Sunteți pe pagina 1din 9

Terapia copiilor cu C.E.S.

cu ajutorul oglinzii,în cadrul


activităţiilor de Terapie complexă si integrată

1.Argument

Aţi văzut vreodată un câine stând in faţa unei oglinzi? Uneori, ei latră la ea sau sa stă
acolo cu o privire nedumerită. Abilitatea de a se recunoaşte în oglinda este destul de avansată,
şi câini nu au capacitatea de a se recunoaste pe sine in oglindă.Unii psihologi susţin că
aceasta abilitate este specific umană. Stadiul oglinzii corespunde constituirii narcisismului
primar. Când ne-am dezvoltat un sentiment al conştiinţei de sine, am realizat o stare a
conştiinţei de sine.

Nu suntem conştienţi de noi înşine la nastere? De fapt, poate dura până la cinci sau şase
luni pentru un copil de a dezvolta ceva, chiar la distanţă, care seamănă cu conştiinţa de sine.
În unele cazuri, momentul identificarii primare este parcurs cu dificultate. Contrastul dintre
imaginea refletată în oglinda ca întreg si necoordonarea corpului poate sa fie resimţit de către
copil ca o rivalitate între propriul corp si imaginea lui. Tensiunea negativa determină
asumarea imaginii din oglindă, imagine întreagă a propriului corp, o imagine care îl
reprezintă. Copilul işi vede imaginea ca intreg si sinteza imaginii sale produce un contrast cu
lipsa de coordonare a corpului, care este perceput ca fiind fragmentat. Acest contrast este
resimţit de copil ca rivalitate cu propria sa imagine, deoarece imaginea ca intreg este
ameninţătoare si astfel in stadiul oglinzii apare o tensiune agresivă între subiect si imagine.
Pentru a rezolva tensiunea subiectul se identifica cu imaginea.
Tehnica oglinda este unul dintre instrumentele pe care psihologii au folosit pentru a testa
sugari şi copiii mici niveluri "conştiinţei de sine. Cea mai simplă formă de acest test implică
poziţionarea copilului în faţa unei oglinzi. Unii cercetatori au aratat ca 5 - 6 lunicopilul işi va
atinge imaginea în oglindă.

Oglinda, oglinjoara… in basme, adeseori, exista personaje care se uită intr-o oglindă
fermecată, care le spune fie cum vor sa fie, fie cum sunt in realitate.

Mă privesc în oglindă
Şi nu mă recunosc...,
Dar n-am puterea să renunţ
La chinul de a mă privi.
Şi o fac zilnic...
Alice a fugit în Ţara Oglinzii
Şi s-a descoperit pe sine

Alice in tara minunilor (Lewis Caroll)


Page1
2.Delimitări conceptuale
Terapie
* reprezinta totalitatea metodelor și procedeelor folosite la tratamentul unei boli. Boala in
sistemul educţional este sinonimă cu handicap.Modelul limitării funcţionale- defineşte
handicapul ca o deficienţă severă, cronică, proprie persoanei care îndeplineşte următoarele
condiţii: manifestă o deficienţă mentală sau fizică (sau o combinaţie de deficienţe mentale şi
fizice), se manifestă înaintea vârstei de 22 de ani, se continuă fără a preciza o limită, reflectă
nevoia persoanei de îngrijire, tratament sau alte forme de servicii pentru o perioadă
îndelungată sau pentru toata viaţa, concepute şi aplicate în mod individual.
Se consideră că un copil poate fi diagnosticat cu „tulburare,handicap” dacă
respectivul comportament se repetă des si este grav.
C.E.S.-
*Din categoria copiilor cu C.E.S (cerinţe educative speciale) fac parte atât copiii cu
deficienţe propriu zise, cât şi copiii fără deficienţe, dar care prezintă manifestări stabile de
inadaptare la exigenţele şcolii. Din această categorie fac parte:
- copiii cu deficienţe senzoriale şi fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilităţi
mintale, paralizia cerebrală);
- copiii cu deficienţe mintale, comportamentale (tulburări de conduită, hiperactivitate cu
deficit de atenţie-ADHD, tulburări de opoziţie şi rezistenţă);
- copiii cu tulburări afective, emoţionale (anxietatea, depresia, mutism selectiv, atacul de
panică, tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentaţie: anorexia nervoasă, bulimia
nervoasă, supra-alimentarea);
- copiii cu handicap asociat;
- copiii cu dificultăţi de cunoaştere şi învăţare (dificultăţi de învăţare, sindromul Down,
dislexia, discalculia, dispraxia);
- copiii cu deficienţe de comunicare şi interacţiune (tulburări din spectrul autistic, sindromul
Asperger, întârzieri în dezvoltarea limbajului).

