CAPITOLUL I . NOȚIUNEA DE ECUAȚIE : repere teoretice.

1.1 Conceptul ecuație.

Ecuaţiile ocupă un loc important în cursul şcolar de matematică. Aceasta se
explică prin faptul că ecuaţiile îşi găsesc aplicare în toate compartimentele
matematicii elementare şi ale celei superioare.
În cursul şcolar de obicei se studiază ecuaţii în care necunoscutele iau valori
numerice. În matematică se cercetează şi alte tipuri de ecuaţii în care necunoscutele
sunt:
- numere întregi (ecuaţii diofantice)
- vectori (ecuaţii vectoriale)
- funcţii (ecuaţii diferenţiale, integrale, funcţionale etc.) .
Ecuaţiile şi metodele de rezolvare a lor, începînd cu apariţia matematicii ca ştiinţă,
au fost obiectul de studiu al algebrei . Notarea necunoscutelor (variabilelor) cu
ajutorul literelor în ecuaţii a fost întrodusă în secolul al XVI- lea.Tradiţia de a nota
necunoscutele cu ultimele litere ale alfabetului latin x, z, y, ...iar mărimile
cunoscute (parametrii) – cu primele litere a, b, c ..., vine de la matematicianul
francez R.Descartes .
Mulți savanți s-au străduit să formuleze stric din punct de vedere formal și
totodată accesibil penrtu elevi definiția noțiunii de ecuație .
În logica matematică afirmație se numește orice propoziție narativă despre care se
poate spune că este justă sau falsă .
Propozițiile cu o variabilă care poate lua diferite valori nu se consideră afirmații ,
deoarece pentru unele valori ale variabilei ele sunt adevărate,iar pentru altele false .
Exemplu : ″Suma numerelor x și y este egală cu 5 .″Această propoziție nu este
afirmați , deoarece pentru x=2, y=3 ea este adevărată, iar pentru x=3 , y=4 –falsă .
Admitem că propoziția conține o variabilă care poate lua diferite valori.
Substituind fiecare dintre valorile variabilei , propoziția se va transforma într-o
afirmație adevărată sau falsă .Această propoziție se numește predicat unilocal (cu
un loc) .

4
 În matematică ca exemplu de predicat unilocal poate servi propoziția ″Numărul
natural x este par ″(aici mulțimea de definiție X este alcătuită din toate numere
naturale , iar mulțimea de adevăr T- din numere pare ) .
Predicatul unilocal este și ecuația x2-5x+6=0. Mulțimea de adevăr al lui este
mulțimea T={2;3} alcătuită din soluțiile ecuației .
Admitem că o propoziție oarecare P=(x ,y) conține două variabile și variabila x ia
valori din mulțimea X,iar variabila y – din mulțimea Y (aceste mulțimi pot să
coincidă ).Perechile ordonate (x ,y), alcătuiesc, după cum știm, produsul cartezian
X xY al mulțimilor X și Y .
Admitem că pentru orice pereche (a ,b) din XxY , cînd înlocuim în propoziția
P(x,y) variabila x prin valoarea ei a ,iar variabila y prin valoarea ei b , se obține
afirmația P(a,b) .Atunci spunem că P(x,y) este predicatul bilocal dat pe XxY .
Totalitatea T de perechi ( a,b) care, fiind înlocuite în predicatul bilocal P(x,y), dau
o afirmație adevărată, se numește mulțimea de adevăr a acestui pedicat .
In majoritatea manualelor școlare ecuațiile se definesc ca predicate, iar problema
despre soluțiile lor se reduce la problema aflării mulțimii de adevăr a acestor
predicate .
A rezolva ecuația inseamnă a afla mulțimea soluțiilor ei .
Deseori ecuația se examinează ca scrierea analitică a problemei despre aflarea
acelor valori ale necunoscutelor, pentru care membrii ecuației capătă valori egale.
O astfel de difiniție limitează aplicarea noțiunii de ecuație .Termenul ″ecuație″ este
folosit și in cazul când nu este legat de problema aflării soluțiilor. De exemplu , noi
vorbim de ″ecuația tangentei″ , de ″ecuația mișcării punctului″ etc . De aceea
considerăm că mai convenabilă pentru elevi este definiția dată în manuale școlare
începând cu clasa a V-a. Ecuație se numește egalitatea care conține variabile
(necunscute). Drept exemplu de ecuație pot servi egalitățile: x+2=7,
(y+3)2=y2+6y+9 , x+y=xy , S=vt .
Ecuațiile le putem considera ca un caz particular al propozițiilor cu variabile .

5
Examinăm egalitățile 5+4=9, 42=15-3, părțile stinga și dreapta ale cărora
reprezintă expresii numerice ce au sens . Despre fiecare din ele se poate spune: este
adevărată sau falsă. De aceea egalitățile la care părțile stinga și deapta sînt expresii
ce au sens, se pot considera afirmații .
Ecuațiile x+3=7, y=4+x nu propoziții matematice. Dacă în ecuația cu o singură
necunoscută în loc de necunoscută vom lua așa o valoare a ei, pentru care ambele
părți ale ecuației au sens, atunci vom obține o egalitate numerică adevătată sau
falsă . Același lucru vom avea și cu ecuațiile cu cîteva necunoscute, numai că aici
va fi vorba de inlocuirea unei totalități de valori ale variabilelor (perechi etc.).
Așadar fiecare ecuație cu o necunoscută reprezintă o propoziție enunțiativă care
pentru valori concrete ale variabilelor se poate transforma in afirmație adevărată
sau falsă .Astfel de propoziții enunțiative se mai numesc propoziții cu variabile . In
mod asimilar se definește soluția ecuației cu cîteva necunoscute ca o totalitate a
valorilor necunoscutelor care transformă ecuația într-o egalitate numerică
adevărată.
În diverse manuale noțiunea de ecuație se definește în mod diferit:
a) Ca propoziție cu o necunoscută în clasa a V-a se introduce noțiunea de ecuație
conform manualului [12] :
″Următoarele propoziții cu o necunoscută se numesc ecuații:
1 3  1 1 3
1) x+ = 4 , unde xϵ 0; 4 ; 2 ; 4 ;1  ;
2 
2 5
2) x+  , unde xϵQ+
3 4
1
3) x:  5, unde xϵQ+
2

b) În manualul [11], definiția ecuației cu o necunoscută este următoarea:

„Ecuația cu o necunoscută este o egalitate ce conține necunoscutaˮ.
c) Manualul [10] propune următoarea definiție a ecuației cu o necuoscută:
„O egalitate de forma A(x)=B(x), unde necunoscuta x apare în expresia A(x) și/sau
B(x), se numește ecuație cu o necunoscutăˮ.

6
Definițiile unor tipuri de ecuații liniare, pătratice, în general, de gradul n ,raționale
, iraționale , trigonometrice , exponențiale ,logaritmice se introduc concomitent cu
studierea funcțiilor corespunzătoare și pe baza lor.
Ecuațiile sînt clasificate astfel, ecuația f(x)=φ(x) se numește:
a) algebrică, dacă f(x) și φ(x) sînt funcții algebrice;
b) transcendentă, dacă cel puțin una din funcțiile f(x) și φ(x) este
transcendentă;
c) rațională algebrică, dacă funcțiile f(x), φ(x) sînt raționale;
d) irațională algebrică, dacă cel puțin una din funcțiile f(x), φ(x) este
irațională;
e) rațională întreagă, dacă funcțiile f(x),φ(x) sînt raționale întregi;
f) rațional-fracționară, dacă cel puțin una din funcțiile raționale f(x), φ(x) este
rațional-fracționară;
Ecuația A(x)=0, unde A(x) este un polinom de forma standard, se numește liniară
pătratică, cubică, de gradul patru și, în genere, de gradul n, dacă polinomul A(x)
este respectiv de gradul întîi, doi, trei, patru și de gradul n .
Dezvoltarea noțiunii ecuație în gimnaziu conform manualelor actuale se realizează
astfel:
1) În clasa a V-a se introduce noțiunea de ecuație prin definiția: „Ecuația cu o
necunoscută este o egalitate ce conține necunoscuta respectivă.ˮ. Apoi se introduce
noțiunea de soluție a ecuației:„Valoarea necunoscutei pentru care ecuația se
transformă într-o egalatate adevărată se numește soluție a ecuațieˮ. Se răspunde la
întrebarea „Ce înseamnă a rezolva o ecuație?ˮ. A rezolva o ecuație înseamnă a afla
soluția ei sau a arăta că ea nu are soluții. Mulțimea soluțiilor ecuației se notează cu
S.
2) În clasa a VI-a studiul ecuațiilor continuă în baza definiției „Ecuația cu o
necunoscută este o egalitate ce conține o necunoscutăˮ, unde „Soluția a ecuației
este valoarea necunoscutei pentru care ecuația se transformă într-o egalatate
adevăratăˮ și „ A rezolva o ecuație ecuație înseamnă a afla soluția ei sau a arăta că

7
ea nu are soluțiiˮ. Se va introduce: mulțimea soluțiilor ecuație se notează cu S, iar
dacă ecuația nu are soluții, atunci S=Ø.
3) În clasa a VII-a continuarea studiului ecuațiilor se începe cu reactualizarea
definiției ecuației cu o necunoscută, „O egalitate de forma A(x)=B(x), unde
necunoscuta x apare în expresia A(x) și/sau B(x), se numește ecuație cu o necu-
noscutăˮ, unde A(x)-membrul stîng al ecuației, B(x)-membrul drept al ecuației: a
soluției ecuației. „Valoarea necunoscutei pentru care ecuația se transformă într-o
egalatate adevărată se numește soluție a ecuațieˮ; mulțimea soluției se va nota cu
S , și a rezolva ecuația „înseamnă a afla soluția ei sau a arăta că ea nu are soluțiiˮ.
Se va introduce noțiunea de ecuații echivalente: „ Două ecuații cu aceeași
necunoscută se numesc echivalente , dacă mulțimile lor de soluții sînt egaleˮ. Apoi
elevii vor face cunoștințe cu ecuații de gradul I:„ O ecuație de forma : ax+b=0,
unde a, bϵR , a≠0 ─ ecuație de gradul I cu o necunoscută (forma generală ) .Unde
a─ coeficientul necunoscutei, b─ termenul liber, x─ necunoscuta . Această ecuație
b
are o soluție unică care este S={ a }.ˮ

4) În clasa a VIII-a se va realiza recapitularea definiției ecuației de gradul I,

studiate în clasa a VII-a și se introduce noțiunea de ecuație de gradul II prin

definiția: „Ecuația de forma ax2+bx+c=0, unde a≠0, a, b, c ϵR, se numește ecuație
de gradul II cu o necunoscută, a-primul coeficient, b-coeficientul al doilea, c-
termenul liberˮ. Se studiază și ecuații de gradul II forma incompletă. O noțiune
importantă în studiul ecuației de gradul II este discriminantul: ∆=b2-4ac. În
funcție de valoare discriminantului vom avea:
a) ∆=0, ecuația avînd o unica soluție
b) ∆<0, avem S=Ø
b  b 
c) ∆>0, cu S={ ; }
2a 2a

