ETAPELE PROCESULUI TERAPEUTIC

1. Evaluarea
Terapia de dezvoltare multilaterala isi propune scopuri si obiective pornind de la nevoile copilului si
ale familiei. Pentru a putea obtine aceste informatii se realizeaza evaluarea copilului si a contextului
sau.
Evaluarea se face prin trei procedee :

observatia clinica acasa, la scoala/ gradinita si in mediu.

evaluare clinica realizata de un specialist extern cu teste standardizate

evaluare psihiatrica

Din coroborarea acestor rezultate se creeaza un raport pentru a putea vedea unde se afla copilul in
acest moment al dezvoltarii sale pe ariile urmatoare : motor, cognitiv, emotional, social, volitiv,
independenta. Aceasta evaluare preliminara are un dublu rol : pe de o parte ofera informatii esentiale
pentru construirea liniei de interventie terapeutica viitoare iar pe de alta parte reprezinta un reper ce
va fi comparat cu evaluarea finala, in acest mod putand contoriza si observa progresele copilului sau
zonele sale de vulnerabilitate ramase.
2. Interventia terapeutica :
Luand ca reper rezultatele evaluarii si simptomatologia specifica respectivei tulburari de dezvoltare
se stabileste scopul si obiectivele specifice ale terapiei. Deoarece aceasta este o terapie de lunga
durata si cu o frecventa ridicata, obiectivele specifice se reactualizeaza o data pe luna sau in functie
de evolutia copilului.
Scopul principal al terapiei de dezvoltare multilaterala este identificarea ariilor de dezvoltare
problematice si dezvoltarea, armonizarea acestora ca un tot unitar, in asa fel incat sa se favorizeze
cresterea copilului.
Interventiile terapeutice sunt:
Interventii pe arii de dezvoltare: motor, senzorial, cognitiv (limbaj, gandire logico-matematica,
inductiva deductiva, anticipare etc), emotional, social si comportamental. De exemplu, ne adresam
ariei motorii prin jocuri de miscare, de indemanare fina, jocuri corporale de constientizare si dozare

a propriei forte etc. Aria senzoriala este crescuta si stimulata prin jocuri de explorare a fiecarui simt.
Aria emotionala este explorata prin tehnici proiective, jocuri de rol, jocuri simbolice sau dramatice.
Aria cognitiva este stimulata prin jocuri si activitati de dezvoltare a limbajului, jocuri si activitati de
stimulare a gandirii. Aria sociala este stimulata prin activitati de urmarit impreuna programe de
desene animate, filme pentru copii si dramatizarea acestora; prin jocuri de rol a diverse situatii
sociale; prin jocuri de interactiune si impartasire; iesiri in diverse contexte sociale (teatru, circ,
locuri de joaca, parcuri etc).
Interventii globale: tinand cont de nevoile copilului se creeaza proiecte globale de interventie, ce
se adreseaza mai multor arii simultan, pentru a incuraja invatarea naturala, fireasca. Astfel de
proiecte pot fi: Retetele mele, Parcurile din Bucuresti; Micul explorator, Lumea subacvatica,
Pasiunile mele etc.
Interventie la gradinita sau scoala: in cazul in care nevoile copilului cer acest lucru, un terapeut
va merge la gradinita sau scoala copilului. Rolul acestuia este in principal de a incuraja copilul in
demersurile sale sociale si de a observa dinamica copilului. In functie de observatiile sale se
intervine acasa, prin crearea de activitati, jocuri de rol care sa faciliteze dezvoltarea copilului.
Consiliere de familie
3. Incheierea terapiei:
ncheierea terapiei se face n mod treptat n momentul n care i copilul este de acord. Odat cu
creterea capacitii de a fi independent i prezent se reduce numrul de ore de terapie.
Este important s se ncheie terapia, s se creeze un gestalt nchis pentru ca pacientul s integreze
experiena cu totul i s poat merge mai departe. Aadar, nclusiv ncheierea poate fi terapeutic.
CADRUL TERAPEUTIC
Terapia de dezvoltare multilaterala se realizeaza in echipa. Din aceasta echipa fac parte
coordonatorii interventiei si cei doi terapeuti (unul ce sustine terapia acasa si unul ce intervine la
gradinita sau scoala daca este necesar).
Deseori n cazul copiilor cu autism locaia este ori club/ centru n care s aib asigurate toate cele
necesare ori propria cas, unde este este amenajat un cadru pentru terapie. Terapia copilului cu
autism ct i edina sunt de lung durat. Terapia poate dura de la un an la trei iar edina de la
dou ore la ase ore. Din acest motiv locaia trebuie s fie dotat cu toate cele necesare unei perioade
att de lungi. Deseori este preferat propria cas, copilul cu autism lucrnd mai u or n locurile

