Sunteți pe pagina 1din 9

Ce este desincronizarea senzorială şi cum îi

afectează pe copii-remedii terapeutice

Integrarea senzoriala este un termen care se refera la modul in care sistemul nervos
primeste mesaje de la simturi si le transforma in raspunsuri motrice si comportamentale adecvate
Toate informatiile pe care le primim de la mediul inconjurator trec prin sistemele noastre
senzoriale. Deoarece multe procese senzoriale au loc in cadrul sistemului nervos la nivelul
subconstientului, de obicei nu ne dam seama de ele. Pe de alta parte suntem constienti de
simturile care implica gustul, mirosul, sunetul, dar cei mai multi dintre noi nu realizeaza ca
sistemul nostru nervos proceseaza („simte”) atingerea, miscarea, forta gravitationala si pozitia
corpului. Asa cum ochii detecteaza informatiile vizuale si le trimit creierului pentru interpretare,
asa au toate sistemele senzoriale, receptori care preiau informatia pentru a fi perceputa de catre
creier.
„Integrarea este partea continua a procesului prin care senzatiile provenite de la unul sau
mai multe sisteme senzoriale se imbina in creier” (Kranowitz, Copilul desincronizat
senzorial.p.97).
Disfunctiile de integrare senzoriala apar atunci cand semnalele senzoriale nu se pot
organiza în răspunsuri adecvate. Jean Ayres a asemănat disfunctiile de integrare senzoriala cu un
"blocaj in trafic" , adica incapacitatea de a procesa si de a folosi informatiile primite de la simturi
pentru a avea o activitate normala in viata de zi cu zi (idem, p.38). Copiii cu disfunctie de
integrare senzoriala se straduiesc sa-si controleze emotiile si comportamentul precum si
abilitatile motorii ca răspuns la stimularea senzorială. Stimularea senzoriala poate include
atingerea, vazul, sunetul, gustul, mirosul, senzaţia de mişcare în spaţiu şi gradul de conştientizare
a poziţiei corpului în spaţiu. O persoană cu disfunctie de integrare senzoriala consideră că este
dificil să proceseze şi sa acţioneze conform informaţiilor primite prin intermediul simțurilor,

1
ceea ce creează probleme în îndeplinirea nenumăratelor sarcini de zi cu zi. Neîndemânarea,
problemele de comportament, anxietatea, depresia, eșecul școlar, și alte efecte pot rezulta în
cazul în care aceasta tulburare nu este tratată în mod eficient Acesti copii au dificultati in a-si
pastra calmul, in a-si activa starea de alarmare sau a avea o dispozitie afectiva pozitiva.
Copiii care au dificultăţi de ajustare şi procesare a stimulilor senzoriali prezintă
urmatoarele simptome:
 Probleme de modulare senzoriala, se refera la modul in care un copil isi ajusteaza
reactiile la diverse senzatii (acesti copii sunt hiperreactivi, subreactivi, in cautare de senzatii sau
oscilanti).
 Probleme de discriminare senzoriala (felul in care un copil distinge cu greu o senzatie
de alta).
 Probleme motorii cu baza senzoriala (posturi corporale neobisnuite, dificultati de a
concepe o actiune, de a planifica si organiza miscarea corpului si de a duce la indeplinire planul
respectiv).
 Probleme comportamentale si de reglare asociate, se refera la probleme pe care le pot
provoca procesarea senzoriala ineficienta. (Kranowitz, Copilul desincronizat senzorial..p.43)
In concluzie, integrarea senzoriala (IS) este procesul de primire, organizare si
interpretare a informatiilor care devin baza planificarii motrice, a invatarii si a
comportamentului. Cand acest proces este dezorganizat, vorbim despre disfunctie de integrare
senzoriala.
Cum ne dam seama ca avem de-a face cu un copil desincronizat sensorial?
Atunci cand copilul este dificil fara motiv si prezinta mai multe comportamente de genul:
o evita jocurile in grup; urla sau plange daca trebuie sa participe
o ii displac diferite senzatii (si se enerveaza sau plange din cauza lor): haine din
anumite materiale, patura sau cearceaf mototolit, atingeri usoare neasteptate, anumite
gusturi sau mirosuri
o este deosebit de agitat (se fataie incontinuu) sau dimpotriva, foarte molatec si greu
de mobilizat (plangandu-se mereu ca este obosit)
o adoarme greu, nu se odihneste bine
o mananca doar anumite alimente sau este foarte neglijent in timp ce mananca
o are accese de anxietate si/sau furie

