Aplicatii ale fizicii in medicina

Aplicatii ale fizicii nucleare in medicina

Aplicaiile fizicii nucleare sunt foarte diverse. Aceasta este folosit n:

Astrofizica :doar pentru explicarea formrii corpurilor n univers i a apari iei

materiei.
Arheologie : se face datarea radioactiva a artefactelor.
Medicina : se studiaz interaciunea radioactiv cu esuturile umane n vederea
gsirii de tratamente sau diagnosticare: radioterapie si radiologie.

Radioterapia
Radioterapia se refer la direcionarea controlat a radiaiei (de obicei radia ii Gamma
sau, radiaii X) ctre o anumit parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau
alte boli.
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand
inadministrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit, concomitent
cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament cu radiatii
ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre beneficiile
individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite
de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur,
avand ca rezultat: distrugerea celulelor tumorale mai buna calitate a vietii
pacientului cresterea duratei de supravietuire tratament paliativ eficient
ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate
fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea

tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul

ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii
Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la
doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula
lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata
poate urma mai multe cai:
poate muri in timpul incercarilor de diviziune
poate produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate
ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp
se poate divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca
unele sau chiar toate sa devina sterile
alterari minore
In mod obisnuit, o anumita intarziere in diviziune se poate produce si la celulele care nu
sunt lezate letal. Se poate defini moartea celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii
de multiplicare cvasiindefinita si are mai multe consecinte cinice: viteza de regresie a
unei tumori dupa iradiere reprezinta durata necesara pentru atingerea mortii efective a
descendentilor celulari si este in mod esential legata de activitatea mitotica a tumorii
pentru tesuturile sanatoase faptul ca disparitia celulara este intarziata prin moarte
tardiva evita o depletie celulara brusca. Se considera supravietuitoare, celulele iradiate a
caror descendenta a depasit net a 5-a generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor
cromozomiale compatibile cu supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata)
este recunoscuta ca un raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei.
Proportia relativa de celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant
important al curabilitatii tumorii.
Radiologia
Radiologia este specialitatea medical ce utilizeaz imagistica att in diagnosticarea, ct
i n tratamentul bolii vizualizate n corpul uman. Radiologii utilizeaz o serie de
tehnologii imagistice (precum ultrasonografia, tomografia computerizat (CT), medicina
nuclear, tomografia prin emisie de pozitroni (PET, positron emission tomography) i
rezonana magnetic nuclear (RMN)) pentru a diagnostica sau trata boli. Radiologia
intervenional reprezint efectuarea de proceduri medicale (de regul minim invazive)

folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziia imaginilor medicale este

efectuat de obicei de ctre radiolog sau tehnicianul de radiologie.
Radiografia de proiectie (simpla)
Radiografiile (sau roentgenografiile, dupa numele descoperitorului razelor X, Wilhelm
Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient catre un
dispozitiv de captare, apoi convertite intr-o imagine pentru diagnostic. Imagistica
originala si inca larg utilizata produce filme prin impregnare argentica. In radiografia
Film-Ecran un tub de raze X genereaza un fascicul de raze X care este indreptat catre
pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce imprastierea si
zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strans legat de un ecran de fosfori emitatori
de lumina intr-o caseta fotosigilata. Filmul este apoi developat chimic si o imagine apare
pe film. Inlocuind acum radiografia Film-Ecran este Radiografia Digitala, RD, in care
razele X lovesc o placa de senzori care apoi converteste semnalele generate in informatie
digitala si o imagine pe ecranul computerului. Radiografia simpla a fost singura
modalitate imagistica disponibila de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Inca este
primul studiu cerut in evaluarea plamanilor, inimii si scheletului datorita disponibilitatii
sale largi, vitezei si costului relativ scazut.
Fluoroscopia
Fluoroscopia si angiografia sunt tehnici speciale de imagistica folosind raze X in care un
ecran fluorescent si tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de
televiziune in circuit inchis. Aceasta permite vizualizarea in timp real a structurilor in
miscare sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agentii de radiocontrast sunt
administrati, adesea oral sau injectati in corpul pacientului, pentru a contura anatomia
si functionarea vaselor de sange, sistemului genitourinar sau tractului gastrointestinal.
In uzul curent se afla 2 agenti de radiocontrast. Bariul (BaSO ) poate fi dat oral sau
rectal pentru evaluarea tractului gastrointestinal. Iodul, sub forma a multiple preparate,
poate fi dat pe cale orala, rectala, intraarteriala sau intravenoasa. Acesti agenti de
radiocontrast absorb sau imprastie puternic radiatia X, si folosite impreuna cu
imagistica in timp real permit demonstrarea de procese dinamice, precum
peristaltismul la nivelul tractului GI sau fluxul sangvin in artere si vene. Iodurile se pot
concentra in regiunile anormale mai mult sau mai putin decat in tesuturile normale si
fac anomaliile (tumori, chiste, inflamatie) mai evidente. Mai mult, in circumstante
specifice aerul poate fi folosit drept agent de contrast in sistemul venos; in aceste cazuri,
agentul de contrast atenueaza radiatia X mai putin decat tesuturile inconjuratoare.
4