Oglinda-imaginea despre sine


*ceea ce înfățișează, reprezintă, simbolizează ceva; icoană, imagine, tablou. A (se) reflecta, a
(se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. A te putea privi in oglinda pe care o
reprezinta terapeutul inseamna a te vedea asa cum esti, a te intalni si sub aspecte pe care acum
nu le cunosti. Reflectarea are atât o componentă cognitivă cât şi una afectivă.
A te privi in oglinda va deveni o modalitate de a-ti regasi parţi din tine pe care le-ai pierdut
cândva. Etapele reflectarii in oglindă sunt : analiza, cercetarea, examinarea, măsurararea,
observaţia şi studiu de caz. Reflectarea reprezintă mecanismul psihologic prin care
comunicarea se realizează în ambele sensuri, mecanismul de eficientizare a fenomenului
empatic.Reflectarea gândurilor şi a sentimentelor subiectului educaţional de către terapeut
îndeplineşte atât funcţii cognitive, de cunoaştere, înţelegere şi calibrare a problemei de către
consilier cât şi funcţii afective de catharsis, conştientizare şi mobilizare afectivă pentru
rezolvarea problemei de către subiect.
Page1
3.Istoria ,,Tehnicii oglinzii,,
Stadiul oglinzii a fost prima contribuţie oficială a lui Lacan la teoria psihanalitiă. El a
descris stadiul oglinzii ca formator al funcţiei eului, el ilustreaza natura conflictuală a relaţiei
duale. Eul se formează prin identificare, respectiv identificarea cu imaginea proprie.
Lacan sustine ca eul se află in relaţie in sensul că eul şi ordinea imaginară însăşi sunt locuri
ale alienării radicale.
În 1979, Michael Lewis şi Jeanne Brooks-Gunn a realizat o versiune mai sofisticată a
tehnicii cu ajutorul oglinzii. Ei au aplicat fard de obraz pe nasul a două seturi de copii ,cu
vîrste cuprinse intre 15 - la 17 luni şi copiii de 18 - 24 de luni. În cazul în care copiii privesc
în oglindă şi observă fardul de obraz pe nasul lor, vor să atingă oglinda sau să încerce să îl
elimine în vreun fel de pe nas. Toate acestea , necesită un nivel de înţelegere aprofundat din
partea copilului,să conştientizeze că persoana din oglindă este el însuşi. Doar câţiv copii din
lotul vîrstelor cuprinse între 15 - la 17 luni şi-au atins nasul lor, dar marea majoritate a
copiilor cu vîrste cuprinse intre 18 - 24 de luni ani s-au recunoscut în oglindă.

Între 6 luni si 18 luni, copilul începe sa fie interesat să se priveasca în oglindă. Nu


recunoaşte de la început ca imaginea reflectată de oglindă este el, ci o alta fiinţă. Adesea,
copilul mic, privindu-se în oglindă, numeşte persoana reflectată de oglindă cu propriul lui
nume, ceea ce înseamna ca este un alt „bebe” în oglinda. În jurul vârstei de 1 an, copilul va fi
interesat mai mult sa se priveasca în oglinda si va încerca o prima analiză a imaginii. La
început, îsi va privi faţa cu mult interes. Dacă este murdar pe faţă, oglinda va indica pata.
Acesta este un moment important în evoluţia psihologică a copilului, moment ce indică o
prima schiţă a Eului. Compară imaginea memorată a propriului chip cu imaginea modificată
de pata de culoare de pe faţă şi constată ca imaginea reflectată în oglinda este schimbată faţă
de cea pe care el o ştia. Copilul se va studia în oglinda pentru a-şi largi aria de percepţie a
propriului corp. Imaginea corporală este fragmentată si va avea nevoie de experienţa oglinzii
pentru a se putea percepe si reprezenta ca un întreg. Este momentul identificarii primare, când
copilul se identifică cu imaginea. Odată asumată propria imagine, copilul se va putea
reprezenta pe sine ca un întreg (reprezentarea de sine este imaginea corporala pe care o are
copilul despre el, în afara relaţiei cu oglinda

