CONCEPTE DE BAZĂ ÎN APLICAREA

TERAPIEI COMPORTAMENTALE

** Acest GHID este menit să suplimenteze pregătirea oferită de consultantul dvs. Acest GHID nu
constituie un substituent al pregătirii şi al supravegherii neîntrerupte.

DISCRETE TRIAL

MO -----------------------------------SD----------------->R------------------->SR

(Operații de motivare) (Stimul Discriminativ) (Răspuns) (Stimul Întăritor)

Discrete Trial (DT) – O unitate de învăţare alcătuită din patru componente (MO, SD, R, SR) care
constituie o secvenţă comportamentală specifică utilizată pentru a creşte la maxim învăţarea. Aceasta stă la
baza învăţării în programul nostru.

De ce folosim discrete trials ?

 Clarifică ceea ce vrei să îl înveţi pe copil şi îi permite copilului să ştie când oferă un răspuns corect /
greşit.
 Ajută terapeutul să fie consecvent.
 Uşurează evaluarea progresului şi colectarea datelor.

COMPONENTELE UNUI DISCRETE TRIAL:

MO = Operații de motivare – reprezintă tot ceea ce face ca o anumită consecință să aibă valoare în
modificarea comportamentului, în sensul dorit (creștere, descreștere).
Dacă oferim o consecință care dorim să întărească un comportament (SR – recompensa – întăritorul),
acea consecință nu va avea acest efect decât în anumite condiții (dacă persoana are o motivație MO pentru
a obține acea consecință). În lipsa acestor condiții, efectul consecinței nu va fi cel dorit.

SD= Stimul Distinctiv – O indicaţie în mediu sau instrucţiune care semnalează că recompensa este
disponibilă în urma apariției unui comportament ţintă.
 Include prezența unui obiect, prezentarea unui obiect de către altcineva, adresarea unei
instrucţiuni sau a unei întrebări.
 SD trebuie să fie clar, simplu şi potrivit nivelului copilului.
 Eliminaţi „zgomotul” în exces făcând SD-ul concis , folosiţi numai cele mai importante cuvinte (ex.:
„Bate din palme” ar fi o instrucţiune mai concisă decât „Poţi te rog să aplauzi pentru mine?”).
 Spuneţi întreg SD-ul fără întrerupere.
 Decideţi exact asupra cuvintelor şi folosiţi-le în mod consistent.
 Prezentaţi materialele într-un mod consistent.
Pag 1 din 14
  Nu repetaţi SD-ul (ex.:„Priveşte-mă, priveşte-mă, priveşte-mă”) fără ca răspunsul sau non-
răspunsul copilului să fie urmat de o consecinţă (i.e. încheiaţi toate trial-urile dvs.).
 SD-urile trebuie iniţial să fie ferme şi mai puternice, apoi să slăbească pentru a ajunge la un limbaj
mai natural. Poate varia în funcție de copilul căruia i se predau, de context.

R= Răspuns – Comportamentul în care se angajează copilul.

 Există trei tipuri de răspunsuri:
1. Răspuns Corect – copilul se angajează în comportamentul dorit în 3 secunde după prezentarea SD-
ului.
2. Răspuns Greşit – copilul se angajează într-un comportament neadecvat după ce SD-ul a fost
prezentat.
3. Non-Răspuns – copilul nu răspunde după prezentarea SD-ului (nu răspunde deloc, face ceva ce nu
are legătură cu SD-ul). În colectarea datelor, un non-răspuns se consideră răspuns greşit.

Unii copii manifestă latență în răspuns (dau răspunsuri întârziate). Timpul de răspuns poate varia în
funcție de copil (de la 3 sec la mai mult), dar nu vom aștepta 30 de secunde pentru apariția unui răspuns.

 Folosiţi criterii de răspuns consistente pentru a determina ce răspuns este considerat corect (să aveți
clar definit ce răspuns așteptați de la copil în cele mai mici detalii).
 Asiguraţi-vă că nu apar alte comportamente în asociere cu răspunsul dorit (ex. comportament auto-
stimulativ sau răspunsuri multiple).
 Limitaţi timpul dintre SD şi răspuns la aproximativ 3 secunde. În unele situaţii o cantitate de timp mai
mare sau mai mică între SD şi R poate fi adecvată. Cu cât timpul dintre SD și răspuns este mai mare, cu atât
copilul va manifesta mai multe comportamente care nu ar trebui să apară, în loc să dea răspunsul: se va
uita pe pereți, va evita contactul vizual, va căuta autostimulare, se va mișca în diverse feluri. Dacă îl lăsați
așa, îi veți întări și aceste comportamente, nu doar răspunsul dat cu întârziere.

SR = Stimul Întăritor – Consecinţa ce urmează răspunsul copilului care schimbă probabilitatea cu care
comportamentul va fi reprodus.
Recompensele pot să fie primare (alimente) sau secundare (laude sociale).
Ele vor creşte frecvenţa comportamentului. Absenţa unei recompense (extincţia), pierderea
răspunsului (ex. , înlăturarea unui stimul plăcut), sau prezentarea a ceva ce copilului nu îi place (ex.
folosirea unui stimul nedorit) vor descreşte frecvenţa comportamentului.

