Capitolul MG.

11

Ecuatia coardei vibrante.

Ecuatia caldurii

MG.11.1 Ecuatia diferentiala a micilor vibratii

transversale ale unei coarde
Prin coarda ntelegem un fir flexibil tensionat. In stare nedeformata
coarda se afla pe axa Ox si notam cu u(x, t) abaterea corzii de la starea
nedeformata n punctul x la momentul t. Datorita flexibilitatii firului, ten-

siunea T (x, t) n punctul x la momentul t are aceeasi directie cu tangenta
la curba ce reprezinta coarda.

Ne marginim la studiul vibratiilor mici, adica neglijam puterile mai mari

u
sau egale cu 2 ale lui tg = . In aceasta ipoteza, lungimea unui interval
x
arbitrar din coarda, x [a, b], ramane constanta (firul este inextensibil).

1
Intr-adevar
b
u 2

l = a + ( ) dx b a
x
a


Conform legii lui Hooke, marimea tensiunii T (x, t) ramane constanta,


independenta de x si t si notam T (x, t) = T0 . Fie F (x, t)dx componenta
normala pe axa x a fortei externe care actioneaza la momentul t asupra
intervalului (x, x + dx) si fie (x)dx masa elementului liniar (x, x + dx), (x)
fiind densitatea de masa. Asupra intervalului (x, x + dx) actioneaza forta


T (x+dx, t) T (x, t) datorita tensiunii si forta externa de marime F (x, t)dx.
Suma acestor forte este egala, conform legii lui Newton, cu produsul dintre
masa intervalului si acceleratia sa. Proiectia acestui echilibru vectorial pe
axa u este data prin

2 u(x, t)
T0 sin (x + dx, t) T0 sin (x, t) + F (x, t)dx (x)dx
t2
Dar, n aproximatia noastra,
tg u
sin = tg
1 + tg 2 x

si obtinem

2u 1 u(x + dx, t) u(x, t)

2
(x, t) = T0 ( ) + F (x, t).
t dx x x

Am obtinut astfel urmatoarea ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi

2u 2u
= T0 + F.
t2 x2
T0 F
Daca este constanta, facem notatiile a2 = , h = si ecuatia devine

2u 1 2u
= + h(x, t). (11.1)
x2 a2 t2
Daca h = 0 vibratiile se numesc libere, iar daca h 0, vibratiile se
numesc fortate.

MG.11.2 Vibratiile libere ale coardei de lungime

infinita
O coarda este considerata infinita daca lungimea ei este foarte mare n
comparatie cu abaterile maxime. Integrarea ecuatiei (11.1) n cazul h = 0

2
nseamna a determina unul din modurile posibile de vibratie descris de
functia u(x, t), mod ce va fi bine determinat numai daca se impun anumite
conditii initiale
u
u(x, 0) = f (x), (x, 0) = g(x). (11.2)
t
Deci f (x) ne da profilul coardei n momentul initial, iar g(x) ne da viteza
cu care vibreaza punctul respectiv n acelasi moment.
Consideram asadar urmatoarea problema de vibratii libere


2 2
xu2 a12 t2u = 0, x R, t > 0
, (11.3)

u(x, 0) = f (x); t (x, 0) = g(x)
u

unde f si g sunt doua functii date, f fiind derivabila de doua ori si g deri-
vabila o data pe R. Aceasta este o problema Cauchy pentru o ecuatie de
tip hiperbolic pe un domeniu infinit.
Metoda DAlembert.
Determinam mai ntai curbele caracteristice ale ecuatiei din (11.3)
1
(dt)2 2
(dx)2 = 0, dx adt = 0, dx + adt = 0
a
Ecuatia fiind de tip hiperbolic, cele doua familii reale de curbe caracte-
ristice sunt


x at = c1
.

x + at = c
2

Facem schimbarea de variabile

= x at


= x + at

si obtinem forma canonica
2u
=0

care poate fi integrata.
u u
( ) = 0, = (), u(, ) = ()d + () = () + ()

si atunci solutia generala a ecuatiei din (11.3) este
u(x, t) = (x at) + (x + at)
unde si sunt functii arbitrare de o variabila.
Determinam aceste functii pentru a fi satisfacute conditiile initiale (11.2).
Din cele doua conditii rezulta sistemul


(x) + (x) = f (x)