Linehan foloseşte jocul de rol şi exersarea comportamentului care trebuie achiziţionat în


Terapia Comportamentală Dialectică pentru persoanele cu tulburare de personalitate de tip
borderline ( Linehan, 1993);
În Romania, în cadrul unui proiect de terapie socială prin teatru, s-au experimentat tehnici
teatrale şi cognitive-comportamentale în reabilitarea persoanelor aflate in detenţie. (Terapie
socială prin teatru – Mihaela Sărman, UNITER).
Page1
4.Obiectivele ,,Tehnicii oglinzii,,

Metoda oglinzii este mijlocul cel mai rapid si mai eficient pentru a deveni conştient de ceea
ce eşti. Aceasta metodă este excelentă pentru a te ajuta sa devii conştient de ceea ce ai
acceptat in tine si ceea ce nu ai acceptat, sa devenim conştienţi de ceea ce suntem, ramanând
atenţi la judecata pe care o emitem faţă de ceilalţi.

Când începe să se recunoască în oglindă pentru a se auto-denumi „Eu” copilul îsi schiţează
propriul Eu, propria reprezentare de sine sub aspectul imaginii totale a corpului, semnificaţia
unei judecăţi de valoare. Acesta este Eul-corporal, prima schiţă a Eului, care va sta la baza
constituirii Eului – psihic, pentru ca, în final, copilul sa se autoreprezinte în structura
corporală si psihică.

O importanta majora o are constientizarea eu-lui corporal pentru organizarea impulsurilor si


internalizarea controlului.Cand observi pe cineva, al carui comportament te deranjează,
reacţia ta confirmă faptul că, atunci când acţionezi astfel tu insuţi, comportamentul tău
te deranjează, deci nu te accepţi pe tine astfel.

Tehnica oglinzii dezvoltă:


O.1 Concentrarea
O.2 Auto-disciplina
O.3 Capacitatea de a comunica vizual
O.4 Formarea stimei de sine pozitive si conştientizarea schemei corporale;

5.Tehnica oglinzii din perspectiva activităţii de joc


Tehnica oglinzii, este utilizată atunci când există relaţii interpersonale
disfuncţionale.Permite clientului sa vada situaţia din exterior şi să identifice distorsiunile
cognitive. Această tehnică facilitează generarea de gânduri alternative cogniţiilor
disfuncţionale. Jocul este principala activitate specifica copilariei, iar in cazul copiilor cu
dizabilităţi fiind de multe ori singura posibilitate de a relaţiona si comunica.
Dintre caracteristicile jocurilor, M. Epuran (2004) le subliniază pe cele mai importante
:activitate naturală, liberă, spontană, atractivă, activitate totală, dezinteresată, activitate
recreativă şi compensatorie. Şcoala este de asemenea un mediu important de socializare. Jocul
de rol demorsează tensiunile‚ dezvoltă spontaneitatea‚ cunoaşterea de sine‚ formarea unor
abilităţi noi.

Multiplele studii efectuate asupra jocului au evidentiat multiplele funcţii ale jocului astfel:

esenţiale: funcţia de cunoaştere, exercitarea complexă stimulativă a mişcărilor, funcţia


formativ-educativă;

secundare: functia de echilibrare si tonifiere, funcţiile cathartice si proiective;

marginale: functia de integrare in rol prin transfigurarea trăsăturilor de personalitate


individuală si comutarea lor in trasăturile personajelor substituite in joc si funcţia terapeutică -
sunt utilizate cu succes in cazurile copiilor cu diverse tipuri de handicap.
Page1
Copiii cu C.E.S. pot prin joc să-şi exprime propriile capacităţi. Astfel copilul capătă prin joc
informaţii despre lumea în care trăieşte, intră în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul
înconjurator şi învaţă să se orienteze în spaţiu şi timp.