Se studiază teorema lui Viéte „Dacă numerele x1 și x2 sînt soluțiile ecuației

b c
ax2+bx+c=0, a≠0, a, b, cϵR, atunci x1+x2= ─ a și x1∙x2= a ˮ. Alt aspect în studiul

8
ecuației de gradul II este: descompunerea în factori al expresiilor de forma
ax2+bx+c=0, dacă a≠0 și ∆≥0, atunci ax2+bx+c=(x-x1)(x-x2), unde a, b, c ϵR și
x1,x2 sînt soluțiile reale ale ecuației de gradul II.
5) În clasa a IX-a după recapitularea celor studiate din clasa a VIII-a se introduce
un alt tip de ecuații: ecuații raționale prin definiția: „Ecuațiile unde necunoscuta
apare atît la numărătorul, cît și la numitorul raportului algebric respectiv se mai
numesc ecuații raționale cu necuoscuta la numitorˮ. [8]

1.2 Cerințele curriculare privind studierea ecuațiilor în gimnaziu .

Conform curriculumui modernizat pentru învățămîntul gimnazial la capitolul
„Ecuațiiˮ la clasele a V-a-IX-a sînt prevăzute următoarele cerințe:
a) Pentru clasa a V studiul ecuațiilor se începe în capitolul „Numere naturaleˮ, cu
tema de studiere „Rezolvare în mulțimea numerelor naturale a ecuațiilor de
tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0, a-divizor lui b), x  a=b (a≠0), a
 x=b (x≠0, b-divizor lui a),utilizînd proprietățile operațiilor aritmetice studiate
și algoritmul de determinare a componentei necunoscute în cadrul operației
indicate.ˮ
Achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii sînt determinate de următoarele
subcompetențe:
1.2. Aplicarea operațiilor aritmetice și a proprietăților acestora în calcule cu
numere naturale.
1.4. Rezolvarea ecuațiilor de tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0, a-
divizor lui b), x  a=b (a≠0), a  x=b (x≠0, b-divizor lui a),utilizînd proprietățile
operațiilor aritmetice studiate și algoritmul de determinare a componentei
necunoscute în cadrul operației indicate.ˮ
1.7. Descrierea activităților, precizarea metodelor și/sau a operațiilor utilizate în
rezolvare.

9
1.8. Transpunerea unei situații reale și/sau modelate în limbaj matematic,
rezolvarea problemei obținute utilizînd ecuații , organizarea datelor și
interpretarea rezultatului.
1.9. Comunicarea în cadrul activităților de învățare în grup.
Pentru activități de învățare sînt propuse exerciții de:
- rezolvare și compunere de ecuații simple și probleme care conduc la utilizarea
operațiilor studiate;
- rezolvare de probleme și situații-problemă;
- justificare și argumentare a rezultatelor obținute și a tehnologiilor utilizate.
Ca metode de învățămînt se propun:
metoda exercițiului, problematizarea, algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de
caz cu activități practice, jocuri didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și
interdisciplinare,etc.
Activități de evaluare recomandate :
evaluarea formativă, evaluarea finală, evaluarea asistată de calculator, testare,
probe orale și scrise, investigația etc.
b) În clasa a VI-a studiul ecuațiilor se efectuează în capitolele „Numere
naturaleˮ, „Numere întregiˮ, „Numere raționaleˮ.
Tema de studiu al ecuațiilor în primul capitol este „Rezolvarea în N a ecuațiilor de
tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0), x:a=b (a≠0), a:x=b,unde a și b sînt
numere naturale, determinînd componenta necunoscută a operației prezente în
ecuație.ˮ
Achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii sînt determinate de următoarele
subcompetențe:
1.1 . Identificarea și utilizarea operațiilor cu numere naturale, aordinii operațiilor,

asemnificației parantezelor și procedurilor de calcul în rezolvări de rpobleme.

1.4. Transpunerea în limbaj matematic a unei situații simple reale și/ sau
modelate, utilizînd relațiile de divizibilitate a numerelor N.

10
1.5. Rezolvarea unor probleme simple, inclusiv din cotidian, cu ajutorul a
ecuațiilor de tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0), x  a=b (a≠0), a 
x=b,unde a și b sînt numere naturale, determinînd componenta necunoscută a
operației prezente în ecuație.
Pentru activități de învățare sînt propuse exerciții de:
- rezolvare și compunere de ecuații simple și probleme care conduc la utilizarea
operațiilor studiate;
- rezolvare de probleme și situații-problemă;
- justificare și argumentare a rezultatelor obținute și a tehnologiilor utilizate.
Metode de învățămînt propuse sînt: metoda exercițiului, problematizarea,
algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de caz cu activități practice, jocuri
didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și interdisciplinare,etc.
Activități de evaluare recomandate: evaluarea formativă, evaluarea finală,
evaluarea asistată de calculator, testare, probe orale și scrise, investigația etc.
În al doilea capitol tema de studiu este „Rezolvarea în Z a ecuațiilor de tipul:
x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0), x  a=b (a≠0), a  x=b, determinînd
componenta necunoscută a operației prezente în ecuație.ˮ
Achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii sînt determinate de următoarele
subcompetențe:
2.4. Aplicarea operațiilor cu numere întregi, a ordinii operațiilor, a semnificației
parentezelor și procedurilor de calcul în rezolvări.
2.6. Rezolvarea în Z a ecuațiilor de tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b,
(a≠0), x  a=b (a≠0), a  x=b,utilizînd proprietățile operațiilor aritmetice studiate și
algoritmul de determinare a componentei necunoscute în cadrul operației indicate.
2.7. Investigarea valorii de adevăr a unei afirmații simple prin reprezentarea unoe
exemple, contraexemple.
Pentru activități de învățare se propun exerciții de:
- calcul cu numere întrgi și aplicare în calcule a algoritmilor și proprietăților
adecvate;

11
 - rezolvare în Z și compunere de ecuații simple și probleme ce conduc la
utilizarea operațiilor studiate (inclusiv elemente de organizare adatelor).
- justificare și argumentare a rezultatelor obținute și a tehnologiilor utilizate.
Metodele de învățămînt propuse sînt: metoda exercițiului, problematizarea,
algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de caz cu activități practice, jocuri
didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și interdisciplinare,etc.
Activități de evaluare recomandate: evaluarea formativă, evaluarea finală,
evaluarea asistată de calculator, testare, probe orale și scrise, investigația etc.
În al treilea capitol tema de studiu este „Rezolvarea în Q a ecuațiilor de tipul:
x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b, (a≠0), x:a=b (a≠0), a:x=b,determinînd
componenta necunoscută a operației prezente în ecuație.ˮ
Achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii sînt determinate de următoarele
subcompetențe:
3.5. Rezolvarea în Q a ecuațiilor de tipul: x+a=b, x-a=b, a+x=b, a-x=b, x•a=b,
(a≠0), x:a=b (a≠0), a:x=b, utilizînd proprietățile operațiilor aritmetice studiate și
algoritmul de determinare a componentei necunoscute în cadrul operației indicate;
3.8. Investigarea valorii de adevăr a unei afirmații simple prin reprezentarea unor
exemple, contraexemple;
3.9. Analiza veridicității unor rezultate obținute prin calcule cu numere raționale;
3.10. Crearea și rezolvarea unor probleme simple, pornind de la un enunț parțial
sau un model (ecuație).
Activități de învățare vor fi exercții de:
- calcul cu numere raționale și aplicare în calcule a algoritmilor și proprietăților
adecvate;
- rezolvare de probleme și situații-problemă;
- rezolvarea în Q a ecuațiilor, utilizînd proprietățile operațiilor aritmetice
studiate;
- estimare și aproximare a rezultatelor unor calcule cu numere raționale;
- creare și rezolvare a unor probleme simple, pornind de la un model dat ecuație.

12
 Ca metode de învățămînt se propun: metoda exercițiului, problematizarea,
algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de caz cu activități practice, jocuri
didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și interdisciplinare,etc.
Activitățile de evaluare includ: evaluarea formativă, evaluarea finală, evaluarea
asistată de calculator, testare, probe orale și scrise, investigația etc.
c) Pentru clasa a VII capitolul „Ecuațiiˮ conține următoarele teme:
 Noțiunea de ecuație cu o necunoscută.
 Ecuații de gradul I cu o necunoscută (ax+b=0, a, bϵR, a≠0) și reductibile la
acestea. Mulțimea soluțiilor ecuației de gradul I, existența, unicitatea soluției.
 Ecuații echivalente. Aplicații.
 Rezolvarea unor probleme, inclusiv cu conținut practic, cu ajutorul ecuațiilor.
Achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii sînt determinate de
următoarele subcompetențe:
6.1. Identificarea și aplicarea terminologiei aferente noțiunilor de ecuație în
diverse contexte.
6.2. Evaluarea și analiza rezolvării unei ecuații, în contextul corectitudinii, al
simplității, al clarității și al semnificației rezultatelor.
6.3. Transpunerea unei situații-problemă în limbajul ecuațiilor, rezolvarea
problemei obținute și interpretarea rezultatului.
6.4. Obținerea de ecuații, utilizînd transformările echivalente.
6.5. Crearea și rezolvarea unor probleme simple, pornind de la un model dat:
ecuație.
6.6. Transpunerea problemelor cu text în limbaj matematic în contextul
rezolvării ecuațiilor de gradul I cu o necunoscută sau reductibile la acestea.
6.8. Determinareasoluțiilor unor ecuații de gradul I și reductibile la acestea.
Ca activități de învățare sînt propuse exerciții de:
- rezolvare a ecuațiilor liniare cu o necunoscută;
- efectuare a transformărilor echivalente pentu a obține ecuații echivalente cu cele
date;

13
 - transpunerea a unei probleme, situații-problemă în limbajul ecuațiilor, rezolvarea
problemei obținute și interpretarea rezultatului;
- aplicarea a proprietăților funcțiilor în rezolvarea unor ecuații;
- creare și rezolvare a unor probleme simpel, pornind de la un model dat ecuație.
Ca metode de învățămînt se propun:
metoda exercițiului, problematizarea, algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de
caz cu activități practice, jocuri didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și
interdisciplinare,etc.
Activitățile de evaluare includ:
evaluarea formativă, evaluarea finală, evaluarea asistată de calculator, testare,
probe orale și scrise, investigația etc.
c) Studiul ecuațiilor în clasa a VIII va include :

* Noțiunea de ecuație de grdul I cu o necunoscută. Recapitulare și completări.

