Utilizarea procedurii de intarire

Psih. Anca Dumitrescu

Board Certified Behavior Analyst
Presedinte ATCA
 Principiul intaririi
• “Principiul intaririi se refera la cresterea frecventei unui
raspuns cand acel raspuns este urmat imediat de o
anumita de o anumita consecinta” (Kazdin, 1994).

• Intarirea pozitiva in termeni simpli poate fi inteleasa ca

un eveniment favorabil ori obiect dat imediat dupa un
raspuns.

• Evenimentele uneori vazute de unii ca fiind neplacute,

pot actiona ca intaritor pozitiv pentru altii.
 Intaritorul
• Este consecinta pozitiva oferita copilului dupa un
raspuns corect.

• Intotdeauna insoteste raspunsul corect, imediat. Nu

trebuie sa existe intarziere in oferirea intaritorului in
stadiile initiale ale programului.

• Oferirea intaritorului imediat dupa comportament va mari

intotdeauna sansele ca acel comportament sa mai
apara.

• Intaritorii folositi in sesiuni nu trebuie sa fie valabili in

afara lor.
Este foarte important ca intaritorul sa vina imediat dupa
raspuns. O intarziere de numai o secunda poate
recompensa un alt comportament care poate aparea intre
timp.

Procesul de recompensare/ intarire creste frecventa de

manifestare a unui comportament pe viitor insa schimba si
valoarea stimulului prezentat/ antecedentului.

Un stimul care evoca un anumit comportament pentru ca a

fost asociat cu recompensa devine “discriminative stimulus”
(SD).
Este posibil ca intaritorul sa fie asociat cu o schimbare
in valoarea SD-ului datorita unei motivatii.

“Establishing operation” (EO) (deprivarea) creste eficienta

intaritorului.

“Abolishing operation (AO) (satiation) scade efiecienta

Intaritorului.

EO ----- SD ----- R ----- SR

SR = stimulus reinforcer
 Intaritorul

• Lucrurile pe care copilul le gaseste

recompensatorii variaza in timp.

• Intaritorii trebuie sa fie usor de dat si sa

amuze copilul repede.

• Intaritorul verbal trebuie sa sune diferit de

SD si de informalul “Nu”.
 Intaritorii
• Mari cantitati de recompense pot avea un puternic efect
dar pot cauza si saturatia.

• Recompensa variata este esentiala!!!

• Recompensa trebuie sa fie diferentiata.

• Exista mai multe tipuri de recompense: pozitive si

negative, primare si secundare.
 Sistem de intarire
• Programul de recompensare/intarire ne spune “cate
raspunsuri sau care specific raspuns va fi
recompensat” (Kazdin, 1994, p148).

Clasificare:
1. Continuu: recompensarea unui raspuns, ori de cate ori
acesta apare.

2. Intermitent: Recompensarea unui raspuns dupa un

numar fix sau variabil de raspunsuri sau dupa un interval fix
sau variabil.
 Efectele sistemului de recompensare

• Comportamentele target (in achizitie) sunt realizate la o

mai mare frecventa cand este folosit un sistem de
recompensare continuu.

• Comportamentul intarit de un sistem de recopensare

continuu va fi eliminat mult mai repede in cazul in care
se decide ca acel sistem de recompensare sa fie
eliminat.

• Comportamentul mentinut de un sistem recompensare

intermitent este mult mai rezistent la extinctie.
• Intaritorul este un eveniment pozitiv prezentat imediat
dupa un comportament

• Daca frecventa comportamentului nu va creste in urma

prezentarii a ceea ce se considera a fi intaritor, atunci
evenimentul sau obiectul NU este intaritor.

• Intaritorul nu se confunda cu premiul, premiul este un

eveniment sau obiect care se poate intampla sau oferi in
schimbul a ceva facut, dar nu inseamna ca frecventa
unui comportament va creste.
 Intarirea pozitiva si negativa

Orice intaritor mareste frecventa unui

comportament
 Intarirea pozitiva
“….se refera la cresterea frecventei unui raspuns urmat
de un eveniment favorabil (recompensa pozitiva)”
(Kazdin, 1994)

• Intarirea pozitiva in termeni simpli poate fi inteleasa ca

un eveniment favorabil ori obiect dat imediat dupa un
raspuns.

• Evenimentele uneori vazute de unii ca fiind neplacute,

pot actiona ca recompense pozitive pentru altii, de ex.
tipand “Opreste-te” ori constrangerea fizica pot uneori
recompensa comportamente.
 Intarirea negativa
❑ “…se refera la cresterea frecventei unui raspuns prin inlaturarea
unui eveniment aversiv imediat dupa raspuns” (Kazdin, 1994)

❑ Intarirea negativa se refera la acele situatii in care o persoana se

simte inconfortabil si in urma unui raspuns, evenimentul este
inlaturat

❑ De aceea, in aceleasi situatii, copilul va raspunde la fel Inlaturarea

evenimentului aversiv trebuie sa mareasca frecventa unui
comportment, altfel nu este o recompensa negativa

❑ Intarirea negativa nu trebuie confundata cu pedeapsa

Intarire pozitiva vs. Intarire negativa
 Intaritorii primasi si secundari
❑ Intaritorul primar/ intaritor natural - apa, mancare, caldura etc.
Intaritorul primar nu poate functiona intotdeauna - daca un copil a
mancat inainte de sesiune, atunci mancarea nu va actiona ca un
intaritor.
Intaritorul primar se foloseste foarte mult in primele stadii ale
programului, dar este insotit intotdeauna de intaritorul secundar.

❑ Intaritorul secundar
Ex.: feedback-ul verbal, gadilat, jucarii, alergat etc.

