, caracterul, comportamentul(frumusetea sufleteasca). De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei romantice este W. Goode (1959).

Ce presupune dragostea romantica? Idealizarea celui iubit (uneori pana la orbire); conceptia de unul (una) si numai unul (una), iubirea mare insemnand credinta pana la moarte; dragostea le invinge pe toate celelalte; lasarea in voia emotiilor personale. In general, dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere; fara dragoste(romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lumefigureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002). Dar, in multe culturi, casatoriile sunt inca aranjate si in rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme (pana in perioada moderna), casatoria din dragoste era o exceptie (A.Giddens, 2000). 1.5. Concluzii: Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: - ntrirea i chiar permanentizarea valoririzrii celuilalt, decellalt), - sau, dimpotriv, la diminuarea tensiunii emoionale cognitive pn la stingere datorit scderii nevoii de cellalt. Numai astfel, viaa de cuplu se situeaz pe un plan valoric superior ca act deintercunoatere i intercreaie. Atracia dac se desfoar unilateral se destabilizeaz prinlips de rezonan, prin epuizare, prin deficit de ofert gratificant. Parteneritatea presupune o motivaie de interacomodare i interdezvoltare care s aib un caracter dinamic, s ajung s fie o motivaie de coevoluie (C. Mamali) bazat pe uncomplicat proces de autodezvoltare i interdezvoltare mutual. apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare (crete nevoia

2. Tipuri de cupluri
2.1. Cupluri stabile n centrul interventiilor de tip familial, stau abordrile asupra cuplului i a vietii de cuplu. Conform lui Gottman (1999), exist trei tipuri de cupluri stabile i multumite: Cuplul volatil. Acest tip de cuplu se caracterizeaz prin exprimarea foarte multor emotii,comunicare direct i sincer, relatii pasionale cu persistenta n timp a romantismuluii alternarea exprimrii emotiilor pozitive cu emotii negative, cu dominanta emotiilor pozitive.
9

 Cuplul orientat spre validare. Acest tip de cuplu are ca i element central exprimarea emotiilor i a prerilor,ntr-o comunicare mai voalat, cu multe elemente de negociere i argumentaresolid a punctului propriu de vedere. Cuplul orientat spre evitarea conflictului. Acest tip de cuplu se caracterizeaz prin faptul c exprim foarte putine emotii, cei doi parteneri investind foarte mult efort n raportarea empatic la cellalt,n vederea ajungerii la un compromis i a evitrii oricrei forme de conflict sau ceart. Problemele ntlnire de regul n cuplu rezult, n principal, din nepotrivirintre cei doi parteneri, fiecare dintre acetia apartinnd altuia dintre cele trei tipuri prezentate anterior. Dei aceast nepotrivire poate duce la probleme maritale, uneorise poate atinge un echilibru, n ciuda faptului c cei doi parteneri apartin unor tipuridiferite. n acest caz ns, ambii trebuie s fie pregtiti s se confrunte sistematic cudiverse probleme, pe care s fie dispui s le abordeze i s le rezolve. 2.2. Cupluri problematice Gottman (1994) a indicat patru moduri disfuncionale de interaciune ntlnite n cazul cuplurilor problematice (The Four Horsemen of the Apocalypse): Complaint/criticism (critic exacerbat) expresia dezacordului sau a nemulumirilor legate de probleme specifice, care poate evolua spre critic i blamare a celuilalt pentru nerezolvarea situa iei; Contempt (dispre ) insulte, sarcasm sau luarea n rs a celuilalt, punctarea incompeten ei sau a altor aspecte negative ale acestuia; Defensiveness (defensivitate) autoprotecie mpotriva unui posibilatac. Negarea responsabilitii pentru o problem anume, plngeri repetate sau contraatac; Stonewalling (lips de reacie) lipsa complet a feedback-ului, astfelc partenerul este perceput ca detaat, indiferent, rece, ostil sau dezaprobator. 2.3. Teoria casei armonioase Indiferent de tipul lor, conform lui Gottman (1999), cele dou caracteristici de baz ale cstoriilor functionale, care se constituie i n obiective fundamentale ale interventiilor psihologice pentru preventie i corectie, sunt: un nivel general de afectivitate pozitiv i capacitatea de a reduce emotiile negative, pe durata rezolvrii conflictelor.
10

