Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iasi

Facultatea de Bioinginerie Medicala
Master Bioinginerie Clinica

Aplicatii ale ecuatiilor diferentiale

Student: Matei Florin Ş.l. Dr. Mihai Ilea

Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi
Modele matematice in biomedicina

Posibilitatea abstractului este avantajul esenţial al modelării matematice. De exemplu,

pentru a intelege comportamentul soluţiilor ecuaţiei :(1) nu contează dacă
descrie o creştere a populaţiei , o tumoare în dezvoltare sau o creştere a indivizilor
infectaţi. Matematic este doar ecuaţia pentru creşterea exponenţială care poate fi tratată şi
rezolvată fără a face referinţă la interpretare . Odată stabilite, rezultatele trebuie înţelese în
termeni biologici. In general o ecuaţie diferenţială ordinară pentru o funcţie necunoscuta
x(t) : (2) , si are urmatoarea interpretare : partea din stânga ecuaţiei, x’(t)
descrie rata de schimbare a cantităţii x(t) de-a lungul timpului. Partea din dreapta, ,
descrie toate sursele schimbării în x(t). Soluţilei ecuaţiei creşterii exponenţiale,
,este de forma , unde

este condiţia iniţială. pentru. Ecuaţia descrie creşterea exponenţială

pentru , care poate fi aplicată creşterii populaţiei. Ecuaţia descrie descompunerea
exponenţială, în cazul in care si poate fi aplicată descompunerii radioactive sau
eliberării unui medicament în circulaţia sangvină. In multe cazuri, creşterea exponenţială nu
este un model potrivit. La o anumită dimensiune, o populaţie în creştere va atinge o limită
unde toate resursele disponibile sunt folosite pentru a menţine nivelul crescut al populaţiei,
dar aria de răspândire nu va suporta alţi indivizi.

Teoria ecuatii diferentiale a fost aplicata testului de toleranta la glucoza si metodei dilutiei-
indicator.Modelele acestor studii folosesc notiunea de compatiment,care este definita
astfel:daca o substanta este prezenta intr-un sistem biologic in cateva forme distincte si daca
trece dintr-o forma in alta la o rata masurabila,atunci fiecare forma constituie un
compartiment separat pentru substanta.Testul tolerantei la glucoza este cateodata realizat prin
administrarea glucozei intravenos la o rata continuua,atunci cand pacientul nu poate tolera
glucoza oral.Se obtine o medie a concentratiei glucozei din sange ca o functie a timpului la o
populatie prestabilita,persoane care nu sufera de diabet sau alte boli care sa afecteze
metabolismul carbohidratilor.In aceste experimente,rata infuziei continue a glucozei in sange
s-a considerat a fi un numar real(A).Acest rezultat poate fi modelat folosind notiunea de
compartiment.Sa presupunem ca X este volumul distributiei glucozei ,x(t) este concentratia
glucozei din sange in timpul t,masurat in minute.Amestecul de glucoza din compartiment la
Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi
timpul t,este:Xx(t).Rata fractionara(in mg/min)la care glucoza dispare din sange va fi notata
cu Z.Glucoza dispare din compartiment sau numai daca concentratia sa depaseste concentratia
normala a sangelui.Vom inpune conditia carata schimbarii masei glucozei sa fie egala cu rata
revarsarii glucozei plus rata influxului glucozei.Aceasta conditie este modelata de ecuatia:

,unde nivelul initial al concentratiei glucozei in sange este de

84,9mg/dl.Solutia este de forma: .S-a observat ca nivelul

glucozei din sange,scade la o valoare care ste mai mica decat nivelul normal dar in final
atinge nivelul normal.