2
o ii este dificil sa inceapa o activitate, nu isi poate pastra atentia, pare deosebit de
neindemanatic si uituc?
Deci desincronizare senzoriala este ceea ce dr. Ayres numea metaforic „indigestia
creierului”. Adica informatiile vin catre creier pe o multime de canale (prin organele noastre de
simt), insa creierul fie nu le poate recepta, fie nu le poate organiza. Asa ca mai departe el trimite
mesaje haotice.
In astfel de cazuri copilul poate fi:
o substimulat – la el ajung senzatii prea putine, reduse ca intensitate; de regula este
apatic si are nevoie de stimulare pentru a se activa
o suprastimulat – senzatiile sunt coplesitoare pentru el; de regula se apara prin
retragere; ar avea nevoie de liniste, de spatiu, dar si de anumite senzatii, riguros selectate
care sa fie placute si securizante pentru el
o in cautare de senzatii – este copilul care se catara peste tot, molfaie obiecte, etc;
pentru a se echilibra si a functiona normal, creierul lui are nevoie incontinuu de senzatii
intense
Aceasta tulburare nu are nicio legatura cu inteligenta. Copilul poate fi foarte inteligent.
Deasemenea, nu are legatura cu autodisciplina – copilul chiar ar vrea sa nu se fataie
incontinuu, sau sa nu muste pixul, insa nu poate.
Tulburarile senzoriale la copii trebuie identificate din timp pentru a se face o interventie
corespunzatoare. Acestea au mai multe cauze si sunt incluse in mai multe diagnostice medicale,
cum ar fi: copiii cu autism, paralizie cerebrala si alte tulburari de dezvoltare, dar si la copiii
dezvoltati normal. Identificarea timpurie duce la un diagnostic si un tratament adecvat pentru
persoana in cauza.
Ca multe alte tulburari, ea poate fi rezolvata cu interventie timpurie. Aceasta datorita
neuroplasticitatii creierului – daca se intervine la timp, creierul isi imbunatateste modul de
functionare, el invata sa se echilibreze.

Ce poti face:
o Terapie specializata : poti apela la un terapeut ocupational sau la terapie prin joc
o Asigurarea unui regim senzorial adecvat acasa. Acesta din urma se poate realiza
cu usurinta. Asa cum corpul nostru are nevoie de cele patru categorii de nutrienti pentru a