 Oferiţi o recompensă (atenție la motivația copilului pentru ce oferiți) în urma unui răspuns corect.
 Folosiţi un „nu” informal (pentru răspunsuri care sunt masterate) atunci când copilul demonstrează
un răspuns greşit sau non-răspuns după ce i s-a prezentat SD-ul.
 Asiguraţi existenţa unei consecinţe imediat după un răspuns (contingent).
 Recompensele cel mai frecvent utilizate includ: hrană, jucării, privilegii, laude, afecţiune, atenţie,
gâdilat, interpretarea unui rol, mişcare fizică şi acces la activităţile preferate.
 Recompensele pot fi disponibile numai după un răspuns corect (recompensele în curs de utilizare nu
trebuie să fie disponibile prin alte mijloace sau cu alte ocazii. Nu dăm telefonul câte 1 oră pe zi fără
condiționare, ca apoi să folosim telefonul ca recompensă pentru o lecție grea. Copilul va percepe această
condiționare mai mult ca pe o pedeapsă, și efectul de întărire nu va exista, apărând comportamente
neadecvate de evitare).
 Cu toate că folosirea unor cantităţi mai mari din recompense produc efecte mai puternice, evitaţi
saturaţia, folosind cantităţi mici şi variind recompensele.
 Recompensele ar trebui să fie individualizate. Înainte de folosirea unei recompense verificaţi
eficacitatea acesteia prin utilizarea sa cu copilul (verificați interesul copilului pentru acel stimul care ar
trebui să fie folosit ca recompensă).

Pag 2 din 14
  Diferenţiaţi recompensa dvs. de „nu” informal folosind o intonaţie semnificativ diferită în ambele
cazuri.
 Variaţi recompensele dvs. sociale: gâdilat, strigăt, îmbrăţişare, „o mini petrecere”, bate palma, laude
diverse, strâmbături amuzante, etc. Evitaţi folosirea aceleiaşi recompense pentru mai multe răspunsuri
corecte (nu rostiţi laudele monoton sau repetitiv, „bine”).
 Rezervaţi cantităţi mai mari de recompense sau recompense mai puternice pentru răspunsuri
independente sau răspunsuri de înaltă calitate şi folosiţi cantităţi mai mici sau recompense mai slabe
pentru răspunsuri promptate sau răspunsuri de calitate mai slabă (folosiţi recompensa diferenţială). Când
predați abilități noi, folosiți totuși și pentru răspunsuri promptare întăritori puternici (încurajăm efortul
copilului de a răspunde, disponibilitatea lui de a oferi răspuns).

P - Prompt (tot un stimul) – Ajutorul oferit copilului care facilitează performarea răspunsului corect .
Un prompt variază în funcţie de nivelul îndemânării copilului şi de sarcina de îndeplinit .

SD + ( prompt)------------------>R-------------------->SR

 Promptul trebuie să apară în acelaşi timp cu SD sau imediat după SD.

 Decideţi să folosiţi prompt-ul înainte de prezentarea SD-ului dvs, mai degrabă decât să decideţi
promptarea după ce copilul nu răspunde SD-ului dat şi a trecut o vreme – când știți sigur că nu va oferi
independent un raspuns corect.
 Dacă copilul răspunde greşit la un item considerat masterat, trebuie oferit promptul cel mai ușor
care îl face să dea răspunsul cel mai corect. În urma unui răspuns promptat, trebuie testat încă o dată acel
răspuns fără prompt (în funcție de cât de puternic este promptul, veți analiza când este cazul să nu mai
oferiți promptul și copilul să aibă șanse să dea răspunsul corect).
 Asiguraţi-vă că vă întoarceţi mai târziu la item-ul promptat în acelaşi sitting sau aceeaşi sesiune.
 În cazul în care un item se află în lucru, promptaţi imediat şi scădeţi prompt-ul în timp.
 Tipurile de prompturi includ:
- îndrumare fizică (prompt fizic)
- modelarea răspunsului (când copilul îl aproximează cât de cât, dar are nevoie de ajutor pentru
a-l oferi corect)
- poziţionarea itemului corect mai aproape de copil (prompt de poziționare)
- modelarea verbală a răspunsului pentru copil
- asigurarea unor indicaţii sau descrieri suplimentare despre răspunsul dorit (ex. „foloseşte o
propoziţie întreagă”, sau „cel de pe dreapta”)
- accentuarea aspectului important al unui SD (ex. „atinge nasul meu”).
 Folosiţi cel mai puţin intruziv prompt posibil care asigură un răspuns corect, cum ar fi arătând spre
item-ul corect mai degrabă decât îndrumând fizic mâna copilului spre acesta.
 Să acordaţi atenţie pentru a scădea prompt-urile, pentru a lăsa copilul să îndeplinească sarcina
independent. Prompt-urile trebuie scăzute sistematic (oferiţi prompt complet, apoi parţial iar mai apoi nu
mai oferiţi prompt).
 Evitaţi promptarea accidentală, spre exemplu să vă îndreptaţi privirea spre obiectul corect, să
atingeţi itemul corect imediat înaintea prezentării SD-ului, sau să pronunţaţi răspunsul corect prin mişcarea
buzelor.