Metoda dilutiei-indicator este folosita pentru determinarea volumului de sange sau rata
sangelui prin sistemul cardiovascular sau o portiune din acesta.La momentul t=0,o cantitate
cunoscuta de colorant X este injectata intr-o vena principala langa inima.Dupa scurt
timp,sangele din vena va intra in ventriculul stang si va fi pompat in aorta.Concentratia
colorantului din aorta este monitorizata la intervale fixe de timp,si este considerata ca o
functie de timp.Este stiu din medicina ca,aproximativ 20 de secunde sunt necesare pentru o
cantitate de snge sa treaca prin aorta pentru a face un circuit ichis,si sa se reintoarca in
aorta.Debitul cardiac normal este de 5 l/min la o persoana in repaus,dar poate creste la mai
mult de 30 l/min in timpul exercitiilor fizice. Se determina volumul din ventricul stang si rata
la care inima pompeaza sange.Se construieste un model,reprezentat printr-o ecuatie
diferentiala,presupunand ca rata schimbarii masei colorantului este egala cu (-) rata
reversarii colorantului,sau matematic: (8) unde x(t) este concentratia
colorantului la momentul t in aorta,Veste volumul din ventricul stang,iarR este capacitatea
cardiaca.Vom impune conditia intiala:

,cu solutia: ,t .S-a timut cont de faptul ca ventriculul

se presupune a fi un rezervor de un volum constant,cu o rata de influx-reversare

constanta,timpul necesar colorantului pentru a atinge punctul de observatie este foarte mic,toti
colorantii intra in ventricul instantaneu la momentul dupa injectia sa in vena la momentul
t=0,si faptul ca o cantitate de colorant este perduta prin peretii capilarelor in perioada de
observatie.

O alta aplicatie a ecuatiilor diferentiale in medicina este data de modelul matematic pentru
detectarea diabeticilor.Majoritatea tesuturilor pot utiliza grasimile si proteinele pentru
obtinerea energiei in absenta glucozei.Un nivel prea ridicat a concentratiei sangvine poate
Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi
duce la modificari patologice ca deshidratarea celulara.Concentratia sangvina a glucozei
trebuie mentinuta la o anumita valoare pentru a se mentine in parametri normali prevazuti de
sanatate.Sistemul de reglare a concentratiei glucozei in sange este complicat.O mare varietate
de hormoni si alti metaboliti ajuta la reglarea sistemului glucozei sangvine.In conditii normale
insulina secretata de celulele ale pancreasului predomina in controlul intern al concentratiei
glucozei.In plus,cresterea concentratiei glucozei in sange stimuleaza celelele de a secreta
insulina.Insulina se ataseaza de peretele unor celule si le face mai permeabile la
glucoza.Astfel,glucoza poate intra in celula unde poate fi utilizata pentru energie sau poate fi
stocata,ca glicogen in muschi sau ficat.Testul de toleranta la glucoza este utilizat pentru
diagnosticarea diabetului zaharat,o boala caracterizata de un nivel foarte mare a concentratiei
glucozei in sange.In acest test ,pacientului ,care a mancat peste noapte,ii este administrata o
doza mare de glucoza.In urmatoarele 3-5 ore sunt facute mai multe masuratori ale
concentratiei glucozei in sange .Scopul acestui test a fost de a obtine un criteriu de
diferentiere a persoanelor sanatoase de prediabetici si diabetici incipienti din cateva probe de
sange din timpul testului de toleranta la glucoza.Modelul reprezentat printr-un sistem de doua
ecuatii diferentiale este un model grosier si ia in considerare doar concentratiile glucozei(x)
in sange si a concentratiei hormonale .Analitic,modelul este descris de urmatorul
sistem:

(11) unde A,B,C,D sunt niste constante pozitive,

S-a considerat ca necunoscutele X si Y au valorile initiale calculate in

momentul in care pacientul infometat ajunge la spital.Functia H(t) reprezinta valoarea la care
concentratia glucozei in sange este crescuta extern.Se observa ca daca: atunci
concentratia glucozei va scadea prin preluarea ei de catre tesuturi si depozitara excesului in
ficat ca glicogen.Daca

,glandele endocrine secreta hormoni ce tind sa creascavaloarea lui y.Acest model poate
fi folosit doar pentru diagnosticarea diabetului incipient si uneori rezulta o minima potrivire a
datelor la 3-5 ore dupa ingestia glucozei.