3
functiona adecvat, la fel si creierul are nevoie de anumite experiente senzoriale. Exemple
de lucruri pe care le puteti face acasa si in parc: activitati care il ajuta sa se mobilizeze
(sa sara pe o minge; sa sara pe o saltea; sa rontaie migdale, tulpini, cereale, ceva crocant);
activitati care il ajuta sa se autoregleze (sa atarne de maini pe o bara; sa traga sau sa
impinga obiecte grele -carucioare in magazin, etc; sa ridice si sa care greutati; sa stea cu
capul in jos; sa mestece guma sau ceva similar -fagure de exemplu); activitati care il
ajuta sa se linisteasca (masaj/frectie ferma pe spate -miscarea este de sus in jos;
imbratisari stranse -de obicei neplacerea apare la atingeri usoare sau la pupat,
imbratisarile puternice sunt placute pentru copiii cu desincronizare senzoriala si ii ajuta;
sa se dea in leagan in parc; sa impinga peretele cu mainile sau spatele; sau joc spate in
spate, ne ridicam impingandu-ne unul in celalalt; sa suga unt de arahide sau ceva similar);
activitati care ajuta la dezvoltarea simtului vestibular (al echilibrului): leagan,
hamac; echilibristica pe bordure; rostogolit; invartit; topogan; bicilcleta; activitati care
ajuta la dezvoltarea simtului tactil (masaj sau automasaj cu diferite texture; joc cu apa;
joc cu nisip; ajutor in bucatarie -sa amestece ingredientele, poate face asta chiar cu
mana); activitati care ajuta la dezvoltarea simtului auditiv (ritmuri, lectura, numesc ce
fac sau ce vad, vorbesc simplu, in cuvinte cheie); activitati care ajuta la dezvoltarea
simtului visual (desen, mozaic,unit puncte, labirint); activitati care ajuta la
planificarea motorie (toate jocurile copilariei -1,2,3 La peret stai, Ratele si vanatorii,
etc, sarituri, cursa cu obstacole)
Varietatea de experiente senzoriale de care copilul are nevoie este foarte mare,
important este sa tinem cont de cateva principii:
o Copilul de cele mai multe ori se angajeaza in autoterapie. El cauta acele experiente de
care are nevoie, insa din pacate adultul se intampla sa il opreasca. Ideea ar fi sa observam
ce fel de experiente ii sunt necesare si apoi sa ii dam alternative la ele (daca sunt
periculoase sau nepotrivite) si sa ii oferim cat mai multe oportunitati de acel gen.
o Atunci cand suntem noi cei care ii oferim experintele senzoriale (exemplu: pictat cu
degetele, amestecat ingrediente in bucatarie, etc) trebuie sa fim atenti la ce ii place si sa
pornim de acolo. Sa oferim multe experiente despre care deja stim ca ii plac si doar
cateva noi. Experientele noi nu vor fi introduse decat treptat, pe durate limitate de timp,
cu acordul copilului, pentru a se invata cu ele.

4
o Este important sa inceapa ziua cu experientele de care are nevoie, pentru a fi „in forma”
tot restul zilei. In momentele de pauza, sau cand ii este greu cu o activitate mai pot fi
introduse. Foarte importante sunt si seara la culcare pentru ca unui copil cu
desincronizare senzoriala ii este dificil sa adoarma fara ajutor.
Scopul hranei senzoriale este sa: echilibreze sistemul nervos central, astfel incat sa fie
„la fix” de activat dar si de calm; sa invete copilul cu diverse senzatii astfel incat sa le poata
recepta si organiza mai usor in viata de zi cu zi
Un copil „dificil” poate fi activ si linistit daca ii „hranim” creierul cu senzatiile de care
are nevoie!
Tulburarile senzoriale pot influenta unele sau toate simturile fizice.
Există 7 categorii care cuprind functiile noastre senzoriale, acestea fiind: tactile, auditive,
vizuale, gustative, olfactive, proprioceptive (constientizarea corpului, muschilor si a
articulatiilor), vestibulare. Cei mai multi oameni se confrunta cu tulburari senzoriale, fie
hipersensibilitate sau sensibilitate din punct de vedere hipoglicemic. Aceasta tulburare
influenteaza mai multe functii diferite ale corpului. Daca unul sau mai multe simturi sunt
perturbate, mesajele senzoriale trimise la creier sunt incorecte. Realitatea este interpretata in mod
eronat, ceea ce duce la hotarari si raspunsuri gresite.
Tulburari posibile:
Tactil – evitarea atingerilor, toleranta la durere mare, slaba coordonare, repulsie la
ingrijire, merge foarte mult, evita texturi aspre ale alimentelor sau ale altor substante, precum si
imbracamintea, sosetele si/sau pantofii.
Proprioceptiv – probleme de dexteritate, finete, coordonare slaba, prefera jocurile dure,
rupe de multe ori jucariile sau alte obiecte, isi tine corpul in pozitii ciudate.
Auditiv– reactioneaza prea slab sau prea puternic la zgomotele puternice, devine usor
isteric sau pare a le ignora, acopera frecvent urechile, fredonand sau cantand singur, se sustrage
grupurilor mari de oameni, asculta sunetul de la TV, radio etc.
Vizual – tine jucariile, cartile aproape de fata, deschide si inchide in mod repetat usile sau
sertarele, evita luminile aprinse continuu si lumina zilei, este atras de obiectele lucioase si/sau
reflectorizante.