* Rezolvarea problemelor cu text, cu ajutorul ecuațiilor.
* Noțiunea de ecuație de gradul II cu o necunoscută.
* Rezolvarea ecuațiilor de gradul II cu o necunoscută:
- rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+c=0, a, cϵR;
- rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+bx=0, a≠0, a, bϵR;
- rezolvarea ecuațiilor de forma a(x+m)(x+n)=0, a ϵR*;
- rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+bx+c=0, a, b, c  R, a≠0;
* Formula de rezolvare a ecuației de gradul II cu o necunoscută:
- formula de rezolvare a ecuației de gradul II, forma completă;
- formula de rezolvare a ecuației de gradul II, forma redusă.
* Relațiile între soluții și coeficienții(relațiile lui Viѐte):
- teorema lui Viѐte;
- reciproca teoremei lui Viѐte.
* Descompunerea trinomului de gradul II în produs de factori.
Subcompetențele determină achizițiile pe care trebuie să le dobîndească elevii:

14
 4.1. Identificarea în diverse enunțuri și aplicarea în diverse contexte a
terminologiilor , a notațiilor aferente noțiunilorde ecuație.
4.2. Evaluarea și analizarea rezolvării unei ecuații în contextul corectitudinii, al
simplității, al claritățiiși al semnificației rezultatelor.
4.3. Transpunarea unei situații-problemă în limbajul ecuațiilor, rezolvarea
problemei obținute și interpretarea rezultatului.
4.4. Obținerea de ecuații, utilizînd transformări echivalente.
4.5. Crearea și rezolvarea unor probleme simple, pornind de la un model dat:
ecuație.
5.1. Identificarea în diverse enunțuri și aplicarea în diverse contexte a
terminologiei, a notațiilor aferente noțiunii de ecuație de gradul II cu o
necunoscută.
5.2. Evaluarea și analizarea rezolvării ecuațiilor de gradul II în contextul
corectitudinii, al simplității, al claritățiiși al semnificației rezultatelor.
5.3. Transpunerea unei probleme,situații-problemă în limbajul ecauțiilor de gradul
II cu o necunoscută sau reductibile la acestea, rezolvarea problemei obținute și
interpretarea rezultatului.
5.4. Clasificarea ecuațiilor de gradul II după diverse criterii.
5.5. Utilizarea algoritmului de rezolvare aecuațiilor de gradul II în diverse
contexte reale și /sau modelate, inclusiv la descompunerea trinomului de gradul
IIîn produs de factori.
5.6. Justificarea inui demers sau rezultatul mathematic obținut sau indicat cu
ecuații, recurgînd la argumentări.
Activități de învățare recomandate:
- rezolvare a ecuațiilor liniare cu o necunoscută;
- efectuare a transformărilor echivalente pentu a obține ecuații echivalente cu cele
date;
- identificare în diverse enunțuri și aplicare în diverse contexte aterminologiei,
notațiilor aferente noțiunii de ecuație de gr. II cu o necunoscută;

15
 - clasificare a ecuației de gr. II după diverse criterii;
- rezolvare a diferitor tipuri de ecuații de gr. II cu o necunoscutăși reductibile la
acestea în diverse contexte reale și/sau modelate;
- descompunere a trinomului de gr. II și aplicare a astfel de descompneri în
rezolvări de probleme;
- transpunerea a unei probleme, situații-problemă în limbajul ecuațiilor gr. I și gr.
II, rezolvarea problemei obținute și interpretarea rezultatului;
- rezolvare și creare de ecuații de gr. II cu o necunoscută, utilizîmd teorema lui
Viѐte și/sau reciproca teoremei lui Viѐte;
- creare și rezolvare a unor probleme simpel, pornind de la un model dat ecuație;
- justificarea unui demers sau rezultat matematic obșinutla ecuașii, recurgînd la
argumentări, demonstrații,exemple, contraexemple.
Metodele de învățămînt propuse:
metoda exercițiului, problematizarea, algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de
caz cu activități practice, jocuri didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și
interdisciplinare, explozia stelară, matricea de asociere etc.
Activități de evaluare recomandate:
evaluarea formativă, evaluarea finală, evaluarea asistată de calculator, testare,
probe orale și scrise, investigația etc.
d) În clasa a IX la capitolul „Ecuațiiˮse vor studia urmaroarele teme:
 Noțiunea de ecuații. Transformări echivalente.
 Ecuații de forma ax+b=0, a, bϵR și reductibile la acestea.
 Ecuații de gradul II cu o necunoscută și reductibile la acestea.
 Ecuații raționale cu o necunoscută și reductibile la acestea.
Subcompetențele indică următoarele rezultate:
4.1. Identificarea și aplicarea terminologiei, a notațiilor afernte noțiunilor de
ecuații.
4.2 Analizarea rezolvării unei ecuații în contextul corectitudinii, al sinplității, al
clarității și al semnificației rezultatelor.

16
4.3. Transpunerea unei probleme,situații-problemă în limbajul ecauțiilor cu o
necunoscută sau reductibile la acestea, rezolvarea problemei obținute și
interpretarea rezultatului.
4.4. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a ecuațiilor.
4.5. Transpunerea problemelor cu text în limbajul matematicîn contextual
rezolvării ecuațiilor sau reductibile la acestea.
4.6. Clasificarea ecuațiilor dupa diverse criterii
4.7. Elaborarea unui plan de acțiuni, privind rezolvarea problemei, utilizind
ecuații, inclusiv a problemelor din practică.
Acivitățile de învățare recomandă exercițiile de:
-rezolvare a ecuațiilor liniare cu o necunoscută;
- efectuare a transformărilor echivalente pentu a obține ecuații echivalente cu cele
date;
- rezolvare a diferitor tipuri de ecuații de gr. II cu o necunoscutăși reductibile la
acestea în diverse contexte reale și/sau modelate;
- descompunere a trinomului de gr. II și aplicare a astfel de descompneri în
rezolvări de probleme;
- transpunerea a unei probleme, situații-problemă în limbajul ecuațiilor gr. I și gr.
II, rezolvarea problemei obținute și interpretarea rezultatului;
- rezolvare și creare de ecuații de gr. II cu o necunoscută, utilizîmd teorema lui
Viѐte și/sau reciproca teoremei lui Viѐte;
- rezolvare a ecuațiilor raționale.
- creare și rezolvare a unor probleme simpel, pornind de la un model dat ecuație;
- justificarea unui demers sau rezultat matematic obținut la ecuații, recurgînd la
argumentări, demonstrații,exemple, contraexemple.
Metode și activități recomandate:
metoda exercițiului, problematizarea, algoritmizarea, activitatea în grup,studiul de
caz cu activități practice, jocuri didactice, analogia, contraexemplu, relații intra- și
interdisciplinare, explozia stelară, matricea de asociere etc.

17
Activități de evaluare:
evaluarea formativă, evaluarea finală, evaluarea asistată de calculator, testare,
probe orale și scrise, investigația etc.

CAPITOLUL II: METODOLOGIA STUDIERII ECUAȚIILOR ÎN

CLASELE A VII-IX.
2.1 Predarea-învățarea ecuațiilor în clasele a VII-IX -a, aspecte didactice .
2.1.1 METODOLOGIA STUDIERII ECUAȚIILOR ÎN CLASA A VII-A.
Studierea sistematică a ecuațiilor se desfășoară începănd cu clasa a VII-a .Elevii
dispun de anumite cunoștințe despre ecuații și de aceea studierea lor începe cu
repetarea celor cunoscute .
Studiind după manual [10] , evidențiem încă o dată întrebările :
1) Ce se numește ecuație cu o necunoscută ?
2) Ce se numește soluție a ecuației ?
3) Ce înseamnă a rezolva ecuație ?
4) Ce proprietăți se aplică la rezolvarea ecuațiilor ?
Pentru a răspunde la aceste întrebări vom rezolva o problemă propusă în manual
de clasa a VII-a .
*Problema :
Vindetot preconizează să vîndă 600 kg de porocale la preșul de 15 lei pe un
kilogram .La transportare s-au alterat 500 kg de portocale . Cu cîți lei trebuie să
majoreze Vindetot prețul portocalelor , penru a obține profitul preconizat ?
*Explicăm:
Fie că prețul trebuie de majorat cu x lei . Atunci (15+x)∙100=15∙600 ,unde x-
necunoscuta ,iar expresia dată este o ecuație cu o necunoscută .Apoi pentu a afla
prețul de majorare se va rezolva ecuația dată astfel :
(15+x)∙500=9000 ‹=› 15+x=9000:500 , deci 15+x=18, atunci x=3.
Răspuns : cu 3 lei
Reamintim definiția noțiunii ecuație;

18
 DEFINIȚIE .O egalitate de forma A(x)=B(x) , unde necunoscuta x apare în
expresia A(x) și/sau B(x) , se numește ecuație cu o necunoscută x .
Membrul stîng al ecuației este A(x) , iar B(x) membru drept al ecuației .
.
Urmează o altă definiție referitoare la soluția ecuației

DEFINIȚIE . Valoarea necunoscutei care transformă ecuația într-o propoziție

adevărată se numește soluție a ecuației date .
Prin urmare x0 este soluție a ecuației A(x)=B(x) dacă propoziția A(x0)=B(x0) este
adevărată .

În continuare evidențiem că:

*A rezolva ecuația înseamnă a afla mulțimea soluțiilor ei .
*Mulțimea soluțiilor ecuației se notează, de regulă , cu S .
*O ecuație , în mulțimea numerică indicată , poate să aibă o soluție , o mulțime
finită de soluții , o mulțime infinită de soluții sau să nu aibă soluții .
O noțiune nouă pentru elevi este noțiunea de ecuații echivalente.Pentru a rezolva o
ecuație se folosesc ecuații echivalente cu cea dată, adica ecuații mai simple care se
formează în urma utilizării unor reguli ce rezultă din relațiile de egalitate în
mulțimea numerelor reale care conduc la ecuații echivalente :
1* Termenii ecuației pot trece dintru-n membru în celălalt , schimbîndu-le
semnul.
2* Ambii membrii ai ecuației se pot înmulți ( împărți ) la ( cu ) un mumăr real
nenul .
Noțiunea ecuației echivalente se introduce prin definiția:

DEFINIȚIE. . Două ecuații cu aceeași necunoscută se numesc echivalente , dacă

mulțimile lor de soluții sînt egale.

19
Noțiunea ecuații echivalente este una principală pentru studiul ecuațiilor,
inecuațiilor, sistemelor, totalităților. Deci, profesorul va fi foarte insistent ca toți
elevii să conștientizeze eceastă noțiune.
Între ecuații echivalente se scrie semnul ‹==› (se citește ″ echivalent″ ) .
*Exemplu :
5(7-2x)=15(x-1) ‹=› 7-2x=3(x-1) ‹=› 7-2x=3x-3 ‹=› -3x-2x=-10 ‹=› -5x=-10 ‹=›
x=2. Răspuns : S={2} .
O altă noțiune importantă pentru studiul ecuațiilor este noțiunea „DVA al ecuațieiˮ.

