Fluoroscopia

Fluoroscopia reprezintă o procedură medicală imagistică cu raze X care permite vizualizarea

organelor interne în mișcare (prin obținerea unei imagini continue cu raze X pe un monitor, similar
unui „film” cu raze X). Aceasta folosește raze X pentru a produce imagini video în timp real. După ce
razele X stră bat pacientul, acestea sunt captate prin intermediul unui dispozitiv numit intensificator
de imagine și sunt convertite în lumină . Lumina este apoi captată de o cameră TV și imaginile sunt
afișate pe un monitor. Se poate vizualiza în detaliu mișcarea unei pă rți a corpului sau a unui organ,
sau mișcarea unui instrument medical (chirurgical) sau a substanței de contrast prin corp.
Principala aplicație medicală -permite vizualizarea structurii interne și a funcției (exemple:
cum pompează inima, mișcarea de deglutiție). Cea mai simplă (rudimentară ) formă de fluoroscop
constă într-o sursă de raze X și un ecran (panou) fluorescent, pacientul fiind plasat între cele două .
După 1950, majoritatea fluoroscoapelor includ și intensificatoare ale imaginii cu raze X și camere
video, pentru îmbună tă țirea vizibilită ții imaginilor obținute și pentru a putea fi urmă rite de la
distanță pe un ecran. După 1960, imaginile obținute prin fluoroscopie au început să fie înregistrate.
Fluoroscopia este similară radiografiei și CT-ului cu raze X, toate folosind razele X pentru generarea
de imagini. Totuși, prin radiografie se obțin imagini fixe, pe câ nd fluoroscopia produce imagini în
mișcare. Folosirea de raze X, o formă de radiații ionizante, necesită ca riscurile și beneficiile
procedurii să fie atent evaluate. Pacientul este expus la o sursă continuă de raze X (nu doar un
simplu puls de radiație ca la radiografie), astfel absorbind o doză mai mare de radiații. În cazul
aplicațiilor practice ale fluoroscopiei, doar îngrijirea să nă tă ții (domeniul medical), siguranța
corporală , siguranța alimentară și cercetarea științifică respectă pragul de risc-beneficiu pentru
utilizare. În locul intensificatorelor de imagine se folosesc panouri de detecție (flat panel detectors),
care împreună cu procesarea digitală a imaginii au redus expunerea la radiații. Fluoroscopia este
folosită și în aeroporturi pentru securitate, dar folosește doze mai mici de radiații decâ t fluoroscopia
medicală .

Beneficii și riscuri:
Fluoroscopia este folosită în cadrul unei game largi de examină ri și proceduri cu scop
diagnostic sau terapeutic, precum clismele și exploră rile radiologice cu bariu (pentru vizualizarea
tractului gastrointestinal), inserția și manipularea cateterelor (pentru ghidarea cateterului la nivelul
vasului de sâ nge, ductului biliar sau sistemului urinar), plasarea de dispozitive medicale în corp
(stenturi pentru a menține deschise vase de sâ nge îngustate sau blocate), angiogramele (pentru
vizualizarea vaselor de sâ nge) sau chirurgia ortopedică (rol de ghidare în tratamentul fracturilor).

Ca toate procedurile care utilizează razele X, și fluoroscopia are unele riscuri. Doza de radiații pe
care o primește pacientul variază în funcție de procedură . Fluoroscopia poate presupune doze relativ
mari de radiații, mai ales în cazul procedurilor intervenționale complexe (plasarea stenturilor sau a
altor dispozitive în corp) la care fluoroscopia se realizează pe perioade lungi de timp. Riscurile
asociate cu expunerea la radiații X (radiații ionizante) includ: leziuni ale pielii și ale țesutului
subcutanat induse de radiații (arsuri), care apar la scurt timp după expunere; cancere induse de
radiații, care apar mai tardiv.

Probabilitatea ca o persoană să experimenteze aceste efecte adverse în urma fluoroscopiei

este foarte mică . Dacă procedura este necesară din punct de vedere medical, riscul expunerii la

1
radiații este depă șit de beneficii. Riscul asociat cu radiațiile este mult mai mic decâ t riscurile pe care
le presupune anestezia, sedarea sau chiar tratamentul. Pentru a minimiza acest risc, fluoroscopia
trebuie întotdeauna realizată cu cea mai mică expunere acceptabilă , pentru cel mai scurt timp.