Aplicatii ale fizicii in medicina

Ultrasunetele
Ce sunt ultrasunetele?
Ultraschall
Ultrasunetele se refera la frecventele unui spectru de sunete dincolo de gama sonora
umana, care incepe de la 16 kHz (kilohertz) pana la 1.6 Ghz (gigahertz). Undele
ultrasonice intotdeauna au nevoie de un mediu pentru a se propaga. Acesta poate fi aer,
apa sau alt solid ori lichid. In general, ultrasunetele se propaga ca si asa numitele unde
longitudinale.
Sunetul poate tranzita intr-un corp solid daca unda sonora este emisa in imediata
apropiere si daca exista un mediu de cuplare de o anume densitate si cu propietati
acustice similare. In functie de proprietatile unui obstacol, ultrasunetele vor fi reflectate
de el, absorbite de el sau chiar transmise prin el. Ca si toate tipurile de unde, difractia,
refractia si interferenta, toate pot avea loc cu ultrasunetele. In general, ultrasunetele pot
fi transmise foarte usor printr-un mediu apropiat, umed. Adancimea de penetrare a
ultrasunetelor depinde in primul rand de frecventa utilizata si de amplitudinea (sau
puterea) semnalului. Regula ultrasunetelor este : cu cat este mai joasa frecventa, cu atat
mai adanc penetreaza undele in tesuturi. Este mai mult ironic, intr-o era in care de
obicei piata vrea ca totul sa mearga mai repede, mai sus si mai departe . Pentru
tratamentele cosmetice si medicale, exista doua moduri de folosire a ultrasunetelor :
1. ultrasunetele continue : in acest caz, sunetul este produs continuu si se produce la o
anumita frecventa si amplitudine (putere) a semnalului.
2. ultrasunetele sub forma de impulsuri : in acest caz, pulsuri discrete sunt produse de o
anumita frecventa si amplitudine.
Un avantaj al ultrasunetelor continue este ca mereu implica o reactie termica. Trebuie
totusi avut grija cand operam cu amplitudini foarte mari, totusi daca ultrasunetele
raman prea mult timp intr-un puct pe tesut, atunci poate duce la o asa numita pata
fierbinte (o incalzire puternica sau in exces a acelui punct)

Raze ultraviolete
Raze ultraviolete sau razele UV sunt radiaii electromagnetice, care au o lungime de
und mai scurt dect radiaiaiile luminii vizibile ochiului omenesc. Razele X sau
roentgen au o lungime de und i mai scurt; denumirea de ultraviolet provine de la
culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de und nvecinat, doar
ceva mai mare.
Istoric
Descoperirea razelor ultraviolete a provenit de la experienele care provocau nnegrirea
srurilor de argint sub aciunea luminii solare. n anul 1801 fizicianul german Johann
Wilhelm Ritter (1776-1810) observ c i n afara domeniului razelor vizibile stratul de
clorur de argint se negrete; aceste radiaii invizibile el le denumete raze oxidante.
Razele UV i razele infraroii vor fi numite pn n secolul XIX raze chimice.Spectru
Spectrul razelor ultraviolete este cuprins ntre lungimile de und 1 nm 380 nm (1
nanometru = 10-9 m), cu o frecven de 789 Hz (380 nm) pn la 300 Hz (1 nm).
Utilizarea razelor infrarosii in Medicina
Masurarea temperaturii unei persoane ofera informatii de baza asupra sanatatii
acesteia. NASA a dezvoltat un termometru cu radiatii infrarosii, care inregistreaza
temperatura pacientului in doua secunde. Tehnologia este utilizata pentru analiza noninvaziva a fluidelor si tesuturilor organismului. Infrarosul de imagini este utilizat pentru
a determina adancimea arsurilor, precum si in analiza fluxului de sange si de
performante musculare. Multe din aceste metode sunt, de asemenea, utilizate in
medicina veterinara. Senzorul infrarosu este util in monitorizarea bolilor care sunt
propagate prin tantari, a caror prezenta este asociat cu anumite caracteristici de teren
sau de vegetatie. La NASA este in derulare un proiect care va permite efectuarea
operatiilor de catre chirurgi, si in intuneric.