Exemple de Jocuri :

Numele jocului: Stari sufleteşti


Aria de aplicatie:Socializare
Obiectivele :
01.dezvoltarea unei stari sufleteşti pozitive ,
02.conştientizarea propriului corp,
Materiale necesare:oglindă (pentru fiecare elev in parte)
Sarcini:Uită-te în oglindă, cu o expresie facială trista, apoi schimbă-ţi rapid expresia întruna
fericită.Spune cu o voce înaltă-Par fericit!" (doar pentru emoţii poyitive,pentru cele negative
se face linişte)
Încercaţi alte expresii specifice ca : emoţionat ,surprins, supărat,bucuros,furios,indragostit
etc. Elevii vor fi fascinati de modificările faciale

Numele jocului: Eu sunt tu!


Aria de aplicatie:Socializare
Obiectivele :
01.dezvoltarea relaţilor interpersonale pozitive,
02.dezvoltarea autocunoşterii,
Materiale necesare:niciunul
Sarcini: Doi elevi stau faţă în faţă.Unul dintre elevi va lua poziţia oglinzii,iar celălalt elev se
va uita in ,,oglindă,, şi va executa mişcări faciale sau mişcări ale diferitelor segmente de
corp,ce vor fi imitate de către elevul ce a luat poziţia oglinzii.

Numele jocului: Oglindă,oglinjoară!


Aria de aplicatie:Socializare
Obiectivele :
0.1.dezvolarea autocunoaşterii,
0.2.dezvoltarea muşchilor expresivi şi cunoaşterea valorică(valori ca bine sau rău,urît sau
frumos) a acestora,
Materiale necesare:oglindă
Page1

Sarcini: Fiecare elev îşi va primi în oglindă propriul chip.Acesta va executa mişcări facilale
succesive (ca de ex.supărat,vesel,ranjet,fericit,etuziasmat,dezamăgit etc.) , timp de 30 de
secunde.Se repetă de 5 ori.Elevul va identifica expresia facială caracteristică unui om
frumos sau după caz un om urât.

Numele jocului: Nu clipi!


Aria de aplicatie:Formarea autonomiei personale
Obiectivele :
0.1.cultivarea voinţei şi concentrarea atenţiei,
0.2.cunoaşterea ochiului ca organ de simţ,
Materiale necesare:oglindă
Sarcini: Elevul se aşează în faţa oglinzii ,se va concentra asupra propriilor pupile şi va incerca
să nu clipească,timp de 30 de secunde sau la alegerea elevului(cât timp hotărăşte acesta ).
Păstrarea dreaptă a coloanei vertebrale este importantă

Numele jocului: Citirea inversă


Aria de aplicatie:Stimulare cognitivă
Obiectivele :
0.1.dezvoltarea capacităţii de a recunoşte literele indiferent de poziţia acestora (exerciţiu
recomandat pentru elevii cu dislexie)
0.2.cultivarea orientării în spaţiale ,
Materiale necesare:oglindă
Sarcini:O planşă ce conţine o listă cu diferite cuvinte .Planşa va fi aşezată în sub oglindă
astfel încât ,cuvintele reflectate să poată fi citite de către elev.Ex.cos se va citi soc etc.Se
poate apela şi la o tablă cu numere etc.

Numele jocului: Găseşte diferenţa!


Aria de aplicatie:Ludoterapie
Obiectivele :0.1.dezvoltarea spiritului de observaţie,
Materiale necesare:perechi de imagini identice,
Sarcini:Elevul va trebui să identifice diferenţele dintre 2 imagini identice.
Page1
Numele jocului: Să aburim oglinda!
Aria de aplicatie:Formarea autonomiei personale
Obiectivele :
0.1.cunoaşterea caracteristicilor temperaturii variabile(cald,rece),
0.2.cunoşterea caracteristicilor organelor de simţ(gura),
Materiale necesare:oglindă,şerveţel,
Sarcini:Elevul va sufla în oglindă expirînd aer cald pentru a aburi oglinda.Buzele se ţin in
poziţie întredeschisă pentru a ieşi aer cald şi pronunţă silaba ha,ha,ha de vreo 5 ori
minim.Pentru a elimina pe gură aer rece buzele se ţin în poziţia sarutului(in formă de o) şi
pronunţă silaba pîf,pîf,pîf.

Numele jocului: Autoportret!