Pag 3 din 14
 Principii Ale Recompensarii

Recompensa serveşte la creşterea probabilităţii reapariţiei comportamentului în viitor.

A .Recompesele Primare vs. Secundare (Condiţionate):

1. Primare = lucruri care în mod natural consolidează (hrană, băuturi).
2. Secundare = lucruri care dobândesc proprietăţi de întărire cu învăţare (bani, laudă, tokeni, note).

B . Recompense Pozitive vs. Negative :

1 .Pozitive = adaugă ceva plăcut situaţiei (acadea, îmbrăţişare, jucarie preferată, aliment preferat).
2 . Negative = îndepărtează ceva neplăcut din situaţie (opriţi volumul dat la maxim al muzicii , opriţi
cearta).

C . Cum să identificăm Recompensele:

1 . Exemple tipice :
- hrană
- jucării
- privilegii
- laudă şi afecţiune
- atenţie
- jocuri
- activități preferate

2 . Principiul Premack – O activitate care presupune ca o activitate preferată (pentru care motivația
copilului este ridicată și în care s-ar implica frecvent) poate fi folosită ca recompensă ce urmează unei
activități dificile, mai puțin plăcute (în care copilul nu s-ar implica). De ex. urmărirea unui film preferat
poate recompensa strângerea jucăriilor.

3. Evaluarea recompenselor – încercaţi o varietate de lucruri (oferiți jucării variate, aruncaţi copilul în
sus, gâdilați, strâmbați-vă, pupați-l, etc ), şi determinaţi care recompense îi plac copilului. Acest lucru ar
trebui să fie repetat la un interval de timp (reevaluare periodică) deoarece preferinţele se pot schimba de
la o zi la alta. Trebuie să fiți mereu atenți la ce vrea copilul, și să folosiți ce dorește pentru a obține de la el
și răspunsuri la ce doriți voi.

D . Îndrumări pentru folosirea recompensei :

1. Recompensa să fie oferită în urma apariției comportamentului dorit. Nu ar trebui să fie la dispoziţia
copilului prin nici un alt mijloc.
2. Trebuie să fie oferită imediat după comportamentul urmărit (contingent).
3. Folosiţi recompense sociale pentru a lega timpul dintre trial-uri (timpul dintre comenzile voastre)
sau /şi întârzierea dintre un răspuns şi oferirea unei recompense primare.
4. Stabiliţi recompense condiţionale (i.e. recompense secundare) prin asocierea celor primare cu –
laudă , afecţiune, fețe zâmbitoare, etc.
5. Cantităţi mai mari produc un efect mai puternic, totuşi copilul poate să răspundă doar la cantităţi
mari de recompense în viitor.
6. Evitaţi saţietatea:
- folosiţi o varietate de recompense.
- folosiţi cantităţi mai mici din fiecare recompensă (ex. o bucată mică dintr-o stafidă sau dintr-un
biscuite în loc de o stafidă întreagă sau un biscuite întreg).
7 . Recompensele trebuie să poată fi administrate cu uşurinţă şi să poată fi consumate rapid.

Pag 4 din 14
 E . Anticipaţi Nevoia de Generalizare:
1. Alternaţi de la folosirea frecventă la cea ocazională a recompenselor în cantităţi mari sau a celor
primare. Copilul trebuie, oricum, să primească întotdeauna feedback în urma răspunsului său pentru a
închide trial-urile.
2. Alternaţi recompensele artificiale cu cele naturale (acadeaua cu lauda, steluţe, abţibild).

Legi ale Comportamentului

Stimul Dorit Stimul Nedorit

Recompensă Pozitivă
(stimulează comportamentul)
- acadea
- lauda
- abţibild
- gâdilat
Pedeapsă negativă (Response
Cost)
(inhibă comportamentul)
- îndepărtarea token-ului
- părăsirea parcului
- pierderea privilegiilor
Pedeapsă pozitivă Adăugarea unui stimul
(inhibă comportamentul)
- Mustrare
- Față tristă (desenată)
- Nu (verbal)
Recompensă Negativă Îndepărtarea unui stimul
(stimulează comportamentul)
-îndepărtarea cerinţei
-descreşterea volumului muzicii

Pag 5 din 14
 Promptul

Definiţii:
1. Prompt: un stimul suplimentar ce facilitează răspunsul prin asigurarea asistenţei copilului.
2. Diminuarea : reducerea sistematică a intensităţii stimului prompt.