Doza de radiații depinde de greutatea pacientului și de durata procedurii, dozele tipice pentru
tegument avâ nd valori de 20-50 mGy/min. Timpul de expunere depinde de procedură , putâ nd
ajunge și la 75 de minute. Datorită procedurilor cu durată lungă , pe lâ ngă riscul de cancer, radiațiile
determină efecte care variază de la eritem (echivalent cu arsurile solare) și pâ nă la arsuri mai grave.
Arsurile nu sunt tipice pentru fluoroscopie, ele apă râ nd în timpul procedurilor de lungă durată care
fac parte din cadrul intervențiilor salvatoare de viață .

Intensificatoarele de imagine sunt prevă zute cu sisteme pentru reducerea radiațiilor (administrarea
radiației în pulsuri, nu continuu) și permit memorarea ultimei imagini, ce poate fi examinată , astfel
încâ t pacientul să nu mai fie radiat. De asemenea, intensificatoarele de imagine cresc intensitatea
luminoasă a ecranului, pacientul fiind expus la o doză mai redusă de raze X (reduce, dar nu dispare
riscul de ionizare).

Principiul tehnicii și modul de examinare

Lumina vizibilă poate fi percepută cu ochiul liber, dar nu poate penetra decât corpurile translucide.
Pe de altă parte, razele X pot penetra o mare varietate de obiecte (inclusiv corpul uman), dar sunt invizibile
pentru ochiul liber. Pentru a beneficia de penetrabilitatea razelor X, variațiile de intensitate ale acestora
trebuie convertite într-o formă vizibilă. Radiografia clasică pe bază de film a reușit acest lucru prin
intermediul modificărilor chimice pe care razele X le induc la nivelul filmului, iar fluoroscopia clasică prin
intermediul fluorescenței (anumite materiale convertesc energia razelor X în lumină vizibilă).

Atunci când razele X trec prin pacient, sunt atenuate într-o proporție variabilă pe măsură ce traversează sau
sunt reflectate de diferite țesuturi, lăsând o umbră a țesuturilor radioopace (exemplu: osul) pe ecranul
fluorescent. Imaginile sunt produse pe ecran atunci când razele X neatenuate sau moderat atenuate de
țesuturi interacționează cu atomii de la nivelul ecranului prin efect fotoelectric, cedând energia electronilor.
Mare parte din această energie este disipată sub formă de căldură, dar o fracțiune din aceasta este eliberată
ca lumină vizibilă. Pentru a percepe imaginile fluoroscopice, primii radiologiști utilizau încăperi întunecate
și ochelari roșii de adaptare. După apariția intensificatoarelor de imagine, imaginile rezultate erau suficient
de luminoase pentru a fi percepute fără ochelari, la lumină ambientală. În prezent, conversia energiei
razelor X în lumină vizibilă este realizată prin intermediul senzorilor electronici, care convertesc energia
razelor X în semnale electrice care conduc informația la un calculator pentru analizare, stocare și redare
sub formă de imagini.
Preocupări privind imaginile obținute:
Pe lângă factorii de estompare care afectează toate dispozitivele de imagistică cu raze X, precum
efectul Lubbert, reabsorbția fluorescenței K sau spectrul de electroni, sistemele fluoroscopice se confruntă
cu o estompare temporală produsă de întârzierile (lag-urile) sistemului. Această estompare temporală
creează o neclaritate a mișcării pentru corpurile aflate în mișcare.

Informații pentru pacient:

Fluoroscopia este o procedură care ajută la diagnosticarea bolilor, dar poate avea și rol de
ghidare în cadrul procedurilor terapeutice. Unele proceduri care necesită fluoroscopie pot fi

2
realizate în ambulator, pacientul fiind conștient (treaz), cum este cazul examină rii esofagului,
stomacului sau intestinului subțire, sau realizarea clismelor cu bariu pentru examinarea colonului.
Alte proceduri se fac în cadrul internă rii de zi sau internă rii continue, pacientul fiind sedat, cum este
cazul cateterismului cardiac (pentru examinarea cordului și a arterelor coronare). Alte proceduri
care implică fluoroscopia sunt realizate sub anestezie generală , cum este cazul intervențiilor
chirurgicale pentru reducerea și fixarea fracturilor.

