PROGRAMUL DE TOALETA

1. Chiar daca copilul se impotriveste (plange, tipa), scutecul va fi scos, iar copilul asezat pe toaleta
(pe care se va aseza eventual un colac de toaleta pentru copii). In timpul in care copilul va sta pe
toaleta, adultul va sta cu el si il va asigura afectuos ca este in siguranta, ca este firesc ce se
intampla, ca nu trebuie sa ii fie frica. Se va incepe cu un interval de 15 minute pe toaleta la
fiecare ora. Cele 15 minute nu se vor respecta daca copilul face mai repede. Treptat, aceasta
perioada de stat pe toaleta se va reduce.
2. In situatia in care copilul face intre intervalele de toaleta va fi lasat un timp sa simta ca este ud,
murdar. Un timp nu foarte mare, dar suficient pentru a intelege ca este neplacut sa ai pantalonii
uzi.
3. Daca in timpul in care sta pe toaleta este autoagresiv, mainile sau picioarele ii vor fi imobilizate
fara sa i se dea multe explicatii, dar lasand sa se inteleaga ca trebuie sa stea pe toaleta indiferent
ce ar face.
4. Comportamentele de autostimulare vor fi la fel stopate fara multe explicatii si fara a exprima
dezacordul. Cu miscari firesti ii vom bloca copilului mainile si eventual ii vom distrage atentia de
la aceste comportamente povestindu-i ceva, cantandu-i etc.
5. Daca copilul este baiat, simultan cu sederea pe toaleta pentru scaun se va invata modalitatea de
a face pipi ca barbatii, stand in picioare (in jurul varstei de 4 ani). In cazul in care acest lucru
este greu de inteles de copil, el va fi insotit de un adult barbat, frate, tata, educator care ii va
arata cum se procedeaza.
Pentru ca acest program sa aiba succes trebuie ca accesul la baie sa fie liber, iar copilul dupa ce a invatat
sa foloseasca toaleta, sa invete sa exprime nevoia de a merge la baie.
Daca copilul poate exprima verbal acest lucru, chiar si prin cuvantul baie sau pipi, trebuie sa
identifice nevoia si sa o exprime astfel. I se va explica de cate ori va sta pe toaleta insotit de adult ca
face pipi pana va asocia cuvantul cu nevoia si actul in sine.
Daca nu se poate exprima verbal, modalitatea cea mai des folosita de copil este de a se tine cu mana de
pantaloni in zona genitala. Aceasta este o metoda eficienta daca putem sta permanent cu atentia
indreptata spre copil, dar metoda da gres cand nu putem urmari fiecare miscare a copilului.
Una dintre modelele indicate in acest caz, cand copilul nu se poate exprima verbal, este cea a
cartoanelor cu imagini. Se confectioneaza un carton cu imaginea toaletei care i se arata copilului, ori de
cate ori sta pe WC, pana cand va asocia imaginea cu nevoia. Acest carton poate fi chiar poza toaletei pe
plastifiata.
Se evita situatia in care copilul ar putea identifica imaginea doar cu toaleta proprie si nu cu toaleta in
general. Aceasta imagine va fi permanent la indemana copilului pentru a o putea folosi ori de cate ori
are nevoie.
Uneori, in momentul in care au aceasta nevoie, copiii autisti isi dau pur si simplu pantalonii jos si
asteapta sa fie dusi la baie. Acest mod de comunicare este eficient cand copilul este mic, dar trebuie
treptat eliminat.
In cazul in care copilul are resursele necesare, se va demara acest program in jurul varstei de 3 ani. Nu se
va ceda la impotrivirea copilului. Daca acum el va putea manipula cu tipete si plans atunci aceste
comportamente vor creste in intensitate o data cu varsta si mai tarziu va fi mult ai greu.