DEFINIȚIE . Mulțimea valorilor lui x pentru care au sens expresiile A(x) și B(x)
ale ecuației A(x)=B(x) se numește domeniul valorilor admisibile (DVA).
.
Important este ca elevii să conștientizeze că orice ecuație se rezolvă în DVA al ei.
Primul tip de ecuații pe care le studiază elevii în gimnaziu este:
ECUAȚIA DE GRADUL I CU O NECUNOSCUTĂ
Definiție:

O ecuație de forma :
ax+b=0, unde a, bϵR , a≠0 se numește ecuație de gradul I cu o necunoscută
(forma generală ) .

Unde a- coeficientul necunoscutei, b- termenul liber, x- necunoscuta. Această

b  b
ecuație are soluția unică  . Astfel S=  .
a  a 

În rezultatul rezolvării a cîtorva ecuații de gradul I cu o necunoscută se va realiza

generalizarea prin evidențierea schemei rezolvării ecuației în mulțimea R :

20
 ax+b=0, a, bϵ R

a=
0

0∙x+b=0 Ecuație de gradul I

S=
b=
0

S=R S=ø

Profesorul sistematic va face trimiteri la această shemă în procesul rezolvării

2 3
ecuațiilor. De exemplu: 1) Rezolvați în R ecuația 5
x- 4
=0.

Rezolvare:
2 3 2 3 8 8
x- =0 ‹=› x= 4 ‹=› x= 15 . Răspuns: S= 15  .
5 4 5  
2) Rezolvați în R ecuația -10x+0.2=5.
Rezolvare:
-10x+0,2=5 ‹=› -10x=5-0,2 ‹=› -10x=4,8 ‹=› x=-0,48. Răspuns: S={-0,48}.
În cadrul orelor opționale pot fi studiate și ecuațiile de gradul I cu parametru.
Un aspect important în studiul ecuațiilor în clasa a VII este rezolvarea problemelor
cu ajutorul ecuațiilor. Elevii vor învăța cum se face „traducereaˮ problemei în
limbajul matematic prin intermediul ecuațiilor. De exemplu:

21
La soare se încălzeau cîțiva pisoi. Numărul labelor acestora este cu 10 mai mare
decît numărul urechilor. Cîți pisoi se încălzeau la soare?
Efectuăm traducerea problemei date în limbaj matematic:
x la soare se încălzeau cîțiva pisoi
4x numărul labelor acestora
2x numărul urechilor lor
2x+10=4x numărul labelor acestora este cu 10 mai mare decît numărul urechilor.
Rezolvăm ecuația obținută: 2x+10=4x ‹=› -2x=-10 ‹=› x=5. Răspuns: 5 pisoi.
2.1.2 METODOLOGIA STUDIULUI ECUAȚIILOR ÎN CLASA A VIII-A.
Începînd studierea ecuațiilor în clasa a VIII-a vom apela la cele cunoscute din
clasa a VII-a, adica la recapitularea definițiilor de: ecuație cu o necunoscută,
ecuație de gradul I, ecuații echivalente, soluție a ecuației și domeniul valorilor
admisibile al ecuației.
Pentru aceasta vom rezolva o problemă cu ajutorul ecuației.
Problema: Andrei avea pe contul telefonului său mobil 12 lei. După reîncărcare, în
cont erau 72 lei. Cu căți lei și-a reîncărcat contul Andrei, dacă pentru fiecare
suplinire a contului el primește suplimentar 20% din valoarea de reîncărcare?
Rezolvare: fie contul a fost completat cu x lei, atunci pe cont vor fi :
12+x+0,2x=72 ‹=› x+0,2x=72-12 ‹=› 1,2x=60 ‹=› x=50. Răspuns: 50 lei
În baza ecuație obținute ne amintim:
1.
DEFINIȚIE. Egalitatea de forma A(x)=B(x), unde A(x) și B(x) sînt expresii
ce conțin necunoscuta x, se numește ecuație cu o necunoscută.

2. Valoarea x0 care transformă ecuația A(x)=B(x) într-o propoziție adevărată se

numește soluție a acestei ecuații.
3. A rezolva ecuația înseamnă a afla mulțimea soluțiilor ei.
4. Mulțimea soluțiilor ecuației se notează, de regulă, cu S.
5. La rezolvarea ecuațiilor se aplică relațiile de egalitate în mulțimea R.

22
Dacă a=b, a, bϵR, atunci:
10 a+c=b+c, cϵR; 30 ac=bc, cϵR*
a b
20 a-c=b-c, cϵR; 40 c
= c , cϵR*

6. La rezolvarea ecuațiilor este nevoie de a efectua unele transformări ale acestora,

ce ca urmare duc la ecuații mai simple. Astfel noi primim ecuații echivalente cu
cea inițială.

DEFINIȚIE. Ecuațiile se numesc echivalente dacă mulțimile lor de soluții

sînt egale.

7. Pentru a obține ecuații echivalente, se aplică următoarele transformări:

Trecerea termenilor dintr-un membru al ecuației în celălalt, schimbîndu-le

semnele în opus.
 Reducerea termenilor asemenea în ambii membri ai ecuației.
 Înmulțirea/împărțirea ambilor membrii ai ecuației cu un număr rea nenul.
*Exemplu: Rezolvați în R ecuația
5-x=2x+14
Rezolvare :
5-x=2x+14 ‹=› -2x-x=-5+14 ‹=› -3x=9 ‹=› x=-3. Răspuns: S={-3}.
8. Reamintim ce este domeniul valorilor admisibile (DVA) a ecuației cu o
necunoscută.

DEFINIȚIE. Domeniul valorilor admisibile (DVA) al ecuației cu o

necunoscută se numește mulțimea valorilor necunoscutei pentru care au sens
toate expresiile conținute în ambii membrii ai acestei ecuații.

*Exemple:
x
a) x =1, DVA: xϵR*

23
b) x2+2x-3=0, DVA: xϵR
c) x +5=0, DVA: xϵQ+
9. În continuare urmează repetarea noțiunii ecuației de gradul I.

DEFINIȚIE. Ecuația de forma ax+b=0, a, bϵR, a≠0, se numește ecuație de

gradul I cu o necunoscută.

b  b
Ecuația de gradul I cu o necunoscută are o unica soluție  , adica S=  a  .
a  

10. Rcapitulăm, apoi, schema de rezolvare a ecuației de gradul I.

ax+b=0 a≠0, S=
a,bϵR

a=0

b=0 b≠0

S=R S=Ø

Vom rezolva obligatoriu o ecuație în R care nu are soluții.

* Exemplu:
-3(x-1)+5x-4=2x ‹=› -3x+3+5x-4-2x=0 ‹=› x(-3+5-2)=4-3 =› 0∙x=1 – ecuația nu are
soluții. Răspuns: S=Ø
În clasa a VIII-a elevii studiază două tipuri de ecuații:
1) Ecuații de gradul I cu două necunoscute.
2) Ecuații de gradul II cu o necunoscută.
În cadrul studierii ecuațiilor de gradul I cu două necunoscute elevii vor realiza o
comparație cu ecuații de gradul II cu o necunoscută, completînd următorul tablel:

24
 Ecuații de gradul I cu două Ecuații de gradul II cu o necunoscută
necunoscute.
1. Este ecuație de forma ax+by=0, a, b 1. Este ecuție de forma ax2+bx+c=0,
 R*, c  R, unde x, y- necunoscutele. a≠ 0, a, b, c  R, unde x- necunoscuta.
2. Ecuația are o mulțime infinită de 2. Ecuația poate să nu aibă soluții,
soluții. poate să aibă o soluție sau două soluții.
3. Pentru a afla soluția ecuației, se 3. pentru a afla soluția ecuației există
atribuie uneia dintre necunoscute orice formula de rezolvare a ecuației de
valoare și apoi se află valoare gradul II.
acorespunzătoare a celeilalte
necunoscute.

Studiul ECUAȚIILOR DE GRADUL II CU O NECUNOSCUTĂ este unul

fundamental pentru însușirea matematicii în ansamblu.
Pentru a introduce noțiunea ecuației de gradul II cu o necunoscută vom rezolva o
problemă.
* Problema: Pentru sărbătorile de Crăciun fiecare membru al familiei Guțu a
pregătit cîte un cadou pentru fiecare dintre ceilalți membrii ai familiei. Astfel, sub
pomul de Crăciun erau 30 de cadouri. Din cîte persoane este formată familia Guțu?
Rezolvare:
Fie x-numărul de persoane din familia Guțu, atunci fiecare membru al familiei a
pregătit (x-1) cadouri.
Deci, avem ecuația:
x∙(x-1)=30 ‹=› x2-x-30 =0 - este o ecuație de gradul II cu o necunoscută.
În continuare rezolvăm ecuația dată:
x2-x-30=0 ‹=› x2-6x+5x-30=0 ‹=› x(x-6)+5(x-6)=0 ‹=› (x-6)(x+5)=0 ‹=› x-6=0 sau
x+5=0 ‹=› x=6 sau x=-5 –nu corespunde condițiilor problemei.
Răspuns: Familia este formată din 6 persoane.

25
 Elevii vor fi întrbați: Ce tip de ecuație ați rezolvat? Răspunsul vine formulîn
definiția:

DEFINIȚIE. Ecuația de forma ax2+bx+c=0, unde a≠0, a, b, c ϵR, se numește

ecuație de gradul II cu o necunoscută.
a-primul coeficient , b-coeficientul al doilea, c-termenul liber.

Pentru b=0, c≠0 Pentru b≠0, c=0 Pentru b=0, c=0

avem ax2+c=0 avem ax2+bx=0 avem ax2=0

Ecuații de gradul II, forma incompletă.

În cazul cînd în ecuația de gradul II primul coeficient a=1, atunci ecuația de

gradul II cu o necunoscută are forma redusă:

a b c
ax2+bx+c=0 ‹=› a x2+ a x+ a =0, a≠0, a, b, c ϵ R.
Vom rezolva cîteva exemple de ecuații de gradul II de forma incompletă.
x2+px+q=0 –ecuație de gradul II, forma redusă.

Un aspect important în studiul ecuațiilor de gradul II este determinarea corectă a

coeficienților. Astfel profesorul va propune spre rezolvare exerciții de tipul:
Examinați și completați:
a) 2x2-6x+5=0, a=  , b= , c= .
b) –x2+3x=0.2, a= , b= , c= .
c) 3 x2-x=0, a= , b= , c= .
Rezolvarea ecuațiilor de gradul II se va studia conform algoritmului:
1. Rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+c=0, a≠0, a, c ϵ R.
2. Rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+bx=0, , a≠0, a, b ϵ R.