Tipuri de Prompt :

1. Fizic: Îndrumarea fizică a copilului spre răspunsul corect (prompt mână peste mână).
2. Imitaţie: Modelarea răspunsului corect folosind abilitatea copilului de a imita..
3. Poziţie /apropiere: Aşezarea stimulului ţintă mai aproape de copil.
4. Imitaţie Verbală: Modelarea verbală a răspunsului corect, doar prin imitație (propoziții, cuvinte,
sunete și silabe).
5. Instrucţiunea Verbală: Dirijarea copilului spre răspunsul corect prin indicaţii verbale (ex.: „acela” ,
„cel de lângă tine”).
6. Nespecific: gesturi/ privire către item / arătăm cu degetul.
7. Modularea Vocii : Accentuarea aspectului relevant din SD ( ex.: „atinge nasul MEU”).
8. Paşi repezi: Folosirea paşilor repezi astfel încât să nu existe timpi morți între trial-uri, să eliminăm
posibile interferenţe - după ce copilul răspunde corect, repetaţi SD-ul din nou astfel încât copilul să poată
folosi răspunsul anterior corect drept prompt.
9. Legătura cu un răspuns învăţat anterior : folosirea unui răspuns învăţat anterior pentru promptarea
unui nou răspuns (ex. sarcina receptivă poate să fie folosită pentru a prompta o sarcină expresivă -
prezentarea SD-ului receptiv de „atinge maşina” chiar înainte de a prezenta SD-ul expresiv „Ce este
aceasta?”).
10. Repetiţia : Să i se ceară copilului să imite sau să repete instrucţiunea (ex. repetarea înlănţuită a
Instrucţiunilor Receptive).
11. Vizual: Folosirea unui stimul vizual drept prompt (ex. carduri cuvinte, ilustraţii, cuburi care să
reprezinte numărul de cuvinte dintr-o propoziţie, suport scris pentru propozitii mai lungi, sublinierea unor
litere într-un cuvânt scris pentru a fi pronunțate, etc).
12. Stimul Inclus : Utilizarea unei componente sau a unui aspect al materialului stimul drept prompt
(ex. cuvântul „roşu” scris cu cerneală /culoare roşie ).

Folosirea Eficientă :
1. Alegeţi un stimul prompt care facilitează răspunsul .
2. Asiguraţi- vă că acest stimul prompt poate fi redus în timp.
3. Stabiliţi o secvenţă / ierarhie a prompturilor.
4. Folosiţi prompt-ul cel mai puţin intruziv din ierarhia prompt-urilor dvs pentru a facilita răspunsul
corect.
5. Prezentaţi prompt-ul simultan sau imediat după SD. Evitaţi prezentarea prompt-ului imediat după
consecinţă. Ar trebui dat un nou SD urmat de prompt, sau blocat răspunsul incorect cât mai repede și
aplicat promptul.
6. Diminuaţi sistematic prompt-ul de-a lungul trial-urilor (treceţi de la prompt total la parţial apoi
excludeţi prompt-ul).
7. Folosiţi întăritori diferenţiali (oferiţi recompense uşoare pentru raspunsuri promptate şi rezervaţi
recompense mai puternice pentru răspunsuri nepromptate).
8. Odată ce sarcina s-a masterat, oferiţi o cantitate mai mică din recompensă pentru trial-uri
promptate (spuneţi „asta e”).
9. Nu permiteţi greşeli repetate. Ajutaţi copilul cât este necesar pentru ca să răspundă corect
aproximativ 70-80 % din timp. Învățare fără eroare de preferat.

Pag 6 din 14
 10. Feriţi-vă de promptări neintenţionate sau accidentale (e. g. să priviţi mărul în timp ce prezentaţi
SD-ul „atinge mărul”).
11. Probaţi periodic independenţa în timpul procesului de diminuare asigurându-vă de lipsa prompt-
ului în timpul unui trial şi evaluând răspunsul copilului. În cazul în care copilul nu este în stare să răspundă
corect, oferiţi o consecinţă neutră , cum ar fi „bine”, şi un prompt la următorul trial.

Sfaturi Pentru a Evita Dependenţa de Prompt:

1. Nu oferiţi cantităţi mari de recompense pentru răspunsuri promptate.
2. Evitaţi promptarea după consecinţă sau după ce a trecut o perioadă de timp fără a primi vreun
răspuns.
3. Diminuaţi sistematic prompt-urile conform ratei de succes a copilului.
4. Schimbaţi ţelurile în cazul în care nu puteţi diminua prompt-ul mai degrabă decât să continuaţi să
oferiţi acelaşi nivel de prompt.
5. Folosiţi cel mai puţin intruziv prompt posibil.
6. Evitaţi oferirea prompt-ului după ce copilul a început să dea un răspuns incorect.