Cele dou caracteristici principale constituie fundamentul Teoriei casei armonioase (The Sound Marrital House Theory, Gottman, 1999). Elementele centrale ale acestei teorii sunt: Fundatia casei, este format din prietenia dintre cei doi parteneri n cupluri acoper primele trei niveluri: - palierul cognitiv (cognitive room - resursele cognitive pe care cei doi i le aloc unul celuilalt), sistemul de ataament i admiratie (fondness and admiration system frecventa exprimrii spontane a admiratiei i ataamentului), i - contul emotional (the emotional bank account frecventa orientrii spre partener vs. deprtrii de partener n interactiuni nonconflictuale). Realizarea componentei de prietenie duce la nivelul urmtor, cel al supradominantei emotiilor pozitive (positive sentiment override). Supradominanta emotiilor pozitive determin succesul tentativelor de reparare/corectie n timpul interactiunilor conflictuale. Perceperea manifestrii emotiilor negative ale parteneruluica fiind informativ, ns nu ostil permite experientierea unor emotii pozitive sau neutre, n ciuda feedback-ului negativ. Urmtorul nivel este reprezentat de conflict i gestionarea acestuia, nivelconstruit n urma succesului n repararea rupturilor din timpul interactiunilor conflictuale. Acest nivel are trei componente: - stabilirea unui dialog pe marginea problemelor recurente(establishing dialogue with perpetual problems), - solutionarea problemelor rezolvabile (solving solvable problems), - asigurarea confortului fiziologic (physiological soothing). Ultimul palier se refer la constructia mprtit a sensului, care acoper: - realizarea viselor i aspiratiilor individuale i - crearea unei culturi unice, cu propriile sale metafore, poveti,simboluri. n concluzie, elementele centrale ale teoriei lui Gottman permit att evaluarea sistematic a problemelor unui cuplu, ct i identificarea precis i corectarea eficient a problemelor constatate. Printre cele mai relevante constructe din cercetarea i interventia de cuplu se afl constructul de satisfactie marital. Acesta are implicatii majore asupra stabilittii n cuplu,
11

prezicnd i unele aspecte viznd sntatea dup expunerea la stresori (ex., prezice durata vietii la brbatii care au suferit un atac de cord, Coyne i colab., 2001). Supraordonat acestuia este constructul de calitatea relatiei. Scopul final al cercetrii n domeniul vietii de cuplu este s nteleag varianta aprut n nivelul satisfactiei maritale (Gottman, 1982). Satisfactia marital poate fi estimat prin evaluarea mai multor componente diferite: (1) calitatea experientei (component subiectiv), (2) adaptarea n relatie (component coportamental), (3) cognitiile celor doi parteneri. Comportament vs. Atitudini Pentru satisfactia n cuplu atitudinile bazale ex., optimism vs. pesimism - pot surclasa comportamentul efectiv al partenerului. Studiile arat c sotiile din cstorii fericite tind s interpreteze furia sotului ca fiind neutr, ncomparatie cu celelalte (Hawkins, Carrere, & Gottman, 2002). Este satisfactia unidimensional? Mai putin distres = mai mult satisfactie? Satisfactia i insatisfactia n cuplunu fluctueaz mpreun: absenta adversittii nu produce satisfactie i nici eliminarea adversittii nu genereaz multumire. Aadar, factorii care conduc la distres marital nusunt inversul factorilor care duc la satisfactie marital (Bradbury i colab., 2000).

3. Disfunctii ale cuplului

3.1. Mecanismele schimbrii n cuplu i familie din perspectiv cognitivcomportamental Asumptiile principale asupra mecanismelor schimbrii: Elementul central al abordrii cognitiv-comportamentale n constituie procesrile cognitive. Schimbarea n cuplu va fi dat de modificri cognitive cu impact asupra emotiilor i comportamentelor. n conditiile problemelor relationale, cteva procesri cognitive n particular i fac simtit prezenta. 3.1.1. Procesari cognitive Acestea, dei sunt forme normale degndire, sunt susceptibile la distorsiuni: - Atentia selectiv observarea doar a anumitor aspecte din relatie.
12