26
3. Rezolvarea ecuațiilor de forma ax2=0, , a≠0, a ϵ R.
4.Formula de rezolvare a ecuației de gradul II cu o necunoscută forma, completă.
5. Formula pentru cazul b=2p.
6. Formula de rezolvare a ecuației de gradul II, forma redusă.
7. Relațiile lui Viéte și aplicațiile acestora la rezolvarea ecuațiilor.
Una dintre noțiunile fundamentale referitoare la ecuația de gradul II este noțiunea
discriminantul ecuației de gradul II cu o necunoscută.
Se notează ∆ - litera delta din alfabetul grecesc (majusculă).

∆=b2-4ac

Elevii vor conștientiza că referitor la valoare discriminantului sînt posibile 3

cazuri:
b
1* ∆<0, atunci (x+ 2a )2<0 =› S=Ø;

b  b  b 
2* ∆>0, atunci (x+ 2a )2=( )2 ‹=› x+ 2a = sau x+ 2a =- ‹=›
2a 2a 2a

b  b  b  b 

x= sau x= =› S={ ; }.
2a 2a 2a 2a
b b b b
3* ∆=0, atunci (x+ 2a )2=0 ‹=› x+ 2a =0 ‹=› x=- 2a =› S={- 2a }.

În cadrul studierii ecuațiilor de gradul II cu o necunoscută generalizările vor fi

realizate prin următoarele scheme:
a) Rezolvarea ecuațiilor de forma ax2+c=0, a≠0, a, c ϵ R.

27
 ax2+c=0
a≠0,a, cR

x2=-

>0 =0 <0

S= S= S=Ø

b) Pentru ecuație de gradul II cu o necunoscută avem:

∆=b2-4ac

∆<0 ∆>0 ∆=0

S=Ø 
 b    b     b 
S=  ;  S=  2a 
 2a 2a   

c) RELAȚIILE LUI Viѐte.

‹=›
ax2+bx+c=0
a≠0

28
 ‹=›
x2+ x1, x2

x1+x2= x1∙x2=
-(x1+x2) x1∙x2

Relațiile lu Viѐte sînt determinate de teorema;

Teoremă. Dacă numerele x1 și x2 sînt soluțiile ecuației ax2+bx+c=0, a≠0, a, b,

b c
cϵR, atunci x1+x2= ─ a și x1∙x2= a .

Relațiile lui Viéte vor fi determinate pentru:

Ec. de gr. II, forma generală Ec. de gr. II, forma redusă
ax2+bx+c=0, a≠0: x2+px+q=0:

În cadrul orelor se va evidenția cum relațiile lui Viéte pot fi aplicate la

calculul oral al soluțiilor ale ecuației de gadul II forma completă
*Exemplu: Rezolvați în R ecuația 7x2-2x-5=0.
7 5
Rezolvare: 7x2-2x-5=0, y1=7; y2=-5, deci x1= 7 ; x2=  7 .

Pentru ecuația de gradul II , forma redusă, x2+px+q=0, ale cărei soluții sînt x1
și x2 avem x1+x2=-p și x1∙x2=q.
*Exemplu rezolvat: Utilizînd relațiile lui Viѐte, aflăm soluțiile reale ale
ecuației de gradul II, forma redusă, x2-11x+24=0, avem x1+x2=11;
x1∙x2=24. Deci 3 + 8=11 ; 3 ∙ 8=24

29
Răspuns: S={3; 8}.
În rezultatul studierii relațiilor lui Viѐte, elevii vor conștientiza utilitatea reciprocei
teoremei lui Viѐte.

Reciproca teoremei lui Viѐte.Dacă numerele reale x1 și x2 verifică relațiile

x1+x2=-p și x1∙x2=q, atunci x1 și x2 sînt soluțiile ale ecuației x2+px+q=0.

*Exemplu: Compunem o ecuație de gradul II, forma redusă, cu mulțimea soluțiilor

S={-2;7}.
Avem x1=-2; x2=7. Deci x1+x2=5; x1∙x2=-14. Atunci x2-5x-14=0.
Răspuns: x2-5x-14=0.
O aplicație utilă a rezolvării ecuațiilor de gradul II este la descompunerea în
factori a expresiilor de forma ax2+bx+c=0, a≠0.

Dacă a≠0 și ∆≥0, atunci ax2+bx+c=a(x-x1)(x-x2), unde a≠0, a, b, cϵR, iar x1 și

x2 sînt soluțiile reale ale ecuației ax2+bx+c=0, a≠0.

*Exemplu: Să se descompună în factori expresia 3x2-7x+2.

Rezolvare:
Rezolvăm ecuația 3x2-7x+2=0.
Calculăm ∆=b2-4ac=(-7)2-4∙3∙2=49-24=25.Atunci
b  7  25 b  7  25 1
x1= = =2; x2= = =3.
2a 23 2a 23

Obținem
1
3x2-7x+2=3(x-2)(x- 3 ).

2.1.3 METODOLOGIA STUDIERII ECUAȚIILOR ÎN CLASA A IX-A.

Etapele în studiul acestei teme sînt:
a) Recapitularea noțiunii de ecuație.

30
Studiul ecuațiilor în clasa a IX –a constă în recapitularea celor învățate în clasele
precedente și în completarea unor momente noi. Vom porni de la recapitularea
noțiunii de ecuație prin rezolvarea exemplelor.
*Rezolvați în R ecuațiile:
a) 2x-3=5; b) x2+8=0; c) 0.25x(8x+4)+5=2(x2+0.5x+2)+1.
Rezolvare:
a) DVA: R. 2x-3=5 ‹=› 2x=8 ‹=› x=4. Deci S={4}.

b) DVA: R. x2+8=0 ‹=› x2= -8. Deci S=Ø.

c) DVA: R. 0.25x(8x+4)+5=2(x2+0.5x+2)+1 ‹=› 2x2+x+5=2x2+x+4+1 ‹=›

‹=› xϵR. Deci S=R.

*Fie ecuațiile 2(x-3)(x+1)=0 și 2x2-4x-6=0.
Stabiliți dacă ele sînt echvalente.
Rezolvare:
DVA al ambelor ecuații este R. Avem 2(x-3)(x+1)=0 ‹=› x=3 sau x= -1. Deci S1={-
1;3}.
Mulțimea soluțiilor ecuației 2x2-4x-6=0 este S2={-1;3}.
Deci, 2(x-3)(x+1)=0 ‹=› 2x2-4x-6=0, deoarece mulțimile soluțiilor lor sînt egale:
S1=S2={-1;3}.
Reamintim:

DEFINIȚIE. Egalitatea de forma A(x)=B(x), unde A(x) și B(x) sînt expresii ce

conțin necunoscuta x, se numește ecuație cu o necunoscută.

Observație.Ecuația poate fi cu mai multe necunoscute.De exemplu ,5x-3y=3

este o ecuație cu două necunoscute, 3u+2v-5t=0 este o ecuație cu trei
necunoscute.
DEFINIȚIE.Valoarea necunoscutei care transformă ecuația într-o propoziție
adevărată se numește soluție aecuației.

Mulțimea soluțiilor ecuației se notează cu S.

31
A rezolva ecuația înseamnă a afla mulțimea soluțiilor ei.
O ecuație poate avea o mulțime finită sau infinită de soluții sau poate să nu aibă
soluții.

DEFINIȚIE. Domeniul valorilor admisibile (DVA) al ecuației cu o

necunoscută se numește mulțimea valorilor necunoscutei pentru care au sens
toate expresiile conținute în ambii membrii ai acestei ecuații.

Două ecuații cu aceeași necunoscută (aceleași necunoscute) se numesc

echivalente dacă mulțimile soluțiilor lor sîn egale.

Între ecuații echivalente se scire simbolul ‹=›.

Observații.Ecuațiile echivalente ce se rezolvă într-o mulțime (de regulă, în DVA al
ecuație inițiale) se numesc echvalente în această mulțime.
b) Recapitularea ecuațiilor de forma ax+b=0, a, b  R*.

DEFINIȚII.
*Ecuația de forma ax+b=0, a≠0, se numește ecuație de gradul I cu o

necunoscută.
*a, b se numesc coeficienții ecuației.

b
Ecuația de gradul I cu o necunoscută are soluția unică numărul  .
a
b
Deci S= {- a }.

Reactualizăm schema rezolvării ecuației de forma ax+b=0, a, bϵR*.

32
 ax+b=0, a, bϵ R

a=
0

0∙x+b=0 Ecuație de gradul I

S=
b=
0

S=R S=ø

Sistematizăm cunoștințele referitoare la relațiile de echivalență: aplicînd

următoarele relații de echivalență, bazate pe proprietăți ale relației de egalitate în
mulțimea numerelor reale:
1. A(x)=B(x) ‹=› B(x)=A(x).
2. A(x)=B(x) ‹=› A(x)+C(x)=B(x)+C(x), unde expresia C(x) are sens pentru
orice xϵR al ecuației inițiale.
3. A(x)=B(x) ‹=› A(x)∙C(x)=B(x)∙C(x), unde expresia C(x) are sens și C(x)≠0
pentru orice xϵDVA al ecuației inițiale.
A( x) B( x)
4. A(x)=B(x) ‹=›  , unde expresia C(x) are sens și C(x)≠0 pentru
C ( x) C ( x)

orice xϵDVA al ecuației inițiale.

Conchidem că unele ecuații pot fi reduse la ecuații de gradul I cu o necunoscută cu
ajutorul substituției sau aplicînd relații de echivalență.
*Exemplu.
2x 5x
Rezolvați în R ecuațiile: a) x2-2x+3=x(x+2)-5; b)  -9.
x3 x3

33
Rezolvare:
a) x2-2x+3=x(x+2)-5 ‹=› x2-2x+3=x2-2x-5 ‹=› -4x=-8 ‹=› x=2
Raspuns: S={2}.
x
b) DVA: R\{-3}. Notînd x3
=t, obținem ecuația de gradul I 2t=5t-9 ‹=›
x
3t-9=0 , care are soluția 3. Revenind la necunoscuta x, obținem în DVA : x3
=3

‹=› x=3(x+3) ‹=› x= -4,5.

Cercetăm dacă soluția obținută aparține DVA: -4.5ϵR\{-3}. Deci -4,5ϵDVA.
Raspuns: S={-4,5}.
c) Ecuațiile de gradul II cu o necunoscută.
Ne reamintim, care ecuații se numesc ecuații de gradul II cu o necunoscută.
Cazurile particulare a ecuației de gradul II vor fi reprezentate pri următoarea
schemă:
1. a≠0, b≠0, c=0 2. a≠0, b=0, c≠0 3. a≠0, b=0, c=0
ax2+bx=0 ax2+c=0 ax2=0
ax2+bx=0 ‹=› S=ø, dacă a∙c>0; ax2=0 ‹=› x2=0 ‹=›
‹=› x(ax+b)=0. c c ‹=› x=0.
S={-  ;  }, dacă a∙c<0.
a a
b S={0}.
S={0,- a }.