Pag 7 din 14
 Modelarea
Definiţie: O procedură în care este întărit prin aproximări succesive un comportament ţintă. Este
folosită pentru a învăţa comportamente care nu sunt în repertoriul copilului sau care sunt greu de
promptat.
Paşi:
1. Stabiliţi comportamentul ţintă.
2. Identificaţi un comportament din repertoriul copilului care este aproximativ cu comportamentul
ţintă .
3. Recompensaţi copilul pentru această aproximare, promptând dacă este nevoie.
4. Odată ce copilul se angajează consistent în această aproximare, măriţi criteriul de răspuns la un
comportament care este mai apropiat de comportamentul ţintă. Recompensaţi din plin această
aproximare apropiată.
5. Continuaţi să recompensaţi fiecare aproximare şi să ridicaţi criteriul dvs. până când veţi obţine
comportamentul ţintă.
Avantaje :
1. Permite recompensarea imediată .
2. Conduce copilul spre răspuns corect .
3. Reduce frustrarea copilului.
Dezavantaje :
1 . Poate necesita timp.

Înlănţuirea:
Definiţie : Crearea unui comportament complex prin combinarea comportamentelor simple masterate
într-o secvenţă de comportamente numită lanţ .
Paşi :
1. Stabiliţi comportamentul ţintă.
2. Efectuaţi o analiză a sarcinii. Împărţiţi comportamentul ţintă în paşi mici. Determinaţi care dintre
aceşti paşi sunt deja dobândiţi de copil şi care au nevoie să fie învăţaţi.
3. Stabiliţi SD-ul şi controlul SR pentru fiecare pas în parte.
4. Legaţi paşii rând pe rând unul de altul într-o secvenţă înainte sau înapoi.
5. Diminuaţi SD-urile individuale şi SR –ul până la existenţa unui singur SD la începutul lanţului iar
recompensa apare numai la finalul înlănţuirii.
Tipuri de înlănțuire:
1. Înlănţuirea înainte – începeţi cu primul pas din lanţul comportamentelor şi adăugaţi fiecare pas într-
o secvenţă ce înaintează până la ultimul pas (ex. începeţi prin a-l învăţa pe copil să-şi pună pantalonii peste
picioare şi să sfârşească prin a-l învăţa să îi tragă până în talie).
2. Înlănţuirea înapoi – începeţi cu ultimul pas din lanţul comportamentelor şi adăugaţi fiecare pas într-
o secvenţă înapoi, până se ajunge la primul pas (ex. începeţi prin a-l învăţa pe copil să-şi tragă pantalonii
până la talie şi încheiaţi prin a-l învăţa să şi-i pună peste picioare).
3. Înlănțuire totală - prezentarea integrală a sarcinii, persoana este pregătită pentru fiecare pas din
analiza sarcinii în timpul fiecărei sesiuni. Asistență asigurată pentru fiecare pas.
Notă :
În timpul înlănţuirii puteţi prompta copilul de-a lungul întregii secvenţe a paşilor şi să diminuaţi
prompt-urile într-o manieră de avansare sau de înapoiere. Puteţi de asemenea să adăugaţi fiecare pas pe
măsură ce se masterează cel anterior, oferind un prompt dacă este necesar pentru includerea pasului
adăugat în răspunsul copilului .

Pag 8 din 14
 TEHNICI DE CORECȚIE COMPORTAMENTALĂ

Regulă generală : Utilizaţi cea mai puţin intruzivă şi cea mai naturală tehnică care este eficientă. Este
esenţial să fie învăţat copilul comportamente alternative specifice în legătură cu orice procedură de
reducere a unui comportament neadecvat. Este important ca înainte de a implementa o procedură, să se
aplice o analiză comportamentală funcţională pentru a evalua ce antecedente şi ce consecinţe menţin
comportamentul. Această analiză funcţională va îndruma selecţia procedurii potrivite.

Extincţia

Definiţie : Îndepărtarea tuturor recompenselor unui comportament recompensat anterior.

 Adesea folosit în agresivitate, comportamente care cer atenţie, toane şi proteste verbale.
 Nu se acordă atenţie comportamentului (atenție! Comportamentul este lipsit de atenție, nu
copilul) şi nici nu se reduc cerinţele ca rezultat al comportamentului. Nu dăm consecința
comportamentului, dar putem aplica tehnici de înlocuire a lui cu altul funcțional. Poate fi blocat
comportamentul și continuaţi cu prezentarea instrucţiunilor fără să schimbaţi inflexiunea vocii. Promptaţi
copilul, dacă este necesar, pentru a răspunde la instrucţiunea dvs., apoi oferiţi o consecinţă a răspunsului
sau la lipsa acestuia în urma SD-ului. Evitaţi schimbările evidente în limbajul corpului (ex. expresia feţei),
adesea copiii sunt capabili să sesizeze chiar şi cea mai simplă schimbare.
 Părinţii/ ajutoarele pot fi obligate să blocheze răspunsul (ex. prevenirea copilului să realizeze
contactul în cazul încercării de agresare) pentru a preveni copilul în a se angaja în comportament în timp ce
se face extincția.
 Pentru a păstra consecvenţa, este necesar să evităm încercările accidentale de a mângâia sau
linişti copilul când acesta plânge, dacă acestea sunt potențiale întăritoare pentru comportamentul
neadecvat. Dacă aceste gesturi naturale pe care le-ar face adultul îl ajută să se calmeze, pe copil, ele pot fi
oferite, dar astfel încât întăritorul comportamentului să nu fie prezentat.
 Nu este foarte eficient pentru comportamente recompensate intrinsec cum ar fi
comportamentele auto-stimulatoare. În aceste cazuri se aplică alte strategii de reducere, adesea mai multe
proceduri combinate.