5
Gust – tine degetele sau mainile in gura de multe ori, prefera produsele alimentare moi,
fine sau extrem de gustoase, selecteaza ceea ce mananca, prezinta probleme la spalatul pe dinti si
de obicei respinge produse alimentare care par a fi schimbate la culoare sau aspect.
Vestibular- intra in panica atunci cand se afla cu susul in jos sau este inclinat intr-o parte,
este ingrozit daca picioarele ii parasesc pamantul, devine nervos in jurul dealurilor, scarilor,
trebuie sa se afle in continua miscare, acest lucru afectandu-i atentia si comunicarea, nu poate
circula cu mijloacele de transport.
Olfactiv- se plange frecvent de anumite mirosuri, evita locuri unde se gasesc arome
puternice (bucatarie, baie, restaurant, gradini zoologice etc.), nu ii plac grupurile de oameni,
miroase alimentele inainte sau in timp ce le mananca, miroase obiectele uzuale in mod repetat,
uraste sa fie murdar si varsa la mirosuri specifice fecalelor sau frotiurilor.
Simturile noastre fizice sunt destinate sa ne ajute. Deficientele in aceste zone aduc o
varietate de dificultati comportamentale vizibile. Identificarea timpurie a acestor disfunctii
ne permite sa actionam pentru a stimula functia afectata. Problemele senzoriale pot fi
modificate cu tratament. Capacitatea de a intelege lumea va deveni putin mai complicata
pentru cei afectati.
Tulburarea sau disfunctia de integrare senzoriala este o tulburare neurologica ce rezulta
din incapacitatea creierului de a integra anumite informatii primite de la organism, de la cele
cinci sisteme senzoriale de baza. Aceste sisteme senzoriale sunt responsabile pentru detectarea
atractiei, sunetelor, mirosului, gustului, temperaturii, durerii, precum si pozitia sau miscarea
corpului. Creierul creaza apoi o imagine combinata a acestor informatii, cu scopul de a face
legaturi si sa reactioneze in mod corespunzator. Relatia dintre comportamentul in curs de
desfasurare si functionarea creierului se numeste integrare senzoriala, aceasta teorie fiind
conceputa de catre A. Jean Ayres in anul 1960.
Experientele senzoriale includ atingerea, miscarea, sensibilizarea corpului, vederea,
sunetul, mirosul, gustul si gravitatia asupra corpului. Diferenta dintre acestea este integrarea
senzoriala. In timp ce procesul de integrare senzoriala (SI) are loc in mod automat si fara efort,
procesul este ineficient. Eforturile suplimentare si atentia sunt necesare la aceste persoane pentru
ca SI sa apara. Cand se intampla acest lucru, obiectivele nu sunt usor de finalizat, rezultand
tulburarile de integrare senzoriala (SID).