Radiatiile si laserii
Radiatiile ultraviolete
Sunt folosite mai ales in dermatologie (tratamentul psoriazisului cu ajutorul
ultravioletelor de tip A), in estetica (bronz artificial) si pentru dezinfectie. In recuperare,
pot fi folosite, datorita actiunii lor cicatrizante si antiseptice, in tratamentul escarelor
sau al ulcerelor varicoase.

Radiatiile infrarosii
Au o actiune termica superficiala. Din aceasta cauza, eficacitatea lor este redusa. Totusi
pot fi folosite in anumite procese inflamatorii superficiale, contuzii, cauzalgii, lombalgii
atunci cand alte modalitati terapeutice par a fi mult prea agresive pentru a fi utilizate.
Laserii
Laserii de intensitate mica folositi in fizioterapie nu au facut proba unei eficacitati
clinice semnificative, chiar daca in studii experimentale par a demonstra anumite efecte
biologice. Efectul este asemanator radiatiilor infrarosii (efect termic de suprafata).
Rolul lor este adjuvant, acela de a creste confortul si eficienta exercitiilor de recuperare,
indispensabile unei reabilitari de lunga durata.
Vibroterapia
Presupune folosirea in scop terapeutic a undelor mecanice. Ultrasunetele reprezinta cea
mai cunoscuta si evaluata aplicatie a acestei modalitati de tratament, ele fiind unde
produse de vibratia unui cristal de cuart atunci cand acesta este strabatut de un curent
de inalta frecventa (800.000 Hz).
Efectele terapeutice ale ultrasunetelor
Efecte termice. In contact cu tesuturile, energia mecanica se transforma in caldura.
Acest efect se manifesta in profunzime, ultrasunetele avand o mare forta de penetrare.
Trebuie insa ca timpul de actiune sa depaseasca 3 minute pentru ca incalzirea sa se
produca.
Efecte vasomotorii. Se refera la vasodilatatia subcutanata produsa de ultrasunete, efect
asociat cu o crestere a temperaturii tisulare, dar si a permeabilitatii membranelor.
Efecte fibrolitice. In dozele utilizate in clinica medicala, ultrasunetele au avantajul de a
produce o alungire a fibrelor tesutului conjunctiv. Pot contribui astfel la tratamentul
aderentelor subcutanate sau al hipertrofiilor cicatriceale sechele destul de deranjante
ale traumatismelor si arsurilor.
Efecte analgetice. Prin actiunea directa de micromasaj, ultrasunetele poseda o puternica
actiune analgetica.
Efect antiinflamator. Acest efect este produs, probabil, de modificarea permeabilitatii
membranelor si de vasodilatatie. Efectul poate fi amplificat prin folosirea unor geluri
antiinflamatorii (de exemplu diclofenac), a caror absorbtie este facilitata de actiunea de
micromasaj a ultrasunetelor.
Toate aceste efecte fiziologice indica folosirea ultrasunetelor in tratamentul
urmatoarelor afectiuni:
edeme de tip inflamator sau posttraumatic (entorse, periartrita scapulo-humerala
etc.);
dureri intalnite in lumbago, lombosciatica, nevralgii cervicobrahiale;

 cicatrice hipertrofice, reactii aderentiale profunde;