Profesorul va atrage atenția elevilor la următoarea observație: Împărțind

coeficienții oricărei ecuații de gradul II ax2+bx+c=0, a≠0, la coeficientul a,
obținem ecuația ecivalentă x2+px+q=0, numită ecuația de gradul II forma
b c
redusă, unde p= a , iar q= a .

Pentru cazul general ax2+bx+c=0, a≠0, avem ∆=b2-4ac.

Există trei cazuri privind valorile lui ∆:
b
1* ∆<0, atunci (x+ 2a )2<0 =› S=Ø;

34
 b  b  b  b 
2* ∆>0, atunci x1= , x2= => S={ ; }.
2a 2a 2a 2a
b b
3* ∆=0, atunci x= - 2a =› S={- 2a }.

Pentru ecuația de gradul II forma redusă, x2+px+q=0, avem

p2
∆1= -q
4

Aici tot sînt trei cazuri privind valorile lui ∆1:

p p p p
1* ∆1>0, atunci x1= - 2
- 1 , x2= - 2
+  1 . Deci S={- 2
- 1 ,- 2
+  1 }.

2* ∆1<0, atunci nu are soluții în R. Deci S=Ø.

p p
3* ∆1=0, atunci x= - 2
. Deci S={- 2
}.

Vom rezolva exemple de tipul:

Rezolvați în R ecuația:
a) 2x2-3x-2=0 ; b) x2-11x+30=0.
Rezolvare:
a) DVA: R. ∆=b2-4ac=25>0. Atunci
b  3 25 b  3 25
x1= = = -0,5; x2= = =2.
2a 4 2a 4

Răspuns: S={-0,5;2}.
p2 1 p p
b) DVA: R. Avem ∆1= -q= 4 >0. Deci x1= - 2
- 1 = 5 ; x2= - 2
+ 1 =
4

6.
Răspuns: S={5;6}.
Profesorul va propune spre rezolvare și ecuații referitoare la cazul b=2k,k  Z*.
Observație .În cazul în care coeficientul b este un număr par, adică b=2k, kϵZ*,
ecuația de gradul II ia forma ax2+2kx+c=0, a≠0.Discriminantul acestei ecuații este
∆=(2k)2-4ac=4(k2-ac)
k  k  ac  k  k  ac
și formulele de rezolvare devin: x1= , x2= .
a a

*Exemplu: Rezolvați în R ecuația 2x2-8x+3=0.

Rezolvare:

35
DVA: R. Deoarece a=2, c=3, b=-8=2∙(-4), avem: k=-4 , ∆1=k2-ac=10.
 k  k  ac  ( 4)  10  k  k  ac
Atunci x1= = =2-0.5 10 , x2= =2+0.5 10
a 2 a

Raspuns: S={2-0,5 10 ;2+0, 5 10 }.

Ne amintim relațiile între soluțiile ecuației de gradul II și coeficienții acesteea:
Teorema lui Viѐte.
Fie ecuația ax2+bx+c=0. (1) Fie ecuația x2+px+q=0, (3)
Dacă numerele reale x1 și x2 sînt soluțiile Dacă numerele reale x1 și x2 sînt solu-
ecuației (1), atunci: țiile ecuației (3), atunci:

(2) (4)

Elevii vor folosi relațiile lui Viѐte (2), (4) la determinarea soluțiilor unor ecuații de
gradul II cu o necunoscută fără a rezolva efectiv ecuația. Pentru aceasta se vor
rezolva cîteva exemple de tipul :
*Rezolvați în R ecuația: a) 2x2-3x-2=0; b) x2-7x+12=0.
Rezolvare:
a) 2x2-3x-2=0
c b 3
Aflăm două numere reale x1, x2, astfel încît x1∙x2= a =-1 și x1+x2=- a = 2 .

Prin încercări, obținem x1=-0,5, x2=2.

Răspuns: S={-0,5;2}.
b) x2-7x+12=0
Aflăm două numere reale x1, x2, astfel încît x1+x2= -p= 7, iar x1∙x2=q=12.
Prin încercări, obținem x1=3, x2=4.
Răspuns: S={3;4}.
Se vor recapitula:
a)

36
 Reciproca teoremei lui Viѐte.
Dacă numerele reale x1 și x2 verifică relațiile (2), atunci ele sînt soluțiile
ecuației (1).
Dacă numerele reale x1 și x2 verifică relațiile (4), atunci ele sînt soluțiile
ecuației (3)
(3).
Observație.Folosind reciproca teoremei lui Viѐte, dacă se cunosc soluțiile x1 și x2
poate fi formată o ecuație de gradul II cu o necunoscută.
*Exemplu:
Scrieți o ecuație de gradul II cu o necunoscută avînd soluțiile x1= -5, x2=2.
Rezolvare:
Cum -5+2=-3= -p și (-5)∙2= -10=q, obținem ecuația x2+3x-10=0.
b) Descompunerea în factori a expresiilor de forma ax2+bx+c, a≠0.
Pentru aceasta ne amintim:
Dacă a≠0 și ∆≥0 atunci ax2+bx+c=a(x-x1)(x-x2), unde x1 și x2 sînt solițiile reale
ale ecuației ax2+bx+c=0,a≠0.

*Exemplu:
Descompuneți în factori expresia 2x2-3x-2
Rezolvare:
Ecuația asociată are soluțiile x1= -0,5, x2=2, Prin urmare ,
2x2-3x-2=2(x+0,2)(x-2) sau 2x2-3x-2=0=(2x+1)(x-2).
La orele opționale pot fi studiate și ecuații de gradul II cu o necunoscută cu
parametru.
d) În clasa a IX-a elevii studiază un nou tip de ecuații: Ecuații raționale.
3x x 1
Analizînd exemple de ecuații a) 3x-5=2(1-x), b) 2x+ x  1 =x+1, c)1- x  2 = -

2x
2 x
, elevii vor determina ce tip de expresii reprezintă membrii acestor ecuații.Se

constată că membrul stîng și membrul drept din ecuații sînt expresii raționale,
adică expresii formate din numere și litere cu ajutorul operațiilor de adunare,

37
scădere, înmulțire, împărțire. Astfel de ecuații sînt numite ecuații raționale. În
ecuațiile b), c) necunoscuta apare atît la numărătorul, cît și la numitorul raportului
algebric respectiv. Atare ecuații se mai numesc ecuații raționale cu necuoscuta la
numitor.Astfel se introduc noile noțiuni:
a) ecuație rațională;
b) ecuație rațională cu necunoscuta la numitor.
Aspectul cel mai important în cazul rezolvării ecuațiilor raționale cu necunoscuta
la numitor este aplicarea corectă a algoritmului.
Vom examina rezolvarea exemplului.
2 3x 1
*Rezolvați în R ecuația:   .
x 1 x 1 x 1
2

Rezolvare:

1) Se determină DVA al ecuației : DVA: R\{-1,1}.

2) Se trec toți termenii în membrul stîng al ecuației:
2 3 1 2 3x 1
=   2   0
x 1 x 1 x 1
2
x 1 x 1 x 1
A 3x 2  2 x  1
3) Se aduce membrul stîng la forma : 0
B x2  1

4) Se aplică regula egalării cu zero a unui raport: 3x2+2x-1=0 și x2-1≠0.

5) Se rezolvă ecuația obținută (A=0): Ecuația 3x2+2x-1=0 are soluțiile x1=-1, x2=
1
3

6) Se verifică dacă valorile obținute satisfac condițiile precizate, inclusiv dacă

aparțin DVA: Deoarece x1=-1  DVA, această valoare nu poate fi soluție a ecuație
1
date. Avem x2= 3  DVA.
1
Răspuns: S={ 3 }.

38
Prin rezolvări de ecuații raționale elevii vor traga concluzia: unele ecuații raționale
cu necunoscuta la numitor, mai complicate, pot fi reduse la ecuații mai simple prin
diverse transformări sua prin introducerea unei necunoscute auxiliare.
*Exemplu:
2x2 3x
Rezolvați în R ecuația:   2 =0.
x  2x  1 x  1
2

Rezolvare:
DVA: R\{1}, deoarece x2-2x+1=0 ‹=› (x-1)2=0 ‹=› x=1 și ambele rapoarte din
membru stîng nu au sens pentru x=1.
2x2 3x 2x2 3x 2

2  x  1   3 x  1   2 =0.
x x
  2 =0

x  2x  1 x  1
2
 2 =0 ‹=›  x 1 2 x 1
‹=›
   

x
Introducem necunoscuta auxiliară t. Fie t= x  1 . Obținem ecuația 2t2+3t-2=0, cu

x
soluțiile t1=-2, t2=0,5. Revenind la necunoscuta x, obținem ecuațiile x 1
= -2 și

x
x 1
=0,5.
2
Prima ecuație are soluția x1= 3 și x2= -1 aparțin DVA.Deci, ambele sînt soluții

ale ecuației date.

2
Răspuns: S={-1; 3
}.

Pentru a realiza prevederile curriculumului modernizat la matematică, privind

studierea ecuațiilor, profesorul va selecta și propune spre rezolvare diverse exerciții
și probleme, inclusiv cu aspect cotidian, rezolvarea cărora necesită aplicarea
tipurilor de ecuații studiate.
2.2. Evaluarea rezultatelor școlare din perspectiva studierii ecuațiilor.
Rezultatele elevilor, obținute în cadrul evaluărilor sumative, vor demonstra
calitatea studierii ecuațiilor în fiecare dintre clasele a VII-a-IX-a. În continuare
evidențiem aspectele metodologice privind evaluările sumative în clasele a VII-a-
IX-a la subiectul „ECUAȚIIˮ.

39
2.2.1 EVALUAREA SUMATIVĂ LA CAPITOLUL „ECUAȚIIˮ, CLASA A VII-a.
1) Subcompetențele supuse evaluării: 6.2, 6.3, 6.4, 6.5, 6.6, 6.8.
2) Obiectivele de evaluare. Elevii vor demonstra că sînt capabili:
OE1 - să recunoască ecuațiile în diverse contexte;
OE2 – să efectueze rezolvarea unei ecuații, utilizînd transformările de echivalență;
OE3 – să determine soluțiile ecuațiilor de gradul I și reductibile la acestea.
OE4 –să transpună o problemă cu text în limbaj matematic în contextul rezolvării
ecuațiilor de gradul I cu o necunoscută sau reductibile la acestea, interpretînd
rezultatul.
3) Matricea de specificații
Dom. Cunoaștere Aplicare. Integrare Total.
Dom. Cognitive și
de
înțelegere.
conținut

Noțiunea de 1 item 1 item 2 itemi

ecuație

Ec. De gr. I cu o 1 item 1 item 2 itemi

necunoscută

Rezolvarea 1 item 1 item

problemelor cu
ajutorul
ecuațiilor.
Total. 2 itemi 2 itemi 1 item 5 itemi
40% 40% 20 % 100%

Timp efectiv de lucru 45 min. .