6
Unele dintre semnele problemelor de integrare senzoriala sunt: hipersensibilitate la
atingere, miscare sau sunete, tendinta de a fi usor distras, probleme sociale si/sau emotionale,
nivelul de activitate este fie neobisnuit de mare fie neobisnuit de scazut, neindemanare fizica,
lipsa auto-controlului, dificultati in a face tranzitia de la o situatie la alta, incapacitatea de a se
auto-calma sau auto-relaxa, stima de sine scazuta, intarzieri in vorbire, limba sau abilitati
motorii.
Terapia prin integrare senzoriala are rolul de a crea un echilibru intre sistemul
nervos central si cel periferic.
Exemple de terapie prin integrare senzoriala pentru copii autisti
Stimularea senzoriala joaca un rol important in dezvoltarea personalitatii copilului.
Simturile ii ajuta in primii ani sa descopere lumea si sa se descopere pe sine. Prin intermediul
simturilor invata sa se apropie sau sa se fereasca de lucruri, locuri, persoane. Simturile sunt
mijloace importante prin care mediul inconjurator contribuie la dezvoltarea personalitatii
copilului. Stimularea acestora intr-un mod potrivit varstei si nevoilor pruncilor este deci
folositoare pentru cresterea lor intr-un mod frumos si firesc.
In autism insa, toate aceste tehnici sunt adaptate nevoilor copilului si sensibilitatilor
senzoriale pe care acestia le au. Una dintre cele mai des intalnite probleme la copiii cu TSA
este lipsa contactului vizual. Nu este usor sa le atragem atentia acestor copii mai ales daca se afla
într-o activitate placuta lor. La inceput, pentru imbunatatirea acestuia, terapeutul trebuie sa aiba
in vedere sa se pozitioneze fata in fata cu copilul. Atunci cand ii cerem ceva copilului sau dorim
sa ii comunicam ceva, trebuie sa ne asiguram ca s-a creat un contact vizual, apropierea de copil
avand loc la nivelul ochilor acestuia.
In fiecare tehnica pe care o abordam, trebuie sa avem in vedere faptul ca cei diagnosticati
cu autism, in general, nu sunt deschisi la nou. Astfel, pentru a evita esecul total al unor noi
integrari senzoriale, este bine ca aceste activitati sa le exemplificam initial pe propria noastra
persoana, sa o impartim in etape mici pentru a pastra captata atentia copilului si sa folosim
intaritorii pe care copilul i-a ales inainte de inceperea activitatii sau unii pe care-i stim ca fiind
preferatii lui.
In ceea ce priveste stimularea senzoriala orala, exista numeroase tehnici pe care terapeutii
impreuna cu familia le pot aplica in cadrul sedintelor de terapie si nu numai. Toate aceste metode
insa trebuie introduse treptat. Este necesar ca aceste stimulari sa fie redirectionate catre

7
comportamente acceptate din punct de vedere social. Spre exemplu, un copil care simte nevoia sa
roada sau sa linga obiectele din jurul sau, trebuie ajutat sa ajunga in punctul in care va cere voie
independent sa isi satisfaca aceasta nevoie folosind alternative precum: aparate de masaj, periuta
electrica, jucarii din cauciuc, alimente etc. Fiecare metoda nou introdusa va trebui supravegheata
de catre toate persoanele cu care copilul interactioneaza in mod frecvent, avand in vedere tot
timpul obiectivul propus si controland durata si frecventa aparitiei comportamentelor nedorite,
incercand diminuarea, nu intarirea lor.
Un alt timp de stimulare senzoriala, este cel olfactiv. Fie ca ne dorim sau nu, copilul va
continua sa miroasa obiectele, sa prezinte sensibilitati la anumite mirosuri ș.a. Putem interveni
insa urmarind antecedentele si incercand sa le satisfacem aceste nevoi de a se stimula. Una dintre
metodele pe care putem sa le abordam este aceea de a oferi copilului sticlute cu diverse esente
sau arome, ajutandu-l sa le identifice provenienta. In cazul unui copil non-verbal, daca aceasta
stimulare apare des, poate fi folosita pentru inceput ca si recompensa, incercand inlocuirea
obiectelor cu lucruri care se pot mirosi in mod normal ( esente, parfumuri, flori etc. ).
Multi parinti se confrunta cu problemele de alimentatie ale copiilor, atat cei cu autism cat
si cei neurotipici. La fel ca si la celelalte integrari senzoriale si in aceasta privinta exista etape
care se desfasoara pe o perioada nedeterminata. Depinde de toleranta copilului, de motivatia pe
care o va avea pentru a accepta un anumit aliment. Introducerea unui aliment pe care il refuza,
are ca pasi principali urmatoarele: mananca alimentul pe care doresti sa il introduci in prezenta
copilului si arata-te placut impresionat de gustul acestuia, o alta persoana trebuie sa faca acelasi
lucru in prezenta lui, in timpul terapiei vor avea loc discutii despre alimentul respectiv, atunci
cand copilul mananca, pune alimentul pe care il refuza intr-o farfurie paralela, la ceva timp dupa
ce accepta cu usurinta alimentul pe masa, puneti-l in farfuria din care mananca, explicandu-i ca
nu este necesar sa manance daca nu doreste, dupa ce treceti si de aceasta etapa, prefaceti-va ca
mancati impreuna alimentul pe care il refuza. Dupa cum am spus, etapele nu se desfasoara pe o
perioada determinata, unii copii refuza alimentul din cauza texturii, altii al mirosului, altii al
gustului, cert este ca trebuie sa ne incarcam cu multa rabdare si perseverenta. Urmatorul pas in
introducerea alimentului este acela de a-l atinge cu buzele, explicandu-i din nou ca nu este
necesar sa il manance. Odata ce treceti peste aceasta etapa, urmatoarele sunt acelea de a atinge
alimentul cu limba, apoi tinerea acestuia in cavitatea bucala. Ultimul pas este acela de a
determina copilul sa mestece si sa inghita. Toate aceste etape necestita intaritori puternici pe care