capsulite retractile;
in asociere cu electroterapia, orice tip de proces inflamator sau dureros.
Contraindicatii:
boli infectioase in evolutie (TBC etc.);
aplicarea pe traiecte nervoase (poate cauza sectiuni) sau la nivelul ochilor;
folosirea la nivelul cartilajelor de crestere la copii;
grefe tisulare recente;
rupturi musculare cu hematom important (poate provoca calcificarea hematomului);
regiunile lombare sau abdominale la femeia gravida.
Efectele biologice care apar n urma iradierii, sunt dependente de: doza de radiaii i
debitul dozei. Efectele biologice ale radiaiilor pot fi grupate astfel:
Efecte somatice care apar la nivelul celulelor somatice i acioneaz asupra
fiziologiei individului expus, provocnd distrugeri care duc fie la moartea rapid, fie la
reducerea semnificativ a speranei medii de via. Leziunile somatice apar n timpul
vieii individului iradiat i pot fi imediate sau tardive efectele somatice imediate sau pe
termen scurt, se manifest la cteva zile , sptmni sau luni de la iradiere. Aceste efecte
sunt de regul nestochastice (nealeatorii) adic se produc la toi indivizii expui la o
doz superioar dozei de prag. Efectele somatice tardive sunt cele care apar dup o
perioad mai lung de timp, de ordinul anilor, numit perioad de laten i se
manifest n special sub form de leucemie sau cancer. Aceste efecte sunt de natur
stochastic (ntmpltoare) n sensul c este imposibil de evideniat o relaie cauzal
direct probabilitatea producerii unui efect este proporional cu doza de iradiere.
Efecte genetice care apar n celulele germinale sexuale din testicule sau ovare
aceste mutaii letale sau subletale la descendeni se datoreaz unor efecte imediate ale
radiaiilor cum ar fi: alterarea cromozomilor (translocaii, apariia de extrafragmente)
ruperea unor segmente de cromatin, alterarea chimic a codului genetic, fie prin
aciunea radicalilor liberi asupra bazelor azotate ale acizilor nucleici, fie prin ruperea
lanului acelorai acizi. Gravitatea efectelor mutagene apare prin transmiterea la
descendeni a unor translocaii cromozomiale, efect biologic, care apare i la doze mai
mici.
Dozele de radiaii care pot produce apariia unui minim de mutaii ntr-o generaie de
indivizi, ntr-un ecosistem, dac sunt meninute n permanen pot conduce la
adevrate catastrofe ecologice n generaiile urmtoare.
Dozimetrie i radioprotecie
Dozimetria reprezint totalitatea metodelor de determinare cantitativ a dozelor de
radiaii n regiunile n care exist sau se presupune c exist un cmp de radiaii, cu
scopul de a lua msuri adecvate pentru protecia personalului ce i desfoar
activitatea n acea zon.

Radioprotecia = totalitatea metodelor i mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale

radiaiilor. Sursele de iradiere pot fi: surse externe aflate n afara organismului i
surse interne aflate n interiorul organismului.
Protecia mpotriva efectelor nocive ale radiaiilor, produse de sursele externe, poare
fi:
protecie fizic realizat prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca: distana,
ecranarea, timpul de expunere; protecie chimic prin folosirea unor substane
chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administreaz nainte sau dup iradierea
persoanei; protecie biochimic realizat prin folosirea unor preparate sau
macromolecule biologice (snge, plasm, etc.) care administrate imediat dup iradiere,
ajut la refacerea celular; protecie biologic se realizeaz prin transplantul de
celule viabile n mduv (hematoformatoare).
Reducerea gradului de contaminare radioactiv se poate realiza prin: decontaminare
ndeprtarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat de
aluminiu, etc.) i din arborele traheobronic (prin splri cu ser fiziologic; decorporare
eliminarea izotopilor radioactivi fixai n diferite organe (cu sare de Zn sau Ca a
acidului dietilen triamino pentaacetic); diluie izotopic administrarea iodurii de
potasiu mpotriva Iodului 131, consumarea unor cantiti mari de ap pentru
reducerea fixrii tritiului n organism, etc.
Msurile de radioprotecie, pot fi grupate n: msuri preventive; msuri de
supraveghere; msuri de limitare i lichidare.
Efectul nociv al radiaiilor asupra materiei vii este datorat proprietii de a ioniza
mediul prin care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de ctre
radiaii cnd traverseaz mediul material. Materia vie este caracterizat prin existena
unor molecule deosebit de mari ale cror proprieti i funcionalitate biochimic pot fi
ireversibil perturbate. Astfel, un act de ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel
n acest ansamblu, sau de smulgere a lui, provoac mari schimbri n caracteristicile
moleculei respective, schimbri care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin
grave dereglri ale metabolismului, culminnd cu moartea celulei sau cu erori de
structur i funcionare a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau mutagen.
Mrimi i uniti legate de efectul biologic al radiaiilor
Doza de iradiere este cantitatea de energie cedat unitii de mas D = dW/dm;
D SI = 1Grey = 1Gy = 1J/kg; D tot = 1rad (rad-ul) = 10-2J/kg; (rad = Radiation
Absorbed Doze = doz de radiaii absorbit) ; 1 rad = 10-2Gy
Expunerea (dQ/dm) sarcina electric total a ionilor de un semn produs n urma
iradierii n unitatea de mas. Unitatea de msur este rntgen-ul R
Echivalentul de doz H = Q.D, unde Q este factorul de calitate al radiaiei
H SI 1Sv (Sievert); H tot = 1Rem; (rem = Rntgen Equivalent Man = rntgenu
echivalent pentru om); 1 rem = 10-2Sv
Mrimile dozimetrice menionate se refer la un timp de expunere oarecare. Dac se