- Atribuirile inferente despre ce anume a influentat actiunile partenerului. - Expectantele inferente/predictii despre probabilitateaanumitor evenimente n relatie. - Asumptiile credinte bazale despre caracteristicile oamenilor i ale relatiilor. - Standardele credinte bazale despre caracteristici pe careoamenii i relatiile ar trebui s le aib.(Baucom i colab., 1989). Atentia selectiv Biasrile perceptive sunt binecunoscute din studiile asupra anxiettii i depresiei. n familie, biasrile perceptive sunt evidente la relatarea unor evenimentereprezentate diferit n mintea membrilor familiei (ce s-a ntmplat sau ce s-a spus ncazul unui eveniment negativ). Alocarea selectiv a atentiei spre aspecte negative(procesarea prioritar a acestora) se constituie ntr-o problem major n cuplu ifamilie. Exemplu: Am ncercat s te implic n organizarea weekend-ului dar ai spus c nu ai chef s ieim nicieri i c preferi s te uiti la meci. Am vrut s ieim, dar tu ai preferat s m cicleti i s mi strici cheful. Atribuirile Majoritatea oamenilor atribuie interactiunile unei dinamici a cauzei i efectului. Fiecare individ are o explicatie proprie despre cauza unui anumit evenimentdin familie, sau a comportamentelor celorlalti. Atribuirile sunt component esential aexperientei subiective n interactiune cu ceilalti. n familiile/cuplurile disfunctionaleexist o tendint de a atribui comportamentele considerate negative ale celuilalt unor trsturi de personalitate (modelnd predictiile pentru viitor - expectante). Exemplu: A oprit n drum spre spital deoarece este egoist i se gndete doar la el nu lafaptul c eu nasc. M opresc s iau aspirin ca s m pot concentra la eveniment i s o potajuta dac trebuie. Expectantele Atribuirile eronate duc frecvent la predictii eronate referitoare la viitor. Aceste predictii (ateptri sau expectante) referitoare la comportamentul partenerului i la relatiei/familiei modeleaz deciziile viitoare. Expectantele negative asupraviitorului unei relatii determin partenerii s decid c le-a ajuns i s experientieze lips de sperant.

13

Exemplu: Ea a fost mereu o rzgiat i printii ei o vor sustine ntotdeauna, orice ancerca eu s fac. Nu am cum s schimb nimic, cci nu pot lupta cu toti. El folosete mereu scuza asta patetic, pentru a obtine simpatia i sustinerea prietenilor notri. Asumptiile Implic credinte pe care membrii unei familii/cuplu le au despre relatii ngeneral. Uneori acestea nu sunt explicite i trebuie explicitate. Asumptiile suntscheme cognitive care ghideaz individul prin viat. Se refer frecvent la caracteristici ale celorlalti i ale relatiei. Asumptiile pe care membrii unei familii le fac unii despre altii implic deseori sisteme valorice de baz. Evenimentele negative de viat sunt percepute ca traumatice dac violeaz asumptii fundamentale (Gordon,& Baucom, 1999). Exemple sunt situatiile n care partenerul consider c nu mai tie cu cine s-a cstorit. Exemplu: Cnd el a avut o aventur am simtit c lumea mea se prbuete.Faptul c el simte c nu primete suficient atentie m face s cred c am tritntr-o minciun. Faptul c tata a nelat-o pe mama m face s nu mai cred nicicnd n brbati.Dac tata poate face asta, nu te mai poti baza pe nimic n lume. Standardele Standardele se bazeaz pe principii de viat. Sunt credinte despre ceea ce ar trebui s fac un individ ntr-o relatie. Cuplurile i familiile utilizeaz astfel destandarde pentru a evalua comportamentul celorlalti (ca fiind adecvat sau inadecvat).Standardele se refer frecvent la roluri i limitri. Acestea prescriu i modul de interactiune cu cei din afara familiei. Exemplu: Limitri Niciodat nu se arunc un cadou primit de la cineva. Este un foarte mare semn de lips de respect i dispret. Roluri O fiint bun este cea care ofer celuilalt orice lucru al su pe careacesta l admir. 3.1.2. Aspecte privind comunicarea si rezolvarea de problem n cuplu si familie Dificulttile de comunicare n cuplu si familie se refer n principal la: Exprimarea deficitar a gndurilor si emotiilor: Capacitate de introspectie limitat; Vocabular inadecvat pentru descrierea emotiilor;
14

 Dependent de factori inhibitori (ex., frica de respingere); Autocontrol sczut (controlul furiei si renuntarea la rzbunare). Abilitti deficitare de ascultare activ: Parafrazri inadecvate; Sumarizri rare; Limbaj corporal necorespunztor; Contact vizual limitat; ncurajri minimale rare (verbale si nonverbale); Reflectri empatice putine (nu transmiti celuilalt c stii ce simte la un moment dat). Situatiile de interactiune n cuplu presupun prezenta a trei tipuri de comportament; fiecare dintre acestea implicnd anumite aspecte specifice: Pasiv, Agresiv si Asertiv. Comportamentul asertiv este acel comportament care permite persoanei: (1) s actioneze conform interesului propriu, (2) s si exprime punctul de vedere fr a tri stri de anxietate sau team, (3) s si exprime liber emotiile si (4) s si apere drepturile fr a desconsidera drepturile celorlalti. (Alberti & Emmons, 1978). Dificulttile n rezolvarea de probleme vizeaz: Abilitti deficitare de rezolvare de probleme: Definirea neclar a caracteristicilor unei probleme; Incapacitatea de a genera solutii alternative potentiale; Dificultti n colaborarea cu ceilalti membrii ai familiei pentru a evalua avantajele i dezavantajele fiecrei solutii; Dificultti n atingerea consensului asupra solutiei optime; Dificultti n elaborarea unui plan concret pentru implementareasolutiei alese. Dificulttile de comunicare i n rezolvarea de probleme pot aprea ca efect al multor procese: Pattern-uri greite de nvtare pe perioada socializrii n familia deorigine; Deficite n functionarea cognitiv; Forme de psihopatologie (ex., depresie);
15