(x) (x) = a g(x)
1

3
 Integrand a doua ecuatie sistemul devine


(x) + (x) = f (x)
,
1 x
(x) (x) = a x0 g( )d

unde x0 este o constanta reala arbitrara. De aici rezulta

1 1 x 1 1 x
(x) = [f (x) g( )d ] , (x) = [f (x) + g( )d ]
2 a x0 2 a x0
sau
1 1 xat
(x at) = [f (x at) g( )d ]
2 a x0
1 1 x+at
(x + at) = [f (x + at) g( )d ]
2 a x0
pe care le introducem n solutia generala si avem
1 1 x+at
u(x, t) = [f (x at) + f (x + at)] + g( )d ] (11.4)
2 2a xat
Exemplu. Sa se rezolve problema


2 2
xu2 19 t2u = 0
.

u(x, 0) = x , t (x, 0) = 3x
2 u 2

Conform celor spuse mai sus rezulta

(x 3t)2 + (x + 3t)2 1 x+3t 2

u(x, t) = + 3 d
2 6 x3t
sau u(x, t) = x2 (1 + 3t) + 9t2 + 9t3 .

MG.11.3 Vibratiile fortate ale coardei de lungime

infinita
In acest caz, vom considera urmatoarea problema:


2 2
xu2 a12 t2u = (x, t)
(11.5)

u(x, 0) = f (x), t (x, 0) = g(x)
u

Presupunem ca functiile reale f, g si ndeplinesc toate conditiile de re-

gularitate cerute de rezolvarea problemei ele fiind, evident, functii cunoscute.
Voma face notatia u(x, y) = v(x, y) + w(x, y) si suntem astfel condusi
spre rezolvarea urmatoarelor probleme:

4

2v 1 2v
x 2 a2 t2 = 0
(I) si

v(x, 0) = f (x), t (x, 0) = g(x)
v



2 2
xw2 a12 tw2 = (x, t)
(II) .

w(x, 0) = 0, t (x, 0) = 0
w

Pentru problema (I) solutia este data de (11.4) deci

1 1 x+at
v(x, t) = [f (x at) + f (x + at)] + g(y)dy.
2 2a xat
Se verifica usor, efectuand calculele, ca solutia problemei (II) poate fi
pusa sub forma
t
w(x, t) = W (x, t, )d
0
daca functia W (x, t, ) este (oricare ar fi ) solutie a problemei


2 2
xW2 a12 tW
2 = 0
(11.6)

W t= = 0, t t= = a (x, t)
W 2

Solutia problemei (11.6) este data tot de (11.4) n care nlocuim f (x) = 0,
g(x) = a2 (x, t) si trecem t n t , asa ncat avem

a x+a(t )
W (x, t, ) = (, t)d
2 xa(t )

In final, solutia problemei (11.5) ia forma

x+at t x+a(t )
1 1 a
u(x, t) = [f (x at) + f (x + at)] + g(y)dy (, )dd
2 2a 2
xat 0 xa(t )
(11.7)
Exemplu. Sa se rezolve problema


2 2
t2u = 4 xu2 + xt
.

u(x, 0) = x , t (x, 0) = x
2 u

Solutie. In formula (11.7) punem a = 2, f = x2 , g = x si (x, t) = xt

4 si
rezulta
x+2t t x+2(t )
1 1 1
u(x, t) = [(x 2t)2 + (x + 2t)2 ] + ydy + dd
2 4 4
x2t 0 x2(t )
1
= 4t2 + xt + xt3 + x2 .
6

5
MG.11.4 Ecuatia diferentiala a propagarii caldurii
Ne propunem sa studiem distributia temperaturii ntr-un corp conducator
de caldura care ocupa un domeniu R3 . Fie u(M, t) temperatura acestui
mediu n punctul M (x, y, z) la momentul t. Vom nota cu (M, t), c(M, t)
respectiv k(M, t), densitatea, caldura specifica si coeficientul de conductie
termica n punctul M la momentul t. Sa presupunem ca am izolat un sub-
domeniu arbitrar, marginit V avand frontiera S neteda pe portiuni.
Pentru a determina ecuatia propagarii caldurii, vom evalua n doua moduri
diferite variatia Q a cantitatii de caldura n domeniul V pe intervalul de
timp [t1 , t2 ].
1 mai ntai, variatia Q(V, t1 , t2 ) poate fi scrisa astfel:

Q(V, t1 , t2 ) = (M, t2 )c(M, t2 )u(M, t2 )dv (M, t1 )c(M, t1 )u(M, t1 )dv

V V

t2

t2
= ((M, t)c(M, t)u(M, t)) dt dv = dt (cu)dv.
V t1 t t1 V
t

2 Cantitatea de caldura Q este, pe de alta parte, egala cu suma dintre (a)

caldura furnizata de sursele interne de caldura si (b) caldura ce patrunde
(se propaga) din V n domeniul V prin frontiera S.