4) Proba de evaluare
I. Amplasați semnul „ ‹=›ˮ între perechile de ecuații date:

40
 a) 3(x-8)=9x 3x-9x=24;
b ) 4x-3=x+2 5x=5;
2x  1
c) 3
=x 2x-1=3x;
1
d) 2
x -5=0 0.5x=-5.

II. Arătați că:

a) numărul 4 este soluție a ecuației 3(x-1)=5+x;
b) numărul (-1) nu este soluție a ecuației 7x+2=5x2.
III. Aflați DVA al ecuației :
2 1 1 2
a)  ; b)  .
x 1 x 1 x3 x5

IV. Rezolvați în R ecuația:

a) 7x+8=8x+14; c) (x-4)2=(x-4)(x+4)+8x;
x 4 x5
b) 4( x+3)=5(x+2); d)  .
3 4

V. Rezolvați problema cu ajutorul ecuației.

Perimetrul unui dreptunghi este egal cu 32 cm. Lățimea dreptunghiului este cu
6 cm mai scurtă decît lungimea acestuia. Aflați lungimile laturilor acestui
dreptunghi.
5) Baremul de corectare ( este prezentat la Anexa 1).

6) Baremul de notare ( vezi la Anexa 1).

Anexa 1

41
 Bareme de corectare și notare, clasa a VII-a.
Notă:
1. În cazul cînd nu este indicată metoda de rezolvare , orice metodă de
rezolvare poate fi acceptată odată ce ea satisface cerințele răspunsului oferit
în baremul de corectare, și apreciată cu punctajul maximal conform
baremului.
Nu cereți să vedeți calcule efectuate și argumentate dacă nu sunt specificate în
cerință.
2. Nu introduceți puncte suplimentare la barem sau jumătăți de punct.

Item Scor Răspuns Etapele rezolvării Punctaj Observa-

ții
maxim corect acordat
1. 2p a) Punctele se acordă 1 p.
c) 1 p.
numai pentru
amplasarea corectă a
semnului „‹=›ˮ .
2. 2 p.·2= a) 4 este -Cîte 1 p. pentru 2 p.
4 p. soluție a substituire în ecuație. 2 p.
ecuației date; ---Cîte 1 p. pentru
b) (-1) nu calcule corecte.
este soluție a
ecuației date.
3. 2p. ·2= a)DVA: -Cîte 1 p. pentru
4p R\{-1;1}; determinarea corectă a
b)DVA: R\ DVA. 2 p.
{-5;3}. -Cîte 1 p. pentru
scrierea corectă a 2 p.
răspunsului.
4. 12 p. a) S={-6}; Se acordă cîte 1 p.:
b) S={2}; a) pentru aducerea
c) S={2}; ecuației la ecuația de

42
 d)S={-31}. gradul I; 4 p.
b) pentru rezolvarea
ecuației obținute; 4 p.
c) pentru răspunsul
corect. 4 p.
5. 5 p. Lungimea -Pentru introducerea ne
dreptunghiului
cunoscutei 1 p.
este de 11 cm,
iar lățimea de -Pentru obținerea ecua-
5 cm.
ției 2(x-6)+2x=32, 1 p.
-Determinarea soluției
1 p.
x=11
-Cîte 1 p. la aflarea
lungimii și lățimii
dreptunghiului: L=11
cm., l=5 cm. . 2 p.
Total 37 p. 37 p.

Barem de notare.
Nota
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Nr. de
37- 35- 31- 26- 20- 15- 12-8 7-5 4-3 2-0
puncte
36 28 27 21 16 12

2.2.2 EVALUAREA SUMATIVĂ LA CAPITOLUL „ECUAȚIIˮ, CLASA A VIII-a.

1) Subcompetențele supuse evaluării: 4.2, 4.3, 4.4 , 4.5, 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 5.5,
5.6.
2) Obiectivele de evaluare. Elevii vor demonstra că sînt capabili:
OE1 – să recunoască în diverse contexte ecuațiile de gradul I și II;
OE2 - să rezolve în mulțimea R ecuații de gradul I și II și ecuații reductibile la
acestea, aplicînd relațiile de echivalență, formulele și proprietățile studiate;
OE3 - să transpună o problemă cu text în limbaj matematic în contextul

43
 rezolvării ecuațiilor de gradul I și/sau II cu o necunoscută sau reductibile la
acestea, interpretînd rezultatul;
OE4 - să clasifice ecuațiile după diverse criterii;
OE5 - utilizeze algoritmul de rezolvare a ecuațiilor de gradul I în situații diverse,
inclusiv la descompunerea în produs de factori a expresiilor de forma ax2+bx+c,
a≠0;
Timp efectiv de lucru 45 min. .
3) Matricea de specificații.
Dom. Cunoaștere Aplicare. Integrare Total.
Dom. cognitive și
de conținut înțelegere.

Ecuații de 1 item 1 item 2 itemi

gradul I

Ecuații de 1 item 2 itemi 3 item

gradul II

Rezolv. prob. cu 1 item 1 item

ajutorul
ecuațiilor

Total. 2 itemi 3 itemi 1 item 6 itemi

35% 50 % 15 % 100%

Timp efectiv de lucru 45 min. .

4) Proba de evaluare.
I. Selectați din șirul dat de ecuații cu o necunoscută ecuațiile de gradul I și cele de
gradul II:
x
a) 3x+5=0 ; b) 9x2+3=0; c)  8x  0;
2

44
 d) 1,8x-36=4; e) x  x  3 =9; f) 2x2-3x+1=0.
II. Arătați că numărul (-2) este soluței a ecuației:
a) 4x+5=x-1; b) x2-4=0.
III. Rezolvați în R ecuațiile::
a) 2x+(3-6x)= -17; b) (2x-5)2=(2x-3)(2x+3).
IV. Rezolvați în R ecuațiile:
a) 6x2+0.5x=0; b) 5x(5x+2)+3=2.
V. Utilizînd relațiile lui Viѐte aflați soluțiile reale ale ecuației:
a) x2+5x+4=0; b) x2+x-2=0.
VI.Rezolvați problema cu alutorul ecuației de gradul I cu o necunoscută:
Pentru trei acvarii sînt necesare 61 l de apă. Capacitatea primului acvariu este
de 1,5 ori mai mare decît celui de-al treilea, iar celui de-al doilea cu 5 l mai mare
decît celui de-al treilea acvariu. Care este capacitatea fiecărui acvariu?
5) Baremul de corectare ( vezi Anexa 2 ).
6) Baremul de notare ( vezi Anexa 2 ).

Anexa 2
Bareme de corectare și de notare, clasa a VIII-a.
Notă:
1. În cazul cînd nu este indicată metoda de rezolvare , orice metodă de rezolvare
poate fi acceptată odată ce ea satisface cerințele răspunsului oferit în baremul de
corectare, și apreciată cu punctajul maximal conform baremului.
Nu cereți să vedeți calcule efectuate și argumentate dacă nu sunt specificate în
cerință.
2.Nu introduceți puncte suplimentare la barem sau jumătăți de punct.
Item Scor Răspuns Etapele rezolvării Punctaj Observa-

45
 maxi corect acordat ții
m
1. 5 p. Ec. gr. I: -Punctele se acordă pentru
a),c),d). selelectarea corectă a
Ec. gr. II: ecuațiilor de gr. I,gr. II (1
b),f) p. de fiecare ecuație ) 5 p.
2. 3p.·2 a) (-2) este -Cîte 1 p. pentru înlocuirea
=6 p. soluție; numărului în fiecare ecua- 2 p.
b)(-2) este ție.
soluție; -Pentru calculele corecte
cîte 1 p. 2 p.
-Răsuns corect cîte 1 p.
2 p.
3. 8 p. 17 -La rezolvarea fiecărei
a)S={ 15
ecuației se acordă 3 p. 6 p.
};
-Pentru scrierea corectă a
b) S={5}.
răspunsului a fiecărei
ecuației 1 p. 2 p.
4. 8 p. a)S= a)Rezolvarea ecuației gr.
1 II forma redusă 3 p. 3 p.
{0;- 12 };
-----Scrierea răspunsului

b)S= corect 1p. 1 p.

1 b)-Aducerea ecuației la
{- 5
}.
ecuația de gradul II 1 p.
-Calcularea
1 p.
discriminantului
-Calcularea soluției 1 p.
-Scrierea corectă a
răspunsului 1 p.
5. 3 a) x1=-4; -La scrierea corectă a
p.·2= x2=-1. relațiilor lui Viéte cîte 1p.

46
 6 p. b) x1=-2; pentru fiecare. 2 p.
x2=1. -Pentru aflarea soluției
fiecărei ecuației 1 p. 2 p.
-Scrierea corectă a
răspunsului 1 p. 2 p.
a) x1+x2= -5 b) x1+x2= - 1
x1∙x2=4 x1∙x2= -2
6. 6 p. I acvariu- La introducerea necunos-
24 l de apă cutei x 1 p.
II acvariu- La obținerea relației x∙1,5 1 p.
21 l de apă -La obținerea relației x+5
1 p.
III acvariu -La compunerea ecuațiației
1 p.
l6 l de apă -Pentru rezolvarea
ecuației
1 p.
Pentru răspuns corect.
1 p.
Total 39 p. 39 p.

Barem de notare.
Nota
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
Nr. de
39- 37- 30- 25- 19- 15- 11-9 8-6 5-3 2-0
puncte
38 31 26 20 16 12

47
2.2.3 EVALUAREA SUMATIVĂ LA CAPITOLUL „ECUAȚIIˮ, CLASA A IX-a.
1) Subcompetențele supuse evaluării: 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5, 4.6, 4.7,.
2) Obiectivele de evaluare. Elevii vor demonstra că sînt capabili:
OE1 - să recunoască în diverse contexte ecuațiile de gradul I , gradul II cu o
necunoscută, ecuații raționale;
OE2 - să rezolve în mulțimea R ecuații de gradul I și II cu o necunoscută, ecuații
raționale și ecuații reductibile la acestea, aplicînd relațiile de echivalență,
formulele și proprietățile studiate;
OE3 - să clasifice ecuațiile după diverse criterii;
OE4 - să transpună situații – porblemă în limbajul ecuațiilor, să rszolve problemele
obținute și să interpreteze rezultatele.
Timp efectiv de lucru 45 min. .