 Experiente traumatizate n relatii anterioare, care au lsat n urm vulnerabilitti (ex., conditionri, credinte irationale). Unele manifestri comportamentale stabile se cer abordate n interventie individual. Dintre acestea, cele mai importante sunt: Atacul reciproc; Pattern-ul solicitare retragere; Pattern-ul evitare i retragere reciproc 3.2. Conflictul conjugal Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri, pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligatii de rol. Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul personalitatii partenerilor, dezorganizand reactiile, impiedicand realizarea functiilor firesti ale familiei. Analizand conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal-dinamogen si patogen-dezorganizator, Iolanda Mitrofan (1998, pp. 286-289) realizeaza o tipologie a conflictualitatii conjugale in functie de 3 parametri, mai precis, in functie de combinatiile existente intre acesti parametri: a) gradul de tensiune generat de conflictul marital (ridicat, moderat, scazut); b) forma de manifestare predominanta a conflictului in cuplu (manifesta, latenta); c) durata conflictualitatii (continua, intermitenta). 3.2.1.Tipuri de conflict conjugal: 1. cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta prezinta mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri; 95% din subiectii divortati (mai ales femei) si 31,2% din subiectii casatoriti cu reactii sidezvoltari nevrotice reactive psihotraumelor conjugale, provin din cupluri caracterizate prin acest tip de conflictualitate; 2. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta prezinta potential dizolvant semnificativ, care nu intotdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiilor conjugale, cu efecte psihopatologiceindividuale
16

si de grup conjugal; abandonul, alcoolismul, sustragerea de la indatoririlemateriale, infidelitatea, conflictele cu socrii sunt frecvent cauze si efecte ale acestui tip deconflictualitate; 3 . cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata aceste cupluri au o evolutie instabila, cu tendinta la deteriorarea esentei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu, intr-o formula de pseudoconjugalitate, in care conduitele de evadare sisubstitutie (adulterul, alcoolismul compensator, supravietuirea profesionala) coexista cumentinerea partiala a exercitarii rolului conjugal; 4. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata nu aufost relevate in cazul subiectilor cu tulburari psihice; acest tip de conflict este destul de frecvent la cupluri in perioada de preacomodare si acomodare interpersonala; poate facilita cunoasterea interpersonala; 5 . cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune moderata sunt frecvente intre normali cu disponibilitati de adaptare mai scazute; in aceste cupluri,conflictualitatea preseaza asupra relatiei ca o continua virtualitate; 6. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta acest tip dec onflictualitate favorizeaza efortul de acomodare reciproca, permanenteale conduitelor interactionale; 7. cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata au o evolutie armonioasa, in cadrul careia acest tip de conflictualitate faciliteaza acomodareainterpersonala (ironia, persiflarea, comportamentul pseudoludic verbal, ca supapa dedescarcare a unor tendinte agresive); 8. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta cupluri care evolueaza rapid si stabil catre asimilare interpersonala; dezacordurile nu au un caracter frustrant, ci de facilitare, partenerii preluand reciproc puncte de vedere diferite. producand corectii

4. Sfarsitul unei relatii

Dragostea este un proces dinamic , si aceasta presupune transformari in psihologia persoanelor si in relatia lor de parteneriat. 4.1. Motivele pentru care se sfarseste o iubire sunt diverse, complexe si adesea, imprevizibile. Iata cateva motive posibile (Iolanda Mitrofan, 1997, p.196-197): partenerii au imagini si asteptari diferite in raport cu relatia lor unul dintre ei prefera o relatie mult mai deschisa decat ar avea nevoie celalalt;
17

