GRESELI FRECVENTE IN TERAPIE

Instructiunile nu sunt clare si potrivit nivelului de intelegere al

copilului.

Se repeta aceeasi instrutiune de mai multe ori, fara a avea un

raspuns de la copil.

Se foloseste in exces numelui copilului, care poate duce la

debransarea copilului la auzul numelui sau sau numele devine un
suplinitor pentru Pregateste-te .

Nu se cere contactul vizual atunci cand acesta este necesar (ex: in

timpul conversatiei sau al formularii unei cerinte).

Nerecompensarea copilului pentru comportamente ce apar

frecvent , spre exemplu, vine singur la lectie, sta jos, s-a sters la
gura ........).

Nepromptarea indeajuns de des a raspunsurilor la itemi nou

introdusi.

Nu i se ofera sansa copilului de a raspunde independent dupa un

trial promptat .

Nepromptarea dup 2 trial-uri gresite, permitand astfel repetarea

greselilor .

Nu se foloseste recompensarea diferentiata.

Nu se respecta principiile de recompensare. Recompensa trebuie

oferita imdeiat dupa un comportament, trebuie sa fie pe masura
efortului depus, nu trebuie sa o primeasca decat atunci cand
manifesta comportamentul tintit.

La inceputul terapiei recompensa trebuie folosita dupa fiecare

raspuns, insa in timp trebuie oferita cu o frecventa mai mica si se
face trecerea catre folosirea tokenilor.

Nu se diminueaza treptat promptul (ideal este sa se foloseasca

intotdeauna cel mai putin intruziv prompt) .

Se folosesc doar cateva recompensa - lipsa de creativitate in

alegerea recompensei. Pentru a nu se ajunge la saturatie,
recompensele trebuie sa fie cat mai variate.

Lipsa programarii generalizarii. Scopul final al terapiei este, ca in cele

din urma, copilul s invete sa raspunda la SD-uri in mediul natural.

Necaptarea si directionarea eficienta a atentiei copilului inainte de

prezentarea unei instructiuni. Folosirea unui timp prea lung la
inceputul unui sitting pentru captarea atentiei copilului, astfel incat
copilul se va baza pe acest lucru.

Se asteapta pasiv alaturarea copilului inainte de prezenarea unui SD.

Acceptarea raspunsurilor multiple din partea copilului.

Asteptarea mai mult de 3-5 secunde dupa un non-raspuns inainte de

oferirea consecintei.

Promptarea raspunsului intarziat in locul inchiderii trial-ului si

promptarea trial-ului urmator.

Raportul disproporionat dintre esecuri si succese.

Prelungirea inutila a sitting-ului si pierderea atentiei copilului

sau reducerea motivatiei pentru raspunsuri clare, rapide.

Lipsa criteriilor clare de raspuns.

Promptarea dupa consecinta in locul promptarii simultane sau

imediate dup prezentarea SD-ului.

Terapeutul prompteaza involuntar copilul ii ofera prompt

vizual, de pozitionare a itemilor pe masa, sau creaza un
pattern in modalitatea de rotire a itemilor.

Neintroducerea itemilor sau programelor noi cand copilul

le-a masterat pe cele curente.

Prea multi itemi /programe curente.

Intre activitati copilul este lasat sa faca ce vrea, in aceste

momente aparand autostimularile sau alte comportamente
neadecvate. Timpului liber (de joaca) al copilului trebuie
structurat pentru a nu exista o discrepanta mare intre
sitting si timp liber.

Se lucreaza intr-un mod rigid (mecanic). Instructiunile

trebuie sa fie clare, scurte si la obiect, insa modalitatea de
lucru trebuie sa fie amuzanta pentru copil. In timp,
invatarea in sine trebuie ridicata la valoarea de
recompensa.