Recompensarea Diferenţială a Altui Comportament(DRO)

Definiţie: Recompensarea comportamentului dorit „B” în timp ce trecem comportamentul nedorit „A”
în extincţie.

Adesea folosit pentru învăţarea comportamentelor alternative adecvate .

 Exemple:
- Copilul îşi apucă mama de mână , ţipă şi are un acces de furie când doreşte ceva. Nu se acordă
vreo atenţie acestui comportament iar copilul este redirecționat să ceară ceea ce dorește în
mod adecvat.
- Recompensaţi aruncarea mingii prin coşul de baschet fără încercarea de a arunca şi alte
obiecte.
- Copilului îi place să se legene şă să-şi privească mâinile. Învăţaţi şi recompensaţi un
comportament incompatibil cum ar fi înşiratul mărgelelor.

 Vă rog notaţi : Următoarele proceduri(marcate cu **) ar trebui să fie introduse după cum se
specifică şi supravegheate de o persoană pregătită în tehnici comportamentale .

Pag 9 din 14
 Re-Corectarea (Over – Correction)*
Definiţie : Restabilirea mediului plus restituirea condiţionată de comportament. Poate include
exersarea unei abilităţi legate de aceasta (ex. dacă un copil îşi scapă intenţionat bolul cu cereale pe jos, să
fie pus să îl strângă şi apoi să cureţe podeaua).
 Reguli:
1. Trebuie să se refere la comportamentul problemă.
2. Trebuie să fie imediat.
3. Trebuie să fie lipsit de orice recompensă.
4. Trebuie să restabilească mediul la starea sa iniţială plus restituirea.
5. Trebuie să dureze.
6. Trebuie să înveţe un comportament adecvat.

Pauza de la Recompensa Pozitivă * (Time-out)

Definiţie : Înlăturarea tuturor stimulilor recompensă pentru o vreme condiţionată de comportament.
Notaţi că aceasta diferă de extincţie prin faptul că în timpul extincţiei, numai recompensa
comportamentului ţintă este refuzată.

 Se desfăşoară de obicei într-un loc specific, cum ar fi scaunul „de pauză” , într-un mediu
neinteresant.
 Pentru ca Time-Out să fie eficient, copilul ar trebui sa nu dorească îndepărtarea de oameni sau de
mediu.
 Ca regulă generală, durata Time-Out ar trebui să fie aproximativ 1 minut pentru fiecare an al
vârstei copilului. În funcție de situație, poate să difere această regulă.
 Toate Time-Out-urile trebuie să aibă loc în locuri bine luminate, deschise şi supravegheate.
 Dacă copilul plânge sau protestează, nu trebuie scuzat de Time-Out până la trecerea unei perioade
specificate în care se comportă adecvat (ex. 30 secunde). Nu scuzaţi copilul în momentul în care se
opreşte din plâns sau din protest.
 Nu recompensaţi copilul atunci când părăseşte situaţia de Time-Out.
 Limitări :
1. Nu este eficientă dacă permite copilului să părăsescă situaţia pe care încerca să o evite.
2. Nu este eficientă în cazul în care copilul poate să se angajeze într-un comportament auto-
stimulator în timpul Pauzei.
3. Nu este efectivă decât în cazul în care copilul are un bun repertoriu de comportamente
alternative pentru care va fi privat de recompensă.

Cost Răspuns (Response Cost) *

Definiţie : Îndepărtarea unui stimul plăcut/dorit (ex., pierderea privilegiului ) condiţionat de
comportament.

 Se implementează frecvent legat de un sistem de recompensare prin tokeni şi implică

îndepărtarea unui token.
 Poate de asemenea să fie îndepărtarea unui privilegiu (ex. timpul la TV sau computer).
 Poate însemna suplimentar îndepărtarea imediată a unei jucării / a unui joc dorit, sau
îndepărtarea dintr-un mediu dorit (ex. parc, magazinul cu jucării).

Pedeapsa pozitivă
Definiţie : Introducerea unui stimul neplăcut în situaţie condiţionat de comportament .
 Pedeapsa nu trebuie să fie prima opțiune într-o intervenție. Trebuie găsite alternative mai puțin
frustrante pentru copil.

Pag 10 din 14
 Evaluarea Situaţiei de Învăţare

Situaţia
1. Sunt materialele pentru învăţare pregătite ?
2. Au fost îndepărtate elementele ce distrag atenţia ?
3. Este aranjamentul fizic ( mediul ) optim ?