Aria de aplicatie:Terapie ocupaţională
Obiectivele :
0.1.cunoaşterea schemei corporale,
0.2.cultivarea spiritului de observaţie şi a autoevaluarii fizice,
Materiale necesare:whater marker(folosit la tablă),oglindă de marimea capului,
Sarcini:Elevul se va privi în oglindă.Va închide ochiul stâng (recomandat)şi va urmări în
oglindă ,trasînd cu whater marker-ul conturul feţei,precum şi a liniilor parţilor capului
său(ochi,gura,sprancene,păr),

Page1
7.Avantaje obţinute prin aplicabilitatea ,,Tehnicii
oglinzii,,

Folosirea oglinzii este o metodă de reflectare (insa nu si de imitare a mişcarilor celorlalţi) ce


furnizează un mod de inţelegere a experienţelor unui copil.Aceasta metoda nu oferă doar
informaţii importante despre copil, altfel nedescoperite, ci, de asemenea, transmite copilului
mesajul ca este văzut si acceptat aşa cum este, mută atenţia copilului de la stimulii interni la
cei din mediu, care mai apoi va duce la creşterea interacţiunilor umane.

La sfârşitul fiecărei activităţii de joc, participanţii vor benficia de instrumentele de


comunicare necesare pentru a:

Comunica eficient chiar si in situaţii delicate


Evita erorile de comunicare
Asculta si nu doar auzi mesajele celorlalţi
Construi relaţii armonioase cu ceilalţi
Utiliza in mod conştient comunicarea non verbală
Proiecta imagine pozitivă si sigură pe sine
Ghida pe ceilalţi către un rezultat anume
Exprima dezacordul făra sa fie dezagreabili
Preveni izbucnirea conflictelor
Utiliza comunicarea pentru maximizarea succesului

8.Dezavantaje obţinute prin aplicabilitatea Tehnicii


oglinzii

Un travaliu incomplet al acestei perioade(12-18 luni) este semnalizat de angoasele de


fragmentare (fantasma corpului îmbucăţit), de dismorfo-fobii (când nu este acceptat un
organ al corpului, sentimentul de depersonalizare (când nu se mai recunoaşte în oglindă, când
în oglindă vede o altă persoană decât sine însuşi), de diferenţe între imaginea corpului si
schema corporală (persoanele care refuză sa se priveasca în oglinda sau persoanele care se
percep mai frumoşi sau mai urâti decât sunt perceputi de ceilalti, în majoritatea lor).

Achiziţionarea de oglinzii de diferite marimii pentru fiecare clasă sau fiecare elev in
parte,constituie un dezavantaj material in a folosii si utiliza tehnica oglinzii.

9.Recomandări şi concluzii

Daţi instrucţiuni scurte si clare, usor de înţeles. Simplificaţi instrucţiunile şi explicaţiile şi


asiguraţi-vă că elevul le-a înţeles, repetându-le dacă este nevoie.Scrieţi sarcina pe tablă sau pe
hârtie pentru a încuraja copilul să ceară ajutorul oricând are nevoie.Dacă explicaţi detaliat
ordinea activităţilor pentru realizarea sarcinii, elevul va putea să-şi ducă sarcina la bun sfârşit
chiar singur. Recapitulând sarcina si explicând detaliat rezultatul împreună cu elevul, după ce
şi-a terminat sarcina, îi veţi demonstra că sunteţi foarte interesat de eforturile lui. Aceste
tehnici pot ajuta copilul să evite sentimentul de esec. Odata cu reflectarea in oglindă vor avea
loc si contactul vizual, atingerea, vocalizarea, acţiuni ritmice, muzica, diferite modalitati de
sprijin si o varietate de activitati senzorio-motorii; toate acestea contribuind la construirea
Page1

unei relaţionari si, de asemenea, la schema corporală.


Terapia la copiii cu nevoi speciale implica conştientizarea senzorială, conştientizarea parţilor
corpului, dinamica mişcării, şi eventual, mişcări mai expresive.Recomandabil este ca aceste
activităţii de joc cu ajutorul tehnicii oglinzii sa fie desfăşurate intrun cabinet special amenajat
cu oglinzii de diferite mărimii şi cu un minim de oglinzii pentru fiecare copil.

Page1