Cei sapte pasi in obtinerea controlului instructional (Robert Schramm)

Obtinerea controlului instructional este cel mai important aspect in stabilirea unei relatii,
relatie necesara oricarei interventii sau situatii de invatare. Fara a avea control instructional, nu
putem ghida si ajuta copiii in mod consistent. Cata vreme nu putem ajuta copilul sa participe
(activ) la activitati de invatare, atunci ajutorul si practica noastra sunt nesemnificative. Indiferent
de tipul interventiei folosite, nu putem invata copilul tot ce ne dorim, cata vreme el nu are dorinta
sa ne urmeze si sa accepte activitatile propuse. Controlul instructional poate fi privit ca o relatie
terapeutica pozitiva de lucru.

Una din interventiile folosite de cele mai multe ori este pairing-ul, adica asocierea foarte
puternica in prima faza cu intaritori (jocuri, activitati placute, lucruri amuzante etc) si mai apoi
adaugarea treptata a instructiilor simple in joc. Aceste instructii trebuie legate de obicei de
lucruri sau actiuni care au o mare probabilitate de realizare. Avand in vedere ca el oricum ar
realiza aceste instructii, este foarte simplu ca aceste comportamente sa fie intarite prin itemi si
activitati sau reactii amuzante. Treptat, in timp se creste numarul si dificultatea instructiilor.
Pentru unii copii, pairing-ul este necesar si suficient pentru stabilirea unei bune relatii terapeutice
de lucru.

Aplicarea pasilor in vederea obtinerii controlului instructional, definiti de Robert

Schramm, au ca mare avantaj faptul ca o data aplicati in mod sistematic in mediul copilului, nu
mai e necesara controlarea activa a copilului in vederea realizarii unei activitati de invatare
Dorintele si interesele naturale ale copilului devin factori cheie în a-l motiva sa participe la
activitati impreuna, sa urmeze instructii, sa aiba interactiuni sociale. Copilul va incepe sa aleaga
liber implicarea activa in sarcini din ce in ce mai grele, datorita motivatiei sale de a mentine
interactiunea cu terapeutul/ parintele. Doar atunci cand copilul alege liber, independent sa
mentina si sa prelungeasca o activitate cu parintele/ terapeutul, putem afirma ca putem incepe
invatarea unor concepte mult mai grele sau care depasesc limita acceptata de copil initial.

Motivul pentru care pasii lui Schramm functioneaza este ca ei actioneaza ca o bariera, blocand
accesul copilului la recomepensa. Astfel, itemii sau activitatile care functioneaza ca si
recompensa, sunt prezente atunci cand dorim sa crestem frecventa unui comportament.
7 pasi pentru dobandirea controlului instructional:

1. Aratati-i copilului ca voi sunteti cei care controleaza obiectele/ jucariile/ alimentele
pe care si le doreste si ca voi sunteti cei care decid cand poate sa le primeasca.
2. Aratati-i copilului ca sunteti amuzanti. Faceti fiecare interactiune cat mai placuta,
astfel incat sa isi doreasca sa va urmeze instructiile, pentru a beneficia de cat mai
mult timp impreuna.
3. Aratati-i copilului ca poate sa aiba incredere in voi. Fiti corecti! Daca ii spuneti sa faca
ceva, nu ii dati accesul la intaritor, inainte de a termina sarcina. Il puteti prompta ca sa
realizeze ceea ce i-ati cerut.
4. Demonstrati-i copilului faptul ca este spre beneficiul lui sa va urmeze instructiile si e
metoda cea mai buna pentru a obtine ceea ce doreste. Dati-i instructii simple cat mai des
posibil si apoi intariti comportamentele adecvate,
5. La inceputul obtinerii controlului instructional, intariti fiecare raspuns corect, iar mai apoi
oferiti intaritorul la 2, 3, 4 raspunsuri corecte.
6. Demonstrati faptul ca ii cunoasteti prioritatile copilului, dar ca le cunoasteti si pe ale
voastre.
7. Aratati copilului ca daca va ignora instructiile sau daca alege comportamente inadecvate
nu va ajunge la recompense.