Sarcina
1 . Este sarcina clară ?
2. Este sarcina potrivită nivelului de funcţionare a copilului ?
3 . Este sarcina împărţită în părţi componente ?
4 . Este specificat criteriul sarcinii ?

Instrucţiuni
1 . Sunt instrucţiunile concise ?
2 . Sunt instrucţiunile explicite ?
3 . Reflectă ele nivelul de funcţionare al copilului ?
4 . Au aceste instrucţiuni un început şi un final distinct ?
5 . Sunt instrucţiunile potrivite sarcinii ?
6 . Sunt instrucţiunile consecvente ?
7 . Sunt aceste instrucţiuni prezentate la momentul optim ?
8 . Este intervalul dintre trial-uri optim ?

Consecinţele
1 . Sunt consecinţele eficiente sunt recompensele întăritoare şi „nu” –urile informale efective?
2 . Sunt consecinţele imediate ?
3 Există vreun contrast între recompense şi „nu”-urile informale ?
4 Sunt însoţite consecinţele primare de o consecinţă secundară ?
5 Este corectă frecvenţa oferirii recompensei ?
6 Sunt neechivoce recompensele ?
7 S-a dat consecinţa adecvată ?
8 Sunt contingenţele oricărei consecinţe bine specificate?

Distincţia Trial-urilor
1 . Este fiecare instrucţiune urmată de o consecinţă ?
2 . Este fiecare trial independent ?

Prompt-uri
1 . Prompt-ul obţine comportametul dorit ?
2. Însoţeşte prompt-ul instrucţiunea (apare simultan sau imediat după SD ) ?
3 . Sunt prompt-urile reduse progresiv şi sistematic ?
4 . Există recompensă diferenţiată pentru trial-uri promptate ?

Pag 11 din 14
 Generalizare şi Menţinere

Generalizare :
Definiţie : Transferul abilităților învățate într-un anumit context, în alte situații.

Tipuri :
1 . Generalizarea Stimulului – Măsura în care un comportament învăţat într-o situaţie este după aceea
efectuat într-o altă situaţie .
a ) cu alte persoane – abilitatea copilului de a răspunde unor persoane diferite de cele implicate în
învăţarea originală .
b) în alte medii – abilitatea copilului de a răspunde în locuri diferite de „scaun şi masă” (ex. pe
canapea, pe podea ,la şcoală).
c) alte SD-uri – abilitatea copilului de a răspunde la SD –uri diferite (ex. „aşează-te aici” , „stai jos” , „ia
loc” ) .
d) stimuli diferiti – abilitatea copilului de a răspunde la exemple diferite de stimuli faţă de cei folosiţi
la lecţii .

S1
S2 R (acelasi raspuns)
S3
S4

2 .Generalizarea Răspunsului – Măsura în care , prin învăţarea unui comportament , observaţi

schimbări în alte comportamente deşi aceste comportamente nu au fost învăţate explicit (ex. învăţaţi
copilul să îşi strângă jucăriile la SD-ul „strânge jucăriile” iar copilul începe în acelaşi timp să arunce gunoiul
la coşul de gunoi şi să-şi pună cărţile pe raft).

R1 (strânge jucării)
R2 (pune la loc cărți)
S1 (dezordine) R3 (strânge masa)
R4 (pune cuburile în cutie)

3 . Menţinere – Măsura în care comportamente care sunt menţinute în timp (ex. un comportament
este învăţat la momentul 1 iar copilul menţine comportamentul la momentele 2, 3 şi 4 ).

R R R R (menținerea comportamentului în timp)

I-----------------I---------I-----------------I
T1 T2 T3 T4 (timp)

Tehnici Generale de Promovare a Generalizării:

1 . Variaţi condiţiile de stimulare în timp .

a. Aveţi mai mulţi profesori/terapeuţi şi mai multe stiluri.
b. Variaţi stimulii. Învăţaţi mai multe exemple de stimuli (ex. Mai multe fotografii a diferite pisici ).
c. Variaţi cuvintele instrucţiunilor şi ale întrebărilor (ex. „stai jos” , „ia loc” , „şezi aici” ).

Pag 12 din 14
 d. Variaţi mediul în care are loc învăţarea . Odată ce s-a ajuns la controlarea SD-ului în camera
originală de învăţare, daţi drumul la radio, lucraţi în camere diferite sau în curte, sau cereţi membrilor
familiei să –şi desfăşoare activităţile normale în timpul sesiunilor .