(a) Notam cu F (M, t) densitatea (respectiv debitul) surselor de caldura pe

unitatea de volum si unitatea de timp. Variatia cantitatii de caldura n
domeniul V si n intervalul de timp [t1 , t2 ] datorita debitului surselor
interne este
t2
Q1 (V, t1 , t2 ) = dt F (M, t)dv.
t1 V

(b) In teoria propagarii caldurii se admite existenta unui camp vectorial

q (M, t) numit flux de caldura asa ncat cantitatea de caldura care se
propaga din V n V pe unitatea de timp este

n d = div
q (M, t)

q (M, t)dv
S V

unde
n este versorul normalei exterioare la S. S-a aplicat mai sus for-
mula Gauss-Ostrogradski. Asadar, cantitatea de caldura care se propaga
din V n V n intervalul de timp [t1 , t2 ] este
t2
Q2 = dt div

q dv.
t1 V

6
 Domeniul V se afla n echilibru termic, daca si numai daca avem
egalitatea
Q = Q1 + Q2
care este echivalenta cu
t2
(cu) + div


dt [ q F ] dv = 0.
t
t1 V

Presupunand ca integrantul este o functie contiua si tinand cont de faptul

ca domeniul V [t1 .t2 ] este arbitrar obtinem

(cu) + div


q = F. (11.8)
t
Daca presupunem ca propagarea caldurii se face dupa legea lui Fourier
si ca mediul este izotrop atunci


q (M, t) = k(M, t)gradu(M, t). (11.9)

Semnul minus arata ca propagarea caldurii se face de la punctele cu

temperatura mai mare catre cele cu temperatura mai mica. Inlocuind (11.9)
n (11.8) obtinem ecuatia propagarii caldurii

(cu) div(k gradu) = F.
t
Presupunand ca materialul conductor de caldura este omogen din punct
de vedere mecanic si termic, adica , c si k sunt constante, rezulta ecuatia
propagarii caldurii n forma
1 u
u = + (M, t)
a2 t
k F 2u 2u 2u
unde a2 = , = , u = + + .
c k x2 y 2 z 2
In cazul bidimensional, ecuatia propagarii caldurii este

2 u 2 u 1 u
+ = + (x, y, t)
x2 y 2 a2 t
iar ecuatia unidimensionala este

2 u 1 u
= + (x, t). (11.10)
x2 a2 t

7
MG.11.5 Problema propagarii caldurii ntr-o bara
subtire de lungime infinita
Sa consideram o bara rectilinie, omogena, izotropa, situata pe axa Ox. Fie
u(x, t) temperatura ntr-un punct M (x) al barei la momentul t. In ipoteza
ca ntre suprafata barei si mediul nconjurator nu exista schimb de caldura
(bara izolata termic), ecuatia (11.10) devine

2 u 1 u
= . (11.11)
x2 a2 t
Vom presupune mai ntai ca bara este nemarginita n amblele sensuri si
vom cauta solutia u(x, t) definita pe R[0, ) care satisface conditia initiala

u(x, 0) = f (x). (11.12)

Asadar, este cunoscuta distributia temperaturilor n bara la momentul

t = 0 si se cere distributia acestora la un moment t > 0 arbitrar. Functia f o
presupunem derivabila si absolut integrabila pe R.
Avem deci de rezolvat o problema Cauchy, adica determinarea solutiei
ecuatiei (11.11) cu conditia initiala (11.12). Vom aplica metoda separarii
variabilelor, adica vom cauta solutii ale ecuatiei (11.11) sub forma

u(x, t) = X(x) T (t).

Derivand si introducand n (11.11) obtinem

X (x) 1 T (t)
= 2 = k,
X(x) a T (t)

k fiind o constanta deoarece nu exista nici o legatura ntre variabilele x si t.

Solutia nula a fost exclusa. Valorile pe care le poate lua k vor fi impuse de
problema fizica. Avem de integrat ecuatiile diferentiale liniare si omogene
cu coeficienti constanti
T ka2 T = 0 (11.13)
X kX = 0. (11.14)
Ecuatia (11.13) are solutia generala
2t
T (t) = ceka

unde c este o constanta reala arbitrara. Pentru k > 0, T (t) cu t > 0 poate
depasi orice numar pozitiv; ar rezulta ca, pornind de la o anumita distributie
a temperaturii n bara, cand t creste temperatura ar putea depasi n modul
orice valoare pozitiva, ceea ce din punct de vedere fizic este inacceptabil.
Pentru k = 0, T s-ar reduce la o constanta, adica nu ar exista un schimb de