raporteaz efectul la unitatea de timp se definesc:

Debitul dozei = dS/dt; SI = J/kg.s
Debitul echivalentului de doz h = dH/dt h SI = 1Sv/s
Doza permis pentru o persoan n funcie de vrst, se calculeaz cu formula:
Dmax = 5(N 18)rem, unde N numrul de ani ai persoanei.
Metodele de protecie contra radiaiilor se mpart n:
Metode active cnd sursa radioactiv este nconjurat cu ecrane absorbante, care
reduc mult intensitatea radiaiilor emergente, deci asigur securitatea celor ce se afl la
limita exterioar a ecranelor.
Metode pasive cnd se iau msuri de genul:
persoanelor li se fixeaz durate limitate de lucru n spaiul respectiv
li se dau alimente, medicamente antidot, mijloace de protecie individual, etc.
Din cercetri medicale rezult ca:
doza minim de iradiere global a ntregului organism este sub 20 Rem
ntre 75 150 Rem apare boala actinic, cu riscul cazurilor mortale la doz superioar
peste 700rem au efect letal.
Datorit efectului cumulativ al iradierii, normele prevd c o persoan care la o singur
iradiere a acumulat toat doza permis, s zicem ntr-un an, nu mai are voie s suporte
alt iradiere n acel an.
Radioterapia se refer la direcionarea controlat a radiaiei (de obicei radiaii Gamma
sau, radiaii X) ctre o anumit parte a corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau
alte boli.
RADIOTERAPIA (RT) este metoda fizica de tratament a bolii canceroase constand
in administrarea.unei cantitati de energie radianta unui volum tinta definit,
concomitent cu protejarea tesuturilor sanatoase invecinate. RT ca metoda de tratament
cu radiatii ionizante (RI), trebuie justificata prin analiza critica a raportului dintre
beneficiile individuale sau sociale si detrimentul pe care il poate cauza utilizarea
radiatiilor.
Scopul tratamentului este administrarea in volumul tinta definit a unei doze prestabilite
de radiatii ionizante cu efecte secundare minime pentru tesuturile sanatoase din jur,
avand ca rezultat: distrugerea celulelor tumorale mai buna calitate a vietii
pacientului cresterea duratei de supravietuire tratament paliativ eficient
ameliorarea si prevenirea aparitiei simptomelor date de boala neoplazica Scopul poate
fi: CURATIV cand exista probabilitatea unei supravietuiri pe termen lung dupa aplicarea
tratamentului PALIATIV cand speranta de viata este redusa; se utilizeaza in scopul
ameliorarii simptomatologiei si imbunatatirii calitatii vietii
Iradierea poate fi urmata de moarte celulara imediata, lucru ce se produce in general la
doze extrem de ridicate, superioare celor utilizate in mod curent in radioterapie. Celula
lezata prin iradiere isi pierde integritatea reproductiva. In timpul diviziunii celula lezata
poate urma mai multe cai: poate muri in timpul incercarilor de diviziune poate