❑ Intarirea diferentiata
Criteriile de evaluare a unui raspuns trebuie stabilite de toti membrii
echipei si stabiliti intaritori diferentiati.
 Evidenta intaritorilor
Data/ Recompense Luni Marti Miercuri Joi Vineri
Terap
 Principiile intaririi
Pentru ca intarirea comportamentelor sa fie eficienta trebuie sa
respecte urmatoarele principii:

❑ IMEDIAT

❑ CONTINGENT

❑ ADECVAT

❑ EVITAREA SATIETATII/ DEPRIVAREA

Atunci cand copilul nu colaboreaza sau terapia este in impas primul

lucru care trebuie analizat este daca s-au respectat principiile
Intaririi.
EVALUAREA INTARITORILOR
Fiți atenți ca în situațiile pe care le doriți să întăriți
comportamentul copilului și nu copilul.

Ce nu este întăritor:
1. Dacă îi dai copilului desert după ce mănâncă
spanac și cu toate astea el nu mănâncă mai mult
spanac, atunci desertul nu este un reiforcer
deoarece nu a produs o creștere semnificativă în
comportamentul de a mânca.
2. Sau, dacă îi spui înainte de a mânca : ”De
acum, mănânci spanac” și să zicem că X
mănâncă spanac din ce în ce mai des, ceea
ce ai spus nu este un întăritor
comportamental deoarece apare înainte de
creșterea comportamentului alimentar și nu
urmează comportamentului.
3. Intaritor nu este doar ceva (eveniment,
cuvânt) plăcut. Un întăritor comportamental
poate fi și o replică de-a părintelui mai dură
”Uh, ce urât te porți”, urmat de
comportamente de țipete intense din partea
copilului. Replica părintelui este un întăritor
comportamentaldeoarece urmează creșterii
comportamentului de țipat și crește rata
acelui comportament.
Prin urmare: un eveniment trebuie să aibă 2
caracteristici pentru a fi reinforcer:

• Urmează comportamentului de care ești

interesat să crească.

• Determină creșterea ratei de apariție a acelui

comportament.

• Întăritorul comportamental este un termen

similar ca însemnătate cu ceea ce noi denumim
recompensă.
Recompensa se referă la orice eveniment pe care
crezi că o altă persoană îl va aprecia dar care nu
s-a dovedit a fi încă un intăritor.
Tatăl premiază fata cu un film pentru că a spus
adevărul, dacă fetei i-a plăcut filmul, acesta devine
reinforcer și fata va fi dispusă să spună adevărul
de acum încolo).
Întăritorul trebuie să modifice un comportament la
o anumită persoană, este un fel de recompensă
viabilă, demonstrată, validată.
TIPURI DE INTARITORI

• Sociali: zâmbete, încurajări, confirmări,

atenție
• Comestibili: snacks-uri, bomboane, băuturi
• Jocuri: jucării de pluș, aplicații telefonice,
yo-yo, avioane etc
• Activități artistice și sportive: pictat,
alergat, dans, înot, desen
• Generalizați: monede, bănuți, tokeni,
cercuri, fețe vesele ☺
• Întărirea comportamentală poate fi aplicată
tuturor comportamentelor umane. Și practic,
orice eveniment, acțiune care urmează unui
comportament și are rolul de a crește apariția
acestuia este un întăritor comportamental (nu
reinforcement!)
• Analiștii comportamentali afirmă că întărirea
comportamentală stă la baza formării tuturor
comportamentelor umane, deoarece oamenii
sunt mai înclinați să repete un comportament
care produce o întărire comportamentală și mai
puțin dispuși să repete un comportament care nu
se soldează cu o întărire☺
Întărirea comportamentală joacă un rol esențial în viața
copilului- dacă părinții încurajează prin laude, îmbrățișări
comportamentul copilului de a face curat în casă și acesta
va fi mai dispus să facă curățenie din ce în ce mai mult,
atunci atenția părinților joacă rolul de întăritor
comportamental.
Prin urmare, analiștii comportamentali consideră că cei mici
învață foarte multe comportamente datorită atenției
parentale; atenția acestora poate consolida vorbitul mai
clar al copilului, studiul, rutina de baie, autonomia
personală, curățenia, învățarea unor reguli sociale.

Toate aceste comportamente dau formă realității copilului.

Abuzul de întărire comportamentală

Bineînțeles, oferirea atenției din partea părinților nu are

mereu consecințe plăcute ori drăguțe și chiar poate duce la
probleme comportamentale.
Dacă cel mic dorește o gustare înainte de masă și părintele
îi ține un discurs despre cum nu ar trebui să mănânce
înainte de masă, acest tip de atenție, deși neplăcută, ar
putea fi o întărire comportamentală pentru copil.
Nu numai părinții fac abuz de întărirea
comportamentală, ci și profesorii, de exemplu,
studiile arată că aceștia se angajează de 3 ori mai
mult în a întări comportamentele neadecvate decât
a le consolida pe cele funcționale (Thomas și
colab., 1978).

Astfel, se poate explica și creșterea

comportamentelor agresive din școli.
• Care comportamente pot fi întărite?
• Specialiștii în terapia comportamentală susțin că
întărirea comportamentală impactează multe
tipuri de comportament, de la cele evidente,
clare, la cele subtile, interne și private. Intărirea
comportamentală se aplică comportamentelor
evidente precum consumul de spanac și mersul
la școală sau curățenia dormitorului, la
comportamente de alegere a unor tipuri de
mâncare mai sănătoasă sau încălzirea
sportivilor înainte de antrenamente.
• De asemenea, am dat exemple de
creștere comportamentală a unor
comportamente, din greșeală, precum:
necăjirea părinților, clase de elevi
gălăgioase, comportamente ieșite din
firesc, delincvențe și chiar comportamente
autodistructive.