cunoscute, n acestea fiind mai puin anxios, simindu-se cel mai confortabil i asimilnd deci cel
mai uor.
Frecvena terapiei este adaptat gravitii simptomelor i dificultii copilului de a se adapta n
diferite situaii. Totui, la nceputul terapiei el are nevoie de repetiie pentru a fixa un concept, de
multe situaii n care s adapteze un comportament, frecvena trebuind s fie destul de ridicat, cel
puin de trei ori pe sptmn. Apoi, se poate reduce din numrul de ore i chiar este indicat acest
lucru, scopul terapiei fiind cresterea independentei nu a dependentei. Astfel se va oferi copilului un
reper ca terapia se indreapta spre final, facilitand procesul de asimilare si incheiere. De asemenea,
este important s existe i zile n care nu lucreaz, timp dedicat familiei, altor copii, sau timp liber n
care el alege ce dorete s fac. Este important s avem ncredere n elementele din afara terapiei
care pot fi vindectoare, terapeutice. Uneori prinii doresc ca timpul de terapie s fie ct mai lung,
considernd c ce este n afara terapiei e periculos, nu e bun, nu poate ajuta. Conisderam c exist
riscul de a avea att de mare ncredere n terapie, nct ce e n afara terapiei nu mai e considerat
valoros. Numim acest lucru exces de terapie. Terapia nu mai e terapeutic, devine un incubator.
Terapia este una preponderent non-directiv ns terapeutul are o viziune extins asupra terapiei. Ea
nu este o metod de educare, ns funcia sa psihoterapeutic non-directiv poate ceda locul celei
pedagogice atunci cnd acest lucru este util copilului. n alte cazuri, relaia terapeutic devine
unealta principal n detrimentul tehnicii. O tehnic poate ceda locul alteia, ct timp acest lucru are
n vedere sntatea copilului.
Terapeutul copilului cu autism are dou roluri principale- acela de pedagog i acela de terapeut.
Copilul cu autism are nevoie s nvee diferite comportamente, s nve e paii pentru a-i face tema,
etapele n utilizarea unui joc pe calculator, etapele n scrierea unei compuneri i nu numai. Sunt
multe activiti pe care acesta nu le poate nv a de la ceilali copii sau din explica iile nv toarei,
avnd nevoie de o etapizare mai detaliat. Aici intervine terapeutul care, folosind diferite tehnici,
faciliteaza nelegerea copilului, acesta fiind astfel n rolul de pedagog.
n alte cazuri, copilul cu autism ca toi copii are nevoi i temeri specifice vrstei, conflicte, lucruri
greu de coninut, are nevoie de suport, etc. Aici intervine terapeutul pe rolul su de psihoterapeut,
facilitnd activarea resurselor, dnd sens evenimentelor i oferind suport.
Copilul poate lucra cu un terapeut sau cu o echipa de terapeu i. Toti membrii echipei care lucreaza
cu copilul cu autism trebuie s aib aceeai direcie terapeutic ns aceasta nu trebuie confundat cu
atitudinea terapeutic. Fiecare teraput n parte are propria relaie cu copilul, diferit de a celorlali,
bazat pe propria personalitate i formare ca i teraput, fiind foarte important ca aceast rela ie sa fie

autentica. Relaia cu terapeutul este relaia din care copilul va nv a s intre apoi n rela ie cu
ceilali, primul model de cum ma aduc pe mine in relatii.

https://autismcreativ.wordpress.com/planul-de-interventie/