 unul dintre ei poate gandi ca dragostea inseamna o foarte stransa apropiere si o mai mare deschidere, in timp ce celalalt prefera mai multa autonomie personala si discretie; incapacitatea unui partener de daruire si sustinere in relatia de dragoste, ca urmare a carentelor sale emotionale din copilarie. Cei care nu au invatat dragostea prin intermediul experientei personale sunt mai expusi la dificultati de comunicare si daruire erotica; atitudinile posesive sau inadecvate (a trata partenerul ca pe un obiect) grabesc sfarsitul unei iubiri; rolurile sexuale prescrise (modele culturale de sex-rol) pot forta indivizii mai mult sa joace, sa simuleze comportamente erotice, decat sa fie ei-insisi. Spontaneitatea si autenticitatea sunt astfel subminate. Orice iubire esuata se poate sfarsi brusc cu un efect eliberator sau se poate stinge treptat, mentinandu-se adesea intr-o forma falsa sau saracita, multa vreme. 4.2. Divortul si si cauzalitatea acestuia Dragostea se stinge sau poate fii o iluzie. Iar mulimea de probleme i probe la care este supus acest sentiment pe durata unei vieii n doi, va produce fie o ntrire continua, fie o alterare a relaiei. Multe din aceste probleme sunt arhicunoscute: (Iolanda,Mitrofan i Cristian, Ciuperc, 1998, p.139): Compromisuri - fiecare membru al grupului iese din spaiul su de confort creat de un cadru familial, de o via cunoscut, renun la obiceiurile zilnice n favoarea unor compromisuri, accept i i nsuete un nou stil de via sau adopt alte reguli. Toate acestea dac vin brusc i pot face vulnerabili pe cei doi devenii acum o familie. Exist situaii n care doar unul din soi face aceste compromisuri ncercnd s se adapteze la cerinele celuilalt ceea ceduce la frustrri care deterioreaz relaia. Cellalt se schimb - tim cu toii c oamenii se schimb de -a lungul timpului iar aceasta poate fi o nou surs de conflcte. Lipsa timpului - e destul de des ntlnit, amndoi cu serviciu stabil i muli prietenide mulumit, eventual i serviciu suplimentar care s i ajute s achite onorabil tote drile itaxele care i preseaz. Datorit limitrii timpului liber, cei doi soi se pot trezi la un moment datc abia se mai cunosc, iar dragostea dintre ei s-a pierdut undeva n timp. Interesele - atunci cnd sunt prezente doar la una din prile implicate, rezultatul poatefi divorul. Nu se poate nega avantajele unei cstorii, avantaje ce survin pentru ambele pri:cineva
18

va gti, va spla i va clca, va face ordine, va aduce bani, va asigura protecie, etc. Unii dintre acetia constat la un moment dat ca aceast situaie nu le ofera satisfaciile ateptate, iar alii i dau seama c sunt folosii pentru aceste avantaje, n consecin renun la actul de la primarie, prefernd actul de la judectorie. Imaturitate sentimental - naivitatea corelat cu o curiozitate n ceea ce privete cstoria poate face lucrurile s se precipite nejustificat. Astfel se pot lua hotrri care nu se bazeaz pe nimic solid i cum tim c o cas fr o temelie puternic se v-a destrma pn laurm, aa i o cstorie fcut dintr-un moft se v-a destrma. Cnd ntr- o relaie predomin una sau mai multe din problemele descrise mai sus, datorit instinctului de echilibru v-a exista o ncercare de compensare, de echilibru. n acest fel se poate ajunge la: consum de alcool, violen, neglijen, infidelitate. Oamenii continu s cread n csnicii fericite i i doresc s aud de ct mai puine divoruri. Factorii interni familiali ce pot genera divorul (Maria,Voinea, 1996, p. 66): -lipsa experienei premaritale ; -insuficienta cunoatere a partenerului; -absena dragostei; -cstoria precoce; -diferene mari de vrst ntre parteneri; -incompatibiliti psihice i temperamentale ale partenerilor; -insatisfacii emoional -afective i sexuale; -infidelitate; -comportamente agresive; - divergene privind educarea copiilor.

19

Bibliografie
Mitrofan, Iolanda i Ciuperc, Cristian. (2002). Psihologia vietii de cuplu. Bucureti: Editura Alma Mater. Mitrofan, Niculae, i Mitrofan, Iolanda. (1989). Cuplul conjugal : armonie i dezarmonie. Bucureti: Editura tiinific i Enciclopedic. Mitrofan, Iolanda, si Cristian Ciuperca. (1997). Psihologia relatiilor dintre sexe. Bucuresti: Editura Alternative Lect. univ. dr. Moraru, Monica. Curs Psihologia relatiilor de cuplu si a familei. Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei. Bucuresti Aaron T. Beck, Curs Psihologia Familiei. Universitatea Babes-Bolyai. Cluj-Napoca

20