ATASAMENT

Cand vin pe lume, supravietuirea bebelusilor depinde total de parintii lor. De cele
mai multe ori, mama este cea care asigura hrana si confortul noului nascut si cea
fata de care bebelusul dezvolta un atasament primar, insa poate fi alta persoana
iubitoare si atenta care il ingrijeste. Bebelusul si mama experimenteaza o legatura
intima care da copilului un sentiment de Securitate. Pentru bebelusi, faptul de a
avea un adult special care are grija de ei plin de atentie, care poate percepe,
intelege si raspunde la nevoile lor, le ofera siguranta. Senzatia de bunastare ce
provine din experienta previzibila si repetata a ingrijirii creeaza ceea ce J. Bowlby a
numit o baza sigura. Acest model intern al sigurantei permite copiilor sa se
dezvolte optim si sa exploreze lumea din jurul lor. Atasamentul sigur este asociat cu
rezultate pozitive in dezvoltarea copiilor in multe domenii, inclusiv social, emotional
si cognitiv.
Cerecetarile in domeniul atasamentului reliefeaza importanta relatiei parinte-copil in
modelarea interactiunilor pe care copiii le au cu alti copii, sentimentul de securitate
pe care il au in explorarea lumii, rezistenta lor la stres, capacitatea de a-si echilibra
emotiile, cea de a avea o poveste coerenta care da sens vietii lor si cea de a crea
relatii interpersonale semnificative in viitor. Atasamentul aseaza temelia modului in
care un copil abordeaza lumea, iar un atasament sanatos in primii ani de viata pune
la dispozitie o baza sigura pornind de la care copiii pot invata despre ei insisi si
despre altii.
Personalitatea unui individ se dezvolta prin jocul caracteristicilor innascute si
constitutive de temperament ale copilului (precum sensibilitatea, gradul de
extrovertire, irascibilitatea) si experientele care survin in viata respectivului copil pe
masura ce el sau ea se dezvolta in sanul familiei si cu cei din acelasi mediu social si
de varsta. Genele pe care copiii le mostenesc au un impact major in dezvoltarea lor,
influentand caracteristicile innascute ale sistemului lor nervos si determinand modul
in care oamenii le raspund. Factorii genetici pot structura direct modul in care
functioneaza creierul si, astfel,