produce forme neobisnuite ca rezultat al incercarilor aberante de diviziune poate

ramane incapabila de diviziune dar functionala pe perioada lunga de timp se poate
divide dand nastere uneia sau mai multor generatii de celule fiice, inainte ca uneie sau
chiar toate sa devina sterile alterari minore In mod obisnuit, o anumita intarziere in
diviziune se poate produce si la celulele care nu sunt lezate letal. Se poate defini moartea
celulara intarziata ca fiind pierderea capacitatii de multiplicare cvasiindefinita si are mai
multe consecinte cinice: viteza de regresie a unei tumori dupa iradiere reprezinta durata
necesara pentru atingerea mortii efective a descendentilor celulari si este in mod
esential legata de activitatea mitotica a tumorii pentru tesuturile sanatoase faptul ca
disparitia celulara este intarziata prin moarte tardiva evita o depletie celulara brusca. Se
considera supravietuitoare, celulele iradiate a caror descendenta a depasit net a 5-a
generatie (ceea ce nu exclude prezenta anomaliilor cromozomiale compatibile cu
supravietuirea). Apoptoza (moartea celulara programata) este recunoscuta ca un
raspuns important la actiunea radiatiei ionizante asupra celulei. Proportia relativa de
celule care merg pe calea apoptozei poate fi un determinant important al curabilitatii
tumorii.
1.
Medicina nucleara este o ramur a medicinei moderne. n medicina nuclear se
utilizeaz radiotrasatori sau substane radiofarmaceutice, care conin o substan activ
transportoare i un izotop radioactiv. Aceste substane se introduc n organism pe
diferite ci de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odat substan a introdus
aceasta se distribuie n diferite organe n funcie de substan a activ utilizat.
Distribuia produsului radiofarmaceutic este detectat de una aparat detector de radia ii
denumit gama camer i stocat digital. Ulterior informaia obinut este procesat
obinndu-se imagini a corpului sau organului studiat. Aceste imagini, spre deosebire
de majoritatea imaginilor obinute in radiologie, sunt imagini func ionale i moleculare,
adic arat cum funcioneaz diferite organe i esuturi explorate sau indic alterrile
acestora la nivel molecular.
Scintigrafia renal: se utilizeaz pentru a examina morfologia i funcia renal pentru a
detecta anomalii, cum ar fi cicatrici sau tipul de obstrucie al cilor urinare;
Scintigrafia tiroidian: util pentru a evalua morfologia i funcia tiroidei, mai ales in
hipertiroidism;
Aplicatii ale fizicii in medicina
Medicina nucleara este o ramur a medicinei moderne. n medicina nuclear se
utilizeaz radiotrasatori sau substane radiofarmaceutice, care conin o substan activ
transportoare i un izotop radioactiv. Aceste substane se introduc n organism pe
diferite ci de administrare (cel mai frecvent intravenos). Odat substan a introdus

aceasta se distribuie n diferite organe n funcie de substan a activ utilizat.

Distribuia produsului radiofarmaceutic este detectat de una aparat detector de radia ii
denumit gama camer i stocat digital. Ulterior informaia obinut este procesat
obinndu-se imagini a corpului sau organului studiat. Aceste imagini, spre deosebire
de majoritatea imaginilor obinute in radiologie, sunt imagini func ionale i moleculare,
adic arat cum funcioneaz diferite organe i esuturi explorate sau indic alterrile
acestora la nivel molecular.
n general, explorrile de medicin nuclear nu sunt invazive i nu au efecte secundare.
Exemple de explorri
* Scintigrafia renal: se utilizeaz pentru a examina morfologia i func ia renal pentru
a detecta anomalii, cum ar fi cicatrici sau tipul de obstrucie al cilor urinare;
* Scintigrafia tiroidian: util pentru a evalua morfologia i funcia tiroidei, mai ales in
hipertiroidism;
Rspunde

2.