Indicațiile fluoroscopiei:
Cele mai frecvente proceduri care utilizează fluoroscopia sunt:
 investigații ale tractului gastrointestinal (clisme cu bariu, enteroclize);
 biopsii hepatice (ghidaj prin fluoroscopie);
 intervenții chirurgicale ortopedice (pentru ghidare în reducerea fracturilor și în plasarea
tijelor/plă cilor);
 chirurgie podiatrică (subiatrică );
 angiografie (cardiacă , cerebrală , a membrelor);
 plasarea cateterului venos central;
 plasarea tuburilor nazo-gastrice;
 chirurgie urologică (ureteropielografie retrogradă , uretrografie retrogradă ,
cistouretrografie micțională );
 intervenții percutane coronariene și cardiace (pacemakere implantabile, defibrilatoare
implantabile, dispozitive de resincronizare cardiacă );
 puncție lombară ;
 mielogramă ;
 localizarea corpilor stră ini;
 ghidarea puncțiilor intraarticulare;
 histerosalpingogramă (pentru evaluarea uterului și a trompelor uterine);
 vertebroplastie percutanată ;
 proceduri intervenționale radiologice/neurologice.

Cum se pregătește pacientul pentru investigație:

Precauții:
pacientele gravide sau cu suspiciunea de a fi gravide vor discuta cu medicul curant alte
opțiuni de investigare (deoarece există riscul de malformații fetale induse de expunerea la razele X);
pacienții cu boală renală cronică , mielom multiplu, insuficiență cardiacă congestivă sau stenoză
aortică nu ar trebui să primească substanță de contrast; de asemenea, trebuie investigați cu grijă
copiii, aceștia fiind mai radiosensibili decâ t adulții;
Îmbrăcămintea:
trebuie scoase piercing-urile, cerceii, iar bijuteriile și lucrurile de valoare trebuie lă sate acasă ;
pacientul se va schimba în ținuta de spital (halat/robă de spital) și lucrurile personale sunt lă sate la
vestiar;
Ingestia de lichide/alimente:
instrucțiuni specifice în funcție de tipul de examinare;

3
 Alergii:
Trebuie anunțat radiologul sau medicul curant în cazul în care aveți astm sau sunteți alergic
la medicamente/alimente, substanță de contrast sau iod (reacția de hipersensibilitate la substanța
de contrast poate varia în severitate, de la roșeață la anafilaxie).

În timpul procedurii:
Fluoroscopia se poate realiza în ambulator sau în cadrul internă rii în spital, și presupune
urmă toarele etape:
 îndepă rtarea hainelor și bijuteriilor care pot interfera cu expunerea regiunii corpului
care trebuie examinată ;
 în funcție de tipul de procedură , se poate utiliza substanță de contrast administrată oral,
intravenos sau sub formă de clismă ;
 pacientul este poziționat pe masă , unde are loc expunerea la raze X. În funcție de tipul de
procedură , pot fi necesare poziții specifice ale corpului pacientului, deplasarea unui segment
corporal, ținerea respirației la intervale regulate de timp;
 pentru procedurile care necesită inserarea unui cateter (cateterism cardiac) este
necesară prinderea unei linii venoase suplimentare;
 un dispozitiv cu raze X este folosit pentru obținerea imaginilor fluoroscopice a structurii
examinate sau tratate;
 substanța de contrast poate fi injectată intravenos pentru o mai bună vizualizare a
organului/structurii studiate;
 în cazul artrografiei, mai întâ i se aspiră lichidul din articulație (dacă există ), apoi se
injectează substanța de contrast și pacientul trebuie să facă mișcă ri ușoare pentru a distribui
uniform substanța de contrast la nivelul articulației;
 tipul de procedură și segmentul/organul examinat determină durata testului;
 după procedură este îndepă rtată linia venoasă .

Fluoroscopia nu este dureroasă în sine, dar diferitele proceduri particulare pot fi (accesarea unei
vene/artere pentru angiografie, puncția unei articulații). În aceste cazuri, pentru a asigura confortul
pacientului se realizează anestezie locală , sedare cu pă strarea stă rii de conștiență sau chiar anestezie
generală (în funcție de tipul de procedură ).

După finalizarea procedurii:

Tipul de îngrijire post-procedurală depinde de tipul de fluoroscopie care s-a realizat. Spre
exemplu, cateterismul cardiac necesită un timp de recuperare de câ teva ore, cu imobilizarea
piciorului/mâ inii unde a fost inserat cateterul. Alte proceduri necesită o perioadă de recuperare mai
scurtă . Prezența durerii, edemului (umflare) sau eritemului (roșeață ) la locul de inserție al
cateterului poate indica o infecție și trebuie contactat imediat medicul curant.

Analiza și interpretarea rezultatelor obținute în urma fluoroscopiei depind de tipul de procedură

(terapeutică , de examinare), de durata procedurii, de folosirea sau nu a substanței de contrast și de
tipul de fluoroscopie.

4
5
6
7