8
caldura ntre punctele barei, fapt de asemenea inacceptabil. Prin urmare k
nu poate lua decat valori strict negative si vom nota k = 2 , > 0.
Solutia generala a ecuatiei (11.13) devine

T (t) = ce
2 a2 t
,

iar solutia generala a ecuatiei (11.14) va avea forma

X(x) = c1 cos x + c2 sin x

cu c1 si c2 constante reale care pot diferi de la o ecuatie la alta cand

variaza. Cu notatiile A() = cc1 si B() = cc2 , solutia ecuatiei (11.11) ia
forma
U(x, t, ) = [A() cos x + B() sin x] e a t .
2 2

In general nu exista o asemenea functie care sa verifice conditia initiala

(11.12) deoarece functia f ar trebui sa fie sinusoidala. De aceea ncercam sa
determinam solutia problemei sub forma

u(x, t) = U(x, t, )d = [A() cos x + B() sin x] e
2 a2 t
d. (11.15)
0 0

2u u
In ipoteza ca x2
si t se pot obtine derivand n (11.15) sub semnul
integrala, avem

2 u 1 u 2U 1 U
2
2
= [ 2
2 ] d = 0
x a t x a t
0

deoarece U este solutie a ecuatiei (11.11), > 0.

Conditia initiala (11.12) cere acum verificarea identitatii

[A() cos x + B() sin x] d = f (x), x R.

0

Din aceasta identificare vom putea deduce functiile A() si B() n

ipoteza ca functia data f (x) admite o reprezentare integrala sub forma de
integrala Fourier, adica

1
f (x) = d f () cos (x )d.

0

sau

1
f (x) = cos x f () cos d + sin x f () sin d d



0

9
si comparand cu egalitatea precedenta se observa ca putem satisface conditia
initiala luand

1 1
A() = f () cos d, B() = f () sin d.

Introducand n (11.15) obtinem

1 2 a2 t
u(x, t) = e d f () cos (x )d

0
sau

u(x, t) = f ()d e a t cos (x )d
1 2 2
(11.16)

0
Aceasta ultima expresie poate fi nca transformata daca facem substitutiile
x
a t = si =
a t
din care rezulta
d
= , d = , ( x) = .
a t a t
Integrala interioara din (11.16) are acum expresia

e cos d = I().
1 2 1
a t0 a t

Pentru calculul lui I() observam ca

I () = e sin d
2

si integrand aici prin parti se obtine

I () = e sin e cos d,
1 2 2

2 0 2
0

deci I() este solutie a ecuatiei diferentiale

I () + I() = 0

2
2

4 2
cu solutia I() = ce , iar c = I(0) = e d = , asadar
2
0

2
I() = e 4
2

10
si revenind la vechile variabile rezulta
2
2 a2 t 1 (x)
e cos ( x)d = e 4a2 t
2a t
0

pe care o nlocuim n (11.16) si avem

(x)2
u(x, t) = f ()e 4a2 t d, x R, t > 0.
1
(11.17)
2a t

Integrala din (11.17) se numeste integrala Poisson.

Rezultatul obtinut poate fi generalizat n cazul bidimensional, adica n
studiul regimului de racire al unei placi foarte ntinse acoperind planul xOy
si avand grosimea neglijabila, n conditii de izolare termica fata de exterior.
In acest caz avem problema

2 u 2 u 1 u

2+ 2 = 2
x y a t



u(x, y, 0) = f (x, y)

cu solutia

(x)2 +(y)2
1
u(x, y, t) = 2 f (, )e 4a2 t dd.
(2a t)
De asemenea, n cazul tridimensional, solutia problemei

2u 2u 2u
x2 + y2 + z 2 = a2 t
1 u


u(x, y, z, 0) = f (x, y, z)

este

(x)2 +(y)2 +(z)2
1
u(x, y, z, t) = 3 f (, , )e 4a2 t ddd.
(2a t)

Observatie. Deoarece f este o functie marginita, daca notam M = sup f (x),

xR
obtinem din (11.17)

(x)2
u(x, t) e 4a2 t
M 1
d
2a t

x
si cu schimbarea = v,
2a t

u(x, t) ev dv = M.
M 2
(11.18)

11
 Acceptand aceasta proprietate ca fiind generala pentru orice solutie a
ecuatiei (11.11) cu conditia initiala (11.12), proprietate evidenta din punct
de vedere fizic, se poate arata ca solutia este unica. Intr-adevar, daca u1
si u2 sunt doua solutii ale acestei probleme, diferenta u0 = u1 u2 verifica
ecuatia (11.11) cu conditia initiala u0 (x, 0) = 0, x R. In acest caz M = 0
si din (11.18) rezulta u0 (x, t) = 0, x R si t > 0.

12