Zgirie Madalina spune:

mai 31, 2011 la 21:03

Fizica medical folosete concepte i metode din fizic pentru a ajuta n diagnosticarea
i tratarea unor boli.
Aplicaii ale fizicii medicale:
Radioterapie
Diagnostic cu radiaii X
Medicin nuclear
Radiaie neionizanta (Laseri, Ultraviolete etc.)
Diagnostic cu ultrasunete
Protecia mpotriva radiaiei
Rspunde

3.

ioana pascu spune:

iunie 1, 2011 la 21:03

Fizica medical folosete concepte i metode din fizica pentru a ajuta n diagnosticarea
i tratarea unor boli.
Aplicaii ale fizicii medicale:

 Radioterapie
Diagnostic cu radiatii X
Medicina nucleara
Radiatie neionizata
Diagnostic cu ultrasunete
Protectia impotriva radiatiei
Radioterapia
Radioterapia se refer la direcionarea controlat a radiaiei ctre o anumit parte a
corpului unui pacient pentru a trata cancerul sau alte boli.
Diagnostic cu radiatii X
Undele electromagnetice care nu apartin spectrului vizibil, sunt folosite in medicina
pentru proprietatile lor de patrundere prin materia vie si pentru proprietatile lor
terapeutice.
Utilizare in scop diagnostic Aplicatiile medicale ale razelor X sunt de domeniul
radiologiei conventionale si al tomodensitometriei (scaner cu raze X); ele au drept scop
vizualizarea organelor.
Utilizare terapeutica radiatiile x mai sunt utilizate in radioterapia externa, dar,
capacitatea lor de ionizare fiind redusa, sunt preferate radiatii mai energetice, ca radiatii
y, care utilizeaza cobaltoterapia.
Rspunde

4.

paun elena spune:

iunie 2, 2011 la 21:03

Fizica nuclear este disciplina din domeniul fizicii care se ocup de structura i
proprietile nucleelor atomice. n cadrul fizicii nucleare exist pri att teoretice ct i
practice care se ocup cu studiul reaciilor nucleare de dezintegrare radioactiv.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fizic%C4%83_nuclear%C4%83
Rspunde

5.

ioana pascu spune:

iunie 2, 2011 la 21:03

Medicina nucleara este o ramur a medicinei moderne. n medicina nuclear se

utilizeaz radiotrasatori sau substante radiofarmaceutice, care contin o substant activ
transportoare si un izotop radioactiv.

Medicina nuclear pediatric se refer la examinrile, n principal scintigrafice, la nounscui, copii mici, precolari, colari i adolesceni. Copiii sunt expui la o doz
minim de iradiere, frecvent mult mai mic comparativ cu cea obinut din examinrile
radiologice, cantitatea de radiofarmaceutic folosit fiind calculat pe kg corp i n doza
minim necesar pentru realizarea investigaiei. Examinrile scintigrafice se folosesc pe
plan mondial de peste 40 de ani, fr a fi raportate reacii adverse pe termen lung,
extrem de rar aprnd mici reacii alergice nesemnificative. Principalele tipuri de
examinri utilizate la copii sunt:
*Scintigrafia osoas cu evaluarea tumorilor osoase primitive (cu stadializarea acestora)
i secundare, suspiciunea de necroz aseptic, osteomielite, artrite, fracturi de stres;
*Scintigrafie renal prin care se realizeaz evaluarea funciei renale a fiecrui rinchi n
parte, cu date importante n uropatia obstructiv, pielonefrite, necroz tubular acut,
reflux vezico-ureteral, transplant renal;
*Scintigrafia diverticulului Meckel;
*Scintigrafia hepato-splenic, cu punerea n eviden a splinelor accesorii, cazurilor de
asplenie, infarcte splenice;
*Scintigrafia cilor biliare cu diagnostic diferenial ntre atrezia biliar i hepatita
neonatal,ntre atrezia biliar extra- i intrahepatic;
*Scintigrafia tiroidian cu evaluarea formaiunilor nodulare (noduli calzi sau reci),
a tiroidelor ectopice, diagnosticul hipo/hipertiroidiilor;
*Scintigrafia pulmonar cu evaluarea regional a perfuziei pulmonare, ageneziei de
arter pulmonar, trombembolism pulmonar, unturi cardiace dreapta-stnga,
hipertensiune pulmonar etc.;
*Cardiologie nuclear evaluarea cardiomiopatiilor, transplant, hipertrofiilor
ventriculare drepte.
Rspunde