Autismul este o tulburare acreieruluicare

interfera adesea cu abilitatea de a comunica si

de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape
indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani,
desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata
abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand
observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si
nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti
copii de aceeasi varsta.

Lumea n care triete persoana cu autism este o lume

diferit; nelegerea acestei lumi este mai mult dect

dobandirea unor cunotine teoretice i aplicarea acestora
n domeniul educaional; nelegerea acestei lumi este
contientizarea n fiecare moment al zilei a faptului c
tratamentul/ abordarea persoanelor cu autism necesit o
categorie aparte de oameni capabili s gndeasc ca o
persoan cu autism. Altfel spus, e nevoie de o categorie de
exploratori motivai n a descoperi lumea, cultura i
obiceiurile persoanelor cu autism.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare

normala a vorbirii si pot sa "para" surzi, desi

testele deaudiometriesunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul
percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie
de un insotitor in aproape toate domeniile
vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi
capabili sa functioneze la un nivel foarte
ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala
normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si

determina diferitegradede izolare sociala,

tratamentul poate aduce o ameliorare
semnificativa in viata persoanelor cuautism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul
adecvat au dus la cresterea numarului de
persoane cuautism caresunt capabile sa
traiasca independent atunci cand ajung la
varsta adulta.

nainte de a invita o persoan cu autism s fac parte din

lumea noastr, noi trebuie s nvm modul n

care ei percep lumea noastr i care sunt dificultile pe
care le ntmpin atunci cand le cerem s vin n lumea
noastr.

Pornind de la semnificatia etimologica a

termenului de ergoterapie, atunci cand raportam

aceasta metoda la copil, se poate adopta
termenul de terapie ocupationala, termen pe care
il folosim si pentru adulti atunci cand nu este
vorba de o munca propriu-zisa (cecomportaun
efort mai mare, deseori finantata siurmarinduse un avantaj economic),cio activitate mai
usoara sau o ocupatie culturala, distractiva, ce se
efectueaza sub forma unei relaxari cu
componente derecuperare.Popescu Al. (1993)

Terapiaocupationala raportata la copil

include orice joc sau orice activitate

atragatoare care poate contribui la formarea
sau ameliorareasafizica si psihologica.

Terapeutul poate lucra pentru dezvoltarea

coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre

mana si ochi cum ar fi implicarea in jocurile de
aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.
Terapia ocupationala este necesara atunci cand
este afectata performanta in mai multe domenii:
Abilitati de motricitate fina: miscarea si
dexteritatea muschilor mici din maini si degete.
Abilitati de motricitate grosiera: miscarea
muschilor mari din brate si picioare.

Abilitati vizuo-motrice: deplasarea unui copil pe baza

perceptiei informatiilor vizuale.

Abilitati oral-motorii: miscarea muschilor gurii, buze,
limba si maxilar, incluzand suptul, mestecatul si
linsul.
Abilitati de auto-ingrijire: imbracat, hranit si mersul la
toaleta.
Integrare senzoriala: abilitatea de a primi, sorta si
raspunde la informatiile primite din mediu.
Abilitati de planificare motorie: abilitatea de a
planifica, implementa si imparti secventele sarcinilor
motorii.

 Ergoterapia sau activitatile de tip lucrative sunt un mijloc

de exprimare, permitand persoanei sa creeze in realitate

ceea ce a vazut, trait sau imaginat. Activitatile
ergoterapeutice implica gandire, planificare, presupunere
si alegere, pentru ca la finalul activitatii, persoana cu
handicap sa fie mandra ca a creat o jucarie, un panou
decorativ, sau un obiect util. Acest lucru le da un sentiment
revigorant si le confera un simt al realizarii si increderii in
sine, contribuind la structurarea statutului si rolului
persoanei, recunoscute din punct de vedere social.
Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, ajuta la
dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la
progresul capacitatilor de coordonare. In general, prin
activitatile de ergoterapie se obtine progresul si nu
regresul personalitatii umane, fie ea cu handicap sau nu.

Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul

uneltelor, ajuta la dezvoltarea membrelor

superioare si contribuie la progresul
capacitatilor de coordonare. In general, prin
activitatile de ergoterapie se obtine progresul
si nu regresul personalitatii umane, fie ea cu
handicap sau nu.

Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:

dezvoltarea deprinderilor manuale

dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
consolidarea deprinderilor tehnice (ex. taiat, lipit,
indoit, bobinat, insurubat si formarea unor noi
deprinderi- impletitul, imbinarea
consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si
disciplina pastrarii materialelor in ordine
educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu
alte persoane in vederea realizarii unor lucrari de grup
familiarizarea persoanelor cu dizabilitati cu diferite
materiale, pe care incep sa le analizeze in timp ce le
folosesc: forma, marime, culoare, consistenta.

Activitatile ergoterapeutice pun accentul pe

reeducarea gestualitatii, a indemanarii,

invatarea unor deprinderi noi, utile,
dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/
adaptarea la efort. Activitati ca desenul,
pictura, modelajul sunt foarte importante in
dezvoltarea proceselor gandirii, pentru o mai
buna coordonare oculara si manuala, pentru
dezvoltarea motricitatii fine (dactilo-pictura si
modelaj).

Cum ajuta terapia

ocupationala
in autism?
Terapeutul observ copiii pentru a vedea dac acestea pot

face sarcini care sunt de ateptat s fac la vrsta lor

-cum se mbrac sau un joc , de exemplu . Uneori ,
terapeutul va avea copilul filmat n timpul zilei , pentru a
vedea modul n care copilul interacioneaz cu mediul
su , n scopul de a evalua mai bine ce fel de ngrijire are
nevoie copilul.

Terapeutul ar putea s noteze oricare dintre urmtoarele :

Atentie si rezistenta
Tranziie pentru noi activiti
Jocuri care folosesc abilitatea
Nevoie de spaiu personal
Rspunsurile la atingere sau alte tipuri de stimuli
Abilitati motorii , cum ar fi postura , echilibru , sau manipulare de

obiecte mici
Agresiune sau alte tipuri de comportamente
Interaciunile dintre copil i ngrijitorii

Odat ce un terapeut ocupaional a adunat informaii , el

sau ea poate dezvolta un program pentru copilul . Nu

exist un program unic de tratament ideal. Dar devreme ,
structurat , ngrijire individualizat a fost demonstrat de a
lucra cel mai bine .

Ce putem face?
Activiti fizice , cum ar fi nirarea margelelor sau de a

face puzzle-uri , pentru a ajuta un copil s dezvolte

coordonarea i constientizarea propriului corp;
Joaca activiti pentru a ajuta cu interaciune i
comunicare;
Activiti de dezvoltare , cum ar fi spalatul pe dinti i
pieptnarea prului;
Strategii de adaptare;

Care sunt beneficiile

terapiei ocupationale in
autism?
Scopul general al terapiei ocupaionale este de a ajuta
persoana cu autism sa-si mbuntateasca calitatea
vietii lui acas i la coal . Terapeutul incearca s
menin , i sa imbunatateasca abilitile , astfel
nct persoanele cu autism pot fi independente.

Proiect realizat de:

Simionese Dumitrita, gr.7, an II, BFKT