8
sa ii obtina doar atunci cand reuseste sa indeplineasca una dintre cerintele de mai sus. Laudati-l
pentru fiecare pas micut si incurajati-l.
Alte exemple de integrare senzoriala folosite des in cadrul terapiei si nu numai:
Atunci cand copilul refuza sa asculte muzica, incercati sa micsorati volumul si sa lasati
un aparat pornit pe fundal in timp ce va desfasurati activitatea, treptat, incercati sa mariti
volumul. Daca observati ca acesta isi acopera urechile sau devine agitat, explicati-i ca veti da
muzica mai incet dupa un anumit numar de secunde (stabilite in functie de toleranta acestuia).
Unii copii isi flutura mainile sau executa miscari repetate. Este indicat ca atunci cand
sesizati, sa interveniti si sa il solicitati intr-un joc care il va stimula vizual. Spre exemplu: jucati-
va cu mingea, rasfoiti o carte, indreptati lumina reflectata in oglinda catre un obiect pe care el sa
il aduca.
Daca cel mic nu isi poate controla foarte bine miscarile, ajutati-l. Incepeti prin strangerea
jucariilor mari, continuand cu cuburile, aruncarea obiectelor intr-o galeata sau introducerea a
diverse alimente in sticle largi la gura (fasole, nuci, alune s.a.).
Dorinta de a explora diverse texturi, se poate transforma si ea intr-o adevarata invatare.
Oferiti-i copilului posibilitatea de a atinge diverse texturi (buretei de vase, orez, lana, vata etc.),
folosind-o drept recompensa sau joc in invatarea incidentala.
Rolul terapiei de integrare senzoriala este acela de a-l ajuta pe copil sa inteleaga stimulii
pe care ii primeste din exterior si sa reactioneze potrivit fiecaruia. Daca acesta nu poate accepta
acesti stimuli la fel ca ceilalti, cu siguranta, cu ajutorul unei interventii specializate solicitata
timpuriu, copilul va reusi sa interactioneze cu acesti stimuli, fiind invatat sa o faca in felul sau.

Bibliografie:

 “A Parent’s Guide to Understanding Sensory Integration” disponibil pe


http://www.efrconline.org/admin/files/Parent'sGuideToSI.pdf
 “Understanding sensory processing disorder” disponibil pe
https://www.spdstar.org/basic/about-spd
 Carol Stock Kranowitz, Copilul desincronizat senzorial, Editura Frontiera, 2012