48
3) Matricea de specificații.
Dom. cognitive Cunoaștere și Aplicare. Integrare. Total.
Dom. înțelegere.
de conținut

Ecuații de 1 item 1 item 2 itemi

gradul I

Ecuații de 2 itemi 2 item

gradul II

Ecuații raționale 1 item 1 item

Total. 1 item 3 itemi 1 item 5 itemi

20% 60 % 20 % 100%

4) Proba de evaluare.
I. Determinați care dintre elementele mulțimii {-2;-1; 0;5} este soluție a ecuației:
3
a) 3x-2=x-6; b) x
=x-2; c) (x+2)(x-5)=0.

II. Fie A mulțimea soluțiilor reale ale ecuației

5x2-9x-2=0.
Determinați A  [- 2 ;1].
III. Rezolvați în Q ecuațiile:
2 3 x 3
a) = ; b)   2.
x 1 4 4  x 16  x 2

IV. Folosind teorema lui Viѐte, rezolvați în R ecuația:

a) x2-2x-15=0; b) 2x2+x-1=0.
V. Rezolvați problema cu ajutorul ecuației.

49
 Într-un camion s-au încărcat 35 de saci cu făină și cu zahăr. Sacii cîntăresc la un
loc 2 t 500 kg. Un sac cu făină cîntărește 80 kg, iar un sac cu zahăr 50 kg. Aflați
cîți saci cu făină și cîți cu zahăr s-au încărcat în camion.
5) Baremul de corectare ( vezi Anexa 3 ).
6) Baremul de notare (vezi Anexa 3 ).

2.3 Rezultatele experimentului didactic.

Experimentul a fost realizat în clasa a VIII-a în cadrul studierii capitolului „Ecuații
și inecuații. Sisteme.ˮ. La experiment a paricipat o clasă formată din 15 elevi. La
experimentul de constatare s-a realizat evaluarea ințială, privind studiul ecuațiilor
în clasele precedent. Au fost obținute următoarele rezultate:

Clasa Nr. Reuşesc cu media % Nota

total 5-6 7 8 9 10 medie
calităţii
de
elevi
Clasa a VIII 15 5 4 4 2 - 44 % 7,2

Tabelul 1
În cadrul experimentului de formare, elevii au studiat ecuațiile si au elaborat
„Harta conceptuală: Ecuații.ˮ (anexa 4). Accentele s-au pus pe: recapitularea
studiului ecuațiilor de gradul I cu o necunoscută, studiul ecuațiilor de gradul II cu o
necunoscută care sînt fundamentale pentru însușirea matematicii în ansamblu.
Evaluarea sumativă s-a realizat în baza probei prezentate în capitolul II secvența
2.2.2. S-au obținut următoarele rezultate:
Tabelul 2
Clasa Nr. Reuşesc cu media % Nota
total 5-6 7 8 9 10 medie
calităţii
de
elevi
Clasa a VIII 15 4 5 5 1 - 45 % 7,2

Rezultatele comparative ale evaluărilor realizate sînt prezentate în Diagrama 1.

50
Nr. elevi

Diagrama 1

51
 Diagrama 2

Efectuînd analiza diagramelor observăm, cănotele de la evaluarea inițială diferă de

notele de la evaluarea finală printru-n salt, adica se observă majorarea a două note
cu un punct și scăderea unei note tot cu un punct, însă mediile evaluărilor sînt
egale. Acest fapt se datorează următorului lucru: la verificarea evaluării finale,
elevii se descurcă mai bine cu rezolvările ecuațiilor de gradul I, decît ale celor de
gradul II, care este o temă nouă de studiu.
După verificarea şi afişarea rezultatelor, elevilor li s-a propus un chestionar din
trei întrebări:
1. Care ecuaţii au fost mai simplu de rezolvat?
2. Unde au întîlnit greutăţi?

3. Care ecuaţii au fost mai simplu de rezolvat?

4. Unde au întîlnit greutăţi?
5. Asupra căror tipuri de ecuaţii ar trebui de atras mai multă atenţie?
Experimentul a demonstrat că dificultățile apar la elevi în cadrul noțiunii de
ecuație de gradul II: prin definiție, la metoda de rezolvare a ecuațiilor de gradul

52
 II, la calcularea soluțiilor ecuației de gradul II. Profesorul trebuie să țină cont de
aceste aspecte în procesul educațional la matematică în gimnaziu.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI.
Studiul ecuațiilor reprezintă unul dintre cele mai semnificative aspecte, care ocupă
un loc important în cursul şcolar de matematică, deoarece ecuaţiile îşi găsesc
aplicare în toate compartimentele matematicii elementare şi ale celei superioare.
În urma analizării manualelor curente de studiu matematicii în clasele
gimnaziale [8, 9, 10, 11, 12], am constatat următoarele:
a) Familizarea elevilor clasei a V-a cu noţiunea de ecuaţie cu o singură
necunoscută se va efectua prin recapitularea cunoştinţelor şi priceperilor elevilor
obţinute în clasele primare.
b) În clasa a VI se realizează generalizarea noţiunii de ecuaţie în contextul
dezvoltării noțiunii de număr și se prezintă rezolvarea ei în Z și Q.
c) Începînd cu clasa a VII, se introduce definiția ecuației de gradul I cu o
necunoscută și definiția valorilor admisibile a ecuației. Acum trebuie de insistat ca
toţi elevii să ştie a rezolva o ecuaţie de gradul I în DVA al ei, conform schemei
realizate în urma studierii ecuațiilor de gradul I. O noțiune importantă pentru
studiul ecuațiilor este cea de ecuații echivalente.
d) Completarea studiului ecuațiilor în clasa a VIII, se va efectua prin
introducerea noțiunea de ecuație de gradul II cu o necunoscută, tipurile de ecuații
de gradul doi și modalitățile de rezolvare a acestora. Elevii vor afla ce relații există
între soluțiile ecuației de gradul II șicoeficienții a acesteea studiînd teoremei lui
Viéte și reciproca acesteia.
e) În clasa a IX toate cele studiate în clasele anterioare se completează cu
studierea unui nou tip de ecuații ― ecuații raționale și a algoritmului de rezolvare a
acestora.
În contextul celor cercetate recomandăm:
- Profesorii vor ține cont de dificultățile pe care le întîlnesc elevii în cadrl
studierii ecuațiilor, pentru a le preîntîmpina;

53
- Elevii, împreună cu profesorii, vor elabora „Hărți noționaleˮ, privind ecuațiile
în fiecare dintre clasele V-IX;
- Sistematic se vor propune elevilor sarcini, inclusiv cu conținut cotidian,
soluționarea cărora necesită aplicarea ecuațiilor.

54
 Anexa 3

Bareme de corectare și de notare, clasa a IX-a.

Notă:
1.În cazul cînd nu este indicată metoda de rezolvare , orice metodă de rezolvare
poate fi acceptată odată ce ea satisface cerințele răspunsului oferit în baremul de
corectare, și apreciată cu punctajul maximal conform baremului.
Nu cereți să vedeți calcule efectuate și argumentate dacă nu sunt specificate în
cerință.
2.Nu introduceți puncte suplimentare la barem sau jumătăți de punct.

Item Scor Răspuns corect Etapele rezolvării Punctaj Observa

maxim acordat ții
1. 3 p. a) -2 - Se acordă cîte 1 p
b) -1 pentru fiecare ecuație cu
c) 5 răspunsuri corecte 3 p.
2. 6 p. A∩[ 2 ;1]={1} -Pentru determinarea
∆=121 1 p.
-La aflarea soluțiilor cîte
1 p. pentru fiecare 2 p.
-Determinarea mulțimii
A={-0.5;2} 1 p.
-Determinarea mulțimii
A∩[- 2 ;1]={1} 1 p.
Răspuns corect 1 p.

3. 5 p.·2= a) S={3} -Determinarea DVA (cîte

10 p. DVA:R\{1} 1 p. pentru fiecare
b) S=Ø ecuație) 2 .p
DVA:R\{-4;4} -Rezolvarea ecuației
(cîte 3 p . pentru fiecare)
-Răspuns corect (cîte 2 6 p.

55
 p.)
2 p.
4. 5 p.·2= S={-3; 5} -Scrierea corectă a
10 p. S={-0.5; 0,5} relațiilor Viéte (cîte 1 p.
pentru fiecare relație) 4 p.
-Obținerea soluțiilor (cî-
te 1 p. pentru fiecare) 4 p.
-Răspuns corect (cîte 1
p.) 2 p.
5. 10 p. R-s: saci cu - La alcătuirea schemei 1 p.
făină 25,
-Introducerea necunos-
saci cu zahăr
10. cutei x- num. de saci cu 1 p.
făină
-Obținerea expresiei
(35-x)- num .de saci cu
zahăr 1 p.
-Obținerea ecuației
80x+50(35-x)=2500
(cîte 1 p. pentru fiecare
3 p.
componentă)
-Rezolvarea ecuației 2 p.
-Răspuns corect (cîte 1
p. pentru fiecare tip de
saci) 2 p.
Total 39 p. 39 p.

6) Barem de notare.
Nota
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

56
Nr. de
39- 37- 34- 29- 23- 18- 12-9 8-5 4-1 0
puncte
38 35 30 24 19 13

WEBO-BIBLIOGRAFIE
1. Achiri I. ş.a.Metodica Predării Matematicii,Vol. I Chișinău, Lumina, 1992.

57
2. Achiri I. ş.a. Metodica Predării Matematicii,Vol. II Chișinău, Lumina,
1995.
3. Ion Achiri, Angela Cara „Proiectarea didactică: orintări metodologice”,
Chişinău, 2004.
4. Ion Achiri „Didactica matematicii”, Chișinău, Prut Internaţional, 2013.
5. Ministerul Educației al Republicii Moldova. Matematica. Curicculum
pentru învățămîntul gimnazial. Clasele V – IX –a.Chișinău, Lyceum, 2010.
6. Achiri I. Jocuri didactice la matematică. Chișinău, Lumina, 1990.
7. I. Achiri și alții Ghid de implementare a curriculumului modernizat la
matematică pentru treapta gimnazială de învățămînt. Cișinău, Lyceum,
2011.
8. I. Achiri, A. Braicov, O. Șpuntenco, manual de Matematică , cl. IX,
Lyceum, 2010.
9. I. Achiri, A. Braicov, O. Șpuntenco, manual de Matematică cl VIII Editura
„Prutˮ, 2013.
10.I. Achiri, A. Braicov, O. Șpuntenco, manual de Matematică cl a VII
Editura „Cartdidactˮ, 2012.
11., I. Achiri, A. Braicov, O. Șpuntenco, manual de Matematică cl a VI,
Editura „Prut internaționalˮ, 2011.
12., I. Achiri, A. Braicov, O. Șpuntenco, manual de Matematică cl. V,
Editura „Prutˮ, 2015.
13.www.google.md
14.www.didactic.ro

58