2 . La început, condiţiile pot fi destul de „artificiale” (ex.SD-urile sunt limitate la cele mai importante
cuvinte, se folosesc recompense tip hrană , etc.). Totuşi, în timp, treceţi la condiţii cât se poate de naturale:
a. Transformaţi antecedentele (SD-uri) în antecedente naturale aşa cum vor apărea în afara situaţiei
de învăţare (ex. „Poţi să arăţi triunghiul” versus „atinge triunghi”).
b. Treceţi la recompense – laude naturale, „mulţumesc” , îmbrățișări, abţibilduri, steluţe , bani ,etc.
c. Transformaţi trial-urile în mai puţin distincte şi mai asemănătoare cu interacţiunile tipice (folosiţi
un limbaj mai natural şi diminuaţi recompensarea evidentă ) .
d. Folosiţi stimuli pe care copilul îi va întâlni zilnic ( ex., în locul stimulilor plasaţi pe carduri , folosiţi
imagini din cărţi , obiecte din cameră , etc . ).
e. Adăugaţi sesiunilor obişnuite , sesiuni de învăţare „incidentale” la alte ore ale zilei ( ex. orele mesei,
în timpul jocului liber, etc. ). Arătaţi stimuli şi prezentaţi Sd-uri aşa cum apar în mod natural .

3 . Modificaţi recompensele .
a. Folosiţi recompense secundare .
b. Subţiaţi programul de recompense pentru recompensele primare şi recompensele ce consumă
timp. La început recompensaţi fiecare răspuns corect , apoi reduceţi rata sau folosiţi un program aleatoriu
(ex. la fiecare al 3- lea sau al 4-lea răspuns).

4 .Implementaţi reţinerea informaţiei în procedurile dvs de învăţare .

a. Extindeţi durata timpului dintre practicarea sarcinilor ( ex. treceţi de la practicarea sarcinii în fiecare
zi la 3 ori pe săptămână, la 1 pe săptămână, la 2 ori pe lună, etc .) Aceste programări sunt incorporate într-
un orar de menţinere .
b. Folosiţi orare intermitente de recompensare astfel încât comportamentele să fie mai rezistente
extincţiei .
c. Faceţi uz în învăţarea copilului de procedura Trial-uri Extinse .

5 . Învăţaţi copilul comportamente funcţionale astfel încât acestea să fie indicate şi întărite în viaţa de
zi cu zi, cum ar fi joaca adecvată, comunicarea şi sporirea flexibilităţii şi a toleranţei .

Pag 13 din 14
 Greşeli Frecvente în Tratament

1 . Nu toate trial-urile sunt încheiate (distincte) .

2 . Folosirea excesivă a numelui copilului, care poate duce la „debranşarea” copilului la auzul numelui
său sau numele devine un suplinitor pentru „Pregăteşte-te”.
3 . Nu se impune/cere contactul vizual atunci când acesta este necesar (ex. în timpul conversaţiei sau al
formulării unei cerinţe ).
4. Nerecompensarea copilului pentru comportamente ce apar frecvent, spre exemplu, vine singur la
lecţie, stă jos ,s-a şters la gură ș.a.) .
5 .Absenţa trial-ului nepromptat după un trial promptat .
6. Nepromptarea la timp, permiţând astfel repetarea greşelilor .
7 . Nepromptarea îndeajuns de des a răspunsurilor la itemi nou introduşi .
8 . Nu se foloseşte recompensarea diferenţială.
9. Învăţarea în sine nu este ridicată la valoarea de recompensă pentru copil .
10 . Lipsa utilizării prompt-ului gradat (folosiţi întotdeauna prompt-ul minim necesar) .
11. Lipsa de creativitate în alegerea recompensei .
12 . Lipsa programării generalizării. Copilul, în cele din urmă, trebuie să înveţe să răspundă la SD-uri în
mediul natural .
13 . Necaptarea şi direcţionarea eficientă a atenţiei copilului înainte de prezentarea unei instrucţiuni.
Folosirea unui timp prea lung la începutul unui sitting pentru captarea atenţiei copilului, astfel încât copilul
se va baza pe acest lucru.
14 . Aşteptarea pasivă pentru copil ca să ni se alăture înainte de prezenarea unui SD .
15 . Captarea atenţiei printr-o instrucţiune înainte de prezentarea SD-ului ( ex. „uită-te la mine”).
16 . Acceptarea de către tutore a autocorectării sau a angajării în răspunsuri multiple din partea
copilului .
17 . Aşteptarea mai mult de 3-5 secunde după un non-răspuns înainte de consecinţe .
18 . Promptarea răspunsului întârziat în locul închiderii trial-ului şi promptarea trial-ului următor .
19 . Raportul disproporţionat dintre eşecuri şi succese .
20 .Acceptarea tiparului „câştigi-stau: pierzi –fac ce vreau” ca şi comportament din partea copilului .
21 . Lipsa criteriilor clare de răspuns .
22 . Promptarea după consecinţă în locul promptării simultane sau imediate după prezentarea SD-ului.
23 . Promptarea din neatenţie.
24 . Neintroducerea itemilor sau programelor noi când copilul a masterat cele curente.
25 . Prea mulţi itemi/programe curente.
26 . Nestructurarea timpului liber de joacă al copilului.
27 . Prelungirea inutilă a sitting-ului şi pierderea atenţiei copilului sau reducerea motivaţiei pentru
răspunsuri clare, rapide.

Pag 14 din 14