Modelele matematice reprezentate prin ecuatii diferentiale au aplicatii si in epidemiologie.O

analiza a acestor modele duc la descoperirea unei valori critice a densitatii populatiei d
astfel ca ,introducerea unuia sau a mai multor infectati in populatie nu duce la
declansarea unei epidemii,in timp ce ,introducerea de infectati ve va duce la
Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi
aparitia unei mici epidemii.Se presupune ca exista patru tipuri de indivizi in populatia
studiata:susceptibiliexpusi si infectati dar nu inca contagiosi,infectati,indivizi inlaturati.In
aceasta ultima categorie sunt inclusi nu doar acei indivizi care au fost inlaturati din populatie
datorita simptomelor observabile ci si acei care s-au insanatosit si au imunitate.Perioada de la
momentul in care un individ este expus si devine infectat pana la momentul in care devine
contagios va fi numita perioada de latenta.Perioada de infectare va fi acel timp in care un
individ este in categoria contagiosilor,in timp ce perioada de incubatie va indica timpul de la
expunere pana la momentul inlaturarii.Intr-o populatie de marime A,x(t),y(t),z(t) reprezinta
numarul de indivizi susceptibili,contagiosi si inlaturati la momentul t.Modelul matematic care

descrie acest fenomen este: ,aici parametru n reprezinta o rata de

contact efectiv,in timp ce Q(t) este rata de aparitie a infectiilor,P(t) este rata de inlaturare a
infectiilor.Daca 1-U(t) reprezinta partea de populatie care devine imuna datorita expunerilor
repetate,atunci k’(t) este rata de la care apar infectatii,dar care nu sunt inca contagiosi.In
studierea acestui sistem,se presupune ca nu toate expunerile duc la infectare si deci mai tarziu
la infectie.

O alta aplicatie diferentiale este in masurarea curgerii sangelui in metabolismul corpului

biologic. Persoana este injectata cu o substanta (trasor) care este slab radioactiva. Aceasta
injectare duce la concentratia sigura (trasor) in sange peste timp, aceasta poate fi notata prin
Y(t). Sangele livreaza radioactivitatea spre tesuturi. In particular radioactivitatea este
transferata intre sange si tesut biologic prin raspandire. Aceasta radioactivitate este masurata
cu PET. Semnalul PET trebuie sa fie prelucrat pentru a duce sangele care se scurge in tesut.
Se considera ca semnalul radio-activ din tesut asa zis voxel,s sei presupune doua tipuri diferite
de tesut care sunt localizate in acest voxel, cu volume de de tesut biologic relative si
respectiv 1- . Valoarea nu este cunoscuta (stiuta). Daca notam radioactivitatea din doua

tesuturi cu X(t) si Z(t),obtinem: unde a,c reprezinta tranzitia

trasorului din sange catre tesuturi,ia b,d reprezinta tranzitia trasorului din tesut in sange.
Semnalul nou masurat este o combinatie intre X(t) si Z(t),de forma :

(15) . In practica, se stie semnalul dat S(t), sarcina noastra este sa

determinam care sunt cinci parametri.Inlocuind pe S(t) in ecuatiile
Universitatea de Medicina și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi
sistemului,vom obtine o ecuatie diferentiala de ordinul doi de forma: (16)
,unde:

Chiar daca noi avem cunostinte pentru amandoua S(t) si Y(t), ecuatia diferentiala pentru S(t)
putem sa determinam numai pentru parametrii a,b,c,d determinati din informatii. Cu toate
acestea , dintre acesti patru parametrii noi nu putem sa deducem cinci parametrii cu
exceptia informatiei aditionale care este stiuta (pentru constrangerile fiziologice care pot sa fie
caracteristice pentru parametrii identificati de la semnalele PET masurate din creier. De
asemenea multe informatii primite se pot pierde prin combinarea datelor.

Bibliografie :
1. Chicone C., Ordinary Differential Equations with Applications, Springer-Verlag,
Berlin, 1999.
2. Edelstein L.,Mathematical models in biology,SIAM,2005.
3. Eisen M. , Mathematical Methods and Models in the Biological Sciences, Prentice Hall ,
New Jersey, 1988.
4. Murray J.,Mathematical biology II:Spatial models and biomedical applications,Springer-
Verlag,Berlin,2002.
5. Taubes C.H.,Modeling differential equations in biology,Prentice Hall,2001 .